Saptamâna de rugaciune — prelegeri 2004

Duhul Sfânt ne poate ajuta sa simţim importanţa lucrurilor usor de

înţeles si ne poate împiedica sa rastalmacim adevarurile greu de

înţeles. Misiunea îngerilor este aceea de a ne pregati inima pentru a

înţelege în asa fel Cuvântul lui Dumnezeu, încât sa fim fermecaţi

de frumuseţea sa, atinsi de avertizarile sale si însufleţiţi si întariţi

de fagaduinţele sale.

Sa ne alaturam si noi cererii psalmistului: „Deschide-mi ochii,

ca sa vad lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmi 119,18).

Deseori, ispitele ni se par irezistibile, pentru ca, prin neglijarea

rugaciunii si a studiului biblic, nu ne putem aminti imediat

fagaduinţele lui Dumnezeu, ca sa-l întâmpinam pe Satana cu armele

Scripturii. Însa îngerii îi înconjoara pe cei care doresc sa primeasca

învaţaturile divine; si, în vreme de mare încercare, le vor aduce

aminte chiar adevarurile de care au nevoie. Astfel, „când va navali

dusmanul ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fuga”. (Advent

Review and Sabbath Herald, 10 septembrie 1914)

Uniţi în partasia la studiul Bibliei 58

Uniţi în slujirea altora

Înţelegerea Bibliei este singurul mijloc prin care putem spera sa

semanam seminţele adevarului în inima altora... Adevarul trebuie

sa devina cunoscut prin lucrarea Cuvântului în fiecare familie si în

biserica. Acesta este mijlocul lasat de Domnul, pentru ca cerinţele

Sale sa se pastreze vii din generaţie în generaţie. Multe realizari se

vor obţine prin lucrarea Cuvântului. Daca serviciile divine din Casa

lui Dumnezeu vor fi privite ca mijlocul prin care Duhul Sfânt

lucreaza prin Cuvânt, se va face o lucrare mai mare decât lucrarea

omului, iar serviciile divine vor avea o influenţa extraordinara nu

datorita eficienţei vorbitorului, ci datorita puterii si tariei lui

Dumnezeu. (Advent Review and Sabbath Herald, 20 aprilie 1897)

Nu este de ajuns doar sa citesti Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru

ca adevarul pe care îl conţine este asemenea unei comori într-o

ţarina; nu se afla la suprafaţa. Numai cautatorul harnic si perseverent

este rasplatit prin gasirea giuvaierurilor de o valoare inestimabila –

bogaţiile nesfârsite ale lui Isus Hristos. Daca nu îmi voi face o

ocupaţie din cercetarea ei, niciodata nu voi afla ce comori conţine

Biblia.

Puţini înţeleg cât de mult pierd daca nu studiaza Scriptura...

„Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa înveţe,

sa mustre, sa îndrepte, sa dea înţelepciune în neprihanire, pentru

ca omul lui Dumnezeu sa fie desavârsit si cu totul destoinic pentru

orice lucrare buna.”

Experienţa pe care o câstigaţi studiind Cuvântul lui Dumnezeu

va va face în stare sa-i ajutaţi pe alţii. Pe masura ce va însusiţi

fagaduinţele preţioase pe care le conţine, veţi gasi ajutor si

asigurare. Lumina voastra va straluci din ce în ce mai mult, pâna va

ajunge ca soarele la amiaza; pentru ca Îl veţi cunoaste pe Cel ce Se

arata ca zorii dimineţii. Mântuitorul cel scump vegheaza asupra

fiecaruia din mica Sa turma... El Și-a dat chiar viaţa ca sa nu pieriţi;

fiecare trebuie sa ţina minte ca viaţa i-a fost data nu pentru a o

subaprecia, ci pentru a o folosi în slujba lui Dumnezeu. Singura

viaţa cu adevarat fericita este o viaţa de slujire credincioasa pentru

Dumnezeu. Daca traim pentru El, ne vom bucura de un dulce sentiSabat

dimineaţa – 11 decembrie 2004 59

ment de pace si siguranţa. (Advent Review and Sabbath Herald,

4 august 1896)

Întrebari pentru dezbatere:

1. Cât de deschisi ar trebui sa fim faţa de ideile noi legate de

adevar? De ce suntem uneori reticenţi faţa de corectari sau concepte

noi?

2. Cum descrie aceasta prelegere studiul biblic printre pionierii

adventisti? Simţiţi astazi acelasi devotament pentru studiul Bibliei?

Daca nu, cum explicaţi diferenţa? Ce ar putea schimba aceasta

situaţie?

3. Enumeraţi beneficiile pe care le-aţi experimentat prin studiul

personal al Bibliei.

Ellen G. White a facut parte dintre pionierii

Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Lucrarea sa

continua sa fie un glas profetic printre adventisti.

SABATUL – SURSA DE PARTAȘIE

ȘI BUCURIE SPIRITUALA

Virgil Peicu

Daca îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca sa

nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfânta; daca

Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfinţesti pe Domnul,

slavindu-L, si daca-l vei cinsti, neurmând caile tale,

neîndeletnicindu-te cu treburile tale si nededându-te la

flecarii, atunci te vei putea desfata în Domnul, si Eu te

voi sui pe înalţimile ţarii, te voi face sa te bucuri de

mostenirea tatalui tau Iacov; caci gura Domnului a

vorbit. (Isaia 58,13.14)

Într-o sala rece si austera, un anchetator privea uimit si contrariat

la un arestat care-si scria linistit si fara sovaire declaraţia de credinţa.

Urmarea cum se nasteau rândurile pe coala alba, într-o cadenţa de

scrisoare parinteasca. Brusc, anchetatorul l-a oprit, întrebându-l:

– Nu înţeleg, de ce ţineţi voi cu tot dinadinsul sa deosebiţi ziua

sâmbetei de celelalte?

– O, nu, domnule anchetator, nu noi deosebim ziua sâmbatei, ci

ea ne deosebeste pe noi.

Securistul tacu un timp si puse iarasi întrebarea:

– Dar, ce gasiţi în Sabat, de sacrificaţi atât de mult pentru

respectarea lui?

Arestatul îl privi linistit si raspunse gânditor:

– Ce pierdem în cele sase zile lucratoare, recâstigam în Sabat.

Ba..., mai mult de atât, primim fara masura binecuvântarea.

Este un lucru cunoscut ca bucuriile cele mai mari ale vieţii omului

nu vin din posesia lucrurilor sau a banilor, ci izvorasc din legaturile

de partasie cu familia, cu prietenii si cu Dumnezeu. Tot mai mulţi

oameni se întreaba unde si când vor putea gasi linistea interioara si

Sabat dupa-amiaza – 11 decembrie 2004 61

puterea spirituala pentru a face faţa avalansei de tensiuni si stres

din zilele noastre.

Pentru a raspunde acestor întrebari, sa ne întoarcem la început,

când Dumnezeu, dupa sase zile de lucru, a creat a saptea zi si a

facut din ea un „Sabat”, pe care l-a oferit omului ca dar. Odihnindu-se

în a saptea zi, asa cum ne arata Scriptura, Dumnezeu a stabilit o

porunca, un obicei, si a dat un exemplu pentru ca si omul sa faca la fel.

Mântuitorul a precizat ca „Sabatul a fost facut pentru om”

(Marcu 2,27), ceea ce înseamna ca Sabatul este o necesitate fizicospirituala.

Este o nevoie a noastra, avem nevoie de el ca de aerul pe

care-l respiram, de hrana pe care o mâncam sau apa pe care o bem.

Toate acestea au fost facute pentru noi, ca sa avem partasie cu

Domnul. Tragedia vine din faptul ca oamenii sunt prea ocupaţi ca

sa aiba timp pentru partasia spirituala cu Domnul lor.

Cred ca si dumneavoastra, ca si mine, simţiţi o despovarare

sufleteasca, o golire de stres vineri seara, atunci când ne dedicam

Sabatului si intram în partasie spirituala cu Isus si cu biserica Sa.

De asemenea, sâmbata seara, dupa Sabat, se strâng apasarile ca

norii pe cerul în furtuna. Ce miracol ne despovareaza pe parcursul

zilei de sâmbata?

Mark Finley spunea: „Sabatul este raspunsul lui Dumnezeu

pentru ritmul epuizant în care traim. Este remediul lui Dumnezeu

pentru neîncetata truda care îl mâna pe omul modern. Este o

invitaţie a Creatorului, de a ne odihni minţile obosite si corpurile

epuizate, prin partasia cu El si cu fraţietatea.”

„Dar ziua a saptea este ziua de odihna…” Aceasta înseamna

întreruperea activitaţii zilnice de uzura fizica si psihica, ea intervine

ca o pauza dedicata facultaţilor spirituale si partasiei cu Dumnezeu,

comuniunii cu El.

Biologii spun ca pazirea cu stricteţe a zilei de odihna saptamânala

are harul de a prelungi viaţa cu 15%. În Sabat, simţim „gustul lumii

care va veni”.

Din Sabat vine aceasta înnoire de viaţa, deoarece el nu e ca o

sarbatoare naţionala sau ca o zi cultica a unei religii oarecare.

Sabatul este proprietate divina, pusa de o parte de Dumnezeu.

Marcu 2,28: Hristos „este Domn [Proprietar] chiar si al Sabatului”.

Sabatul – sursa de partasie si bucurie spirituala 62

„Odihna de Sabat” are sensul bucuriei simţite asupra unei lucrari

reusite si de mulţumire launtrica – „… atunci te vei desfata în

Domnul…”

Sabatul este o chemare la a petrece un timp cu familiile noastre.

Uneori, în timpul saptamânii, membrii familiei abia se pot vedea

unii cu alţii. Nu e timp pentru partasie între parinţi si copii. Parinţii

vorbesc prea puţin între ei. Or stim cu toţii ca partasia si comunicarea

spirituala constituie sufletul familiei. Iar când într-un organism

piere sufletul, acolo se instaleaza moartea. De aceea, Domnul a

oferit Sabatul ca mijloc de regenerare. Abraham J. Heschel, un faimos

teolog al sec. XX, a numit Sabatul „un palat în timp”.

„Parinţii trebuie sa petreaca o mare parte din Sabat cu copiii

lor… Trebuie sa existe o consacrare deosebita a familiei faţa de

Dumnezeu în ziua sfânta!” (Ellen White, Sfaturi pentru biserica,

pag. 334)

Îmi amintesc din perioada copilariei momente de neuitat legate

de Sabat. Vara, câmpiile Teleormanului zaceau sub lanurile grele

de grâu. Soarele sudului ardea, cum o facea de obicei în „luna lui

cuptor”. Familiile adventiste, unite câte doua-trei într-o grupa,

mergeau pe câmp la secerat si toata perioada de doua-patru

saptamâni nu mai coborau în sat. Vinerea, oricât ar fi fost de

prielnica pentru strâns grâul, spre seara, când soarele mai avea de

coborât cale de doua „prajini”, toata familia înceta lucrul. Acolo,

pe câmp, la umbra stogurilor de grâu, se adunau si înalţau cântarile

Sionului. Se opreau în loc „filistenii” si ascultau cântarile speranţei

advente. Erau minunate acele Sabate, le asteptam cu mare placere…

Familiile unite cercetau Cuvântul Domnului, iar noi, copiii,

eram uimiţi cât de frumos era Sabatul, acolo, în natura, unde a

fost prima data zamislit de Domnul. N-am uitat cât de atenţi erau

parinţii nostri cu hotarele si standardele Sabatului, în ciuda condiţiilor

mai puţin prielnice. Nu mi s-a sters din suflet si din memorie

amintirea despre bucuria si grija lor – ce e „sfânt”, „sfânt” sa fie

pastrat. Ramâne o mirare pentru mine cum ne faceau ei partasi la

bucuria Sabatului, ţinându-ne departe de centrele de atracţie

vinovata ale lumii! Partasia acelor Sabate ne-a dat rezistenţa prin

decenii.

Sabat dupa-amiaza – 11 decembrie 2004 63

În Sabat, Dumnezeu Se daruieste pe Sine omului si omul se

daruieste pe sine lui Dumnezeu. Pe lânga comemorare, se realizeaza

o partasie sfinţitoare. Primul lucru care a fost numit „sfânt” în Biblie

a fost Sabatul.

Primul Sabat a fost sfinţit de Dumnezeu, celelalte de om. Cum

poate sfinţi omul Sabatul? În primul rând, deosebind ziua de odihna

de celelalte zile ale saptamânii. Nedeosebirea este calcarea Legii

lui Dumnezeu. Omul nu poate schimba ordinaţiunea Sabatului, ci

este invitat doar sa accepte. Pretenţia absurda a unor crestini de a-I

impune lui Dumnezeu o alta alternativa a zilei de odihna, decât cea

rânduita de El, este o revolta, o refuzare a lui Isus.

Când Dumnezeu ne cere sa sfinţim Sabatul, ne cere sa-i

respectam hotarele, sa respectam conţinutul spiritual si de partasie

fraţeasca. Orice alta alternativa cu privire la modul de sfinţire si

respectare a Sabatului, alta decât cea biblica, este idolatrie.

În literatura scrisa, adevaratele origini ale serviciului divin de

Sabat, le avem de la evrei, prin Biblie. Importanţa majora a slujbei

iudaice de seara se concentra în serviciul divin de deschidere si

închidere a Sabatului, desfasurat în familie sau în comunitate

(habura). Aceste slujbe au fost respectate de Isus si de apostoli.

Salutarea Sabatului era slujba introductiva de vineri seara.

Desfasurarea rugaciunii de seara, pentru deschiderea Sabatului, avea

loc în condiţii deosebite – în familie. Ea era precedata de o activitate

de pregatire deosebita: curaţirea si împodobirea casei, îmbaierea,

îmbracarea cu haine de sarbatoare si asezarea unei mese deosebite.

„… Sabatul are un caracter mult mai sacru decât îi este acordat

de catre mulţi pazitori declaraţi ai lui. Domnul este dezonorat de

cei ce nu ţin Sabatul potrivit poruncii, nici în ce priveste litera, nici

în ce priveste spiritul. El ne cheama la reforma în ce priveste pazirea

Sabatului.

Desi pregatirea pentru Sabat se face pe tot parcursul saptamânii,

vinerea trebuie sa fie ziua speciala de pregatire…

Vinerea trebuie terminat tot ce este de facut pentru Sabat. Vedeţi

daca toate hainele sunt pregatite si daca s-a gatit tot ce era de gatit.

Pantofii sa fie facuţi cu crema si baia facuta. Este posibil sa se faca

aceste lucruri. Daca va faceţi o regula din aceasta, puteţi face acest

Sabatul – sursa de partasie si bucurie spirituala 64

lucru. Înainte de apusul soarelui toate lucrurile vremelnice trebuie

lasate deoparte si toate scrierile lumesti trebuie luate de la vedere.

Parinţi, explicaţi-le copiilor vostri ce faceţi voi si puneţi-i sa va ajute

în pregatirea pentru ţinerea Sabatului potrivit cu porunca.

Trebuie sa ţinem cu gelozie la momentele de început si de sfârsit

ale Sabatului. Nu uitaţi ca fiecare moment este un timp sfânt, sacru.

Oriunde este cu putinţa, angajaţilor trebuie sa le fie lasate libere

orele de vineri de la prânz pâna la începutul Sabatului. Lasaţi-le

timp de pregatire, pentru ca ei sa poata întâmpina Ziua Domnului

linistiţi. Nu veţi suferi nici o pierdere în cele lumesti.

Înainte de apusul soarelui, membrii familiei sa se adune pentru

a citi Cuvântul lui Dumnezeu, a cânta si a se ruga. Este nevoie de

reforma în acest punct, în care mulţi au fost neglijenţi.

Când soarele apune, la încheierea Sabatului, glasul rugaciunii si

imnul de lauda sa marcheze încheierea orelor sfinte si invitaţi

prezenţa lui Dumnezeu de-a lungul saptamânii pline de griji si truda.

Dumnezeu spune: ’Caci voi cinsti pe cine Ma cinsteste’ (1 Samuel

2,30)...” (Ellen White, Sfaturi pentru biserica, pag. 333-334)

Luca 2,49: „Oare nu stiaţi ca trebuie sa fiu în Casa Tatalui Meu?”

În Casa Tatalui, trebuie sa fie copiii lui Dumnezeu, în Sabat.

În Casa de rugaciune, Dumnezeu îi binecuvânteaza pe copiii Sai în

fiecare Sabat, facându-i partasi vieţii, dându-le viaţa Sa, oferindu-Se

pe Sine.

Prima condiţie în sfinţirea Sabatului este: „Șase zile sa lucrezi si

sa-ţi faci tot lucrul tau…”

Repausul sabatic sa nu fie deranjat de sentimentul unor datorii

neîmplinite. Sabatul va fi lipsit de bucurie daca suntem dominaţi de

griji si de lucruri neterminate. Partasia Sabatului este întinata de

sunetul strident al telefoanelor sau de apariţia unor soli, care îi

cauta pe credinciosi prin biserici pentru treburile celor sase zile.

Nici o datorie care ţine de cele sase zile de lucru nu va fi lasata

pentru Sabat. În timpul saptamânii, puterile noastre nu vor fi atât

de epuizate în lucrul vremelnic, încât în Sabat sa fim prea istoviţi

ca sa-L putem sluji, din cauza somnului.

Mai exista si o alta lucrare careia trebuie sa i se acorde atenţie

în ziua de pregatire. În aceasta zi, toate divergenţele dintre fraţi,

Sabat dupa-amiaza – 11 decembrie 2004 65

fie ca este vorba de familie, fie de biserica, trebuie rezolvate. Orice

amaraciune, mânie si rautate trebuie izgonite din suflet. Într-un

spirit umil, „marturisiţi-va greselile unii altora si rugaţi-va unii pentru

alţii, ca sa puteţi fi vindecaţi” (Iacov 5,16).

„... Nimic din ceea ce în ochii cerului ar putea fi considerat ca

încalcare a Sabatului cel sfânt nu trebuie lasat nespus sau nefacut,

pentru a fi spus sau facut în Sabat. Dumnezeu cere nu doar ca noi

sa ne abţinem de la lucrul fizic în Sabat, ci si ca mintea sa se

concentreze asupra subiectelor sacre. Porunca a patra este calcata,

de fapt, prin discuţii despre cele lumesti sau prin discuţii usuratice,

triviale. A vorbi despre orice si tot ce ne trece prin minte înseamna

a fi legaţi de cele vremelnice. Orice deviere de la ceea ce este bine

ne aduce în robie si condamnare. Sabatul are un caracter mult mai

sacru decât îi este acordat de catre mulţi pazitori declaraţi ai lui.

Domnul a fost mult dezonorat de cei care nu au ţinut Sabatul potrivit

poruncii, nici în ce priveste litera, nici în ce priveste spiritul. El

cheama la reforma în pazirea Sabatului...”

Am studiat în aceasta Saptamâna de Rugaciune despre diferite

surse de bucurie si de partasie spirituala, dar toate acestea le

descoperim în ceea ce ne ofera Sabatul. În condiţiile lumii moderne,

ale unei societaţi secularizate, ceea ce ofera Sabatul constituie

condiţia de supravieţuire si crestere spirituala.

Întrebari pentru dezbatere

1. În condiţiile vieţii moderne, credeţi ca mai este asa de important

sa observi hotarele Sabatului dupa modelul iudaic si al primilor

crestini?

2. Descopera metode de a face din Ziua Domnului, Sabatul, o zi

a familiei.

3. Cum crezi ca partasia de Sabat ar putea deveni o soluţie pentru

problemele omului contemporan?

Virgil Peicu este presedintele Conferinţei Oltenia.

FAMILIA, PRIETENII

ȘI PARTAȘIA

Prelegeri pentru Saptamâna de Rugaciune 2004,

povestiri si activitaţi pentru copii

Charles Mills

Saptamâna de Rugaciune – Prelegeri 2004 68

Pentru parinţi si profesori

Partasia este un cuvânt care nu prea are sens pentru copii. Totusi

partasia este cea care îi uneste pe membrii bisericii lui Dumnezeu

în aceste ultime zile.

Pe masura ce se apropie a doua venire, comunitatea dumneavoastra

trebuie sa devina mai mult decât un loc pentru relaţii sociale

si hranire spirituala. Ea trebuie sa se transforme într-o fortareaţa a

iubirii, protejându-i pe toţi cei din ea împotriva atacurilor nemiloase

ale lui Satana. În siguranţa partasiei, copiii lui Dumnezeu vor gasi

mângâiere, înţelegere si o noua siguranţa pe masura ce istoria

pamântului se macina, mergând spre inevitabilul ei sfârsit.

Scrierile de faţa au drept scop sa sublinieze acest concept important

într-un mod antrenant, instructiv si plin de semnificaţie

pentru copii. Iata câteva activitaţi de care v-aţi putea bucura

împreuna cu copiii dumneavoastra în aceasta saptamâna.

A. Deschideţi un „Club al partasiei” format din copiii dumneavoastra

si câţiva prieteni. Întâlniţi-va cu ei în fiecare dimineaţa

sau seara si citiţi materialul destinat zilei respective din brosura

pentru Saptamâna de Rugaciune.

B. Confecţionaţi ilustrate cu fagaduinţe biblice pentru a le oferi

prietenilor si vecinilor. Invitaţi-i pe copii sa le decoreze atractiv, cu

desene colorate.

C. Încurajaţi-i pe copii sa înceapa si sa pastreze un jurnal –

„Jurnalul meu de partasie” – în care sa noteze gesturile frumoase

pe care le-au facut alţii pentru ei si ce au facut ei pentru ceilalţi.

Explicaţi ca partasia adevarata se bazeaza pe acţiune. Ea înseamna

sa lucram, sa vorbim si sa ne rugam unii cu alţii.

Povestiri si activitaţi pentru copii 69

Primul Sabat

Întâlnirea de familie

Nestemate de neuitat

Ce am vazut si am auzit, aceea va vestim si voua, ca si voi sa aveţi

partasie cu noi. (1 Ioan 1,3)

Materiale ajutatoare

Cautaţi un album vechi al familiei si uitaţi-va împreuna pe

fotografii. Întrebaţi: „Ce va place cel mai mult la unchiul... sau la

matusa...? Care sunt povestirile preferate ale bunicului sau ale

bunicii? Ce s-a întâmplat chiar înainte sau dupa ce a fost facuta

aceasta fotografie?”

Povestire

Într-unul dintre albumele mele, se afla o poza care este foarte

importanta pentru mine. A fost facuta în urma cu trei ani si în ea se

afla mama cu cele trei surori ale sale, stând pe o canapea. Probabil

ca cineva tocmai spusese o gluma pentru ca toate râd.

Îmi place în mod deosebit chipul mamei mele pentru ca arata

atât de fericita si de mulţumita, chiar daca poarta peruca aceea

urâta, care ascunde efectul secundar al unui medicament puternic.

Astazi, trei dintre aceste patru persoane vesele se odihnesc în

mormânt si asteptam ca Domnul Isus sa Se întoarca si sa le trezeasca

la viaţa. Însa si acum vad zâmbetul lor si, ori de câte ori ma uit la

fotografie, îmi aduc aminte cum râdeau. Ne-am bucurat atunci de

o întâlnire de familie cu toate rudele noastre.

În afara de faptul ca ne-am bucurat de o masa copioasa, cel mai

mult ne-a placut sa povestim despre paţaniile prin care am mai

trecut de la ultima noastra întâlnire. Ne-am jucat, am cântat, am

facut poze si ne-am bucurat de relaţia dintre noi.

Când trebuia sa ne întoarcem acasa, ni s-a parut ca ziua trecuse

prea repede. „Fiţi siguri ca o sa va scriu”, zicea fiecare. „Pastram

legatura. Ne vom ruga pentru voi.” Cât de tacuta si pustie ni s-a

parut casa dupa ce a plecat si ultima masina!

Saptamâna de Rugaciune – Prelegeri 2004 70

Într-o zi, în Ierusalim, câţiva oameni s-au adunat sa vorbeasca

despre Domnul Isus. Au povestit despre cum îi vindeca El pe bolnavi

si cum îi mângâia pe cei întristaţi. Au zâmbit amintindu-si de

lucrurile amuzante pe care le facea si cum Se juca El cu micuţii. Au

vorbit despre lecţiile importante pe care li le-a dat.

Apoi s-a lasat tacerea în camera când cineva si-a amintit despre

crucea îngrozitoare si despre primul Sabat, care li se paruse pustiu

fara El. Îmi imaginez ca unii au suspinat si si-au sters ochii retraind

acel eveniment.

Îmi închipui ca apoi cineva a zis: „Ia uitaţi-va la noi! Stam aici în

cerc si ne amintim de zilele acelea triste, când ar trebui sa vorbim

despre faptul ca Domnul Isus nu mai este în mormânt!”

Glasurile din camera l-au îngânat în ecou, iar feţele care cu câteva

clipe mai înainte fusesera abatute si înlacrimate s-au luminat

zâmbind si râzând de bucurie. „Traieste! Domnul Isus traieste!”

repetau ei mereu.

Erau atât de bucurosi ca Isus înviase din morţi, încât s-au hotarât

sa deschida o biserica unde sa se adune si sa vorbeasca despre El în

fiecare saptamâna. Și nu doar atât – doreau sa povesteasca despre

El oricui s-ar fi oprit sa-i asculte. Voiau ca lumea întreaga sa stie

despre viaţa frumoasa, moartea dureroasa si învierea glorioasa a

Fiului lui Dumnezeu. Asadar au format o biserica.

Știţi ceva? Și voi mergeţi la biserica aceea în fiecare Sabat. Va

întâlniţi cu prietenii, ascultaţi învaţaturi, cântaţi si va bucuraţi de

pasajele biblice despre Domnul Isus, care a trait pe acest pamânt si