La încheierea tranziţiei, considerând acelaşi judeţ, Cluj, Ceauşescu ar fi fost mândru de modul în care se realizează noile construcţii, în spaţii tot mai restrânse, care alungă copiii, locurile de joacă şi de agrement undeva în neantul aducerilor aminte şi se pune în operă demolarea obiectivelor stabilite în anii 1988 şi 1989. Cu ducerea la îndeplinire a noilor vechi obiective, veghează capitaliştii tranziţiei, care au realizat dezvoltarea, de cele mai multe ori, în urma unor probabile cumpărări la preţuri sub costul de producţie şi vânzări la preţuri adevărate, care au făcut din oţel şi ciment produse mai scumpe în România, la dublu sau triplu, decât în ţările membre ale Uniunii Europene.
Acum, când suntem integraţi în Europa la nivelul preţurilor, depărtaţi în privinţa salariilor şi utilităţilor, ne aflăm în situaţia de a spune cu mare durere: am ajuns, fără să elaborăm un program foarte clar, acolo unde doar unii au, dar nu şi poporul român. Putem să spunem cu argumente că, pentru unii, puţini şi din ce în ce mai puţini, tranziţia s-a încheiat cu averi care au crescut ca Făt-Frumos în poveste, într-un an cât pentru alţii în zeci de ani, iar pentru alţii mulţi şi din ce în ce mai mulţi tranziţia s-a încheiat cu o sărăcie lucie, dezonorantă şi demobilizatoare.
Cred că această rezultantă a tradiţiei a determinat pe români, dacă dăm crezare unui sondaj de opinie, să-l considere pe Nicolae Ceauşescu cel mai bun preşedinte dintre toţi cei care s-au perindat prin cea mai înaltă demnitate a României.
Analizând fără criterii, negând faptele necesare şi aducând nefaptele lipsei de progres în faţă, am ajuns în această situaţie.
Tranziţia s-a încheiat, este adevărat. În folosul cui trecem beneficiile, stimaţi guvernanţi?
Vă mulţumesc.
Video in format Real Media
Domnul Ioan Oltean:
Mulţumesc, domnule deputat.
Video in format Real Media Becsek-Garda Desző-Kálman - comentariu legat de îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie;
Îl invit la microfon pe domnul deputat Dezideriu, din partea Grupului parlamentar al UDMR şi se pregăteşte domnul deputat Ştefan Baban, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare - iertaţi-mă, Costache Mircea; vă cer scuze. Domnul deputat Costache Mircea se pregăteşte.
Video in format Real Media
Domnul Becsek-Garda Deszö-Kálmán:
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor deputaţi,
Demisia domnului ministru Tudor Chiuariu dovedeşte clar dificultăţile procesului de tranziţie în cadrul sistemului judiciar către o societate democratică, unde s-au amplificat stările litigioase la nivelul întregii societăţi din România, pe fondul unei atenuări a spiritului civic şi a pierderii încrederii în instituţiile statului.
Garantarea independenţei efective a sistemului judiciar nu depinde numai de asigurarea unui cadru legislativ coerent, ci şi de responsabilizarea corpului magistraţilor, prin dezvoltarea unei atitudini a acestora, care să garanteze aplicarea legii, în conformitate cu cele mai înalte standarde profesionale.
Analizând cadrul legal de funcţionare a sistemului judiciar din România, se poate constata că actuala organizare judiciară urmăreşte, în principal, îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie, garantarea independenţei efective a sistemului judiciar.
În raportul privind starea justiţiei pentru anul 2006, se aminteşte că, la infracţiuni de corupţie, au fost trimişi în judecată 629 de inculpaţi, faţă de 942 din perioada anterioară; avem de a face, deci, cu o scădere cu 33,2%. Tot în acest raport, se aminteşte că 360 de inculpaţi au fost trimişi în judecată de Direcţia Naţională Anticorupţie, faţă de 744 de inculpaţi, din perioada anterioară. Deci şi în aceste cazuri avem de a face cu o scădere de 51,6 %.
Dacă m-aş referi la infracţiunile silvice extrem de grave, constatate de către Departamentul de Control al Guvernului României în colaborare cu comisiile speciale ale Parlamentului României, aş ajunge la concluzia că niciun infractor, care a prejudiciat cu zeci sau sute de miliarde de lei sau dolari fondul forestier naţional, n-a fost cercetat conform legilor în vigoare, iar în instanţele de judecată probele nu au fost luate în seamă, iar deciziile au fost politizate. Însă, în majoritatea cazurilor, Parchetele locale şi judeţene au muşamalizat majoritatea infracţiunilor silvice.
Cazul cel mai grav era nedeclararea a 4 milioane de metri cubi de masă lemnoasă, identificată după doborâturile de vânt din anul 1995, buşteni valorificaţi de către reprezentanţii mafiei lemnului. În alte cazuri, infractorii erau prinşi cu ocazia schimbării probelor. Cu toate acestea, cu ocazia cercetărilor, erau protejaţi de către organele abilitate ale statului. Aceşti magistraţi, aflându-se sub tutela aşa-numitei independenţe asupra deciziilor, nu pot fi traşi la răspundere pentru soluţiilor date.
Eu sper că, Consiliul Superior al Magistraturii, prin inspecţiile judiciare, va corecta în viitor asemenea abateri, fără să se ascundă sub masca respectării principiului independenţei justiţiei.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
Video in format Real Media
Domnul Ioan Oltean:
Mulţumesc, domnule deputat.
Video in format Real Media Costache Mircea - declaraţie politică cu titlul Autism sau ubicuitate;
Îl rog să poftească la microfon pe domnul deputat Costache Mircea şi se pregăteşte domnul deputat Valentin Boşneac, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.
Video in format Real Media
Domnul Costache Mircea:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Autism sau ubicuitate".
De faptul că trăim într-o societate bolnavă nu se mai îndoieşte niciun om cu pretenţii de seriozitate. Suma multiplelor maladii, care ne devorează progresiv, de vreo 17 ani - unele chiar cu mult mai vechi, dă astăzi brandul negru de ţară, sufocată de mafie, distrusă de jaf şi anarhie. Nu există clasament realizat pe mapamond ori pe bătrânul continent, în care să nu figurăm pe locul întâi la corupţie şi pe ultimele locuri la standard de viaţă. Ne-am obişnuit cu această stare de lucruri ca golanul cu scandalul, cum se zice.
Şi ca drumul disoluţiei, înapoierii şi debusolării să fie fără întoarcere, profitorii autohtoni şi străini ai haosului deliberat îşi dau sistematic mâna pentru falsificarea voinţei cetăţeanului prin manipulări mediatice, prin mită electorală la umbra aşa-ziselor politici sociale, prin parazitarea soft-urilor şi, în general, prin tot ce poate contribui la vicierea profundă a rezultatelor tuturor scrutinelor.
Coaliţia pentru prezervarea averilor acumulate prin furt şi pentru perpetuarea la cârma jafului a fost, până acum, mai bine organizată şi mai puternică decât forţele sănătoase ale naţiunii, care ar fi putut să reînscrie ţara pe orbita normalităţii.
În corul broaştelor râioase, pseudoanalişti, peniţari, elitişti şi conţopişti sporovăiesc despre orice, fără încetare, într-o larmă infernală, poluând premeditat mentalul colectiv, ca să nu mai vadă nimeni clar calea de urmat pentru ieşirea din marasm. Intoxicaţii şi manipulaţii mediatic, îmbolnăviţi deliberat de autism, rătăcesc cu privirea rătăcită, în căutare de ajutoare de căldură, venit minim garantat ori alocaţii de sprijin. Ubicuitatea i-a atins şi pe oamenii cei mai instruiţi şi mai raţionali, forţaţi să cedeze în faţa furiei nemiloase a bombardamentului toxico-mediatic.
Anestezicul minciunii şi al cenzurii îşi face efectul. Mistificările sforăitor declarative sunt potenţate de minciuna prin omisiune. Cenzura cea mai dură se practică chiar şi de către instituţiile media, finanţate din bani publici: Agenţia Română de Presă - Rompres, Societatea Română de Radio şi Societatea Română de Televiziune. Chiar şi în cazul celor trei minute, de care, de bine de rău, mai beneficiem la Radio România Actualităţi, bieţii realizatori te imploră să nu le faci necazuri, să nu zici ceva care să deranjeze, cumva, pe puternicii zilei, să nu foloseşti termeni duri, să nu ataci pe vreun ipochimen din comedia minciunii.
Dacă Rompres şi TVR ne ignoră total ori ne prezintă sporadic, trunchiat şi deformat, radioul public mai mimează măcar echidistanţa, deşi, cum spuneam, cenzura este prezentă chiar şi atunci când se face menţiunea că de afirmaţiile făcute la "Antena partidelor" sunt răspunzători aceia care le fac.
Şi pentru că ne aflăm în timpul dezbaterii bugetului de stat pentru anul 2008, îi atrag atenţia premierului Tăriceanu ca, în calitatea domniei sale de şef al Executivului, să nu mai acorde alocaţii bugetare nimănui fără un contract de servicii publice. În lumea capitalului pe care ne-o propovăduiesc liberalii, cine îţi dă, îţi şi impune. Nu dă nimeni bani unui om, cum îi daţi dumneavoastră domnului Radu Duda sau unor instituţii, precum Societatea Română de Radio, Societatea Română de Televiziune, Agenţia Română de Presă - Rompres sau chiar Academiei Române, fără să li se ceară, în schimb, nimic. Bani publici primesc, interesul public trebuie să-l slujească. Şi asta nu după bunul plac sau după cheful ori hachiţele cuiva, ci pe baza unui contract de servicii publice.
În acest sens, le cer colegilor parlamentari să nu voteze actualul buget, până nu vedem şi contractele de servicii publice anexate.
Să cerem instituţiilor finanţate de la buget să-şi facă datoria sacră faţă de contribuabilul român, adică să-l informeze corect, dacă sunt instituţii media şi să-i pună la dispoziţie instrumentele strict necesare pentru luarea unor decizii dacă sunt foruri academice, de exemplu.
Eu nu concept, de pildă, ca Academia Română să nu elaboreze un studiu ştiinţific temeinic despre ponderea reală a minorităţilor şi despre justificarea reprezentării lor parlamentare. A considera că, pentru 180 de cetăţeni care s-au declarat ruteni, de pildă, este normal să alocăm fondurile aferente unui deputat şi încă 5 - 6 miliarde de lei pentru păstrarea identităţii acelui grup etnic inexistent mi se pare o risipă şi un nonsens.
Aştept răspunsul domnului prim-ministru, dar şi gradul necesar de receptivitate din partea colegilor care vor vota bugetul pentru anul 2008.
Mulţumesc.
Video in format Real Media
Domnul Ioan Oltean:
Mulţumesc, domnule deputat.
Video in format Real Media Valentin Samuel Boşneac - declaraţie politică cu titlul Disidenţă în partidul prezidenţial?;
Îl invit la microfon pe domnul deputat Valentin Boşneac şi se pregăteşte doamna deputat Leonida Lari Iorga, din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar.
Video in format Real Media
Domnul Valentin Samuel Boşneac:
Mulţumesc.
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Îmi intitulez declaraţia politică de astăzi "Disidenţă în partidul prezidenţial?"
Săptămâna trecută, pe scena politică românească, s-a petrecut un eveniment pe care îl aşteptam de mult, pe unii, însă, i-a luat prin surprindere, iar pe alţii, care sperau totuşi să nu se producă, i-a supărat. Este vorba de fuziunea PD cu PLD şi punerea bazelor partidului prezidenţial.
Când spun că pe unii i-a supărat acest eveniment, mă refer la domnul Sorin Frunzăverde, mai nou, europarlamentar, care a calificat această "măreaţă" construcţie politică drept un "melanj nefericit". Pentru cei care cunosc judeţul Caraş-Severin şi ce se petrece acolo, este simplu de înţeles, iar pe cei ce vor să facă studii socio-politice contemporane asupra sistemelor de dictatură securisto-mafiotă postdecembristă, îi invit să arunce o privire asupra acestui colţ de ţară.
Oare de ce este supărat domnul Sorin Frunzăverde pe această fuziune? Simplu. Pentru că, de mai bine de zece ani, împreună cu rămăşiţele comunisto-securiste ce i-au fost în preajmă, a reuşit să conducă toate partidele mai importante din judeţ pe baza principiului "omul meu în partidul tău". Astfel, a reuşit să păcălească populaţia judeţului Caraş-Severin, ajungând la trista performanţă ca, dintr-un judeţ fruntaş în ce priveşte dezvoltarea socio-economică la începutul anilor '90, să ajungă acum unul aflat în coada clasamentului naţional, cu o rată a dezvoltării economice subunitară.
Toate acestea au fost posibile cu concursul nemijlocit al celor mai importante instituţii ale statului, conduse de oameni subordonaţi sistemului instaurat, precum şi a distanţei dintre Bucureşti şi judeţul Caraş-Severin. Pe deasupra, mai persistă şi ceaţa ce vine de pe frontiera iugoslavă, atât de generoasă pentru traficanţii de orice fel, aflaţi, se pare, sub controlul aceluiaşi sistem. Cetăţenii Banatului montan, oameni aşezaţi şi harnici, au început să plece în toată lumea, în Europa, pentru un trai mai bun, căci, cu vorbe sforăitoare şi cu chefuri interminabile ale stăpânilor judeţului nu se poate trăi mai bine.
Degeaba a încercat domnul Sorin Frunzăverde, de altfel, un bun strateg, să explice că nu este bună fuziunea, că ar fi fost mai bine ca domnii foşti şi actuali securişti, care cu generozitate sunt reprezentaţi în Partidul Democrat şi Liberal Democrat, ar fi fost mai bine să se răspândească pe la alte partide, având astfel o gamă mai largă de oferte în ceea ce priveşte posturile şi funcţiile.
"Comandantul suprem", însă, se pare că s-a cam săturat de atâtea diversiuni pe atâtea fronturi, aşa că vrea să-şi adune toate trupele pe vasul amiral şi să pornească lupta întru izbânda Societăţii Securisto-Mafiote Postcomuniste.
Asistăm, oare, la o disidenţă în Partidul Democrat? Gurile rele spun că este foarte posibil ca domnul Sorin Frunzăverde să constituie un centru de coagulare al nemulţumiţilor din partidul prezidenţial şi dacă Băsescu nu i-a luat gâtul lui Frunzăverde, acesta din urmă îi va lua gâtul Comandantului (bineînţeles, în sensul figurat), lucru pe care şi Băsescu l-a făcut cu predecesorul său.
Om trăi şi om vedea! La mai mare!
Vă mulţumesc.
Video in format Real Media
Domnul Ioan Oltean:
Mulţumesc, domnule deputat.
Video in format Real Media Leonida Lari Iorga - declaraţie politică cu tema Iarăşi povestea Tratatului româno-moldovean;
O invit la microfon pe doamna deputat Leonida Lari-Iorga şi se pregăteşte domnul Aurel Vlădoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.
Video in format Real Media
Doamna Leonida Lari-Iorga:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Tema mea se numeşte "Iarăşi povestea Tratatului româno-moldovean!"
Cu vreo câţiva ani în urmă, în România, se vehicula nu numai ideea, ci şi un proiect de tratat româno-moldovean, de către unii politicieni expiraţi de la Bucureşti.
Bineînţeles, patrioţii din ţara-mamă au protestat în mod vehement cu declaraţii politice, cu intervenţii în plenul Parlamentului, precum şi în mass-media. Îmi amintesc, pe atunci, am luat şi eu atitudine, informând opinia publică din ţară că, în Republica Moldova, sînt pregătite deja şi hărţi cu Moldova Mare, cuprinzând judeţele din partea dreaptă a Prutului, adică aici, de unde suntem noi.
Proiectul cu pricina nu a trecut. Dar, cum se vede, slugoii Moscovei, de astă dată de la Chişinău, nu se potolesc. Deranjaţi de faptul că partea română refuză să dea curs unui asemenea tratat, care ar legifera cu mâinile noastre Pactul Molotov - Ribbentrop şi rapturile teritoriale săvârşite de fosta URSS, mancurţii moldoveni, în frunte cu aşa-zisul domn, de fapt, tovarăşul Voronin, atacă România în cel mai urât mod cu putinţă.
Temerea lor este destul de clară: să nu se întâmple cumva, ca judeţele din Republica Moldova, care aparţin de drept României, să revină acasă. Acestor vânduţi unui imperiu străin, care le-a ucis, care le-a deportat strămoşii, părinţii, care le-a smuls limba maternă din gură, care le-a furat pământul de sub picioare prin autonomii forţate, mai aproape le este o putere efemeră asupra unor judeţe româneşti istorice, decât adevărul despre obârşia lor. Ba, mai mult ca atât, întinează memoria lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, visând şi voind o Moldovă de până la Unirea Principatelor şi de până la Marea Unire.
Toată această isterie verbală împotriva României, declanşată săptămână de săptămână la Chişinău, iar, de curând, şi la Bruxelles, unde tov. Voronin a acuzat România de agresiune permanentă şi de nerecunoaştere corespunzătoare a statalităţii Republicii Moldova.
Şi, când te gândeşti, cine este acel care dă glas curenţilor Kremlinului, deja pe plan internaţional.
Tovarăşul Vladimir Voronin, care se dă drept un bun credincios, care, prin anul 1989, când îi fugea scaunul de sub fund - ca ministru de interne ce era - ne spunea nouă, câtorva scriitori şi anume: Grigore Vieru, Nicolae Dabija, eu şi părintele Buburuz, să salvăm situaţia, că avem credibilitate la populaţie, să nu cumva să moară oameni. Pentru că asta voiau, de fapt, generalii ruşi, care îl înconjurau pe vremea aceea şi care-l înconjoară şi acum. Iar, mie personal, mi-a spus că el crede în Măicuţa Domnului, chiar mi-a şi arătat-o, acea iconiţă de după reverul hainei.
Nu ne ardea nouă de scaunul lui, ci de mulţimea înfuriată, adunată în jurul Ministerului de Interne, căci fuseseră arestaţi nişte tineri care cântau cântece patriotice la Monumentul lui Ştefan cel Mare, cântece de genul: "Trăiască, trăiască, trăiască/ Moldova, Ardealul şi Ţara Românească!"
Pe atunci, tovarăşul Voronin, ministru de interne, nu se sinchisea să aresteze copiii noştri la monumentul predecesorului nostru şi al lui, bineînţeles, de numele căruia se foloseşte cu treabă şi fără treabă.
Şi aşa s-a creat conflictul, care a căpătat forme monstruoase. S-a aprins o aripă a Ministerului de Interne, cădeau oamenii - un poliţist, chiar în faţa ochilor noştri a ţâşnit cu un ochi scos. era greu. Dar noi, totuşi, am convins mulţimile să se îndrepte către Piaţa Marii Adunări Naţionale şi să scape cu viaţă.
Iată, în asemenea momente din acestea se cunosc oamenii, la nevoie, la greu.
Dar să ne întoarcem la tovarăşul Voronin. În afară de faptul că se foloseşte de numele lui Ştefan cel Mare, se mai foloseşte foarte des de numele Maicii Domnului, la momente de ananghie, făcându-se a uita că anume România este ţara pe care Papa Ioan Paul al II-lea a numit-o Grădina Maicii Domnului.
Ia să auzim vorbe de-ale lui Voronin. Cică: "România a depăşit toate limitele acceptabile, refuzând Tratatul Româno-Moldovean." Bine face România. Cum să faci tratat cu nişte părţi din ţara ta, cu nişte judeţe ale tale, luate cu japca în 1940?
Lucrurile stau, însă, altfel. Vladimir Voronin depăşeşte orice limită a bunului simţ şi a răbdării divine, trecând cu cizma peste sângele victimelor comunismului sovietic, căzând în capcana panslavismului şi cerând, ca România să facă tratat cu judeţele sale din Moldova.
Iată câteva inepţii de-ale lui Voronin, spicuite din ziarele apărute la Chişinău: Jurnal de Chişinău, Flux. Internet. Cică, România nu recunoaşte identitatea Republicii Moldova? care identitate? A ruşilor? Cică, Bucureştiul nu recunoaşte etnia şi limba moldovenească. Pentru români nu există o istorie moldovenească, ci există o singură istorie. Istoria nu-i de două feluri.
Aceste inepţii ale lui Voronin au apărut şi într-un cotidian britanic, din păcate.
Iată, însă, şi comentariile românilor basarabeni, privitor la cele spuse de omul ruşilor: "De fapt, Republica Moldova se învecinează doar cu România şi cu Ucraina, nu cu Rusia." "De când moldoveanul este etnic? Sau olteanul, bănăţeanul, ardeleanul?"
"Basarabia a fost şi este o provincie românească, aflată sub ocupaţie străină."
"Voronin a reprimat mişcările renaşterii naţionale din Moldova."
"Gestul rusnacului moldovenizat trebuie contracarat la nivel european."
Video in format Real Media
Domnul Ioan Oltean:
Doamna deputat, o să vă rog să vă apropiaţi de sfârşit; aţi depăşit cu mult timpul alocat.
Video in format Real Media
Doamna Leonida Lari-Iorga:
Mai am două minute, am şi minutele domnului Giurgiu.
Video in format Real Media
Domnul Ioan Oltean:
Vă rog frumos, câteva secunde, mai sînt şi alţi deputaţi şi nu mai avem timpul necesar. Vă rog foarte mult.
Video in format Real Media
Doamna Leonida Lari-Iorga:
Îngăduiţi-mi să închei.
"Gestul rusnacului moldovenizat trebuie contracarat la nivel european. Kgb-istul rus, ajuns în fruntea Moldovei cu banii Moscovei, este un specimen care va dispărea şi va pleca din Moldova la Moscova. Moldovenilor li se furat TVR-ul printr-o decizie scandaloasă."
Aşa că, să nu-l mai compătimească domnul preşedinte Traian Băsescu pe tovarăşul Voronin, că nu are de ce. Oare să nu ştie domnul Băsescu că Vladimir Voronin i-a atras atenţia ambasadorului României la Chişinău, Filip Teodorescu, prin MAE al Republicii Moldova, că tratatele care stabilesc frontierele între state poartă un caracter delimitat în timp, niciuna din părţi, în mod unilateral, nu este în drept să revizuiască prevederile lor. Tratatul de frontieră româno-moldovean, consider că nu este cazul să fie semnat, atâta timp cât Chişinăul insistă să facă referire la Tratatul de delimitare a graniţelor de către URSS şi România din 1947 de la Paris, astfel stabilindu-se aceleaşi frontiere pe care URSS le-a impus României în 1940.
Şi, în încheiere, dacă România merge la semnarea acestui tratat, înseamnă că cedează iarăşi Basarabia, de astă dată, pentru nu se ştie cât timp, poate pentru totdeauna, căci rechinul imperial nu doarme, mereu cere sânge.
O simplă fărâmiţare a Republicii Moldova prin federalizare, căci, actualmente, nu se mai poate trece cu tancurile, ar fi "o soluţie" mai veche a imperiului din răsărit de a înghiţi pământurile noastre româneşti, bucată cu bucată.
Este cazul, ca politicienii noştri, indiferent de partide şi de culoare politică, să dovedească un plus de vigilenţă, să ia atitudinea cuvenită...
Video in format Real Media
Domnul Ioan Oltean:
Vă rog, doamna deputat, să încheiaţi.
Video in format Real Media
Doamna Leonida Lari-Iorga:
...în problema tratatului care se impune dinspre Estul pofticios la teritorii româneşti.
Mulţumesc.
Video in format Real Media
Domnul Ioan Oltean:
Mulţumesc, doamna deputat.
Doamna Leonida Lari-Iorga (din sală):
Să nu mai faceţi aşa ceva, aveam şi minutele domnului Giurgiu.
Video in format Real Media
Domnul Ioan Oltean:
Doamna deputat, îmi pare rău că trebuie să vă pun în vedere, că timpul alocat este de trei minute şi pentru dumneavoastră şi pentru oricare alt deputat.
Sunt pe listă peste 40 de deputaţi, care toţi doresc să-şi expună declaraţia politică. V-aş ruga foarte mult să respectaţi şi dumneavoastră regula stabilită.
Video in format Real Media Aurel Vlădoiu - declaraţie politică intitulată Crăciunul cu caltaboşi spanioli;
Domnul deputat Aurel Vlădoiu şi ultimul vorbitor, domnul deputat Márton Árpád, din partea Grupului UDMR.
Video in format Real Media
Domnul Aurel Vlădoiu:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Declaraţia se intitulează "Crăciunul cu caltaboşi spanioli".
Vin sărbătorile de sfârşit de an! Cei mulţi dintre beneficiarii sistemului, le aşteaptă cu nerăbdare. Pentru ei va fi un excelent prilej să ofere şi să primească daruri. Pentru ceilalţi, peste 80% dintre români, sărbătorile vin cu teama că, dacă se vor ridica sătui de la masa de Crăciun, vor rămâne în urmă cu plata utilităţilor cu încă o lună.
Chiar dacă, oficial, salariile au crescut peste indicele de inflaţie, este evident că ele nu au ţinut pasul cu coşul zilnic de consum. Absolut toate produsele alimentare sunt mai scumpe decât anul trecut. Specialiştii spun că preţul alimentelor a crescut, în ultimul an, cu doar 15-20%. Sunt, însă, alimente de bază, cum ar fi uleiul, al cărui preţ s-a dublat.
Un calcul simplu demonstrează că masa Crăciunului 2007, pentru o familie, va fi cu aproximativ 80 de lei mai scumpă decât a Crăciunului din 2006. Nici postul Crăciunului nu este mai ieftin, în condiţiile în care preţul produselor vegetale este, în medie, cu 50% mai mare decât anul trecut.
Dostları ilə paylaş: |