Izvoarele epigrajice includ un număr redus de inscripţii făcute pe materiale diverse, o parte din ele fiind realizate în cuprinsul teritoriului Moldovei.
Extrem de interesantă este inscripţia cu caractere runioe de la sfîrşitul secolului al Xl-lea, incizată pe una din pietrele funerare de la Sjon-hem din insula Gotland, unde vlahii sînt amintiţi sub forma scandinavă Blakumen33 (fig. 1).
In afară de aceasta, cercetările arheologice întreprinse pe teritoriul Moldovei au dus ia descoperirea mai multor obiecte purtînd inscripţii în diferite limbi. Astfel, pe ceramica smălţuită de tip bizantin, decorată în tehnica sgraffito, recuperată cu prilejul săpăturilor mai vechi de la Cetatea Albă, erau înscrise diferite monograme greceşti34 (fig. 53—54), avînd analogii cu ceramica din alte centre de cultură bizantină. Cruciuliţele-encolpioane bizantine descoperite la Bîtca Doamnei—Piatra Neamţ, Ad-jud şi Dăneşti conţineau succinte inscripţii în limba greacă (fig. 15/5, 7; 24/1). De asemenea, unele cruciuliţe dub'le-relicviar de tip vechi rusesc provenind din mai multe localităţi din jumătatea nordică a Moldovei aveau inscripţii slavone în relief sau incizate, redate de obicei în formă prescurtată35 (fig. 55/3, 4; 26). Pe lîngă acestea, pe lespezile de la cîteva
morminte musulmane dintr-o necropolă de la Costeşti erau încrustate artistic inscripţii arabe (fig. 56/4—-5), iar printre ruinele unor edificii de la Orheiul Vechi s-au descoperit, de asemenea, inscripţii lapidare arabe din secolul al XIV-lea36, a căror apariţie se datorează prezenţei în centrele deţinute de Hoarda de Aur a unor grupuri de populaţie islamizată, venită din răsăritul Europei sau din Asia Centrală.
Izvoarele numismatice prezintă interes pentru studiul perioadei secolelor XI—XIV nu numai fiindcă monedele reprezintă cele mai exacte elemente de datare a obiectivelor arheologice, ci şi pentru faptul că circulaţia monetară oferă indicii preţioase privind intensitatea schimbului de mărfuri pe piaţa internă şi externă, ca şi asupra principalelor direcţii ale relaţiilor comerciale. înainte de cel de-al doilea război mondial, numărul pieselor recuperate şi mai ales publicate a fost cu totul redus, fiind direct proporţional cu interesul manifestat pentru numismatica medievală din perioada anterioară constituirii statelor feudale româneşti. De-abia în ultimul sfert de secol s-a acordat atenţie sporită studierii emisiunilor monetare de la începutul mileniului al II-lea.
Din secolul al XI-lea şi pînă la mijlocul secolului al XIV-lea pe teritoriul Moldovei au circulat monede bizantine, ungureşti, germane, cehe, mongole, armeneşti, genoveze şi veneţiene. Monedele germane se întîlnesc pînă în prezent numai în cadrul tezaurului de la Hotin, iar cele veneţiene şi armeneşti sînt extrem de rare. O circulaţie mai intensă au avut emisiunile bizantine şi îndeosebi acelea ale Hoardei de Aur37.
b. IZVOARELE ARHEOLOGICE
Faptul că izvoarele scrise referitoare la regiunile de la răsărit de Carpaţii Orientali sînt relativ puţin numeroase, că informaţiile furnizate de ele au un caracter lacunar şi că sînt în mare parte epuizate în ceea ce priveşte depistarea de elemente noi, conferă materialelor rezultate din cercetările arheologice o importanţă sporită. Aportul arheologiei medievale se exercită îndeosebi în reliefarea formelor concrete de manifestare a societăţii, obţinîndu-se rezultate edificatoare asupra structurii econo-mioo-sociale a colectivităţilor umane şi asupra realităţilor etnico-demo-grafice şi culturale.
Primele materiale aparţkiînd secolelor XI-—XIV identificate pe teritoriul Moldovei provin din descoperiri întîmplătoare sau din săpături arheologice nesistematice, unele efectuate încă în a doua jumătate a secolului trecut. Amintim între acestea descoperirile făcute cu prilejul sondajelor de la Cetatea Albă şi Costeşti, armele şi piesele de harnaşament găsite în regiunile muntoase ale Bucovinei, mormîntul de călăreţ de la Moscu, tezaurele de obiecte de podoabă din argint simplu sau aurit de la Cernăuţi, Cotnari, Oţeleni şi Voineşti, unele valorificate de-abia mult mai tîrziu38.
Cele dintîi săpături sistematice din regiunea dintre Prut şi Carpaţi într-un obiectiv arheologic aparţinînd primelor secole ale mileniului al II-lea au fost întreprinse în anii 1952—1954, la Hlincea lîngă Iaşi, unde au fost cercetate mai multe complexe de locuire cu un material variat. Dintre săpăturile iniţiate în anii următori amintim pe cele de la Suceava, Bîtca Doamnei—Piatra Neamţ, Răducăraeni, Trifeşti, Dăneşti, Bîrlad—
,,Prodana", Şendreni, Lunca, Epureni, Olteneşti, Cîmpineanca-Focşani, Hu-dum şi Bîrlăleşti. Un interes special îl prezintă depozitele de unelte, arme şi piese de harnaşament din fier şi bronz descoperite întîmplător la Vatra Moldoviţei—,,Hurghişca", Coşna şi Cozăneşti. Cu ocazia unor lucrări de caracter obştesc şi a muncilor agricole au fost semnalate mai multe morminte izolate, tezaure monetare şi o gamă largă de obiecte, valorificate parţial din punct de vedere ştiinţific şi muzeistic. Pe lîngă descoperirile prilejuite de săpăturile metodice şi cele întâmplătoare, s-au întreprins intense cercetări de suprafaţă, care au permis precizări îndeosebi privind aria de răspîndire a unor complexe arheologice, asupra tipurilor de aşezări şi a densităţii acestora39.
Săpături de amploare au fosit efectuate în ultimele decenii în inter-fluviul format de Prut şi Nistru, în cuprinsul R. S. S. Moldoveneşti şi în regiunile Odessa şi Cernăuţi din R. S. S. Ucraineană. Dintre acestea nu pot fi omise aşezările şi necropolele corespunzătoare secolelor XI— XIV de la Cernăuţi, Cetatea Albă (= Bielgorod Dnestrovski), Costeşti, Echimăuţi, Eitulia, Hansca (Limbari—Căprăria), Hotin, Lozova, Lucaşovca, Mateuţi, Orheiul Vechi şi Vasileu (= Vasilev). Nu mai puţin extinse au fost şi cercetările de suprafaţă prin care s-au identificat sute de aşezări din etapa premergătoare întemeierii statului moldovenesc de-sine-stă-tător. Concomitent au fost recuperate cîteva mari tezaure monetare la Cetatea Albă, Hotin şi Lozova40.
încercările de a formula anumite concluzii de ordin istoric, prin sintetizarea principalelor rezultate ale cercetărilor arheologice din Moldova privind secolele XI—XIV, au fost handicapate de volumul încă redus al săpăturilor efectuate, ca şi de modul sumar în care s-a realizat valorificarea materialelor provenind din săpături. In pofida acestor neajunsuri, există toate premisele pentru ca limitele actuale ale documentaţiei arheologice să fie depăşite, astfel ca aportul ei la clarificarea problemelor istorice controversate să devină în viitor şi mai consistent.
Dostları ilə paylaş: |