Răzvan Alexandru Petre filosofie spirituală

CE ESTE FILOSOFIA?

Filosofia este o viziune totalizatoare asupra lumii, implicând o înţelegere a condiţiei umane¹. Domeniile filosofiei sunt următoarele:

Ontologia, care răspunde la interogaţii de genul: Realitatea este de esenţă spirituală sau materială? Există Dumnezeu? În ce constă distincţia corp – minte? Deţin oamenii liber arbitru sau se supun determinismului prezent în natură? 

Gnoseologia, care răspunde la interogaţii de genul: Este experienţa singura sursă de cunoaştere? Ce face ca unele opinii să fie adevărate, iar altele false? Există întrebări importante la care ştiinţa nu poate răspunde?

Antropologia filosofică, care răspunde la interogaţii de genul: Ce este omul? Care este sensul vieţii? Care este specificul naturii umane în rândul celorlalte tipuri de fiinţare?

Axiologia, care răspunde la interogaţii de genul: Există o valoare supremă? Care este valoarea primordială a vieţii? În ce constă o valoare cognitivă? 

Etica, care răspunde la interogaţii de genul: Ce semnificaţie are binele şi/sau răul? După ce criterii trebuie să distingem între acţiunile corecte şi cele greşite din punct de vedere moral? Este plăcerea un criteriu după care descriem o stare de lucruri ca fiind „bună”? Este arbitrară decizia morală?

Filosofia religiei, care răspunde la interogaţii de genul: Care este specificul relaţiei dintre credinţă şi raţiune? Ce sunt credinţa religioasă, experienţa religioasă? Poate fi cunoscut Dumnezeu? Cum este posibilă cunoaşterea divinului?

Filosofia ştiinţei, care răspunde la interogaţii de genul: Ce particularizează metodele ştiinţei? Există o demarcaţie clară între ştiinţe şi alte discipline, şi unde anume se plasează investigaţii ca istoria, economia sau sociologia? Sunt teoriile ştiinţifice probabile sau au mai degrabă caracterul unor ipoteze provizorii? Pot fi ele verificate sau falsificate? Ce deosebeşte explicaţia adecvată de cea inadecvată? Poate să existe o ştiinţă unificată care să îmbrăţişeze toate ştiinţele speciale?

Filosofia social-politică, care răspunde la interogaţii de genul: Unde trebuie trasată distincţia dintre drepturile individuale şi drepturile guvernării? Pe ce se bazează dreptul de a guverna al oricărui suveran? 

Estetica, care răspunde la interogaţii de genul: Care  este scopul artei? Care este rolul sensibilităţii în judecata estetică? Care sunt criteriile care ne permit să etichetăm o operă de artă ca fiind bună/mare?
Analizând scrierile mele, se poate constata că ele abordează aproape toate domeniile menţionate mai sus, dovedind astfel un caracter filosofic, cu specific spiritualist. Volumul de faţă poartă numele de „Filosofie spirituală”, dar acelaşi tip de demers l-am realizat, în mare parte, şi în celelalte cărţi. Veţi regăsi unele subiecte, importante şi dificile, reluate din diverse perspective şi mijloace stilistice, prinse într-un soi de menghină analitică şi şlefuite până la oglindirea cât mai clară a adevărului, atât cât ne poate fi el accesibil.

DIALECTICA SĂNĂTOASĂ

Pe parcursul timpului, am făcut unele afirmaţii tranşante, dar argumentate, care pot veni în contradicţie cu ceea ce susţin unele religii sau autori. Ba chiar, în unele articole personale distanţate în timp, poate că am susţinut chiar eu perspective diferite asupra aceluiaşi subiect. Natura duală a lumii ne împiedică în mod obiectiv să descriem în câteva cuvinte întreaga realitate sau să acoperim dintr-o frază toate adevărurile. Într-o dezbatere dialectică sănătoasă, orice afirmaţie poate fi combătută cu alta antagonică, deseori ambele având propria valabilitate limitată.

Cred că fiecare om trebuie să ajungă singur la propriul adevăr, în urma studierii diverselor scrieri şi păreri, precum şi prin propria sa experienţă de viaţă. A da tuturor o singură cale către adevăr, aşa cum pretind religiile sau sectele, este limitativ şi contraproductiv. De aceea, am dat numeroase citate şi link-uri, pentru ca cei interesaţi să studieze singuri pe mai departe.

În epoca aceasta, este nevoie de diversitate, fiindcă cunoaşterea s-a globalizat şi nu ne mai putem limita la tradiţia străbunilor. E nevoie de o deschidere mintală prin care să cunoaştem lumea şi să culegem nestematele gândirii universale. Poate că de aceea, în ziua de azi, preoţii ortodocşi moderni sunt foarte curioşi să citească şi punctele de vedere opuse dogmelor învăţate la Seminar; oamenii de ştiinţă citesc cu nesaţ lucrările teologice, spirituale şi mitologice; medicii se informează asupra fenomenelor paranormale; călugării, persoanele spiritualizate ies din castelul lor de fildeş şi se informează asupra problemelor sociale şi psihologice ale noii generaţii; oamenii simpli simt nevoia unui salt în conştiinţă, a unei ieşiri din banalitate şi din pragmatismul modern.

Nina Petre explica genial decăderea omenirii astfel: „Lumea, în general, a devenit atât de pragmatică, încât a ajuns să se sufoce de plictiseală, dând frâu liber manifestărilor extremiste de orice fel”.

ZEUL PERSONAL

Pe de altă parte, enorma diversitate de opinii accesibile în epoca internetului ne poate dezechilibra şi duce în rătăcire mintală. Studiul trebuie făcut cu o anumită detaşare, de pe o poziţie stabilă; entuziastă, curioasă, dar oricând gata de repliere în faţa unei erori sau pericol.

Atitudinea rece, intelectualistă nu este nici ea suficientă sau eficientă. Trebuie să ajungem să trăim acele adevăruri în care ne decidem să credem. A nu crede în nimic nu poate fi un scop în sine şi nici efectul dorit al unei căutări de o viaţă. Trebuie să ajungem la câteva concluzii ferme, cu rezerva de a fi parţial eronate. Mai mult, trebuie să acţionăm în virtutea acestor convingeri.

Dar credinţa implică anumite riscuri exterioare (sociale) şi interioare (modificări ale personalităţi etc.). Avem nevoie de o anumită ghidare în momentele esenţiale, pentru ca să evităm marile pericole.

Cine ne ghidează? În primul rând, propria intuiţie, dacă o avem. Dar dacă nu avem destulă sau ne părăseşte în momentele critice? Atunci, trebuie să apelăm la o persoană de încredere: duhovnic, guru, maestru, înţelept etc. Îl vom alege pe cel cu care rezonăm sufleteşte cel mai bine, căci părerile lor pot intra în conflict, debusolându-ne şi mai tare.

Iar dacă nu cunoaştem un astfel de ghid spiritual, putem să ni-l creăm, dintr-un sfânt religios sau personaj spiritual căruia să îi cerem sfat şi ajutor ca lui Dumnezeu. Desigur că rugăciunea către Divinitate este oricând binevenită, dar noi, oamenii, mai avem nevoie să ştim că cineva (aproape) ca noi ne înţelege şi mijloceşte pentru noi. Tocmai în acest scop, Dumnezeu permite încarnarea pe Pământ a unor spirite desăvârşite (arhaţi, avatari, tulku, sfinţi, mesia etc.), pentru a ne vorbi desluşit şi a ne fi un reper uman concret istoric, nu doar imaginat. Şcolile orientale vorbesc despre aspectul impersonal al lui Dumnezeu, dar este dificil să ajungi până acolo. Apelul disperat şi încrezător la prietenii din astral este la îndemâna oricui doreşte o ghidare înţeleaptă în această lume înşelătoare.

Să nu uităm nici binefacerile lecturii! Alegându-ne acei autori care ne pot lumina, ţinându-le cărţile la îndemână, vom avea oricând la dispoziţie un izvor de înţelepciune şi chiar o sursa divinatorie. Într-un moment de zbucium sufletesc, deschizând la întâmplare o astfel de carte inspiratoare, vom găsi o posibilă rezolvare sau o mutaţie de conştiinţă.

Nu suntem de acord cu cei care susţin că, cu cât aflăm mai multe, cu atât ne zăpăcim mai mult. Ignoranţa nu e o virtute. Este adevărat însă că există o limită de bun simţ, că trebuie să ne folosim intuiţia pentru a nu ne pierde timpul cu lucruri nefolositoare sau de-a dreptul înşelătoare. După ce ne-am făcut o părere despre ce există în domeniul spiritualităţii pe planetă la ora actuală, este normal să ne alegem câţiva autori sau învăţături preţioase, de care să ne ţinem mai abitir. Cunoaşterea generală nu ne poate dăuna, dar trebuie să avem propriile convingeri esenţiale, ca să nu fim lesne manipulaţi de atâţia profeţi mincinoşi, sau chiar şi numai de părerile insuficient argumentate ale unor persoane de încredere.