Sectia de stiinte medicale
Yüklə 0,85 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- (Soficaru Andrei
- Activitate de doctorat
- Viaţa ştiinţifică în cadrul Institutului: organizarea de sedinte ştiinţifice bilunare: 25
- Programul 1: “ Structura antropologică a populaţiilor istorice şi preistorice de pe teritoriul României”
- Pogramul 1: “ Structura antropologică a populaţiilor istorice şi preistorice de pe teritoriul României”
- Tema 3: „ Continuarea cercetărilor paleopatologice privind seria scheletică deshumată din necropola medievală Lozova, raionul Străşeni, Republica Moldova (secolele XIV-XV) ”
- Tema 4: „ Cercetări paleoantropologice privind popula ț ia urbană a Ia ș ului medieval. Necropola bisericii Banu (sec. XVI-XIX). Studii comparative”
- XXIX-XXX
- XVIII
- XXXII
- Tema/Faza 4: „ Cercetări paleoantropologice privind populatia urbană a Iasi-ului medieval. Necropola bisericii ,,Banu” (sec. XVI-XIX). Studii comparative”
- Program nr. 1: Structura antropologică a populaţiilor istorice şi preistorice de pe teritoriul României – antropologie istorică şi culturală Proiect nr. 2
- Responsabil: Prof. Dr. Gheorghiţă Geană, CS I Tema 2: Paradigme ale cercetării antropologice în România Responsabil: Dr. Marin Constantin, CS III
- Tema 4: Aculturaţie şi coeziune socială Responsabil: Dr. Gabriel-Ionuţ Stoiciu, CS
Contracte nationale:4
Contracte cu parteneri străini:1
Convenţii bilaterale cu parteneri străini: 3 Proiect in colaborare cu Musée de l’ Homme, Paris; Scoala de vara in colaborare cu Uttica Collage; Schimb interacademic Academia Romana / Academia Polona de Stiinte – Institutul de Filozofie si Sociologie. Activitate de doctorat: I.O.D.- ramura medicină, (antropologie medicală), 5 conducători de doctorat; Activitate post-doctorală: 2 conducători şi 3 post-doctoranzi; 3.3. Situaţia financiară - datorii la bugetul de stat: 0 3.4. Numărul personalului de cercetare (CS - CS I): 21 3.5. Numărul total al personalului: 35 posturi in Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Române si 7 posturi in Secţia de cercetări antropologice din Iaşi - Filiala Academiei Române Iaşi; Viaţa ştiinţifică în cadrul Institutului: organizarea de sedinte ştiinţifice bilunare: 25 (Anexa F2) Planul de cercetare pentru anul 2014 Institutul de Antropologie “Francisc I. Rainer” al Academiei Române Programul 1: “Structura antropologică a populaţiilor istorice şi preistorice de pe teritoriul României” Proiectul de cercetare nr. 1: ,,Cercetări biologice, demografice şi patologice asupra unor populaţii istorice şi preistorice din spatiul est-carpatic romanesc” COORDONATOR: dr. Angela Simalcsik, cercetător ştiinţific gradul III Colectiv de cercetare:
Tema 1: „Studiul antropologic al resturilor osoase descoperite într-un mormânt în cutie/cistă de piatră în punctul „Suceava – Câmpul Şanţurilor, strada Parcului” datat în epoca bronzului mijlociu, cultura Komariv” RESPONSABIL: dr. Angela Simalcsik, CS III colectiv de cercetare:
COLABORATORI EXTERNI:
Obiective: Primul obiectiv al temei/fazei 1 constă în analiza osteologică minuţioasă a resturilor defunctului descoperit în mormântul de tip cutie/cistă. Conform inventarului şi ritului funerar, monumentul datează din bronzul mijlociu, iar din punct de vedere al încadrării culturale – din cultura Komariv. Ne propunem restaurarea scheletului în măsura în care resturile osoase se vor preta unui astfel de procedeu. Etapele studiului includ determinarea sexului şi a vârstei la deces, analiza biometrică/morfoscopică şi analiza anomaliilor osoase (patologii, caractere non-metrice, urme ocupaţionale). Al doilea obiectiv constă în analiza comparativă antropologică. Rezultatele acestui studiu vor fi confruntate cu cele deja publicate pentru alte schelete din epoca bronzului (cultura Komariv) de pe teritoriul României. Stadiul actual al cunoştinţelor în domeniu În luna mai a anului 2007, în timpul săpăturii efectuate pentru fundaţia unei locuinţe private, în marginea de vest a suprafeţei fundaţiei a fost observată o depunere de pietre care aparţineau unei construcţii de piatră, respectiv unui monument funerar megalitic, aflat in situ, datat în epoca mijlocie a bronzului, cultura Komariv (cca. 2200/2000 – 1600/1500 a. Hr.). Locul descoperirii este situat la cca. 300 m S-E de Cetatea de Scaun, la marginea sitului Câmpul Şanţurilor, la 30 m de fundaţia unei biserici de secol XV şi la cca. 300 m V de marginea terasei înalte a râului Suceava. La 0,30-0,35 m adâncime a fost dezvelită o construcţie masivă de piatră (cutie/cistă), pe latura estică a căreia au fost găsite fragmente ceramice din bronzul mijlociu din cultura Komariv, care au asigurat încadrarea cronologică a descoperirii. Construcţia funerară este orientată NE-SV, fiind de formă dreptunghiulară cu capetele rotunjite, ridicată din lespezi masive de calcar sarmaţian, clădite pe orizontală şi pe verticală, capătul de NE al construcţiei fiind rotunjit, iar celălat deschis şi prevăzut cu trei trepte de piatră. În interiorul construcţiei de piatră, la -0,45 m de la marginea de sus a zidului de piatră, aşezat pe solul galben, a fost descoperit un schelet uman, păstrat relativ bine, chircit pe latura dreaptă, orientat SV0NE, cu capul orientat spre SV, picioarele spre NE, privirea spre S, cu mâna stângă îndoită de la cot şi aşezată pe trunchi, mâna dreaptă fiind întinsă pe lângă corp. La 10 cm în faţa craniului, în dreptul ochilor, a fost găsit un fragment de topor de piatră, perforat, spart ritual. În spatele craniului, la 20 cm de acesta, au fost aşezate patru lespezi suprapuse în formă de trepte care indică ieşirea şi intrarea în mormânt, fiind parte a edificiului funerar şi în relaţie cu practicile funerare ale timpului, în legătură cu concepţia referitoare la călătoria sufletului din lumea viilor în lumea morţilor. Asemenea practici funerare au fost utilizate până spre sfârşitul epocii bronzului. Construcţia sepulcrală constituie un indiciu sigur că defunctul a ocupat un loc important în rândul comunităţii din care făcea parte, pentru ridicarea monumentului fiind utilizate circa două tone de gresie extrasă cel mai probabil din malul râului Suceava, din locurile în care placa sarmaţiană apare la zi în rupturi de mal. Mormântul în construcţie de piatră din bronzul mijlociu, cultura Komariv, este, până acum, singular în municipiul Suceava. Necropole funerare aparţinând culturii Komariv au fost cercetate în judeţul Suceava la Horodnicu de Jos, în punctele Vârful Colnicului şi Brădeţ; la Adâncata, punctul Imaş; la Hârtop-Sub Plopi. Alte descoperiri din apropiere aparţinând culturii Costişa-Komariv sunt de la Prăjeni-Lutărie, jud. Botoşani şi de la Cotârgaci, jud. Botoşani. Punctăm câteva studii publicate în literatura de specialitate privind cultura Costişa-Komariv pe teritoriul României, studii ce vor servi drept date de referinţă pentru atingerea obiectivelor acestei teme/faze. Bibliografie:
Selecţie de lucrări publicate în tematică (de membrii colectivului):
Rezultate scontate: Studiile întreprinse pe resturile scheletice din mormântul megalitic descoperit la Suceava, datat în epoca mijlocie a bronzului, cultura Komariv, vor contribui la întregirea cunoştinţelor privind cultura Costişa-Komariv de pe teritoriul României. O comparaţie cu alte descoperiri sincrone ne va ajuta să conturăm ipoteze privind structura antropologică a comunităţilor epocii bronzului, dar şi ipoteze referitoare la ritualul funerar din acele vremuri.
Rezultatele obţinute vor fi prezentate sub formă de comunicări şi/sau postere la manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale de specialitate; articolele ştiinţifice vor fi publicate în reviste de specialitate din ţară şi străinătate. durata: 12 luni
Pogramul 1: “Structura antropologică a populaţiilor istorice şi preistorice de pe teritoriul României” Proiectul de cercetare nr. 1: ,,Cercetări biologice, demografice şi patologice asupra unor populaţii istorice şi preistorice din spatiul est-carpatic romanesc” Tema 2: „Cercetări antropologice privind scheletele deshumate în campania de săpătură din 2009 din necropola de la Polocin, punctul La Islaz, jud. Vaslui (secolul IV d. Hr., cultura Sântana de Mureş)” RESPONSABIL: dr. Angela Simalcsik, CS III colectiv de cercetare:
COLABORATORI EXTERNI:
Obiective: Primul obiectiv al temei/fazei 2 constă în analiza osteologică a resturilor osoase de origine umană incinerate (1 schelet) şi înhumate (9 schelete), provenite din necropola de la Polocin, punctul Islaz (jud. Vaslui) datată în secolul IV d. Hr. (cultura Sântana de Mureş). Ne propunem restaurarea unor părţi scheletice, în măsura în care materialul osteologic se va preta unui astfel de procedeu. Etapele studiului includ determinarea sexului şi vârstei la deces, stabilirea ritului funerar (înhumare, reînhumare, incinerare), analiza biometrică pentru piesele bine conservate, iar în cazul pieselor osoase incinerate, stabilirea temperaturii la care a avut loc incinerarea şi modalitatea de incinerare (în stare „verde” sau „uscată”). Analiza resturilor osoase deshumate de la Polocin va permite conturarea unor particularităţi privind ritul funerar practicat în epoca migraţiilor, date ce vor fi coroborate cu studiile deja existente privind alte descoperiri sincrone. Al doilea obiectiv constă în stabilirea structurii demografice a populaţiei descoperite în necropola de la Polocin şi confruntarea rezultatelor obţinute cu cele deja publicate în literatura de specialitate. Al treilea obiectiv constă în analiza anomaliilor şi patologiilor osoase. Vom analiza gradul de dezvoltare a patologiilor şi anomaliilor în funcţie de vârstă şi de sex, iar valorile vor fi comparate cu cele înregistrate pentru alte serii scheletice sincrone. Stadiul actual al cunoştinţelor în domeniu Situl arheologic din satul Polocin, com. Pogoneşti, jud. Vaslui, din punctul Izlaz se află pe malul drept al pârâului Tutova, la aproximativ 200 m S de ultima casă a satului. Necropola din punctul Islaz se află la aproximativ 400 m N de o altă necropolă aparţinând aceleiaşi culturi (Sântana de Mureş), situată în punctul La Movilă. În cele cinci campanii derulate până acum s-au trasat nu mai puţin de 19 secţiuni, în marea lor majoritate orientate E-V. În perimetrul cercetat s-au descoperit în total până acum 76 de morminte, atat de înhumatie, care sunt majoritare, cât şi de incineraţie. In privinţa mormintelor de incineraţie, care sunt 23 la număr, situaţiile sunt, in linii mari, similare cu cele existente în alte necropole, unde ritul incinerarii cunoaşte mai multe variante, pornind de la depunerea resturilor cinerare direct pe pământ, până la folosirea uneia sau mai multor urne, cu sau fără capac. Mormintele de înhumatie, în număr de 53, se caracterizează printr-o mare varietate de ritualuri, pornind de la morminte nederanjate, continuând cu morminte deranjate din vechime şi încheind cu cenotafuri. Diferenţieri există şi in privinţa orientării gropilor sepulcrale, însă în marea majoritate a situaţiilor gropile erau orientate N-S, cu cel decedat aşezat cu capul la N şi picioarele la S. De remercat ar mai fi numărul destul de mare al mormintelor apartinând unor copii, mulţi dintre ei fiind de vârste foarte mici. Este vorba de nu mai puţin de 11 asemenea morminte. La cele enumerate mai sus se mai adauga şi trei gropi menajere şi de cult. In privinta inventarului situaţiile oscileaza, de la morminte cu un inventar bogat şi variat la morminte care în suprafaţa lor nu au nici o piesă de inventar. Obiectele de inventar descoperite in campaniile din ultimi ani se încadreză din punct de vedere tipologic şi cronologic, fără niciun dubiu, in cultura Sântana de Mureş-Cernjachov. Inventarul constă din vase ceramice de forme şi dimensiuni diferite (oale, castroane, străchini, căni, pahare), marea majoritate lucrate la roată, din pastă fină de culoare cenuşie. La vasele ceramice se mai adaugă un pahar de sticlă, coliere cu mărgele din sticlă şi carneol, fibule cu piciorul întors pe dedesubt şi chiar două fibule, fragmentare, cu semidisc şi încă una cu picior trapezoidal, fibule, care ne permit o încadrare a mormântului către sfârşitul sec. IV p.Ch. Foarte interesanţi sunt şi pieptenii descoperiţi, cu mânerul semicircular, din care unul se pare că a fost trecut prin foc. De asemenea am mai descoperit şi obiecte din bronz si fier. Punctăm câteva studii publicate în literatura de specialitate privind cultura Sântana de Mureş pe teritoriul României, studii ce vor servi drept date de referinţă pentru atingerea obiectivelor acestei teme/faze. Bibliografie:
Selecţie de lucrări publicate în tematică (de membrii colectivului):
Rezultate scontate: Studiile întreprinse pe resturile scheletice din necropola de secol IV d. Hr. descoperită la Polocin, punctul Islaz (jud. Vaslui) vor contribui la întregirea cunoştinţelor privind cultura Sântana de Mureş de pe teritoriul României. O comparaţie cu alte descoperiri sincrone din perioada marilor migraţii ne va ajuta să conturăm ipoteze privind structura antropologică a comunităţilor acelor vremuri, dar şi ipoteze referitoare la ritualul funerar.
Rezultatele obţinute vor fi prezentate sub formă de comunicări şi/sau postere la manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale de specialitate; articolele ştiinţifice vor fi publicate în reviste de specialitate din ţară şi străinătate. durata: 12 luni
Programul 1: “Structura antropologică a populaţiilor istorice şi preistorice de pe teritoriul României” Proiectul de cercetare nr. 1: ,,Cercetări biologice, demografice şi patologice asupra unor populaţii istorice şi preistorice din spatiul est-carpatic romanesc” Tema 3: „Continuarea cercetărilor paleopatologice privind seria scheletică deshumată din necropola medievală Lozova, raionul Străşeni, Republica Moldova (secolele XIV-XV)” RESPONSABIL: dr. Angela Simalcsik, CS III colectiv de cercetare:
COLABORATORI EXTERNI:
Obiective: Primul obiectiv al temei/fazei 3 constă în analiza detaliată a numeroaselor anomalii şi patologii osoase identificate la populaţia medievală deshumată din necropola medievală târzie de la Lozova (sec. XIV-XV). Cele 51 schelete umane deshumate din situl Lozova-La hotar cu Vornicenii în anii 2010 şi 2011 au fost investigate din punct de vedere antropologic în anul 2012 şi 2013. A fost realizat studiul antropologic individual, urmat de cel populaţional, la care se adaugă cel demografic. Necesitatea continuării acestui studiu s-a impus din cauza identificării numeroaselor anomalii şi patologii, fiecare în parte obligându-ne să purcedem la investigaţii amănunţite. Al doilea obiectiv constă în analiza incidenţei fiecărei anomalii sau/şi patologii identificate în populaţia medievală de la Lozova, confruntând datele obţinute cu cele înregistrate pentru alte serii scheletice sincrone. Ne propunem să intrăm în detaliu referitor la etiologia acestor aspecte, dar şi referitor la modul în care aceşti markeri ne-ar putea ajuta la creionarea stilului de viaţă al acestei comunităţi medievale. Stadiul actual al cunoştinţelor în domeniu: Situl arheologic medieval de la Lozova-La hotar cu Vornicenii are mai multe orizonturi cultural-cronologice, ceea ce-i conferă o deosebită importanţă ştiinţifică pentru arheologia şi istoria medievală a Moldovei, studiul interdisciplinar al acestui sit limpezind întrucâtva unele probleme ce ţin de istoria regională din perioada constituirii şi consolidării Ţării Moldovei. Situl studiat este amplasat într-o zonă din vecinătatea hotarului dintre localităţile rurale actuale Lozova şi Vorniceni, unde în timpul domniei lui Alexandru cel Bun a existat, se pare, satul Săcăreni (ulterior dispărut), dăruit împreună cu Lozova, Vorniceni şi alte şapte sate de pe valea râului Bucovăţ în data de 25 aprilie 1420 de către voievod sfetnicului său Oană, vornic, pentru „dreaptă şi credincioasă slujbă”. Localitatea Lozova este situată în partea central-vestică a Republicii Moldova, pe teritoriul actualului raion Străşeni, la circa 45 km V de municipiul Chişinău. Situl arheologic medieval de la Lozova-La hotar cu Vornicenii este situat pe versantul drept al râului Bucovăţ, la capătul estic al microzonei Oanţa, la circa 1 km est de marginea satului actual Lozova şi la circa 0,8 km de limita vestică a localităţii Vorniceni. Cel mai vechi orizont al sitului datează din evul mediu timpuriu (secolele VI-VII), al doilea nivel corespunde perioadei de dominaţie a Hoardei de Aur (prima şi a doua treime ale secolului XIV), iar cel mai recent orizont arheologic datează din perioada constituirii statului medieval moldovenesc şi anume, sfârşitul secolului XIV – secolul XVI, în acest ultim nivel fiind descoperit un cimitir ce a aparţinut unei comunităţi locale creştine. Scheletele scoase la lumină provin de la defuncţi înhumaţi potrivit ritualului tradiţional creştin: cu capul spre V şi privirea spre E, în poziţie pe spate, cu picioarele întinse şi braţele îndoite din coate, cu mâinile aşezate pe abdomen, piept sau umeri. Inventarul funerar este reprezentat prin piese vestimentare sau de podoabă din bronz, argint sau pastă sticloasă. În lipsa monedelor, inventarul funerar descoperit indică drept perioadă de utilizare a cimitirului sfârşitul secolului XIV – secolul XV. Cercetările arheologice pe teritoriul localităţii Lozova au debutat în 1958, când au apărut la lumină vestigii arheologice provenite de la o aşezare medievală rurală din perioada stăpânirii Hoardei de Aur – secolul XIV. În 1969, la baza pantei unui deal de pe partea dreaptă a râului Bucovăţ, apare o altă aşezare medievală din perioada dominaţiei tătaro-mongole. În 2006, pe lângă numeroase fragmente de ceramică caracteristică secolelor XIII-XVII, se descoperă un mormânt de inhumaţie care urmează a fi dezvelit şi studiat în primăvara anului 2007 de specialiştii de la Centrul de Arheologie al Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe din Moldova. Se constată că resturile osoase au aparţinut unui individ adult înhumat după ritualul creştin. Investigaţii interdisciplinare în situl de la Lozova s-au întreprins de abia în anii 2010 şi 2011, sub atenta îndrumare a arheologilor de la Centrul de Arheologie din Chişinău. Punctăm câteva studii publicate în literatura de specialitate privind alte populaţii deshumate din necropole sincrone medievale din diferite zone, studii ce vor servi drept date de referinţă pentru atingerea obiectivelor acestei teme/faze. Bibliografie:
Selecţie de lucrări proprii publicate în tematică (de mebrii colectivului):
Rezultate scontate: Continuarea cercetărilor antropologice (în special a celor legatede patologiile osoase) întreprinse în anii anteriori pe această serie populaţională medievală ce a vieţuit în perioada consolidării Ţării Moldovei va contribui la creionarea stilului de viaţă a populaţiei din secolele XIV-XV din această provincie istorică. În plus, ne va permite să ne construim o imagine despre starea de sănătate a acestei populaţii medievale. O comparaţie cu alte comunităţi din aceeaşi zonă sau cu alte populaţii medievale sincrone din spaţiul est-carpatic ne va îndruma spre concluzii edificatoare privind stilul de viaţă al populaţiei medievale din Moldova. Modul de valorificare a rezultatelor: Rezultatele obţinute vor fi prezentate sub formă de comunicări şi/sau postere la manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale de specialitate; articolele ştiinţifice vor fi publicate în reviste de specialitate din ţară şi străinătate.
Pogramul 1: “Structura antropologică a populaţiilor istorice şi preistorice de pe teritoriul României” Proiectul de cercetare nr. 1: ,,Cercetări biologice, demografice şi patologice asupra unor populaţii istorice şi preistorice din spatiul est-carpatic romanesc” Tema 4: „Cercetări paleoantropologice privind populația urbană a Iașului medieval. Necropola bisericii Banu (sec. XVI-XIX). Studii comparative” RESPONSABIL: dr. Vasilica-Monica Groza, CS COLECTIV DE CERCETARE: - dr. Vasilica-Monica Groza, CS - dr. Angela Simalcsik, CS III - drd. Robert Daniel Simalcsik, CS - Elena Plugariu, referent de specialitate COLABORATORI EXTERNI:
OBIECTIVE: Primul obiectiv al temei/fazei 4 constă în realizarea unor analize comparative şi analogii a populatiei Iasi-ului medieval, si anume, a celor 67 de schelete umane deshumate din necropola bisericii Banu în anul 2011, cu alte serii medievale de pe teritoriul Moldovei. Etapale studiului includ prelevarea de date biometrice si morfoscopice precum si precizarea tipului antropologic. Al doilea obiectiv constă în analiza patologiilor osoase (odontopatii, osteopatii) si identificarea unor anomalii osoase sau caractere epigenetice craniene si postcraniene. Calculul prezenţei patologiilor se realizează atât separat pe sexe, cât şi raportat la întreaga populaţie. STADIUL ACTUAL AL CUNOSTINTELOR ÎN DOMENIU Săpăturile arheologice efectuate în anul 2011 de Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană (sub conducerea doamnei arheolog C.S.I. dr. Stela Cheptea) în perimetrul actualei biserici Banu din municipiul Iaşi au ascos la lumină (în cadrul unui proiect de reabilitare a acestui edificiu) o parte din necropola vechii biserici, a cărei origini datează din 1705, cunoscută atunci sub denumirea de biserica ,,Adormirii Maicii Domnului” sau ,,biserica calicilor”. În ceea ce priveşte datarea necropolei, autorii săpăturilor (arheolog dr. Stela Cheptea şi colaboratorii) stabilesc limitele de folosire în timp a acesteia între prima jumătate a secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XIX-lea folosind ca material de datare şi monedele descoperite în unele morminte (cea mai veche monedă fiind datată din 1550, iar cea mai nouă monedă fiind din 1810). Menţionăm că o caracteristică a necropolei o constituie reînhumarea, existând în cadrul acesteia, două rânduri de morminte. Materialul de studiu este reprezentat de 67 de schelete umane (copii, adolescenţi, adulţi, maturi şi senili) din care o parte provin din morminte individuale iar o mare parte, din morminte cu reînhumări. Întregul material osteologic descoperit în perimetrul, corespunzător interiorului actualei biserici Banu, a fost încredinţat cercetătorilor de la Secţia de Cercetări Antropologice, pentru un studiu complex privind structura antropologică a unui segment din populaţia urbană a Iaşului medieval. Enumerăm câteva studii publicate în literatura de specialitate cu privire la alte populatii deshumate din necropole sincrone medievale din diferite zone, studii pe care le vom utiliza ca date de referintă pentru atingerea obiectivelor acestei teme/faze. BIBLIOGRAFIE:
SELECTIE DE LUCRĂRI PROPRII PUBLICATE ÎN TEMATICĂ (de membrii colectivului):
REZULTATE SCONTATE: Studiul paleoantropologic complex a întregului material osteologic şi în special analiza structurii antropologice, studiul patologiilor osoase şi coroborarea cu datele arheologice precum si comparatia cu alte populatii din acceasi etapă istorică (din Podisul Central Moldovenesc) vor contribui la creionarea structurii antropologice a Iasi-ului secolelor XVI-XIX. MODUL DE VALORIFICARE A REZULTATELOR: Rezultatele obtinute vor fi comunicate în cadrul unor manifestări stiintifice de profil şi publicate în reviste de specialitate.
Program nr. 1: Structura antropologică a populaţiilor istorice şi preistorice de pe teritoriul României – antropologie istorică şi culturală Proiect nr. 2: Contribuţii la studiul pluralităţii valorilor în societatea deschisă. Tema 1: Niveluri de abordare şi virtuţi euristice în cunoaşterea faptelor culturale Responsabil: Prof. Dr. Gheorghiţă Geană, CS I Tema 2: Paradigme ale cercetării antropologice în România Responsabil: Dr. Marin Constantin, CS III Tema 3: Transformări neoliberale în societatea rurală contemporană Responabil: Dr. Ştefan Dorondel, CS III Tema 4: Aculturaţie şi coeziune socială Responsabil: Dr. Gabriel-Ionuţ Stoiciu, CS Tema 5: Natura ca factor de acţiune. Abordarea tradiţională vs. abordarea birocratică a naturii Yüklə 0,85 Mb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||