Răzvan Alexandru Petre filosofie spirituală

CE CALE SPIRITUALĂ ÎMI RECOMANDAŢI?

CLAUDIU:

Am citit cu mare interes cartea dumneavoastră „Conştiinţa umană, între minte şi spirit”. Foarte frumoasă, dar este ea mai mult decât o teorie printre multe altele? Cu alte cuvinte, aţi putea să recomandaţi, mie şi altora care caută experienţa directă, o cale practică, un manual de dezvoltare, o şcoală spirituală pe care o consideraţi autentică sau orice altă modalitate de a renunţa la noi şi noi cărţi, la alte şi alte teorii? Cunoaşteţi o cale verificabilă pas cu pas? Ceva concret, un gram de practică şi nu doar această veşnică yoga intelectuală, aceeaşi pe toate blogurile şi site-urile. Desigur, aceste gânduri sunt expresia deznădejdii mele în faţa acestui labirint de teorii, în acelaşi timp ascunzând şi o speranţă.

 

1. Dacă este cartea mea „mai mult decât o teorie printre multe altele”?

Cartea prezintă o teorie care pare nouă (mai corect spus, redescoperită) ce completează lacunele teoriilor vechi. Un fel de „patch” sau „update”, cum se spune în informatică. În măsura în care ai studiat doctrinele iniţiatice despre spirit, poate că aveai nevoie de ea. Din acelea s-ar fi desprins ideea că orizontul conştiinţei omului este acelaşi cu cel al spiritului sau chiar că spiritul este mintea omului.

Ca o paranteză, pentru a-ţi face o idee cât mai exactă despre cum este şi funcţionează lumea lui Dumnezeu, e nevoie să cunoşti tot ce a fost revelat omenirii în diverse tradiţii şi epoci. Nicio şcoală de gândire şi practică spirituală nu deţine adevărul absolut, ci fiecare are subiectivitatea şi limitele sale. Revelaţiile divine sunt în aşa fel presărate pe întinsul Pământului, ca nimeni să nu se poată făli cu o cunoaştere metafizică completă. Întotdeauna este loc să mai înveţi câte ceva, oricâtă ştiinţă sau experienţă ai avea!

Teza esenţială prezentată în cartea mea este următoarea: OMUL ŞI SPIRITUL-ÎNCARNAT-ÎN-OM FAC O ECHIPĂ, DAR SUNT DIFERIŢI. Nu e ideea mea, ci realitatea revelată din astral, fără nicio ambiguitate. La început, m-a şocat şi pe mine, durând ceva timp până am rumegat-o. Meditează la această realitate şi vei reconsidera multe dintre cunoştinţele tale anterioare! Unele dintre articolele mele aprofundează înţelesul acestui adevăr aparent incomod, care este o „hrană tare”, nicidecum „lapte” pentru bebeluşi.

Spiritul şi omul sunt diferiţi şi totuşi, paradoxal, alcătuiesc o unitate. La fel spun iniţiaţii şi despre Dumnezeu: este separat de creaţie şi totuşi creaţia face parte din El…

 

2. Dacă pot să recomand „o modalitate de a renunţa la noi şi noi cărţi, la alte şi alte teorii”?

Cea mai simplă modalitate este să nu le mai cauţi şi citeşti. Nu te obligă nimeni să o faci. Chiar ar fi bine să iei o pauză dacă ţi-ai aglomerat mintea cu prea multe!... Totuşi, consider că o teorie bună îţi facilitează jumătate din practică. Dimpotrivă, o teorie chiar şi pe jumătate greşită îţi îngreunează succesul deplin.

Câteva „grame de practică” sunt strecurate în site-ul nostru, dacă îl vei citi cu atenţie. Găseşti şi numeroase cărţi bune care îţi propun „tone de practică”. Şcoli esoterice sunt astăzi destule în România. Poate că se va institui, cândva, meseria de îndrumător spre una din diversele căi spirituale. Ceva similar există în unele spitale chinezeşti, unde te întâmpină un specialist care te consultă sumar şi apoi te orientează către o anumită metodă tradiţională mai eficientă în cazul tău (masaj, moxibustie, acupunctură, bioenergie, plante, qigong etc.)

 

3. Dacă pot să recomand o cale spirituală autentică „ţie şi altora”?

Nu există nicio cale spirituală care, din start, să se potrivească oricui. Deci nu recomand o cale pentru un grup de oameni. Fiecare îşi are calea sa, care poate trece prin mai multe şcoli spirituale, până la moarte şi în următoarele încarnări. Nu e nicio grabă! Unde te repezi aşa? De fapt, ce te aştepţi să găseşti la capătul drumului? Sunt întrebări directe şi legitime, nu retorice. În esenţă, spiritualitatea înseamnă să te înţelegi cât mai bine cu propriul spirit şi să nu te mai simţi sclavul pământului. La asta se pot adăuga, eventual, unele abilităţi şi experienţe, diferite la fiecare om.

Dar important este să începi cu ceva, iar apoi să insişti pe aspectele care te atrag, respingându-le pe celelalte. Nu să aştepţi să-ţi vină o soluţie completă, gata pregătită doar pentru tine. Tu construieşti soluţia sau o adaptezi prin efortul tău – nu prin indecizie, lene, cârcoteală. Tu însuţi eşti o energie mişcătoare, azi nu mai eşti cel de ieri, ce ţi-a plăcut ieri, poţi dispreţui azi, ce ţi-a folosit ieri, îţi poate dăuna azi…

 

4. Dacă eu cunosc „calea verificabilă pas cu pas”?

Siguranţă totală nu există. Oricând poate apare şi un risc de ratare. Viaţa e imprevizibilă.

De fapt, viaţa ta, în totalitatea ei, este adevărata ta Cale spirituala, pe care mergi deja. Nu e corect faţă de spiritul tău să separi calea de Cale! Dimpotrivă, trebuie să le apropii şi să le conciliezi.

Se spune că cele mai sigure sunt căile tradiţionale, vechi. Ele au strâns de-a lungul timpului învăţături despre ce SĂ NU FACI şi soluţii de-a gata pentru diverse probleme. În condiţiile abundenţei de oferte spirituale de azi, foarte important pare a fi să ştii DE CE SĂ TE FEREŞTI pe calea spirituală!

Chiar şi urmarea unei tradiţii îşi are riscurile sale. Am văzut într-un documentar mândria cu care un călugăr de la Muntele Athos afirma că în slujbele de acolo sunt reproduse întocmai ritualurile şi cuvintele primilor creştini. Acel călugăr transfigura trecutul şi diviniza tradiţia. Eu însă nu cred că respectarea unor obiceiuri vechi garantează intrarea pe porţile Spiritului. Unele aspecte sunt vetuste, altele nu mai au înţeles. Mai de folos sunt, poate, noile revelaţii primite din surse cereşti şi urmate cu inteligenţă şi aspiraţie curată.

Totuşi, din punctul meu de vedere, cel mai bine este să conlucrezi cu maestrul interior în alegerile tale. Ai un spirit înţelept în tine, întreabă-l pe el, în meditaţie liniştită. Îţi va da răspunsuri, inspiraţii, vise şi semne relevante. Mai ai şi câţiva îngeri (spirite veghetoare şi lucrătoare) în jurul tău, care te ajută mereu în toate, fără ca tu să o ştii. Adevăraţii Maeştri perfecţi sunt spiritele libere superioare; oamenii-guru sunt supuşi greşelii.

Nu poţi „verifica pas cu pas” decât drumul tău propriu, pentru care eşti direct răspunzător, având dreptul şi obligaţia de a-l corecta. Ce şi cum fac alţii, ce propun unii să facă alţii – este o cu totul altă chestiune, ceva mai complicată…
CLAUDIU:

Împărtăşesc teoria dumneavoastră. Tot timpul m-am gândit la o astfel de relaţie între spirit şi om, iar când am citit ce aţi scris, mi-am spus că am găsit în sfârşit o confirmare.

Când închid cărţile, rămâne doar sentimentul profund că divinul este în mine, în tot, sau mai bine zis eu sunt în El. Sunt în căutarea unei căi practice adecvate omului cu serviciu, familie etc. Nu pot să devin yoghin sau sihastru, dar simt că există şi o altă variantă. 
RĂZVAN:

Drumul simplu şi universal este AUTOCUNOAŞTEREA. Ea nu se reduce la schemele psihologice, ci se referă la interiorizare, introspecţie, autoobservaţie, autoanaliză, autocontrol etc. Adâncindu-te în cunoaşterea de sine, vei atinge niveluri tot mai înalte, care vor culmina prin cunoaşterea Sinelui.

Poţi să adopţi şi o practică formală elementară. Zilnic, timp de câteva minute sau mai mult, cât ai timp şi plăcere, în retragere şi reculegere, caută să te interiorizezi, fă analiza propriului comportament, apoi meditează la o temă spirituală oarecare, în fiecare zi alta sau puţin modificată, în funcţie de starea şi inspiraţia de moment, de întâmplările sau lecturile de peste zi.

Să nu meditezi când eşti obosit! Nu îţi recomand acum vreo tehnică specială de concentrare, care ar fi opusul acestui fel de meditare naturală. Cel mult, dacă vrei să intri mai repede într-o stare de pace, practică conştientizarea respiraţiei (eşti atent doar la aerul care intră şi iese pe nări, fără a influenţa actul respiraţiei, bucurându-te de energia primită prin aer).

Lasă-ţi mintea liberă la început, să îţi cureţi cugetul, propune-ţi doar să îţi înlături treptat zgura de pe minte, nicidecum nu-ştiu-ce scopuri mari! Orice moment de interiorizare este un prilej de a permite Spiritului să îţi „vorbească”. De fapt, cunoaşterea Sinelui înseamnă să comunici din ce în ce mai bine cu El. Aşa vei căpăta multe răspunsuri şi chiar o energie specifică spirituală. Primele confirmări că eşti pe calea cea bună vor veni când îţi vei da seama că, în urma acestei practici simple, primeşti soluţii simple şi geniale la unele probleme de viaţă sau chiar la dileme filosofice complicate. Asta e calea cea mai simplă, nepericuloasă şi, în acelaşi timp, care dă rezultate sigure dacă e urmată perseverent.

1 mai - 6 iunie 2012