Secţia I civilă Stabilirea cuantumului indemnizaţiilor cenzorilor din cadrul regiilor autonome, societăţilor şi companiilor naţionale

9. Infracţiunea de purtare abuzivă. Depăşirea de către organele de poliţie a limitelor legale de exercitare corectă a atribuţiilor de serviciu.
Art. 5 Noul Cod penal

Art. 205 alin. 1 Noul Cod penal

Art. 386 Cod procedură penală

Art. 418 Cod procedură penală
Organele de poliţie nu trebuie să-şi depăşească limitele legale de exercitare corectă a atribuţiilor de serviciu, săvârşind ele însele fapte ilegale, cum este aplicarea de către poliţistul BDC a unei amenzi victimei, pentru o faptă anterioară întocmirii procesului-verbal de contravenţie, faptă pentru care nu existau suficiente dovezi şi pe care poliţistul nu o constatase personal.

Lovirea părţii vătămate la sediul poliţiei, unde a fost lipsită de libertate în mod ilegal, având ca rezultat vătămarea corporală a acesteia, constituie o infracţiune de purtare abuzivă.

(Decizia penală nr. 650/A/26 noiembrie 2014)
Prin sentinţa penală nr.657 din 26 martie 2014, pronunţată de Tribunalul Argeş, în baza disp. art. 386 C.p.p., s-a schimbat încadrarea juridică, după cum urmează: pentru ambii inculpaţi din infracţiunea prev. şi ped. de art. 189 alin. 2 din vechiul cod penal în infracţiunea prev. şi ped. de art. 205 alin. 3 lit. c C.p. cu aplic. art. 5 C.p., pentru inculpatul GCS din infracţiunea prev. şi ped. de art. 250 alin. 3 din vechiul cod penal în infracţiunea prev. şi ped. de art. 296 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p., iar pentru inculpatul BDC din infracţiunea prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 250 alin. 3 din vechiul cod penal în infracţiunea prev. şi ped. de art. 48 rap. la art. 296 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. .

A fost condamnat inculpatul GCS, fără antecedente penale la :

• 
  3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate prev. şi ped. de art. 205 alin. 3 lit. c C.p. cu aplic. art. 5 C.p.;
  
• 
  6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă prev. şi ped. de art. 296 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 5 c.p.
  

În baza disp. art. 33 şi art. 34 din vechiul cod penal şi art. 10 din Legea nr. 187 /2012, s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

A fost condamnat inculpatul BDC, fără antecedente penale la :

• 
  3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate prev. şi ped. de art. 205 alin. 3 lit. c C.p. cu aplic. art. 5 C.p.;
  
• 
  6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la purtare abuzivă prev. şi ped. de art. 48 rap. la art. 296 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. .
  
• 
  6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. şi ped. de art. 246 din vechiul cod penal cu aplic. art. 5 C.p.
  

În baza disp. art. 33 şi art. 34 din vechiul cod penal şi art. 10 din Legea nr. 187 /2012, s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza disp. art.91 C.p., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi.

În baza disp. art. 92 C.p., s-a fixat termen de supraveghere de câte 3 ani pentru fiecare inculpat.

În baza disp. art. 86/3 alin. 1 şi art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus, ca pe durata termenului de supraveghere, inculpaţii să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş conform programului ce va fi stabilit de acest serviciu;

b)să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijlocele de existenţă.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 96 şi art. 97 C.p..

În baza disp. art.256 C.p.p., s-a dispus restabilirea parţială a situaţiei anterioare prin anularea procesului verbal de contravenţie seria *** din 12.09.2011 emis de Poliţia oraşului Ştefăneşti, jud. Argeş.

În baza disp. art. 397 C.p.p., s-a admis în parte acţiunea civilă şi au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, precum şi în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul Judeţean de Poliţie Argeş, să plătească părţii civile VC sumele de 10.000 daune morale şi 38 lei contravaloarea certificatului medico-legal.

În baza disp. art. 274 alin. 2 şi 3 C.p.p., a fost obligat fiecare inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat

În baza disp. art. 276 alin. 4 C.p.p., a fost obligat fiecare inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la câte 1000 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat către partea civilă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, că prin rechizitoriul nr.1117/P/2011 din 04.09.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, s-a dispus punerea în mişcare şi trimiterea în judecată , în stare de libertate, a inculpaţilor GCS, agent de poliţie judiciară în cadrul Poliţiei Oraş Ștefănești, pentru săvârşirea infracţiunilor de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. 3 Cp., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin.2 Cp., BDC agent principal de poliţie în cadrul Poliţiei Oraş Ştefăneşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin.2 Cp., abuz în serviciu prev.şi ped.de art.246 Cod penal şi complicitate la purtare abuzivă, prev. şi ped.de art.26 Cod penal rap.la art. 250 alin. 3 Cp.

În esenţă, actul de sesizare a instanţei a reţinut că inculpatul GCS care, la data de 12.09.2011, în jurul orei 02,30, împreună cu inculpatul BDC, ambii agenţi de poliţie în cadrul Poliţiei oraş Ştefăneşti, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, l-a dus la sediul poliţiei pe numitul VC, împotriva voinţei acestuia, deşi nu se afla într-una din situaţiile care permiteau organelor de poliţie să ia faţă de acesta respectiva măsură poliţienească cu caracter coercitiv, iar la sediul Poliţiei oraş Stefanesti, inculpatul GCS a exercitat acte de violenţă faţă de partea vătămata VC atât in scop de pedeapsă cât si pentru a o obliga pe aceasta să semneze procesul verbal contravenţional care in acest timp era întocmit de către inculpatul BDC, producându-i acestuia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 2 zile îngrijiri medicale .

Partea vătămată VC s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 25.000 lei, reprezentând daune morale pentru fiecare inculpat, cu 500 lei contravaloarea certificatului medico-legal faţă de inculpatul GCS, depunând chitanţa în sumă de 38 lei şi cu suma de 300 lei faţă de inculpatul BDC reprezentând contravaloarea amenzii contravenţionale aplicată.

În cauză a fost introdus, în calitate de parte responsabilă civilmente, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş, deoarece inculpaţii sunt încadraţi la această instituţie.

Competenţa tribunalului a fost atrasă de calitatea de lucrător în structurile poliţiei judiciare a inculpatului GCS, iar în cauză, cercetarea judecătorească a început înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură penală.

Din actele şi lucrările dosarului tribunalul a reţinut, că la data de 19.09.2011, numita VE, mama părţii vătămate VC, a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, cu privire la faptul că în data de 12.09.2011, fiul ei a fost luat de pe strada de doua echipaje de politie , a fost dus cu forţa la sediul Politiei Stefanesti unde a fost bătut si amendat contravenţional.

La data de 26.09.2011 şi partea vătămata VC a formulat o plângere cu privire la aceleaşi aspecte.

Instanţa de fond a reţinut, că potrivit declaraţiilor părţii vătămate VC, la data de 12.09.2012, împreună cu martorii TA conducător auto, EG si BB, se afla în autoturismul *** şi au fost opriţi de un echipaj de poliţie din care făceau parte agentul de politie martorul GLI si jandarmul PR, de asemenea martor.

Martorul GI a comunicat că un pasager al autoturismului oprit a proferat injurii la trecerea pe lângă echipajul de politie dar nu a aplicat vreo sancţiune in legătura cu acest eveniment.

În noaptea de 12.09.2011, in jurul orei 03.00, partea vătămata a fost oprită de doua echipaje de politie din care făceau parte inculpaţii GCS si BDC, agenţi de politie din cadrul Politiei Stefanesti si martorii PR si RV, plutonieri in cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Argeş. Cei doi inculpaţi au condus cu forţa la sediul politiei Stefanesti pe partea vătămată VC, unde a fost bătut de către inculpatul GCS. Partea vătămată a susţinut ca a fost lovit cu palmele peste faţă, cu pumnii in spate si cu piciorul in partea dreapta a coastelor, după care a fost pus cu genunchii pe un scaun si bătut peste tălpile picioarelor cu un baston iar apoi a fost obligat sa ţina cu palmele in sus o foaie de hârtie in timp ce cu acelaşi baston ii erau aplicate lovituri peste mâini. Inculpatul GCS îl ameninţa că ii va aplica mai multe lovituri daca ii va cădea coala de hârtie şi îl întreba cine a înjurat din maşină in data de 08.09.2011. In acest timp inculpatul BDC a completat procesul verbal seria *** prin care partea vătămata Văduva Constantin, era sancţionată contravenţional in temeiul art. 4 alin.l lit b din Legea 61/91 R. cu suma de 300 lei, deoarece la data de 08.09.2011 a adresat cuvinte si expresii jignitoare organelor de politie. Partea vătămata declara_; ca a semnat procesul verbal de frica ca va fi lovit in continuare. In aceeasi zi la ora 13.45 partea vătămata s-a prezentat la Spitalul Judeţean de Urgenta Piteşti, ocazie cu care i-au fost făcute investigaţii specifice fiind diagnosticat „ Agresiune afirmativ. Contuzie hemitorace drept, iar in ziua următoare, pe data de 13.09.2011 s-a prezentat Ia S.M.L. Argeş fiindu-i eliberat certificatul medico-legal nr. 978 din care rezulta ca in data de 12.09.2011; numitul VC a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu sau de-corp dur ce necesita 2 zile îngrijiri medicale

Susţinerile părţii vătămate VC au fost confirmate de

către martorii PR, RV, NMA, EG, ST.

Astfel, a reţinut instanţa de fond, martorul RV a arătat că în data de 12.09.2011 a efectuat serviciul de patrulare împreuna cu inculpatul BDC astfel ca a asistat la întreg incidentul petrecut între partea vătămată şi cei doi inculpaţi. A mai precizat acest martor, că agentul de politie GCS a anunţat prin staţie ca printre blocuri se deplasează un tânăr care trebuie oprit. După ce partea vătămata a fost blocata intre cele doua echipaje de politie prezente la faţa locului, inculpatul GCS s-a apropiat de partea vătămată VC si i-a spus ca trebuie sa-1 însoțească la secţie. Martorul a susţinut că partea vătămată nu a fost recalcitranta.

A mai susţinut, că după ce au ajuns la sediul Poliţiei oraşului Stefanesti, agentul principal de poliţie BD a completat procesul verbal contravenţional, de mai sus, iar in acest timp agentul de politie GC il lovea pe VC peste tălpile picioarelor si palme, in timp ce îl întreba cine a mai înjurat şi faptul că împreună cu martorul PR i-au cerut inculpatului GC sa înceteze, dar acesta nu i-a ascultat.

Martorul PR a arătat că în data de 12.09.2011, a efectuat serviciul de patrulare împreuna cu inculpatul GC când a fost observata partea vătămata VC deplasându-se printre blocuri si s-a luat hotărârea ca aceasta sa fie luata la sediul Politiei Stefanesti in vederea sancţionării contraventionale. Odată ajunşi la sediul politiei cei doi inculpaţi au acţionat in modul descris de martorul RV; astfel, inculpatul GC a agresat pe partea vătămată VC, lovindu-1 peste palme si peste tălpile picioarelor in timp ce inculpatul BD a întocmit procesul verbal de contravenţie.

Martorul NMA a declarat ca locuieşte in vecinătatea părţii vătămate, iar in noaptea de 12.09.2011, a văzut doua echipaje de politie care „s-au apropiat de aceasta cu luminile stinse" şi doi sau trei poliţişti care l-au băgat cu forţa pe numitul VC in una din maşini, plecând imediat . Martorul NMA a mai arătat ca a mers in aceeaşi noapte la familia părţii vătămate pentru a anunţa ce a văzut, după care împreuna cu martorul ST a plecat către sediul Politiei Stefanesti, unde au găsit pe partea vătămată VC care stătea pe o banca si plângea; partea vătămata le-a spus celor doi martori ca a fost bătută la tălpile picioarelor si la palme. Când a dus-o pe partea vătămata la spital, martorul NMA a observat ca aceasta avea picioarele umflate si vinete.

Instanţa de fond a reţinut, că în acest sens sunt şi declaraţiile martorului ST.

Martorul EG , vecin cu partea vătămată VC, a declarat ca a observat momentul in care partea vătămată a fost luată cu forţa de pe strada de doua echipaje de politie iar ulterior a aflat tot de la partea vătămată ca a fost bătută.

Martorul DSD, coleg de serviciu cu inculpaţii , a declarat ca in seara de 12.09.2011, a fost dispecer de serviciu la sediul Politiei Stefanesti, fiind astfel prezent in momentul in care partea vătămată VC a fost adus de cei doi inculpaţi si cei doi angajaţi ai IJJ Argeş. Explica faptul ca nu a făcut menţiunea in „Registrul persoane conduse " cu privire la aducerea lui VC, deoarece colegii săi nu i-au comunicat acest lucru si a precizat, că partea vătămata era liniştita iar datele de identitate indicate de aceasta poliţiştilor erau reale.

In legătura cu aducerea împotriva voinţei sale a părţii vătămate la sediul Politiei Stefanesti, martorul a arătat că nu se obişnuieşte ca stabilirea identității să se facă astfel, ea putându-se realiza cu ajutorul staţiilor cu care inculpaţii erau dotaţi.

Martorul GLI, coleg de serviciu cu cei doi inculpaţi, a declarat ca făcea parte din echipajul de politie care la data de 08.09.2011, a fost insultat de partea vătămata VC dar ca nu l-a sancţionat contravenţional cu acea ocazie, deşi avea datele de identitate ale acesteia, deoarece evenimentul nu a mai fost observat de către alte persoane şi nu a avut martori asistenţi.

In legătura cu cele relatate, a reţinut instanţa de fond, martorul a declarat că a relatat evenimentul colegilor când s-a întors la unitate. A mai declarat, că în noaptea de 12.09.2011, a mers la sediul Politiei Stefanesti la solicitarea telefonica a inculpatului BD pentru a-i da acestuia relaţii cu privire la detaliile evenimentului anterior descris, ocazie cu care a stat cca. 10 minute, timp in care nu a observat ca partea vătămata sa fi fost lovita sau sa prezinte urme de lovituri.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat, că in noaptea de 11/12.09.2011 au fost planificaţi să execute serviciul de patrulare pe raza oraşului Stefanesti agentul principal de politie BD si agentul de politie GCN împreună cu martorii RV si PR din cadrul IJJ Argeș

In jurul orelor 2.40-3.00, ambele echipaje staţionau in zona Izvor - Cartier Blocuri când a fost observat partea vătămată VC, persoana despre care se bănuia ca in data de 08.09.2011, îi adresase injurii martorului GLI. Cel care a avut iniţiativa ca persoana sa fie oprita si ulterior condusa forţat la sediul Politiei Stefanesti a fost inculpatul GC, care a si comunicat acest lucru prin staţie celuilalt inculpat.

Pentru a nu atrage atenţia eventualilor martori sau părţii vătămate , cele două autovehicule de politie sau deplasat cu luminile stinse încadrându-1 pe VC după care i-au cerut acestuia sa se legitimeze. Deşii partea vătămată le-precizat cum se numeşte si aveau posibilitatea sa-1 verifice „pe loc" cu ajutorul staţiilor cu care erau dotaţi, cei doi inculpaţi l-au forţat pe VC să urce in maşina condusa de GC si l-au transportat la sediul Politiei Stefanesti. In continuare partea vătămata a fost introdusa intr-un birou legat pe un scaun cu genunchii sub el si in acesta poziţie a fost lovit in mod repet cu bastonul peste tălpile picioarelor, cu intenţia de a produce suferinţe cu minim de lezare a organismului de către inculpatul GC. Tot acesta pentru a zdrobi opoziţia părţii vătămate si pentru a o obliga să spună cine anume a proferat injurii in data de 08.09.2011 a forţat-o să tină cu palmele in sus o coala de hârtie in timp ce 1-a lovit peste mâini şi 1-a ameninţat că daca o scapă pe jos va fi lovit in continuare.

Inculpatul BD a întocmit procesul verbal seria ***, prin care partea vătămata era sancţionată contravenţional in temeiul art. 4 alin.l lit b din Legea nr.61/91 R. cu suma de 300 lei, deoarece la data de 08.09.2011 a adresat cuvinte si expresii jignitoare organelor de politie, completând personal rubrica „Alte mențiuni"cu cuvintele: „recunoaşte si regreta fapta”, deşi nu a fost dată o dispoziţie ierarhică, în sensul ca el să ia măsuri în legătură cu evenimentul din data de 08.09.2011, nu fuseseră efectuate cercetări în acest sens şi nu exista certitudinea că VC a fost cel care a proferat injurii (în maşină fiind mai multe persoane.

După ce numitul VC a acceptat să semneze acest proces verbal a fost lăsat sa plece acasă.

Instanţa de fond a arătat, că potrivit disp art. 15 alin.1 din OG 2/2001 "Contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic „agenţi constatatori." iar inculpatul BD in lipsa unei dispoziţii ierarhice nu putea încheia procesul verbal contravenţional, el neconstatând in mod nemijlocit săvârşirea contravenţiei de către partea vătămata VC.

De menţionat, a constatat instanţa de fond, este faptul ca cei doi inculpaţi invoca in apărarea lor ca VC a fost adus forţat la sediul Politiei Stefanesti deoarece a refuzat sa se legitimeze, dar partea vătămată nu a fost sancţionată contravenţional si cu privire la refuzul unei persoane de a da relaţii pentru stabilirea identităţii sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliţiei, la cererea ori la invitaţia justificată a organelor de urmărire penală sau de menţinere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu constituie contravenţie conform art. 3 pct .31 din Legea 61/91.

Prima instanţă a arătat, că potrivit art. 31 alin.l lit. b din Legea nr. 218/2002, poliţistul are dreptul „să conducă la sediul poliţiei pe cei care, prin acţiunile lor, periclitează viaţa persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum şi persoanele suspecte de săvârşirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în condiţiile legii; în cazurile nerespectării dispoziţiilor date de poliţist, acesta este îndreptăţit să folosească forţa" iar din cercetări nu au rezultat indicii ca partea vătămata VC se găsea in astfel de situaţie.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, a apreciat instanţa de fond, nu reiese că partea vătămată a refuzat să se legitimeze la solicitarea agentului de poliţie GC şi să fie condus la sediul poliţiei pentru stabilirea identităţii sale. Nu rezultă că acesta era suspectat de săvârşirea unor fapte ilegale, în condiţiile în care se deplasa pe jos in apropierea locuinţei sale şi nici nu s-a manifestat agresiv faţă de agentul de politie sau faţă de alte persoane prezente la faţa locului.

În cazul conducerii unei persoane împotriva voinţei acesteia la sediul unei unităţi de politie, se prevede că se întocmeşte un raport privind folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare si se face menţiunea respectivei activităţi in „Registrul privind persoanele conduse ". Deşi la sediul Politiei Stefanesti exista la acea data un astfel de registru cu nr. 209718/03.06.2011 in acesta nu s-a făcut nicio menţiune cu privire la evenimentul din noaptea de 11/12.09.2011; nici in aplicaţia „Siguranţa Publica " cei doi inculpaţi nu au făcut menţiuni cu privire la evenimente , participări la masuri de ordine, infracţiuni constatate in flagrant, participări la prinderi .

Inculpatul BD a întocmit un raport cu privire la evenimentul din data de 12.09.2011 către conducerea Politiei oraşului Ștefănești la data de 29.10.2011.

În drept, a apreciat instanţa de fond, faptele inculpatului GCS care, la data de 12.09.2011, în jurul orei 02,30, împreună cu inculpatul BDC, ambii agenţi de poliţie în cadrul Poliţiei oraş Ștefănești, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, I-a dus la sediul poliţiei pe numitul VC, împotriva voinţei acestuia, deşi nu se afla într-una din situaţiile care permiteau organelor de poliţie să ia faţă de acesta respectiva măsură poliţienească cu caracter coercitiv, iar la sediul Poliţiei oraş Ștefănești, inculpatul GCS a exercitat acte de violenta faţă de partea vătămata VC atât in scop de pedeapsa cât si pentru a o obliga pe aceasta sa semneze procesul verbal contravenţional care in acest timp era întocmit de către inculpatul BDC, producându-i acestuia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 2 zile îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de lipsire de libertate prev.şi ped.de art.205 alin.3 lit.c din NCP cu aplic.art.5 Cod penal, si de purtare abuziva aflate prev.şi ped.de art.296 alin.2 Cod penal cu aplic.art.5 cod penal, deoarece legea nouă este mai favorabilă.

Instanţa de fond a constatat, că faptele inculpatului BDC constând în aceea că în data de 12.09.2011, în jurul orei 02,30, împreună cu inculpatul GCS, ambii agenţi de poliţie în cadrul Poliţiei oraş Stefanesti, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, 1-a dus la sediul poliţiei pe numitul VC, împotriva voinţei acestuia, deşi nu se afla într-una din situaţiile care permiteau organelor de poliţie să ia faţă de acesta respectiva măsură poliţienească cu caracter coercitiv, iar la sediul Poliţiei oraş Stefanesti," inculpatul GCS a exercitat acte de violenta fata de partea vătămata VC atât in scop de pedeapsa cat si pentru a o obliga pe aceasta sa semneze procesul verbal contravenţional care in acest timp era întocmit de către inculpatul BDC, ocazie cu care acesteia din urma i-au fost produse leziuni ce au necesitat 2 zile îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev.şi ped.de art.205 alin.3 lit.c din NCP cu aplic.art.5 Cod penal, de complicitate la purtare abuzivă prev.şi ped.de art.48 rap.la art.296 alin.2 NCP cu aplic.art.5 Cod penal, legea nouă fiind mai favorabilă şi ale infracţiunii de abuz în serviciu prev.de art.246 vechiul Cod penal cu aplic.art.5 Cod penal, pentru această infracţiune fiind mai favorabile dispoziţiile vechiului Cod penal.

În cauză, a reţinut instanţa de fond, s-a făcut dovada vinovăţiei celor doi inculpaţi în ce priveşte săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, infracţiunile fiind săvârşite cu vinovăţie , în speţă nereţinându-se cauze justificative şi nici cauze de neimputabilitate.

În aceste condiţii, s-a dispus, în baza disp. art. 386 C.p.p., schimbarea încadrării juridică, după cum urmează: pentru ambii inculpaţi din infracţiunea prev. şi ped. de art. 189 alin. 2 din vechiul cod penal în infracţiunea prev. şi ped. de art. 205 alin. 3 lit. c C.p. cu aplic. art. 5 C.p., pentru inculpatul GCS, din infracţiunea prev. şi ped. de art. 250 alin. 3 din vechiul cod penal în infracţiunea prev. şi ped. de art. 296 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p., iar pentru inculpatul BDC, din infracţiunea prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 250 alin. 3 din vechiul cod penal în infracţiunea prev. şi ped. de art. 48 rap. la art. 296 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. şi condamnarea inculpaţilor

La individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere, potrivit disp.art.74 Cod penal, împrejurările şi modul de săvârşire a infracţiunilor, mijloacele folosite, starea de pericol creată , natura şi gravitatea rezultatului produs şi a altor consecinţe ale infracţiunilor, conduita inculpaţilor după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal, vârsta acestora şi calitatea de lucrători de poliţie.

Astfel, la contopirea pedepselor nu s-a dispus contopirea pedepselor fără aplicarea unui spor de pedeapsă, având în vedere regulile privind pluralitatea de infracţiuni din legea veche precum şi suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaţilor.

S-a fixat termen de încercare de câte 3 ani pentru fiecare inculpat, pe durata căruia s-au impus măsurile de supraveghere prev.de art.86³ alin.1 din vechiul Cod penal.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra disp.art.96 şi 97 Cod penal şi s-a dispus anularea procesului verbal de contravenţie.

Au fost obligaţi inculpaţii în solidar, precum şi în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 10.000 lei daune morale ca urmare a prejudiciului moral suferit de partea vătămată şi la contravaloarea certificatului medico-legal, iar în raport de restabilirea parţială a situaţiei anterioare prin anularea procesului verbal de contravenţie , constată că nu se impune obligarea inculpatului BDC la plata sumei reprezentând contravaloarea amenzii contravenţionale.

În concluzie, s-a procedat conform dispozitivului enunţat la început.

Impotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii GCS şi BDC, partea civilă VC şi partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş.

Inculpatul BDC critică sentinţa sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, susţinând, în esenţă, potrivit concluziilor orale, următoarele motive:

-Se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art.205 alin.3 lit.c Cod penal, în infracţiunea prevăzută de art.205 alin.1 Cod penal, întrucât, potrivit concluziilor rezultate din certificatul medico-legal, părţii vătămate nu i s-a pus în pericol sănătatea, astfel că nu poate fi reţinută infracţiunea în formă agravată prevăzută de art.305 alin.3 lit.c Cod penal.

-Pe fondul cauzei, cu referire la infracţiunea menţionată, prevăzută de art.205 alin.1 Cod penal, vizând lipsirea de libertate în mod ilegal, se impune achitarea sa, în baza art.16 alin.1 lit.a Cod pr.penală, şi anume fapta de lipsire de libertate nu există, sau art.16 lit.b Cod pr.penală, în sensul că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

In acest sens, arată că, deşi inculpaţii l-au introdus în maşina unităţii de poliţie, nu au făcut-o cu intenţia de a o priva de libertate pe partea vătămată, ci cu intenţia de a conduce pe aceasta la sediul de poliţie, pentru a o legitima, întrucât, mai înainte cu câteva zile, aceasta înjurase dintr-o maşină în mers un coleg de-al său.

-In mod greşit este acuzat şi de infracţiunea de purtare abuzivă, în forma complicităţii, deoarece această infracţiune nu poate coexista cu infracţiunea de lipsise de libertate în mod ilegal, întrucât se suprapune latura obiectivă a infracţiunii de purtare abuzivă asupra laturii obiective a infracţiunii de lipsire de libertate.

-In mod greşit a fost condamnat şi pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât reţinerea că nu avea calitatea de agent constatator în întocmirea procesului verbal de contravenţie este greşită, la fel şi susţinerea că numai la comanda şefului său direct se putea aplica o atare contravenţie, dacă ea viza o altă faptă săvârşită la o altă dată de către o persoană.

_ Declaraţiile celor doi jandarmi R şi P, nu sunt suficiente pentru condamnarea sa, ca urmare a faptului că partea vătămată a fost lovită de inculpatul. G, în timp ce inculpatul B întocmea procesul verbal, existând dubii sub aspectul infracţiunii de complicitate, de aceea se impune achitarea sa în baza art.396 alin.5 rap. la art.16 lit.c Cod pr.penală.

-Cu privire la aplicarea legii mai favorabile, se susţine că în cauză, pentru unele dintre infracţiuni mai favorabilă este legea nouă, iar pentru altele legea mai favorabilă este legea veche, iar dacă inculpatul va fi achitat pentru infracţiunea de lipsire de libertate, nu se mai pune problema aplicării deciziei controversate a Curţii Constituţionale ce nu acceptă ideea instituţiilor autonome.

Inculpatul GC critică, de asemenea sentinţa, sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, susţinând în esenţă, potrivit concluziilor orale, următoarele motive:

-Se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de purtare abuzivă prev. de art.205 alin.3 lit.c Cod penal, în infracţiunea prevăzută de art.205 alin.1 Cod penal., impunându-se achitarea sa pentru infracţiunea prev. de art.205 alin.1 Cod penal, potrivit dispoziţiilor art.16 lit.d Cod pr.penală.

In acest sens, arată că sunt relevante declaraţiile martorului DS, ale martorului EG, cu privire la împrejurările în care se pretinde că au avut o comportare abuzivă, prin modul cum, alături de celălalt inculpat, BDC, a acţionat ridicându-o şi conducându-o pe partea vătămată la Poliţia oraş Ştefăneşti, când a fost sancţionată contravenţional.

Arată că există o procedură, o metodologie pe care o invocă şi o expune textual, aşa cum rezultă din cuprinsul încheierii, arunci când poliţiştii întâlnesc noaptea persoane necunoscute în locuri rău famate, cu atât mai mult cu cât partea civilă era cunoscută prin comportamentul său recalcitrant, având în vedere multitudinea locurilor şi a perioadelor de timp în care acesta a fost depistată şi sancţionată contravenţional.

Inculpatul nu a făcut altceva, decât să sancţioneze pe partea vătămată care adresase injurii unui echipaj de poliţie pe care l-a întâlnit anterior pe stradă, injurii pe care le profera de obicei şi, întrucât acesta s-a opus introducerii în maşina echipajului de poliţie, partea vătămată a fost luată, introdusă în maşină şi condusă la secţie, unde a întocmit un proces verbal, prin care i-a aplicat amenda, amendă care a rămas definitivă, ca urmare a faptului că nici partea vătămată, care a introdus acţiune pentru anularea contravenţiei, nu şi-a urmărit interesul în faţa instanţei de a anula acel proces verbal.

-In ceea ce priveşte infracţiunea de purtare abuzivă, constând în lovirea părţii vătămate, solicită, în principal, aplicarea art.80 Cod penal, vizând renunţarea la aplicarea pedepsei, sau prevederile art.83 Cod penal, vizând amânarea aplicării pedepsei, întrucât recunoaşte această faptă, a fost un poliţist meritoriu, dar care şi-a făcut datoria cu exces de zel, având în vedere şi comportamentul părţii vătămate, care de fiecare dată se situa în afara legii.

Partea vătămată, constituită parte civilă, critică sentinţa sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, susţinând în esenţă că se impune majorarea daunelor morale, în cuantum de câte 25.000 lei pentru fiecare inculpat, prima instanţă admiţând în mod greşit numai solicitarea sa de a fi despăgubit cu aceste sume, suma de 10.000 lei daune morale fiind o sumă mică.

Aceasta, deoarece, inculpaţii i-au aplicat părţii civile tratamente inumane, l-au legat pe scaun cu genunchii sub el, l-au lovit la tălpile picioarelor şi la palme, aşa cum rezultă din toate probele administrate în cauză, producându-i, astfel, puternice suferinţe fizice şi psihice, prin urcarea fără drept în maşina echipajului de poliţie şi conducerea la sediul acesteia, unde în mod abuziv a fost amendat contravenţional de inculpatul Bărăscu, deşi acesta nu constatase el fapta şi nici nu erau dovezi de comitere a acesteia.

Partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş critică, de asemenea sentinţa, sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, susţinând că se impune achitarea inculpaţilor, având în vedere, printre altele, şi comportamentul părţii civile pe numele căreia s-au primit multiple sesizări, aşa cum rezultă din situaţia depusă în dosarul cauzei, echipajele de poliţie de nenumărate ori şi deseori la ore târzii legitimând-o pe partea civilă, exercitându-şi astfel în mod corect atribuţiile de serviciu.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit dispoziţiilor art.417 şi art.418 Cod pr.penală, Curtea a constatat că apelurile declarate în această cauză urmează a fi admise, dar pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Astfel, Curtea a desfiinţat în parte sentinţa şi, rejudecând, a făcut aplicarea art.5 Cod penal, descontopind, apoi, pedepsele rezultante aplicate fiecăruia dintre inculpaţi în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

In continuare, Curtea a analizat criticile formulate de apărare, sub aspectul exonerării de răspundere penală a inculpaţilor pentru anumite fapte sau pentru toate faptele, aşa cum rezultă din motivele invocate, prezentate sintetic mai sus, pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi.

In acest sens, Curtea a reţinut o primă critică comună formulată de ambii inculpaţi, în sensul că se impune schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea prevăzută de art.205 alin.3 lit.c Cod penal, în infracţiunea prevăzută de art.205 alin.1 Cod penal.

Pentru a dispune o atare schimbare de încadrare juridică, potrivit art.386 Cod pr.penală, Curtea a avut în vedere răspunsul serviciului medico-legal, cu privire la faptul dacă leziunile traumatice constatate în urma examinării medico-legale a părţii civile VC, au pus în pericol sănătatea sau viaţa acestuia, răspuns în care se menţionează că aceste valori ocrotite de lege nu au fost puse în pericol prin activitatea infracţională a inculpaţilor recunoscută, de altfel, de inculpatul GCS.

Ca urmare, în mod greşit prima instanţă, a dispus condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 205 alin.3 Cod penal, ce vizează ca şi agravantă punerea în pericol a sănătăţii sau vieţii victimei, din moment ce un atare rezultat nu a avut loc şi, în consecinţă, aşa cum s-a arătat, Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de lipsire de libertate în mod ilegal pentru ambii inculpaţi, din infracţiunea prevăzută de art.205 alin.3 lit.c Cod penal, în infracţiunea prevăzută de art.205 alinl.1 Cod penal.

Reţinând această încadrare juridică a faptei conform prevederilor legii noi, mai exact a Codului de procedură penală, Curtea a apreciat asupra celorlalte încadrări juridice reţinute în această cauză, din perspectiva aplicării Deciziei Curţii Constituţionale nr.265/2014, privind aplicarea instituţiilor în mod global şi nu autonom.

Dar, raportarea la această decizie a Curţii Constituţionale trebuie să se facă fără a se încălca o regulă fundamentală a procesului penal, şi anume aceea a neagravării situaţiei în propria cale de atac, cale de atac exercitată în cauză numai de către inculpaţi, de partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş, în favoarea inculpaţilor, iar în ceea ce priveşte apelul declarat de partea civilă, de asemenea acesta nu vizează latura penală, ci numai latura civilă.

Privit prin această regulă a neagravării situaţiei în propria cale de atac, în raport şi de limitele de pedepse prevăzute pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, curtea constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de lipsire ilegală de libertate prevăzută de art. 189 alin. 2 Cod penal anterior, pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, aceasta este sancţionată cu pedeapsa închisorii între 7 şi 15 ani, pe când infracţiunea ce urmează a fi reţinută în cauză potrivit dispoziţiilor art. 205 alin. 1 din Codul penal actual, aşa cum s-a arătat mai sus, este sancţionată cu limite de pedeapsă cuprinse între 1 şi 7 ani, fiind evident că legea mai favorabilă în legătură cu această infracţiune este legea nouă.

În ceea ce priveşte însă celelalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpaţilor, de purtare abuzivă cu referire la inculpatul GCS şi de complicitate la purtare abuzivă cu referire la inculpatul BDC, curtea a constatat că limitele de pedeapsă pentru aceste infracţiuni încadrate în prevederile noului Cod penal, cum sunt dispoziţiile art. 296 alin. 2, respectiv art. 48 raportat la art. 296 alin. 2, sunt cuprinse între 1 lună şi 10 zile şi 8 luni, fiind prevăzută şi amenda, pe când infracţiunea corespondentă din Codul penal anterior, cea prevăzută de art. 250 alin. 2 Cod penal respectiv, art. 26 raportat la art. 250 alin. 2 Cod penal este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, fiind prevăzută şi amenda.

Se constată astfel, că legea mai favorabilă este tot legea nouă cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 296 alin. 2 reţinută în sarcina inculpatului GCS sau prevăzută de art. 48 raportat la art. 296 alin. 2, reţinută în sarcina inculpatului BDC.

Totodată curtea constată că în privinţa limitelor de pedeapsă, de această dată, în legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, este mai favorabil Codul penal anterior care sancţionează această infracţiune cu pedeapsa închisorii între 6 luni şi 3 ani, iar Codul actual cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, motiv pentru care de această dată, prima instanţă a făcut aplicarea în cauză prevederilor din Codul penal anterior, dispunând condamnarea inculpatului BDC potrivit dispoziţiilor art. 246 din Codul penal anterior.

De asemenea, în cauză s-a făcut aplicarea prevederilor din Codul penal anterior cu referire la concursul de infracţiuni mult mai favorabil potrivit legii vechi, întrucât în cauză potrivit legii noi, era obligatorie aplicarea unui spor, spor ce este facultativ aplicat potrivit Codului penal anterior, care de altfel nici nu a fost aplicat de către prima instanţă.

În acelaşi timp, curtea a constatat că modalitatea de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere este cea fixată potrivit dispoziţiilor art. 91 din actualul Cod penal şi un termen de încercare fixat de 3 ani, tot în baza prevederilor noii legi, noului Cod şi anume, potrivit dispoziţiilor art. 92 Cod penal, dar a dispus ca măsurile de supraveghere pe care trebuie să le respecte inculpaţii să fie cele prevăzute de Codul penal anterior, mai exact cele prevăzute de art. 86 ind. 3 alin. 1.

Faţă de cele arătate, pe de o parte, prin prisma concursului de infracţiuni reţinut potrivit legii vechi, a măsurilor de supraveghere ce nu implică obligarea la muncă în folosul comunităţii, reţinute de asemenea, potrivit legii vechi, iar pe de altă parte, prin prisma limitelor de pedeapsă prevăzute de lege mult mai mici, potrivit legii noi, curtea apreciază că dacă s-ar face aplicarea prin prisma aprecierii în mod global fie a legii vechi fie a legii noi, aşa cum pretind dispoziţiile obligatorii ale Curţii Constituţionale prin decizia nr. 265/2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014, Partea I, atunci s-ar ajunge la înrăutăţirea situaţiei inculpaţilor în propria lor cale de atac, având în vedere că apelul celorlalte părţi nu este în defavoarea inculpatului în ceea ce priveşte latura penală a cauzei, astfel că pentru a nu se înfrânge acest principiu fundamental al dreptului procesual penal, în măsura în care se va aprecia în continuare că inculpaţii se fac vinovaţi de aceste infracţiuni, curtea va menţine şi orientarea primei instanţe la aplicarea atât a prevederilor din legea veche, cât şi din legea nouă aşa cum aceasta a stabilit folosind criteriul aprecierii instituţiilor autonome.

Revenind la analiza motivelor invocate, curtea a constatat că se impune a prezenta în esenţă situaţia de fapt, aşa cum de altfel a reţinut-o prima instanţă.

Raportat la această situaţie de fapt, curtea a analizat criticile invocate de către inculpaţi, aşa cum au fost reţinute în esenţă.

Astfel, nu poate fi împărtăşită susţinerea apărării că infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal nu poate fi reţinută în sarcina inculpaţilor pe de o parte, că această lipsire de libertate nu există, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, iar pe de altă parte, pentru că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală.

În acest sens, în susţinerea apărării că partea civilă VC nu a fost introdus în maşina unităţii de poliţie în mod abuziv, ci numai pentru a fi legitimată în vederea sancţionării contravenţionale, întrucât mai înainte cu câteva zile aceasta înjurase dintr-o maşină în mers un alt poliţist, nu poate fi reţinută întrucât din probele administrate în cauză rezultă că inculpaţii o cunoşteau foarte bine pe partea civilă VC, astfel că nu mai era nevoie ca acesta să fie legitimat la sediul organului de poliţie, aceasta cu atât mai mult cu cât acesta se deplasa, e adevărat, în noapte, pe stradă fără a săvârşi vreun act ilegal, mai mult nici nu i s-a întocmit la postul de poliţie Ştefăneşti vreun proces verbal de constatare a contravenţiei cu privire la refuzul unei persoane de a da relaţii pentru stabilirea identităţii sale de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliţiei, la cererea ori la invitaţia justificată a organelor de urmărire penală sau de menţinere a ordinii publice aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu, aşa cum pretind în acest sens dispoziţiile art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/2001.

De altfel, scopul introducerii abuzive a părţii vătămate în maşina poliţiei a fost acela de a o sancţiona pe partea civilă cu amendă contravenţională pentru o faptă anterioară din data de 08.09.2011, în sensul că partea civilă ar fi adresat cuvinte şi expresii jignitoare agentului de poliţie GLI, coleg de serviciu cu cei doi inculpaţi, şi dorinţa acestora de a-i da o „lecţie” pentru cele întâmplate faţă de colegul lor, aşa cum se susţine de altfel în actul de acuzare.

Rezultă astfel, în mod evident, reaua credinţă a inculpaţilor, mai exact intenţia acestora de a priva de libertate pe partea civilă în acest scop al intimidării şi al „răzbunării” asupra părţii civile despre care inculpaţii au susţinut că ar fi avut mereu un comportament contrar normelor de convieţuire socială pentru care deseori l-au legitimat sau chiar l-au sancţionat contravenţional.

De aceea nu se poate susţine că inculpaţii nu au săvârşit această infracţiune întrucât fapta de lipsire de libertate nu există iar pe de altă parte, că i-ar lipsi unul din elementele constitutive ale acesteia, cum este intenţia de a-l priva de libertate.

În ceea ce priveşte o altă susţinere a apărării şi anume că, în mod greşit sunt acuzaţi inculpaţii de infracţiune de purtare abuzivă fie în forma autoratului, fie în forma complicităţii întrucât această infracţiune ca şi conţinut coexistă cu infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal deoarece se suprapun laturile obiective ale acestora, nici această critică nu poate fi reţinută pentru că lovirea părţii civile la sediul organului poliţie care a avut ca rezultat vătămarea corporală a acestei pentru care au fost necesare 2 zile de îngrijiri medicale, aşa cum rezultă din certificatul medico-legal, constituie o infracţiune distinctă, aşa cum rezultă din conţinutul diferit al laturii obiective pentru cele două infracţiuni, cum de altfel s-a şi statuat şi în jurisprudenţa în materie.

De aceea inculpatul GCS, care de altfel recunoaşte o atare faptă, în mod corect a fost condamnat de către prima instanţă pentru infracţiunea de purtare abuzivă, cauzându-i părţii vătămate leziunile consemnate în certificatul medico-legal ca urmare a legării intenţionate de un scaun cu genunchii sub el şi a lovirii de mai multe ori cu bastonul peste tălpile picioarelor şi peste mâini, în situaţii înjositoare cum ar fi şi aceea al obligării să ţină cu palmele în sus o foaie de hârtie în timp ce cu bastonul îi erau aplicate lovituri peste mâini, aşa cum rezultă, de altfel, din situaţia de fapt nuanţată mai sus.

Susţinerea celuilalt inculpat BDC că există dubii în privinţa infracţiuni reţinute în sarcina sa de complicitate la infracţiunea de purtare abuzivă săvârşită ca autor de către inculpatul GCS, de asemenea nu poate fi primită întrucât din probele administrate în cauză rezultă cu prisosinţă că acesta a întocmit procesul verbal de constatare a contravenţiei din data de 08.09.2011, pe fondul adversităţii anterioare faţă de partea civilă, obligându-l să-l semneze şi numai în urma acestui refuz, inculpatul GCS a lovit-o pe partea civilă în condiţiile arătate.

Nu poate fi reţinută nici critica apărării că în mod nelegal inculpatul BDC a fost condamnat pentru infracţiunea de abuz în serviciu constând în întocmirea unui proces verbal de contravenţie pentru o faptă anterioară, deoarece comportamentul recalcitrant de fiecare dată al inculpatului reţinut chiar din situaţia prezentată de partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş cu privire la multiplele legitimări şi amenzi aplicate părţii civile ar justifica o reacţie mai fermă a organelor de poliţie pentru a stopa sau a atenua un asemenea comportament.

Aceasta deoarece organele de poliţie nu trebuie să-şi depăşească limitele legale legate de exercitarea corectă a atribuţiilor de serviciu săvârşind ele fapte ilegale cum este şi acela al aplicării de către inculpatul BDC a unei amenzi în data de 12.09.2011 pentru o faptă anterioară pentru care nu existau suficiente dovezi cu atât mai mult cu cât nu inculpatul constatase această contravenţie, ci un alt coleg de serviciu şi anume, agentul de poliţie GLI.

Chiar dacă apărarea susţine prin motivele invocate că agentul de poliţie poate să întocmească un proces verbal de contravenţie pentru fapte anterioare pe care nu el le constatase, o atare susţinere nu poate fi primită pentru susţinerea principală că în conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. 1 din OUG nr. 2/2001, o atare contravenţie se constată printr-un proces verbal încheiat de agenţii constatatori – deci de cei care constată efectiv contravenţia – care desigur, în condiţiile legii, pot să întocmească procesul verbal şi ulterior constatării dar numai acel agent constatator şi nu altul.

Aşa fiind, curtea a procedat în continuare la individualizarea judiciară a pedepselor pentru infracţiunile reţinute în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi şi anume, pentru infracţiunea prevăzută de art. 205 alin. 1 vizând lipsirea de libertate reţinută în sarcina ambilor inculpaţi prin schimbarea de încadrare juridică arătată la început, pentru celelalte infracţiuni de purtare abuzivă şi de complicitate la purtare abuzivă reţinută pentru inculpaţii GCS respectiv BDC, fapte prevăzute de art. 296 alin. 1, respectiv art. 26 raportat la art. 296 alin. 2 Cod penal, precum şi pentru infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului BDC, prevăzută de această dată de dispoziţiile art. 246 din Codul penal anterior, infracţiuni de care s-a făcut vorbire mai sus cu ocazia motivării sub aspectul legii penale mai favorabile a inculpaţilor prin prisma principiului neagravării situaţiei inculpaţilor în propria lor cale de atac.

Astfel, curtea în legătură cu această individualizare a pedepselor s-a orientat pentru infracţiunea de lipsire de libertate de această dată, potrivit dispoziţiilor art. 205 alin. 1 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru fiecare dintre inculpaţi, menţinând pedepsele de 6 luni închisoare aplicată de prima instanţă inculpatului GCS pentru infracţiunea prevăzută de art. 296 alin. 2 Cod penal şi de asemenea, menţinând pedepsele aplicate inculpatului BDC de 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 raportat la art. 296 alin. 2 Cod penal şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 296 din vechiul Cod penal.

Ca atare, faţă de acele arătate, în baza art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal anterior, text menţinut potrivit celor arătate mai sus în raport de principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, va recontopi pedepsele aplicate inculpatului GCS de 2 ani închisoare, şi 6 luni închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

De asemenea, în baza art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal, curtea va recontopi pedepsele aplicate inculpatului BDC de 2 ani închisoare, 6 luni închisoare şi 6 luni închisoare şi va dispune executarea pedepsei celei mai grele de 2 ani închisoare.

Aşa cum s-a arătat, tot în legătură cu neagravarea situaţiei în propria cale de atac, curtea a menţinut suspendarea sub supraveghere a acestor pedepse potrivit art. 91 Cod penal, cu obligaţiile prevăzute de art. 86 ind. 3 alin. 1 Cod penal, precum şi cu termenul de supraveghere de câte 3 ani pentru fiecare inculpat, fixat potrivit dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

Faţă de cele arătate, cum curtea a redus pedeapsa rezultantă aplicată inculpaţilor de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, menţinând dispoziţiile vizând modalitate de executare, măsurile de supraveghere dispuse şi termenul de încercare, pe aceste considerente, curtea va admite apelurile declarate de inculpaţii GCS şi BDC, potrivit dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, conform considerentelor ce preced.

În legătură cu apelul părţii responsabile civilmente care solicită achitarea, apel declarat în favoarea inculpaţilor, cum apelul acestora a fost admis şi li au fost reduse pedepsele aplicate, curtea pe acest considerent, a admis şi apelul părţii responsabile civilmente Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală.

În fine, în ceea ce priveşte apelul părţii civile VC care este nemulţumită de suma acordată de prima instanţă ca şi daune morale şi anume, de suma de 10.000 lei pe care o apreciază ca insuficientă, solicitând suma de câte 25.000 lei pentru fiecare inculpat, curtea a considerat că o atare cerere de majorare este întemeiată în parte.

În acest sens, curtea a apreciat că date fiind suferinţele fizice şi psihice ale părţii civile urmare a comportamentului violent, abuziv, înjositor al inculpaţilor ca organe de poliţie, aşa cum a fost descris în situaţia de fapt enunţată, se impune majorarea acestor despăgubiri morale de la 10.000 lei la 20.000 de lei, sumă totală la care urmează a fi obligaţi ambii inculpaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş, solidaritate menţinută ca urmare a hotărârii date în primă instanţă.

Aşa fiind, pe aceste considerente, curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis şi apelul părţii civile VC în sensul celor arătate mai sus.

Admiţând apelurile tuturor părţilor şi desfiinţând în parte sentinţa conform considerentelor ce preced curtea a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.