Secţia comercială, maritimă şi fluvială

4. Proceduri speciale. Sechestru judiciar. Condiţii de admisibilitate.

Reclamanta S.C. T.H.R. „M.N.” S.A. Eforie Nord a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B.R.D.-G.S.G. S.A. Eforie Nord, S.C. A.I. S.R.L. Constanţa şi S.C. E.L. S.R.L. Constanţa, instituirea unui sechestru judiciar asupra următoarelor active: Complex U., Restaurant P.M., Hotel F., Complex B., Restaurant V.M. (Grădina U., Vila M., Minigolf B.), până la soluţionarea acţiunii înregistrată sub nr.6558/COM/2004 pe rolul Tribunalului Constanţa.

Prin încheierea nr.1300/COM/28.04.2005 a Tribunalului Constanţa, s-a dispus disjungerea cererii de sechestru judiciar formulată în contradictoriu cu S.C. A.I. S.R.L.Constanţa, care a fost înregistrată separat pe rolul Tribunalului Constanţa, sub nr.1260/COM/2005.

Prin sentinţa civilă nr.1805/COM/9.06.2005 pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. T.H.R. M.N. S.A. Eforie Nord, în contradictoriu cu pârâta S.C. A.I. S.R.L.Constanţa şi s-a dispus instituirea sechestrului judiciar asupra activului Vila M. format din construcţie P+1E, situată în Eforie Nord, jud.Constanţa şi compusă din 4 apartamente şi dependinţe.

S-a numit ca administrator sechestru T.H.R.”Marea Neagră”S.A. şi a fost obligată reclamanta la plata unei cauţiuni de 587.250.720 lei care va fi consemnată în termen de 5 zile de la pronunţarea prezentei hotărâri.

In esenţă, s-a reţinut că disp.art.907 şi 908 cod com.reglementează cu caracter de dispoziţie specială, derogatorie de la regulile Codului de procedură civilă, sechestrul asigurător şi poprirea asigurătorie; nu este mai puţin adevărat că art.1 al.2 din Codul comercial dispune expres că acolo unde legea comercială nu dispune, se aplică codul civil.

Rezultă, aşadar, de principiu, că disp. art. 598 Cod pr.civilă au deplină eficienţă în materie comercială, neexistând dispoziţii speciale sub acest aspect.

Cererea reclamantei a fost încuviinţată şi în raport de existenţa numeroaselor litigii legate de bun, ce susţine pericolul de înstrăinare a Vilei „M” de către adjudecatar, dar şi pentru a conserva dreptul de proprietate în litigiu, atât timp cât S.C. Eforie S.A. este supusă unei procedură execuţionale de evacuare.

Impotriva acestei hotărâri, în termen, a declarat recurs pârâta S.C. A.I. S.R.L. Constanţa, solicitând admiterea lui, modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii cererii de instituire a sechestrului judiciar.

Se arată că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, deoarece:

• 
  iniţial, procesul s-a purtat între reclamantă şi S.C.B.R.D. - G.S.G. S.A. Eforie Nord şi este o acţiune întemeiată pe disp.art.111 cod pr.civilă, fiind o acţiune în constatare provocatorie.
  

Prin această acţiune, reclamanta a solicitat obligarea S.C.B.R.D.-G.S.G. S.A. Eforie Nord să înceteze actele de tulburare a exerciţiului pretinsului său drept de proprietate asupra, printre altele şi a Vilei M. Actele de tulburare constau din executarea silită a imobilului, în vederea recuperării unei creanţe datorate bănncii de o cu totul altă societate, respectiv S.C. B. S.R.L.

Faţă de coordonatele concrete ale speţei ce face obiectul litigiului de fond, rezultă cu prisosinţă că litigiul de faţă nu priveşte dreptul de proprietate asupra imobilului.

• 
  pârâta S.C. A.I. S.R.L.Constanţa a fost introdusă în cauză la aproximativ un an de la declanşarea litigiului, iar motivul l-a constituit faptul că unul din activele asupra cărora se solicita să se constate dreptul de proprietate al intimatei, devenise proprietatea ei, urmare a executării silite a S.C. B. S.R.L. de către creditoarea acesteia S.C. B.R.D.-G.S.G. S.A. Eforie Nord;
  
• 
  în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor instituirii sechestrului judiciar, la data formulării cererii vila fusese deja adjudecată de către pârâtă, iar reclamanta cunoştea acest lucru;
  
• 
  instanţa de fond trebuia să dovedească pericolul ca societatea pârâtă să înstrăineze acest bun imobil şi nu pericolul ca bunul să fie adjudecat silit. Ori, din acest punct de vedere, reclamanta nici măcar nu a motivat pericolul şi cu atât mai puţin l-a dovedit;
  
• 
  în mod greşit reţine instanţa de fond că între părţi există numeroase litigii, deoarece singurul proces are ca obiect contestaţia la executare formulată de reclamantă în vederea anulăriii executării ce a condus la evacuarea sa.
  

Reclamanta S.C. T.H..R. „M.N.” S.A. Eforie Nord a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţată de Tribunalul Constanţa.

Se arată că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile cerute de art.598 cod pr.civilă, respectiv:

• 
  existenţa unui proces asupra proprietăţii;
  
• 
  necesitatea instituirii măsurii de conservare a dreptului.
  

Mai mult, prin sentinţa civilă nr.6175/20.06.2005 a Judecătoriei Constanţa, s-a dispus întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare, în sensul evacuării S.C. A.I. S.R.L.Constanţa din activul Vila M. şi predarea acestuia către intimată.

Analizând criticile formulate, Curtea reţine următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie solicitarea reclamantei de instituire a unui sechestru judiciar asupra imobilului Vila M., situat în Eforie Nord, jud.Constanţa.

Potrivit art.598 cod pr.civilă, ori de câte ori există un proces asupra proprietăţii sau a altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună, instanţa competentă pentru judecarea cererii principale va putea să încuviinţeze la cererea celui interesat punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.

In cauza de faţă, condiţiile de admisibilitate a unei asemenea cereri, în raport de textul de lege invocat mai sus, nu sunt îndeplinite.

In primul rând, reclamanta avea obligaţia să facă dovada existenţei între părţi a unui litigiu asupra proprietăţii sau a altui drept principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună. Ori, la instanţa de fond este înregistrat un litigiu ce îmbracă forma unei acţiuni în constatare, din categoria celor provocatorii şi care nu generează un litigiu avut în vedere de legiuitor în art.598 cod pr.civilă.

Mai mult, dacă s-ar aprecia că litigiul se încadrează în categoria prevăzută de textul de lege invocat, S.C. A.I. S.R.L.Constanţa a fost introdusă în proces, în condiţiile art.57 şi urm. Cod pr.civilă, ca persoană care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamanta.

In aceste condiţii, nu se poate aprecia că ea se află în litigiu cu cealaltă reclamantă S.C. T.H.R. „M.N.” S.A.Eforie Nord.

De asemenea, B.R.D. a executat S.C. B. S.A. şi nu S.C. T.H.R. „M.N.” S.A. Eforie Nord, iar, pe de altă parte, nu s-a probat pericolul înstrăinării de către pârâtă, condiţie cerută în mod expres de disp.art.598 cod pr.civilă.

Faţă de cele expuse, rezultă că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, motiv pentru care, în conf. cu disp.art.312 al.1 Cod pr.civilă, recursul urmează a fi admis ca întemeiat, apreciază instanţa de control.

Decizia civilă nr. 763/COM/31.10.2005