Sau optimismul
Yüklə 3,13 Mb.
|
IEZUITUL N-ar fi mai bine să le propui nişte leacuri acestor bolnavi decît să-i laşi fără ajutor? MANDARINUL Ba da; şi cel mai bun leac e să îndrepţi printr-o viaţă curată nedreptăţile pe care le-ai săvîrşit. La revedere. E ora cînd trebuie să-i mîngîi pe unii dintre fraţii mei care suferă. Am făcut greşeli ca toţi ceilalţi: nu vreau să le ispăşesc altfel; te sfătuiesc să faci la fel. A DOUA CONVORBIRE IEZUITUL Te rog cu umilinţă să-mi dobîndeşti un loc de mandarin, cum au avut mulţi preoţi de-ai noştri, şi să adaugi la aceasta permisiunea de a ne clădi o casă şi o biserică şi de a predica în chinezeşte: ştii că vorbesc limba. MANDARINUL N-am eu atîta trecere. Evreii, mahomedanii care trăiesc în imperiul nostru, şi care cunosc un singur Dumnezeu, ca şi noi, au cerut aceeaşi permisiune şi n-am putut să le-o acordăm: trebuie să urmăm legile. lor. IEZUITUL
Nu; mai bine te supui lui Dumnezeu decît oameni- MANDARINUL Da, dacă oamenii îţi poruncesc lucruri în mod vădit nelegiuite, de exemplu să-ţi sugrumi părinţii şi să-ţi otrăveşti prietenii; dar nu mi se pare nedrept să refuzi unui străin permisiujiea de a aduce tulburări în statul nostru şi de a bîlbîi în limba noastră, pe care abia o îndrugă, lucruri pe care nici el, nici noi nu le putem înţelege. IEZUITUL
Recunosc că nu rostesc la fel de bine ca voi. Recunosc, de asemenea, că nu înţeleg cîteodată nici un cu- 502
vînt din ceea ce propovăduiesc; în ceea ce priveşte tulburările şi discordia, lucrurile stau tocmai invers: eu vă aduc pacea. MANDARINUL îţi aminteşti despre faimoasa reclamaţie prezentată celor nouă tribunale supreme ale noastre, în prima luna a anului pe care voi îl numiţi 1717? Iată ccrvintele ce vă privesc şi pe care le-aţi păstrat voi înşivă: „Au venit din Europa la Manila sub dinastia Ming. Cei din Manila făceau comerţ cu japonezii. Aceşti europeni s-au slujit de religia lor pentru a cîştiga inima japonezilor; au sedus un mare număr dintre ei. Au atacat apoi regatul din interior şi din exterior, şi n-a lipsit mult ca ei să devină stăpîni absoluţi ai acestuia. împrăştie în provinciile noastre mari sume de bani; adună, în anumite zile, oameni din drojdia poporului împreună cu femei: nu ştiu care le este scopul, dar ştiu că au adus religia lor la Manila, şi că Manila a fost invadată, şi că au vrut să subjuge Japonia etc."* IEZUITUL
Ah! Pentru Manila şi Japonia, treacă; dar în -ceea ce priveşte China, ştii că este cu totul altceva; cunoşti marea veneraţie, adîncul respect, duiosul ataşament, sincera recunoştinţă pe care... MANDARINUL Dumnezeule, da, ştim toate acestea; dar aminteşte-ţi încă o dată de cuvintele pe care ultimul împărat Yong-tching, de veşnică pomenire, le-a adresat bonzilor voştri îmbrăcaţi în negru; iată-le: ,Ce-aţi spune dac-aş trimite o ceată de bonzi şi de lama în ţara voastră? Cum i-aţi primi? Dac-aţi ştiut să-l înşelaţi pe tatăl meu, nu speraţi să mă înşelaţi şi pe mine. Voi vreţi ca toţi chinezii să îmbrăţişeze legile voastre; cultul voastru nu tolerează alte culte, ştiu. în acest caz, ce se va alege de noi? Vom deveni supuşi ai prinţilor voştri? Discipolii pe care vi-i faceţi nu vă recunosc decît pe voi; în vremuri tulburi, n-ar asculta altă poruncă decît a voastră. Ştiu bine că în prezent * Culegere de scrisori intitulate Edifiantes, pag. 98 şi urm. (N. a.) 34 Vrltairc 503 n-avem de ce ne teme, dar cînd corăbiile vor veni cu miile, se vor putea întîmpla dezordini etc."* IEZUITUL E adevărat că am transmis Europei noastre acest trist discurs al împăratului Yong-tching. De altfel, sîntem nevoiţi să recunoaştem că era un prinţ foarte înţelept şi foarte virtuos, care şi-a marcat domnia prin binefaceri mai presus de tot ceea ce prinţii noştri au făcut vreodată măreţ şi bun. Dar, la urma urmei, virtuţile necredincioşilor sînt crime:** este una din maximele incontestabile în ţara noastră. Dar ce s-a întîmplat cu acest mare împărat? A murit fără spovedanie, este osîndint pentru vecie. Iubesc pacea şi v-o aduc vouă; dar să dea Domnul, spre binele sufletelor voastre, ca tot imperiul să fie răvăşit, ca totul să înoate în sînge, iar voi să vă daţi sufletul pînă la ultimul, spovediţi de iezuiţi! Căci ce reprezintă în regat de şapte sute de mile lungime pe şapte sute lăţime transformat în cenuşă? O bagatelă. E nevoie, pentru asta, de cîteva zile, cîteva luni, cîţiva ani în cel mai rău caz; pe cînd eu vă doresc gloria veşnică. MANDARINUL Iţi mulţumesc mult pentru gîndul cel bun! Dar ar trebui să fiţi mulţumiţi cu masacrul a mai mult de o sută de mii de cetăţeni ai Japoniei. Puneţi frîu zelului. Iau drept bune intenţiile voastre; dar dacă veţi înarma în imperiul nostru mîinile copiilor împotriva părinţilor, ale discipolilor împotriva dascălilor şi ale poporului împotriva regilor, aţi săvîrşi cu siguranţă un rău foarte mare; şi nu este un lucru demonstrat în mod absolut că voi şi cu mine vom fi răsplătiţi veşnic pentru că am distrus cea mai veche naţiune a pămîntului. IEZUITUL Că naţiunea voastră este sau nu cea mai veche, nu contează. Ştim că, de aproape cinci mii de ani, imperiul vostru e cîrmuit cu înţelepciune; dar eşti prea înţelept * Scrisori intitulate (Edifiantes, culegerea a XVII-a, pag. 268. (N. a.) ** Această doctrină este foarte nouă în creştinism. Primii Părinţi au susţinut tocmai contrariul, însă teologii au devenit barbari pe măsură ce au ajuns să fie puternici. Vedeţi La Mothe Le Vayer, Trăite de la veriu des jpaiens. (N. a.) 504 pentru a nu simţi că ar trebui, fără şovăială, nimicit acest imperiu, dac-ar fi singurul mijloc de a face să triumfe adevărul. Răspunde-mi: presupun că nu există alte resurse pentru mîntuirea voastră decît de a da foc 'Chinei din patru părţi; n-aţi fi obligaţi să ardeţi totul? MANDARINUL Nu, îţi jur; n-aş da foc nici măcar unui hambar. IEZUITUL Aveţi principii ciudate în China. MANDARINUL Eu pe ale voastre le găsesc incendiare. Am auzit spu-nîndu-se că, în anul 1604, cîţiva oameni miloşi au vrut, într-adevăr, să mistuie prin foc, într-o clipă, toată familia regală şi pe toţi mandarinii unei insule numite Anglia, doar pentru a face ca una din sectele voastre să triumfe pe ruinele altor secte. în sfintele voastre ţeluri, v-aţi folosit cînd de sabie, cînd de foc; asta e pacea pe care confraţii tăi vin s-o propovăduiască acestor popoare ce trăiesc în tihnă? IEZUITUL Ceea ce-ţi spun nu e decît o presupunere teologică, fiindcă, îţi repet, eu aduc pacea, împreunarea-, binefacerea şi toate virtuţile; adaug doar că doctrina mea e atît de frumoasă, încît ar trebui adoptată chiar dacă asta ar costa viaţa tuturor oamenilor. MANDARINUL Prea scump îţi vinzi marfa. Dar cum de este atît de frumoasă doctrina ta, căci îmi spuneai ieri că trebuie să înşeli? IEZUITUL
Nimic nu se potriveşte mai bine. Noi proclamăm nişte adevăruri; aceste adevăruri nu sînt la îndemîna tuturor, iar noi ne înfruntăm cu duşmani, cu jansenişti50, care ne urmăresc pînă în China. Ce e de făcut? Trebuie să susţii un adevăr util prin cîteva minciuni, care şi ele sînt utile; nu ne putem lipsi de miracole: ele rezolvă toate dificultăţile. îţi mărturisesc, între noi, că nu facem minuni, însă spunem că am făcut, iar dacă sîntem crezuţi, cîştigăm suflete. Ce importanţă are calea urmată, 505
de vreme ce ţi-ai atins scopul? Este sigur că micul nostru portughez Xavier nu se putea afla în acelaşi timp în două corăbii: totuşi, am spus-o, şi cu cît un lucru este mai imposibil şi mai extravagant, cu atît stîrneşte mai multă admiraţie. L-am făcut, de asemenea, să învie patru băieţi şi cinci fete: era important; un om care nu învie pe nimeni n-are decît succese mediocre. Lasă-ne, barem, să vindecăm de colici cîteva slujnice ale casei tale; nu cerem decît îngăduinţa pentru un miracol neînsemnat: nu vrei să faci nimic pentru prietenul tău? MANDARINUL Cu plăcere ţi-aş fi de folos, dar nu pot minţi de dragul nimănui. IEZUITUL
Eşti neînduplecat, dar sper că te convertesc în cele din urmă. A TREIA CONVORBIRE IEZUITUL Da, recunosc că legile şi morala voastră sînt divine. Noi n-avem decît politeţe faţă de părinţi, voi îi cinstiţi şi îi ascultaţi întotdeauna. Legile noastre se mulţumesc să pedepsească fărădelegile; ale voastre răsplătesc virtutea. Edictele noastre nu vorbesc, de obicei, decît despre impozite, în timp ce ale voastre sînt adeseori tratate de morală. Recomandaţi oamenilor dreptatea, fidelitatea, mila, dragostea faţă de binele public, prietenia. Dar toate acestea devin nelegiuri dacă voi gîndiţi altfel decît noi; şi tocmai asta am să încerc să-ţi dovedesc. MANDARINUL Iţi va fi greu să reuşeşti acest lucru. IEZUITUL
Nimic mai uşor. Toate virtuţile sînt vicii atunci cînd nu există credinţă; voi n-aveţi credinţă, deci, în ciuda virtuţilor pe care le cinstesc, sînteţi cu toţii nişte tîlhari, teologic vorbind. MANDARINUL Cinstit vorbind, părintele Lecomte, părintele Ricci şi alţi fraţi de-ai voştri n-au spus, oare, n-au scris, oare, 506
că noi eram, acum patru rnii de ani, poporul cel mai drept de pe pămînt şi că-l adoram pe adevăratul Dumnezeu în cel mai vechi templu al universului? Voi nu existaţi în acea vreme; noi nu ne-am schimbat de atunci încoace. Cum puteam să avem dreptate acum patru mii de ani, iar acum să greşim? IEZUITUL * Am să-ţi spun; doctrina noastră este incontestabil cea mai bună; or, chinezii nu recunosc doctrina noastră,, deci ei greşesc în mod evident. MANDARINUL Judecată fără cusur; însă noi avem la Canton englezi, danezi care gîndesc cu totul altfel decît voi; care v-au gonit din ţările lor pentru că doctrina voastră li se părea îngrozitoare, şi care spun că sînteţi nişte corupători; voi înşivă aţi avut, aici, nişte dispute scandaloase cu oameni din propria voastră sectă; aruncaţi anatema unii asupra celorlalţi; nu-ţi dai seama de imensul ridicol al unei turme de europeni care vin să ne înveţe un sistem asupra căruia nu s-au pus de acord între ei? Nu vezi că voi sînteţi copiii pierduţi ai puterilor ce-ar vrea să cuprindă întregul univers? Ce fanatism, ce furie vă tace să străbateţi mările pentru a veni la extremităţile Orientului să ne zăpăciţi cu «disputele voastre şi să ne obosiţi tribunalele cu certurile voastre?! Ne aduceţi pîinea voastră, şi vinul vostru, şi spuneţi că nu vă este permis decît vouă să beţi vin: cu siguranţă, nu e un lucru cinstit. Ne spuneţi că vom fi osîndiţi dacă nu mîncăm din pîinea voastră; iar apoi, după ce unii dintre noi au avut politeţea să mănînce, le spuneţi că nu este pîine, ci mădularele unui trup omenesc şi sînge, şi că vor fi osîndiţi de cred cumva că ceea ce au mîncat este pîine. Oare învăţaţii chinezi au putut să creadă altceva despre voi decît că sînteţi nişte nebuni care v-aţi rupt lanţurile şi aţi scăpat în lume? Cel puţin europenii din Anglia, Olanda, Danemarca şi Suedia nu ne spun că pîinea nu e pîine, iar vinul nu e vin; să nu vă mire dacă ei au părut, în China şi în India, mai rezonabili decît voi. Totuşi, nu le îngăduim să predice la Pekin; şi vrei să vă îngăduim vouă? 507
IEZUITUL Să nu vorbim despre acest mister. E adevărat că, în Europa noastră, reformatul, protestantul, molinistul, jansenistul, anabaptistul, metodistul, moravul, -menoni-tul, anglicanul, quakerul, pietistul, cocceianul, voeţianul, socinianul, unitarul rigid, milenarul51 vor fiecare să tragă adevărul de partea lui, îl desfac în bucăţi, şi cu mare greutate reuşeşti să le aduni laolaltă. Totuşi, noi sîntem de acord unii cu ceilalţi asupra fondului lucrurilor. MANDARINUL
IEZUITUL
Asta pentru că n-aţi fost niciodată luminaţi. N-aţi ascultat niciodată decît de simpla voastră raţiune. Ea v-a spus că există un Dumnezeu şi că trebuie să fii drept: sînt lucruri pe care nu le poţi pune la îndoială; dar trebuia să ascultaţi ceva mai presus de raţiunea voastră; trebuia să citiţi toate cărţile poporului evreu, pe care, din nefericire, nu le cunoaşteţi, şi trebuia să le daţi crezare; iar apoi trebuia să nu le mai daţi crezare şi să citiţi toate cărţile noastre greceşti şi latineşti. Atunci aţi fi avut, ca şi noi, o mie de frumoase dispute în toţi anii, fiecare dispută ar fi prilejuit o decizie admirabilă, o judecată nouă: iată ce v-a lipsit, şi asta vreau să-i învăţ pe chinezi; o fac de dragul păcii. MANDARINUL Ei bine! După ce chinezii, de dragul păcii, vor cunoaşte toate opiniile care frămîntă micul vostru colţ de pămînt de la capătul Occidentului, vor fi mai drepţi? 508
îşi vor cinsti mai mult părinţii? Vor fi mai credincioşi împăratului? Imperiul va fi mai bine cîrmuit, pămîntu-rile mai bine cultivate? IEZUITUL
Nu, desigur, însă chinezii vor fi mîntuiţi, ca şi mine: nu trebuie decît să'creadă ceea ce eu nu înţeleg. MANDARINUL Pentru ce vrei ca ei să înţeleagă? IEZUITUL
Nici ei nu vor înţelege. MANDARINUL Atunci pentru ce vrei să-i înveţi? IEZUITUL Pentru că astăzi toţi oamenii trebuie să ştie. MANDARINUL Dacă toţi oamenii trebuie să ştie, pentru ce chinezii n-au ştiut niciodată? Pentru ce voi înşivă n-aţi ştiut timp atît de îndelungat? Pentru ce nu s-a ştiut niciodată nimic din toate acestea în Mongolia, în India şi în Japonia? Ceea ce le este necesar oamenilor nu le e dat tuturor? N-au ei aceleaşi simţuri, acelaşi amor-propriu, aceeaşi bunăvoinţă, acelaşi instinct ce-i face să trăiască în societate? Cum ar fi posibil ca Fiinţa supremă, care ne-a dat tot ceea ce ne trebuie, să ne fi refuzat singurul lucru esenţial? Nu este, oare, o nelegiuire să crezi acest lucru? IEZUITUL
El n-a făcut acest dar decît favoriţilor lui. MANDARINUL Tu eşti, deci, favoritul lui? IEZUITUL Da, şi sînt mîndru de asta. MANDARINUL în ceea ce mă priveşte, eu sînt doar adoratorul lui. Pe voi vă trimit să întrebaţi toate popoarele şi toate 509 sectele din Europa, care cred despre voi că sînteţi nişte blestemaţi; şi atîta timp cît veţi continua să vă persecutaţi unii pe ceilalţi, nu este înţelept să vă ascult. IEZUITUL Ah! Dacă mă voi întoarce vreodată la Roma, cum mă voi răzbuna pe toţi nelegiuiţii ce împiedică propăşirea noastră în China! MANDARINUL Fă un lucru mai bun, iartă-i. Să trăim în pace toţi împreuna, atîta timp cît veţi fi aici; să ne ajutăm unii pe ceilalţi; să cinstim cu toţii Fiinţa supremă din adîn-cul inimii noastre. Deşi aveţi mai multă barbă decît noi, nasul mai lung, ochii mai rotunzi, obrajii mai roşii, picioarele mai mari, urechile mai mici şi spiritul mai neliniştit, totuşi, sîntem cu toţii fraţi. IEZUITUL Cu toţii — fraţi! Şi ce se va întîmpla cu titlul meu de părinte? MANDARINUL Recunoaşte-ţi cu toţii că trebuie să-l iubim pe Dumnezeu? IEZUITUL Nu tocmai, dar eu sînt de acord. MANDARINUL Că un om trebuie să fie moderat, sobru, milostiv, drept, bun stăpîn, bun tată de familie, bun cetăţean? IEZUITUL
Da. MANDARINUL Ei bine! Nu te mai frămînta atît; te asigur că eşti de aceeaşi religie cu mine. IEZUITUL
Ah! Te predai, în sfîrşit. Ştiam eu că te voi converti. După ce mandarinul şi iezuitul s-au pus de acord, mandarinul i.-a făcut călugărului această profesiune de credinţă: 510 1. Religia constă în supunerea faţă de Dumnezeu şi în practicarea virtuţilor: 2. Acest adevăr incontestabil este recunoscut de toate naţiunile, din toate timpurile: nu e adevărat decît ceea ce îi obligă pe toţi oamenii la o recunoaştere unanimă; opiniile deşarte ce se contrazic sînt false; 3. Orice popor care se laudă că are o religie ce-i aparţine doar lui huleşte divinitatea şi specia umană; el îndrăzneşte să presupună că Dumnezeu părăseşte toate celelalte popoare pentru a nu-l călăuzi decît pe el; 4. Superstiţiile n-au fost inventate decît de către oameni ambiţioşi care au vrut să domine asupra spiritelor, care au oferit un pretext naţiunii pe care au împins-o să jefuiască bunurile altor naţiuni: 5. E constatat de către istorie că aceste diferite secte, care se proscriu reciproc cu atîta furie, au fost sursa a mii de războaie civile; şi este evident că, dacă oamenii s-ar privi ca fiind cu toţii fraţi, supuşi în mod egal părintelui comun, mai puţin sînge ar fi curs pe pămînt, ar fi existat mai puţine pustiiri şi jafuri, şi'mai puţine crime de orice fel; 6. Bonzii şi lama care pretind că mama zeului Fo l-a născut pe acest zeu pe partea dreaptă, după ce a înghiţit un copil, spun o prostie, dacă poruncesc ca ea să fie crezută, înseamnă că sînt nişte şarlatani .tiranici; dacă-i persecută pe cei ce nu cred, sînt nişte monştri; 7. Brahmanii, care au păreri mai puţin absurde, dar nu mai puţin false, ar greşi şi ei dacă ar porunci să fie crezuţi, chiar dacă opiniile lor au o oarecare verosimilitate: căci Fiinţa supremă nu-i judecă pe oameni după «opiniile unui brahman, ci după virtuţile şi nedreptăţile lor. O opinie, oricare ar fi ea, n-are nici o legătură cu felul în care trăieşti; nu e vorba de a face să fie crezută o anumită metamorfoză, o anumită minune, ci de a fi om cumsecade. Cînd eşti acuzat în faţa unui tribunal, nu eşti întrebat de crezi că primului mandarin îi trăiesc încă tatăl şi mama, dacă e căsătorit, dacă e văduv, dacă e bogat sau sărac, înalt sau scund; eşti întrebat despre faptele tale; 8. „Dacă nu cunoşti unele fapte, dacă nu crezi unele lucruri obscure, dacă nu ştii pe de rost anumite formule, dacă n-ai mîncat, într-o anumită vreme, anumite alimente ce nu pot fi găsite pe jumătate din faţa pă-mîntului, vei fi veşnic nenorocit." Iată lucrul cel mai 511 absurd şi mai oribil pe-care oamenii l-au putut inventa. .„Dacă eşti drept, vei îi răsplătit; dacă eşti nedrept, vei fi pedepsit." Iată un lucru înţelept. 9. Unii brahmani, care cred despre copiii morţi înainte de a fi scăldaţi în Gange că sînt condamnaţi la chinuri veşnice, sînt cei mai smintiţi dintre toţi oamenii şi cei mai lipsiţi de inimă. Cei ce fac legămînt de sărăcie pentru a se îmbogăţi nu sînt mai puţin perfizi; cei ce uneltesc în familie şi în stat nu sînt cei mai puţin răi; 10. Cu cît oamenii sînt mai slabi, mai entuziaşti, mai fanatici, cu atît mai mult guvernul trebuie să fie moderat şi înţelept; 11. Dacă-i acordaţi unui şarlatan privilegiul exclusiv de a face almanahuri, el va alcătui un calendar de superstiţii pentru toate zilele' anului; va intimida oamenii şi magistraţii prin poziţia şi influenţa astrelor. Dacă-i lăsaţi pe douăzeci de şarlatani să facă almanahuri, ei vor prezice evenimente diferite; se vor discredita unii pe ceilalţi: va veni o vreme în care tot poporul va descoperi înşelăciunile astrologilor; 12. Atunci nu vor mai exista alte almanahuri decît cele ale adevăraţilor astronomi, care calculează cu exactitate mişcarea corpurilor cereşti, care nu atribuie in-fluienţe nici unuia şi care nu prezic nici norocul, nici nenorocul. Pe nesimţite, poporul nu-i va mai crede decît pe aceşti înţelepţi; îl va adora, cu o veneraţie pură, pe creatorul şi cîrmuitorul tuturor astrelor, iar micul nostru glob va fi mai fericit prin aceasta: 13. E cu neputinţă ca spiritul păcii, dragostea faţă de aproape, ordinea, într-un cuvînt — virtutea, să continue să trăiască în mijlocul unor dispute interminabile; între învăţaţi n-a existat niciodată o cît de mică dispută, căci ei se mulţumesc să recunoască existenţa unui Dumnezeu, să-l iubească, să-l slujească fără a amesteca în asta superstiţiile, şi să fie de folos aproapelui, lor; 14. Aceasta este cea dintîi datorie; a doua este de a-i lumina pe superstiţioşi; a treia este de a-i tolera, plîngîndu-i dacă nu pot fi lumin,aţi; 15. Pot exista mai multe ceremonii; dar nu există decît o singură morală. Ceea ce vine de la Dumnezeu e universal şi imuabil; ceea ce vine de la oameni e local, nestatornic şi trecător; 16. Nătîngul spune: „Trebuie să gîndesc asemenea 512 bonzului meu, căci tot satul e de aceeaşi părere cu el" Părăseşte-ţi satul, sărmane om, şi vei vedea alte o sută de mii, fiecare cu bonzul lor, şi care gîndesc cu totul altfel; 17. Călă'toreşte de la un capăt al pămîntului la celălalt, şi vei vedea că pretutindeni doi şi cu doi fac patru, că Dumnezeu este adorat pretutindeni; dar vej. vedea că aici nu poţi să mori fără lumînare, iar dincolo, murind, trebuie să ţii în mînă coada unei vaci. Lasă lumînarea şi coada, şi slujeşte-l pe Stăpînul universului; 18. Iată unul dintre marile rele pe care superstiţia le-a făcut să se nască: un om şi-a violat sora şi- şi-a omorît fratele; dar el se închină într-o anumită pagodă, recită anumite formule într-o limbă străină, poartă o anumită imagine pe pieptul său; o mie de bătrîne vor exclama: Ce om bun! Ce om sfînt! Un om drept mărturiseşte cu sinceritate că poţi să-l iubeşti pe Dumnezeu şi fără să faci acest pelerinaj, fără să reciţi această formulă; o mia de bătrîne vor striga: Monstrul! Descreieratul! 19. Iată culmea grozăviei; iată ceea ce te face să te usuci de groază şi să suferi că eşti om. Un conducător al pagodelor, asasin, otrăvitor public, a populat India cu bastarzii săi şi a trăit liniştit şi respectat; le-a dat legi prinţilor. Un om drept a spus: Păziţi-vă de a-l imita pe acest cap al pagodelor, păziţi-vă de a crede metamorfozele pe care le propovăduieşte; iar acest om drept a fost ars la foc domol, în piaţa publică; 20. O, voi, fanatici activi, care de atîta timp tulburaţi pămîntul cu disputele voastre; iar voi, fanatici pasivi, care, fără a judeca, aţi fost muşcaţi de aceşti turbaţi, şi v-aţi îmbolnăvit de aceeaşi turbare, încercaţi să vă vindecaţi dacă puteţi; încercaţi reţeta care urmează. Adoraţi-l pe Dumnezeu fără a dori să-l compromiteţi; iubiţi-l fără a vă plînge de răul care pe pămînt s-a amestecat cu binele; priviţi-i ca pe fraţii voştri pe japonezi, pe siamezi; pe indieni, pe africani, pe persani, pe turci, pe ruşi şi chiar şi pe locuitorii micii ţări din Occidentul meridional al Europei, care ocupă atît de puţin loc pe hartă.* * Ecou al rugăciunii inserate în Trăite surata Tolerance. Aceste douăzeci de articole ale profesiunii de credinţa a mandarinului constituie un adevăr breviar al ideilor religioase ale lui Voltaire. (N. ed. fr.) 5l-3
XXVII A, B, C, SAU DIALOGURI INTRE A, B, C,: TRADUSE DIN ENGLEZA DE DOMNUL HUET* PRIMA CONVORBIRE DESPRE HOBBES, GROTIUS ŞI MONTESQUIEU Ei bine, a-ţi citit pe Grotius, Hobbes şi Montesquieu. Ce credeţi despre aceşti trei oameni celebri? Grotius** m-a plictisit adeseori; dar e foarte savant: pare să iubească raţiunea şi virtutea; însă raţiunea şi virtutea impresionează puţin atunci cînd plictisesc; în afară de asta, mi se pare că raţiunea lui cîteodată şchioapătă. Montesquieu are multă imaginaţie atunci cînd vorbeşte despre subiecte pentru care nu e nevoie decît de judecată: se înşală prea des asupra faptelor; cred, însă, că se înşală din cînd în cînd şi în raţionamentele sale. Hobbes52 e foarte dur, ca şi stilul său, dar mi-e teamă că duritatea să nu i se tragă, adeseori, de la adevăr. într-un cuvînt, * Şaisprezece dintre aceste şaptesprezece dialoguri au apăcut împreună în 1768. A treisprezecea convorbire a fost adăugată în 1769. Diferite părţi ale acestui ansamblu heteroclit se regăsesc în alte culegeri ale lui Voltaire[...] Ansamblul considerabil al dialogurilor A, B, C se poate redure la două teme principale, cu anexele lor: chestiuni politice, orientate mai ales spre forma de guvernămînt, problema celei mai bune legislaţii, ideea de libertate şi de drept al războiului; chestiuni religioase şi filozofice, problema sufletului şi a libertăţii, legea naturală şi teocraţia, destinul şi lumea. (N. el. fr.) ** Hugo de Groot, zis Grotius, născut la Delft în 1583, a fost unul dintre cele mai mari spirite ale secolului al XVII-lea. Campion al liberalismului şi al toleranţei în Olanda, a fost nevoit să-şi părăsească ţara şi a trăit mult timp în Franţa, unde a fost ambasador al Suediei. S-a ocupat de literatura, de erudiţie, şi, mai ales, de dreptul politic. Cartea sa capitală este De Jur& Belii et Pacis („Despre dreptul războiului şi al păcii", 1624), care a fost mult timp considerată ca fiind codul relaţiilor internaţionale. A fost tradusă în Franţa de Barbeyrac. Voltaire îi reproşează mai ales „pedantismul"; nu vrea să vadă în el decît un compilator, copleşit de masa nedigerată a documentelor. Această judecată se explică prin dorinţa sa de a instrui prin claritate şi relevarea esenţialului. 514 Grotius este un adevărat pedant, Hobbes — un trist filozof, iar Montesquieu — un om de spirit. Sînt cam de aceeaşi părere. Viaţa e prea scurtă şi ai prea multe lucruri de făcut ca să afli de la Grotius că, după Tertullian, „cruzimea, hoţia şi nedreptatea sînt însoţitoarele războiului"; „Carneade apăra neadevărul cu tot atîta tărie ca şi adevărul"; că Horaţiu a spus într-o satiră: „Natura nu poate deosebi ceea ce e drept de ceea ce nu e drept"; că, după Plutarh, „copiij dau dovadă de milă"; că Crisip54 a afirmat: „Originea dreptului este în Jupiter"; că, dacă e să-l credem pe Florentin55, „natura a creat între oameni un soi de înrudire"; iar Carneade a susţinut că „utilitatea este mama dreptă-ţii". Mărturisesc că Grotius îmi face mare plăcere atunci cînd spune, în cel dintîi capitol al primei cărţi, că „legea evreilor nu-i obligă pe străini". Cred ca şi el, că Alexandru şi Aristotel nu sînt osîndiţi pentru că şi-au păstrat prepuţul şi pentru că n-au folosit ziua de sabat spre a nu face nimic. Cîţiva bravi teologi s-au ridicat împotriva lui cu absurditatea lor obişnuită; dar eu, care, mulţumesc lui Dumnezeu, nu sînt teolog, găsesc că Grotius este un om foarte bun. Admit că nu ştie ce spune atunci cînd pretinde că evreii au transmis obiceiul circumciziunii celorlalte popoare. E un lucru recunoscut astăzi că mica hoardă iudaică a moştenit obiceiurile sale ridicole de la popoarele puternice de care era înconjurată, dar ce legătură are circumciziunea cu „dreptul păcii şi al războiului?" Aveţi dreptate, complicaţiile lui Grotius nu meritau tributul de stimă ce le-a fost plătit de către ignoranţă. A cita spusele autorilor vechi care au fost pentru sau împotriva unui lucru nu înseamnă a gîndi. In acest fel el se înşală grosolan în cartea sa La Verit'e du christla-nistne, copiindu-i pe autorii creştini care au spus că evreii, predecesorii acestora, au transmis învăţătura lor lumii; or, mica naţiune evreiască n-a avut ea însăşi niciodată această pretenţie insolentă; închisă între stîn-cile Palestinei şi în ignoranţa sa, ea nici măcar n-a recu- 515 noscut neraaârea sufletului, pe care toţi vecinii ei o admiteau. Astfel, el aduce ca martori în sprijinul creştinismului pe Hystaspe şi sibilele, iar adevărul întîmplării balenei eare l-a înghiţit pe Iona îl dovedeşte printr-un pasaj din Licofron. Pedantismul şi justeţea spiritului sînt incompatibile. Montesquieu nu este pedant; ce credeţi despre Spiritul legilor^ Mi-a făcut o mare plăcere, fiindcă sînt în ea multe glume, multe lucruri adevărate, îndrăzneţe şi tari, şi capitole întregi demne de Scrisorile persane: capitolul al XXVII-lea din cartea a XIX-a este un'portret al Angliei dumneavoastră, desenat în stilul lui Veronese; culori strălucitoare, uşurinţă a pensulei şi cîteva defecte de costumaţie. Cel al Inchiziţiei şi cel al sclavilor negri sînt cu mult mai presus de ceea ce a pictat Callot. Peste tot combate despotismul, face să fie urîţi oamenii finanţelor, îi acoperă de dispreţ pe curteni şi de ridicol pe călugări; în felul acesta, toţi cei care nu sînt nici călugări, nici perceptori, nici funcţionari în minister, nici aspiranţi la vreo asemenea poziţie, au fost acoperiţi de laude, mai ales Îh Franţa. Mă supără că această carte este un labirint fără fir şi că nu există în ea nici o metodă. Sînt şi mai uimit că un om care scrie despre legi spune în prefaţă că „cititorul nu va găsi sclipiri ale spiritului în lucrarea sa"; şi e şi mai ciudat că întreaga carte este o culegere de vorbe de duh. E Michel Montaigne în chip de legislator: de aceea era din acelaşi ţinut cu Michel Montaigne. Nu-mi pot reţine rîsul parcurgînd mai mult de o sută de capitole ce conţin mai puţin de douăsprezece rînduri, iar cîteva care n-au decît două rînduri. Pare că autorul a vrut întotdeauna să se joace cu cititorul vorbind despre lucrurile cele mai grave. N-ai impresia că citeşti o lucrare serioasă atunci cînd, după ce citează legile greceşti şi romane, el vorbeşte despre cele din Bantam, Cochin, Tunquin, Achem, Borneo, Jakarta, Formosa, ca şi cum ar avea memorii fidele privind guvernarea tuturor acestor ţări. Amestecă prea des lucrurile false cu cele adevărate în fizică, morală şi istorie; spune, ca şi Puffendorf,58 că, în timpul 516
Yüklə 3,13 Mb. Dostları ilə paylaş:
|