Secţia I civilă Stabilirea cuantumului indemnizaţiilor cenzorilor din cadrul regiilor autonome, societăţilor şi companiilor naţionale

11. Aplicarea în mod global a legii penale mai favorabile.

Art. 5 Noul Cod penal

Decizia nr. 256/2014 a Curţii Constituţionale

Art. 83 Noul Cod penal

Art. 86¹ Codul penal anterior
Aplicarea în mod global a legii penale mai favorabile, în cazul unor legi succesive, se face în raport de datele concrete ale speţei, ţinându-se seama de situaţia acuzatului, de natura infracţiunii şi de circumstanţele în care a săvârşit-o, în lumina deciziei nr. 256/2014 a Curţii Constituţionale.

În cauză, dispoziţia de amânare a executării pedepsei, în condiţiile art. 83 Noul Cod penal, nu era în măsură să asigure realizarea rolului preventiv şi educativ al pedepsei şi nu reflectă gradul de pericol social concret al faptelor deduse judecăţii.

În plus, tehnica folosită de prima instanţă, care a dispus mai întâi condamnarea inculpatului, iar apoi amânarea aplicării pedepsei, este în contradicţie cu art. 90 Noul Cod penal.

(Decizia penală nr. 690/A/17 Decembrie 2014)
Prin sentinţa penală nr. 2799 din data de 27 iunie 2014 pronunţată de Judecătoria Piteşti, în baza art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală, a fost condamnat pe inculpatul IP, pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 244 alin. 1 şi 2 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 35 din noul Cod penal şi art. 5 din noul Cod penal, în condiţiile art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, la pedeapsa închisorii de 1 an, şi a infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 35 din noul Cod penal şi art. 5 din noul Cod penal, în condiţiile art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, la pedeapsa închisorii de 9 luni.

În baza art. 38 din noul Cod penal şi art. 39 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, sporită cu 7 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 7 luni închisoare.

În baza art. 83 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei şi s-a fixat termen de încercare de 3 ani şi 7 luni.

S-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 alin. 4 Cod penal.

În baza art. 85 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă.

În baza art. 45 din noul Cod penal şi art. 65 din noul Cod penal, raportat la art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) din noul Cod penal, i s-a aplicat inculpatului IP pedeapsa accesorie a interzicerii acestor drepturi.

În baza art. 20, 25 şi art. 397 Cod de procedură penală şi art. 1357 şi următoarele Cod civil, s-a admis acţiunea civilă a părţii civile S.C. „V” S.R.L. Piteşti, prin reprezentant legal.

A fost obligat inculpatul IP la plata sumei de 24.072 lei în favoarea părţii civile S.C. „V” S.R.L. Piteşti, cu titlu de despăgubiri materiale.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 4103/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul IP, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în condiţiile art. 33 lit. a) Cod penal, întrucât în perioada noiembrie 2008 - iunie 2009, în calitate de şofer distribuitor la S.C. „V” S.R.L. Piteşti, prin inducerea în eroare a angajaţilor staţiilor Peco S.C. „RGC” S.R.L. Piteşti a efectuat, în numele colegilor de serviciu a căror semnătură a falsificat-o, mai multe alimentări cu carburant, cauzând astfel un prejudiciu de aproximativ 24.000 lei.

La data de 26.02.2014, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 215 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în condiţiile art. 33 lit. a) Cod penal, în cea prevăzută art. 244 alin. 1, 2 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din noul Cod penal şi 322 alin. 1, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 din noul Cod penal.

Partea vătămată S.C. „V” S.R.L. Piteşti s-a constituit parte civilă cu suma de 24.072 lei, reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea a 4.012 litri motorină.

Pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţia inculpatului dată în faza de urmărire penală, declaraţiile martorilor, raportul de constatare tehnico - ştiinţifică grafică nr. *** şi nr. ***, procesul - verbal întocmit de către organele de cercetare penală cu privire la situaţia alimentărilor (rezultate din borderourile de alimentări), declaraţia reprezentantului părţii civile, alte acte şi date aflate la dosarul cauzei.

S-a stabilit de către prima instanţă că, la data 10.09.2008, între S.C. „RGC” S.R.L. Piteşti, în calitate de vânzător şi S.C. „V” S.R.L. Piteşti, în calitate de cumpărător, s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare, obiectul contractului constituindu-l livrarea de produse petroliere de la benzinăriile din municipiul Piteşti.

Conform clauzelor contractuale, autovehiculele S.C. „V.” S.R.L. Piteşti erau alimentate cu carburant de la cele două benzinării, urmând ca facturarea carburantului să fie efectuată lunar pe datele de 15 şi 30, iar plata să se execute în maxim 15 zile de la facturare. Astfel, agenţii de distribuţie din cadrul S.C. „V.” S.R.L. Piteşti se deplasau la staţiile Peco şi, după ce alimentau autovehiculele de serviciu, se prezentau la sediul benzinăriei, unde se menţiona în borderouri numărul de înmatriculare al autovehiculului alimentat, cantitatea de carburant, semnătura şi numele delegatului (conducătorul auto) şi cel al operatorului staţiei Peco, iar la finele fiecărei luni calendaristice borderourile erau înaintate către S.C. „V.” S.R.L. Piteşti, însoţite de facturile aferente carburantului livrat.

Conform protocolului, la data de 09.06.2009 agentul de distribuţie LMA s-a prezentat la staţia Peco din municipiul Piteşti, pentru a alimenta autoutilitara de serviciu cu nr. de înmatriculare ***. După efectuarea alimentării, prezentându-se la operatorul benzinăriei pentru efectuarea menţiunilor necesare în borderou, a observat că figura în borderouri cu mai multe alimentări pe care nu le efectuase, iar semnăturile de pe borderouri nu-i aparţineau, motiv pentru care a încunoştinţat despre aceste aspecte directorul unităţii, SN.

Urmare a celor constatate, toţi conducătorii auto au fost convocaţi la sediul societăţii Vlăsia, unde s-a procedat la confruntarea borderourilor de alimentări puse la dispoziţie de către staţia Peco de pe strada Fraţii Goleşti. Cu această ocazie, s-a constatat că în perioada noiembrie 2008 - iunie 2009 mai mulţi conducători auto figurau în borderouri cu alimentări pe care nu le efectuaseră, semnăturile fiindu-le falsificate.

În urma verificărilor făcute, s-a stabilit că se efectuaseră în mod fraudulos un număr de 89 de alimentări pentru cantitatea totală de 4012 litri de motorină.

Persoanele menţionate au fost audiate şi au declarat că semnăturile de pe borderourile de alimentări nu le aparţin, acestea fiind falsificate, precizând totodată că nu au avut vreo înţelegere prealabilă cu inculpatul IP, pentru ca acesta să alimenteze în numele lor.

De asemenea, au fost audiate operatoarele staţiei Peco de pe strada Fraţii Goleşti, respectiv BGM şi RAMAR, acestea confirmând faptul că inculpatul s-a prezentat, în perioada de referinţă, în mod repetat la staţia Peco cu autovehiculul de serviciu, ocazie cu care alimenta atât în numele său, cât şi în numele altor colegi, motivând că respectivii colegi nu se puteau prezenta din diferite motive.

La urmărirea penală, inculpatul a recunoscut în parte comiterea faptelor, arătând că a efectuat doar câteva alimentări, respectiv 10 în numele lui ICO, pentru care a şi semnat borderourile de alimentări. Acesta a mai precizat că, în urma alimentărilor făcute în numele colegilor, cantitatea de motorină pe care şi-a însuşit-o a fost de maxim 300 litri de motorină.

Prin raportul de constatare tehnico - ştiinţifică grafică nr. *** s-a concluzionat faptul că inculpatul IP a falsificat prin execuţii de imaginaţie în mod cert un număr de două semnături în cazul numitului PIM, un număr de şapte semnături în cazul numitului HVS şi un număr de trei semnături în cazul numitului DC. Conform aceluiaşi raport de expertiză, în cazul numitului NRS au fost executate, probabil prin execuţii de imaginaţie, un număr de trei semnături, alte două în cazul DC şi alte patru în cazul lui PIM.

S-a menţionat în considerentele sentinţei că inculpatul a recunoscut faptele, exprimându-şi regretul.

În aceste condiţii, s-a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale unor infracţiuni de rezultat, prevăzute de art. 244 alin. 1 şi 2 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 35 din noul Cod penal şi art. 5 din noul Cod penal, în condiţiile art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală şi a infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 35 din noul Cod penal şi art. 5 din noul Cod penal, în condiţiile art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală.

Pentru proporţionalizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social al infracţiunii, împrejurările în care aceasta a fost comisă şi faptul că judecata s-a făcut în cadrul unui proces în care inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia până la începerea cercetării judecătoreşti, potrivit art. 375 Cod de procedură penală.

Având în vedere durata pedepsei pronunţate, dar şi faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, judecătorul fondului a apreciat că acesta îşi poate forma o atitudine corectă faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială şi fără executarea pedepsei în condiţii de detenţie, sens în care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat existenţa vinovăţiei în sarcina inculpatului şi a raportului de cauzalitate între acţiunea acestuia şi efectele produse.

Cum partea vătămată S.C. „V.” S.R.L. Piteşti a făcut dovada cu înscrisuri a despăgubirilor civile solicitate, acestea i-au fost acordate, motiv pentru care a fost obligat inculpatul la plata sumei de 24.072 lei.

Împotriva sentinţei penale, în termen legal a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând desfiinţarea.

Prima critică se referă la tehnica juridică utilizată în dispozitivul sentinţei, în sensul utilizării termenului „condamnă”, în contextul în care soluţia vizată este aceea de amânare a aplicării pedepsei.

Consideră apelantul că legea penală mai favorabilă este reprezentată în cauză de dispoziţiile vechiului Cod penal - art. 215 alin. 1 vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal şi art. 290 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal, în condiţiile art. 33 lit. a) din vechiul Cod penal.

Se susţine şi faptul că în mod nelegal instanţa de fond a stabilit un termen de încercare, şi nu un termen de supraveghere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 84 din noul Cod penal, iar durata de 3 ani şi 7 luni a termenului „de încercare” a fost stabilită cu încălcarea dispoziţiilor dispoziţiile art. 84 alin. 1 din noul Cod penal.

O altă critică priveşte calculul pedepsei rezultante în cazul concursului de infracţiuni (art. 39 alin. 1 lit. b) din noul Cod penal) şi individualizarea judiciară a pedepsei, apreciindu-se de către apelant că pedeapsa rezultantă are un cuantum redus, în raport cu gravitatea faptelor săvârşite de inculpat, iar modalitatea de executare a pedepsei nu este cea optimă, nefiind de natură a realiza unul din scopurile pedepsei penale.

În final, este criticat şi temeiul legal în baza căruia inculpatul a fost obligat la dezdăunări către partea civilă, acesta fiind reprezentat de dispoziţiile art. 1357 şi următoarele din noul Cod civil, şi nu de dispoziţiile art. 998 şi următoarele din vechiul Cod civil, având în vedere data la care a fost săvârşită fapta ce atrage răspunderea delictuală a inculpatului.

Examinând sentinţa atacată cu apel prin prisma criticilor care îi sunt aduse, cum şi sub toate aspectele, aşa cum impun exigenţele art. 417 alin. 2 din Codul de procedură penală, Curtea constată că apelul este fondat, după cum se va arata în continuare.

În faţa instanţei de fond, cauza a fost soluţionată în procedura simplificată de recunoaştere a învinuirii, prevăzută de art. 375 din cod, ca urmare a declaraţiei date de inculpat în faţa judecătorului, în condiţiile art. 374.

Această declaraţie se coroborează cu probele administrate în faza urmăririi penale, respectiv cu înscrisurile produse de acuzare şi cu declaraţiile martorilor audiaţi, ansamblul probator aflat la dosar fiind în măsură a face dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că cel în cauză a comis faptele de înşelăciune şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în modalitatea pe larg descrisă în sentinţă.

Cât priveşte legea penală aplicabilă, în condiţiile în care pe parcursul judecăţii a intrat în vigoare un nou Cod penal, în lumina dispoziţiilor art. 5 din Codul penal şi a deciziei nr. 256/2014 a Curţii Constituţionale Curtea apreciază, în urma unei analize globale a consecinţelor pe care cele două legi succesive le-ar avea asupra condamnatului, în raport cu datele concrete ale speţei, că vechiul Cod penal, care prevede posibilitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei (art. 86/1), este mai favorabil celui acuzat şi, totodată, în măsură a realiza scopul educativ, punitiv şi preventiv în cauza de faţă.

Se reţine că individualizarea judiciară a pedepselor, atât sub aspectul cuantumului acestora, cât şi al modalităţii de executare, a fost făcută fără a se da eficienţa cuvenită criteriilor referitoare la gradul de pericol social concret relativ ridicat al faptelor inculpatului, caracterul repetat al acestora, numărul mare al actelor materiale ce intră în componenţa infracţiunii de înşelăciune şi de fals (89 de alimentări cu carburant, prin falsificarea semnăturilor celor şapte angajaţi ai persoanei vătămate pe borderourile întocmite de inculpat).

Astfel, sancţiunea stabilită de judecătorul fondului pentru infracţiunea de înşelăciune este neîndestulătoare, iar dispoziţia de amânare a aplicării pedepsei este prea blândă.

De altfel, este de notat că, deşi în dispozitivul sentinţei se arată că, în baza art. 83 din noul Cod penal, aplicarea pedepsei este amânată, în considerente, judecătorul face vorbire despre suspendarea sub supraveghere a executării, existând contradicţie, sub acest aspect.

Revenind la operaţiunea de individualizare a sancţiunilor, în ceea ce priveşte atitudinea inculpatului pe parcursul întregului proces penal, este de menţionat că deşi acesta a contribuit la scurtarea procedurilor în instanţă prin recunoaşterea învinuirii, totuşi în faza de urmărire penală a adoptat o atitudine nesinceră, îngreunând cercetările şi nu dat curs chemării organelor judiciare, fiind necesar a se emite pe numele său un mandat de aducere.

În acelaşi timp, nu poate fi trecut cu vederea prejudiciul mare produs persoanei vătămate, în cuantum de 24.072 lei, care nu a fost nici măcar în parte acoperit.

Referitor la tehnica folosită de judecător şi la termenul fixat de acesta, Curtea constată că sunt întemeiate criticile formulate de apelant, vizând greşita aplicare a art. 83 din noul Cod penal şi pronunţarea condamnării inculpatului, nu numai pentru contradicţiile dintre dispozitiv şi considerente, pe care le-am menţionat anterior, dar şi pentru faptul că acest text de lege ar fi presupus doar stabilirea unei pedepse, nu şi condamnarea.

Pedeapsa stabilită conform art. 83 nu s-ar mai fi putut aplica decât în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni până la expirarea termenului de supraveghere, întrucât art. 90 dispune că persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa şi nu este supusă niciunei decăderi, interdicţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvârşită, dacă nu a săvârşit din nou o infracţiune până la expirarea termenului de supraveghere (...).

De asemenea, durata termenului „de încercare” a fost fixată de instanţă cu încălcarea prevederilor art. 84, care impune un termen de supraveghere de 2 ani. În fine, calcului sporului a fost făcut cu nesocotirea art. 39 alin. 1 lit. b) din noul Cod penal, întrucât instanţa nu ar fi putut adăuga un spor mai mare de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Aşa cum am arătat, circumstanţele reale şi personale din prezenta cauză nu justificau ca inculpatul să beneficieze de amânarea aplicării pedepsei potrivit legii noi, ci s-ar fi impus condamnarea acestuia la pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special prevăzut de textele incriminatoare şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Din această perspectivă, dispoziţiile Codului penal anterior care reglementează instituţia suspendării sub supraveghere sunt mai favorabile acuzatului, prin aceea că nu prevăd obligaţia ca acesta să presteze o muncă în folosul comunităţii, astfel cum impune art. 93 alin. 3 din noul Cod penal.

Aşa fiind, Curtea a admis apelul, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din codul de procedură penală şi a desfiinţat sentinţa în parte.

În rejudecare, s-a făcut aplicaţiunea art. 5 din noul Cod penal, descontopindu-se pedeapsa rezultantă în pedepsele componente şi înlăturându-se sporul aplicat.

A fost înlăturată dispoziţia de schimbarea a calificării juridice dată faptelor, precum şi condamnarea inculpatului în baza dispoziţiilor din noul Cod penal.

În baza art. 215 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior şi art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod penal anterior, a fost pronunţată condamnarea la pedepse cu închisoarea, al căror cuantum a fost apreciat luându-se în considerare criteriile enumerate cu titlu exemplificativ de art. 72 din vechiul Cod penal.

Au fost aplicate prevederile art. 33 alin. 1 Cod penal şi art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal, privitoare la concursul de infracţiuni şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, la care s-a adăugat un spor de 4 luni, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 86/1 Cod penal anterior, a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 4 ani.

Pe durata acestui termen, inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 alin. 1 lit. a) d) Cod penal anterior.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86/4 Cod penal anterior, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. 1 Cod penal anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal anterior, iar pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii stabilite.

A fost primită şi critica adusă temeiului invocat în admiterea acţiunii civile în procesul penal, avându-se în vedere data la care a fost săvârşită fapta cauzatoare de prejudicii.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale.

12. Înlăturarea de către instanţa de judecată a uneia din interdicţiile impuse inculpatului în cadrul controlului judiciar.

Art. 215 Cod procedură penală

Înlăturarea interdicţiei inculpatului de nu transporta material lemnos, impusă în cadrul controlului judiciar, nu se impune, întrucât această interdicţie s-a stabilit în vederea asigurării scopului prevăzut de art. 202 Cod procedură penală, al prevenirii comiterii unor fapte de genul celor care fac obiectul cercetărilor, de tăiere, comercializare şi transport al materialului lemnos.
(Încheierea penală nr. 104/20 octombrie 2014)
Prin încheierea penală nr. 120 din data de 08.10.2014 pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a respins cererea de înlocuire a obligaţiei de a nu transporta material lemnos formulată de petentul IC.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a constatat că, la data de 15.05.2014, în dosarul nr. 1029/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul IC sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită în formă continuată, prev. şi ped. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, reţinându-se, în fapt, că IC, şofer al firmei S.C. C, a oferit în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, sume de bani agenţilor de poliţie - investigatori cu identitate reală, în scopul convingerii acestora să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu, respectiv să nu vizeze avizele ce însoţeau transportul de material lemnos.

Faţă de inculpat a fost luată măsura preventivă a controlului judiciar prin încheierea de şedinţă din data de 16.05.2014 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Argeş, pronunţată în dosarul penal nr. 2271/109/2014.

Prin aceeaşi încheiere de şedinţă, în baza art. 215 alin. 1 şi 2 Cod de procedură penală, pe timpul controlului judiciar, i s-au impus inculpatului următoarele obligaţii, şi anume: să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte este chemat; să informeze de îndată organul judiciar în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei, să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, respectiv Poliţia Cetăţeni, judeţul Argeş, conform programului de supraveghere întocmit de organele de poliţie sau ori de câte ori sunt chemaţi; să nu depăşească limita teritorială a localităţii de domiciliu, cu excepţia împrejurărilor când sunt chemaţi de către organele judiciare; să nu se apropie de ceilalţi participanţi la comiterea infracţiunii, martori sau experţi şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect, pe nicio cale.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22.05.2014, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr.2271/109/2014, a fost instituită în sarcina acestui inculpat şi obligaţia de a nu efectua operaţiuni legate de transportul şi comercializarea materialului lemnos.

Potrivit disp. art. 227 alin. 3 Cod de procedură penală rap. la art. 215 alin. 9 Cod de procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi care a adoptat măsura controlului judiciar, la cererea motivată a inculpatului, poate dispune înlocuirea sau încetarea obligaţiilor dispuse iniţial, dacă apar motive temeinice care justifică aceasta, după audierea inculpatului.

În cauza de faţă, tribunalul a constatat că activitatea infracţională a inculpatului, aşa cum a fost reţinută de către procuror, constă în aceea că, în repetate rânduri, a oferit mită organelor de poliţie pentru ca acestea să nu vizeze avizele de însoţire privind materialului lemnos pe care îl transporta, provenit din faptele de tăiere ilegală de arbori în cantităţi apreciabile, pe care se presupune că le-ar fi săvârşit ceilalţi inculpaţi cercetaţi în cauză, aspect faţă de care, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că obligaţia instituită în sarcina petentului este proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse şi se impune a fi menţinută în continuare.

Totodată, s-a apreciat că motivul invocat de către petent nu este unul temeinic care să conducă la admiterea cererii sale, de vreme ce, prin încheierea de şedinţă nr. 109 din data de 11.09.2014 s-a dispus înlocuirea obligaţiei de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu cea de a nu părăsi teritoriul României, aşa încât inculpatul are mai multe alternative în găsirea unui loc de muncă.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul IC, care a solicitat încetarea obligaţiei impuse în sarcina sa, de a nu transporta şi efectua operaţiuni privind materialul lemnos, pe motiv că această obligaţie îl împiedică să presteze munca pentru care este calificat.

Analizând încheierea pronunţată de prima instanţă, prin prisma criticilor formulate de inculpat precum şi din oficiu, Curtea constată că este legală şi temeinică, iar contestaţia formulată de inculpat este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel cum a reţinut şi prima instanţă, prin încheierea pronunţată de Tribunalul Argeş la data de 16 mai 2014 în dosarul nr. 2271/109/2014, rămasă definitivă prin încheierea pronunţată la data de 22 mai 2014 de Curtea de Apel Piteşti, faţă de inculpatul IC s-a dispus măsura preventivă a controlului judiciar, cu fixarea în sarcina acestuia a mai multor obligaţii, printre care şi pe aceea de a nu efectua niciun fel de operaţiuni cu material lemnos.

În acest sens, s-a avut în vedere faptul că inculpatul este cercetat în dosarul nr. 1029/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, pentru infracţiunea de dare de mită în formă continuată prev. de art.290 cu aplic.art.35 alin.1 Cod penal .

Faptele pe care se presupune că inculpatul le-a săvârşit, pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală în dosar, sunt sesizate ca fiind săvârşite în calitatea inculpatului de conducător auto al unor vehicule de transport material lemnos, angajat al firmei S.C. C S.R.L. din comuna Rucăr, judeţul Argeş, prin oferirea în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a unor sume de bani unor agenţi de poliţie- investigatori cu identitate reală-, în scopul ca aceştia să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, respectiv să nu vizeze avizele care însoţeau transporturile de material lemnos.

La momentul luării măsurii preventive în cauză, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că se impune instituirea acestei măsuri şi stabilirea obligaţiei sus-menționate în sarcina inculpatului, tocmai în vederea asigurării scopului prevăzut de art.202 Cod pr.penală, mai ales în vederea prevenirii săvârşirii de către inculpat a unor fapte similare cu cele pentru care este cercetat ori cu cele pentru care şi alţi inculpaţi sunt cercetaţi în aceeaşi cauză (fapte în legătură cu tăierea, comercializarea, transportul ori alte activităţi privind material lemnos).

Iniţial, inculpatului IC i s-a mai impus şi obligaţia de a nu depăşi limita teritorială a localităţii de domiciliu, respectiv comuna R., judeţul Argeş, însă, prin încheierea pronunţată la data de 11 septembrie 2014 de Tribunalul Argeş, judecătorul de drepturi şi libertăţi a admis cererea sa şi a dispus înlocuirea acestei obligaţii cu obligaţia de a nu părăsi teritoriul României, pentru a da inculpatului posibilitatea de a presta muncă aducătoare de venituri pe întreg teritoriul ţării.

Susţinerile inculpatului, în sensul că se impune şi încetarea interdicţiei privitoare la transportul de material lemnos, sunt nejustificate, în condiţiile în care, contrar argumentelor expuse în cererea formulată, dacă s-ar înlătura această interdicţie, măsura controlului judiciar nu ar fi mai aptă să asigure scopul măsurilor preventive avut în vedere la luarea măsurii.

Deşi inculpatul arată că este singurul întreţinător al familiei şi că această interdicţie l-ar pune în imposibilitatea de a presta muncă, Curtea a constatat că, de fapt, cu toate că are posibilitatea prestării pe întreg teritoriul ţării a oricărei alte muncă/activităţi, decât cea legată de transportul ori alte operaţiuni privind materialul lemnos, inculpatul are în vedere doar prestarea aceleiaşi activităţi în exercitarea căreia a săvârşit faptele pentru care este cercetat, împrejurare ce nu poate justifica încetarea interdicţiei menţionate.

Măsura preventivă a controlului judiciar, astfel cum a fost modificată ulterior instituirii sale, prin lărgirea ariei teritoriale pe care inculpatul nu trebuie să o depăşească, este proporţională cu gravitatea acuzaţiilor impuse inculpatului, după cum este şi necesară pentru realizarea scopului măsurii preventive, astfel încât nu se poate dispune încetarea obligaţiei legate de transportul şi activităţile privind materialul lemnos impuse inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 204 Cod de procedură penală, a respins ca nefondată constestaţia formulată de inculpat, pe care, în baza dispoziţiilor art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.