Sinteza 29. 02. 2016 rezultatelor examinării propunerilor şi obiecţiilor organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice

Legea nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior

Articolul 22. Controlul din partea statului al activităţilor de comerţ

(1) Controlul din partea statului al activităţilor din domeniul comerţului are un caracter economico-financiar şi tehnic (specializat).

(2) Controlul economico-financiar este exercitat de către Inspecţia financiară din subordinea Ministerului Finanţelor şi de colaboratorii Ministerului Afacerilor Interne. Scopul acestui control este verificarea indicării corecte a circulaţiei mărfurilor şi serviciilor comerciale în actele de contabilitate (rapoartele financiare şi statistice), a corespunderii stocului de marfă cu actele respective, a corectitudinii achitării mărfurilor şi serviciilor procurate, a respectării disciplinei de preţ la produsele de importanţă socială.

(2¹) La solicitarea organelor de drept, în baza ordonanţelor emise în cadrul desfăşurării urmăririi penale, Inspecţia financiară efectuează controlul economico-financiar la persoanele juridice de drept public, la persoanele juridice de drept privat şi la persoanele fizice care practică activitate de întreprinzător, pe tematica prevăzută în ordonanţele organelor de drept.

(3) Controlul tehnic (specializat) este exercitat de către organele cu funcţii de control ale administraţiei publice centrale şi locale conform legislaţiei în vigoare. Fiecare organ central şi local al administraţiei publice exercită controlul în limita atribuţiilor sale funcţionale:

a) Serviciul de Stat de Supraveghere a Sănătăţii Publice efectuează supravegherea sanitară a produselor/serviciilor, autorizează sanitar unităţile de alimentaţie publică;

b) Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală efectuează supravegherea sanitar-veterinară a produselor de origine animalieră, autorizează sanitar-veterinar tîrgurile de animale şi pieţele agricole (halele);

c) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor efectuează controlul îndeplinirii măsurilor de carantină luate pentru producţia, materialele şi obiectivele supuse carantinei fitosanitare;

d) Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor efectuează supravegherea pieţei privind conformitatea produselor şi serviciilor cu cerinţele prescrise şi/sau declarate, inclusiv cu normele metrologice, respectarea cerinţei de indicare a preţurilor, precum şi a legislaţiei privind protecţia consumatorilor;

e) Camera de Licenţiere şi autorităţile administraţiei publice locale (lucrătorii structurilor economice ale consiliilor municipale şi raionale) controlează conformitatea unităţii comerciale cu condiţiile prescrise în autorizaţie sau licenţă, de asemenea, verifică respectarea regulilor de comercializare a produselor şi serviciilor în limita competenţelor lor;

f) subdiviziunile de profil ale Ministerului Afacerilor Interne efectuează controlul comercianţilor în cazul comiterii de către aceştia a unor fapte prejudiciabile prevăzute de legislaţia penală sau contravenţională în vigoare, precum şi în cazul unei solicitări din partea autorităţilor cu funcţii de control.

Art.XVII. - La articolul 22 alineatul (2) din Legea nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 206–209, art. 681), cu modificările ulterioare, cuvintele „Ministerului Afacerilor Interne” se înlocuiesc cu cuvintele ,,Serviciului Fiscal de Stat”.

Ministerul Economiei

Categoric nu susţinem acordarea dreptului ”Serviciului Fiscal de Stat” de a efectua controale economico-financiare, atribuţie ce excede cadrul legislativ naţional de domeniu, precum şi contravine standardelor internaţionale privind sistemul serviciului fiscal. În context, evocăm că atît Inspecţia financiară din subordinea Ministerului Finanţelor (organ abilitat cu drept de efectuare a controlului economico-financiar), cît şi Serviciul Fiscal de Stat sunt autorităţi în subordinea Ministerului Finanţelor, fapt ce permite interacţiunea acestora şi schimbul de informaţii în limita atribuţiilor instituţionale a acestora.

Obiecţie valabilă şi pentru art.85 al Codului de procedură civilă.
Primăria Municipiului Bălţi

Se acceptă, însă se propune de a adăuga în Legea nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior, cap. IV, art. 14, p. (1) sintagma „mun. Bălţi”.

Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.

Nu se accceptă.

A se vedea argumentele expuse mai sus.

Legea privind protecţia consumatorilor nr.105-XV din 13 martie 2003
Articolul 6. Drepturile fundamentale ale consumatorilor

Orice consumator are dreptul la:

a) protecţia drepturilor sale de către stat;

b) protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu care ar putea să-i afecteze viaţa, sănătatea, ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi interesele legitime;

c) remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea contravalorii produsului, serviciului ori reducerea corespunzătoare a preţului, repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul, serviciul necorespunzător;

d) informaţii complete, corecte şi precise privind produsele, serviciile achiziţionate;

e) instruire în domeniul drepturilor sale;

f) organizare în asociaţii obşteşti pentru protecţia consumatorilor;

g) adresare în autorităţile publice şi reprezentarea în ele a intereselor sale;

h) sesizarea asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi autorităţilor publice asupra încălcării drepturilor şi intereselor sale legitime, în calitate de consumator, şi la înaintarea de propuneri referitoare la îmbunătăţirea calităţii produselor, serviciilor.

Articolul 9. Obligaţiile vînzătorului

Vînzătorul este obligat:

f) să înmîneze bon de casă sau un alt document, care confirmă faptul cumpărării produsului, conform unui regulament aprobat de Guvern;
Articolul 10. Obligaţiile prestatorului

Prestatorul este obligat:

f) să înmîneze bon de casă sau un alt document, care confirmă faptul prestării serviciului, conform unui regulament aprobat de Guvern;

Art.XXI. – Articolul 6 din Legea privind protecţia consumatorilor nr.105-XV din 13 martie 2003 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.176-181, art.513), cu modificările şi completările ulterioare, se completează cu literele i) şi j) cu următorul cuprins:
„i) solicitarea bonului de casă, dacă acesta nu a fost înmînat de către vînzător/prestator în condiţiile prevăzute de art.9 lit.f) şi art.10 lit.f) şi păstrarea lui pînă la ieşirea din incinta unităţii comerciale sau de prestări servicii unde a fost eliberat;
j) beneficierea de bunul achiziţionat/serviciul prestat fără plata contravalorii acestuia, în cazul în care vînzătorul/prestatorul nu a respectat prevederile art.9 lit.f) şi art.10 lit.f).”.


Asociaţia Contabililor şi Auditorilor Profesionişti din Republica Moldova (ACAP)
Art.10 nu are lit. f).
Nu este clar cum va lucra această prevedere, dat fiind faptul că, în conformitate cu HG 474 din 28.04.1998, anexa 5, p.8 lit. f) utilizatorul MCC este obligat „să elibereze plătitorului bonul de casă emis de MCC pentru operaţiunea economică efectuată, care trebuie să corespundă sumei real achitate”, adică bonul fiscal urmează a fi emis după primirea banilor de la cumpărător.
Camera de Comerţ Americană din Moldova (AmCham Moldova)

Reglementarea separată a dreptului consumatorului de a solicita bonul de casă (lit. i) propus în proiect) nu este necesară, deoarece acesta deja rezultă din obligaţia impusă agentului economic de a oferi bonul de casă, reglementat de art. art.9 lit. f) şi art.10 lit. f) din Lege. Odată ce există această obligaţie, nimeni nu poate contesta dreptul consumatorului de a cere bonul de casă.

Nu este justificat şi chiar neînţeles dreptul consumatorului la „păstrarea bonului până la ieşirea din incinta unităţii comerciale sau de prestări servicii unde a fost eliberat”. Acest drept nu va oferi o protecţie suplimentară consumatorului, şi nici nu va influenţa în nici un fel asupra obligaţiei agentului economic de a elibera bonul de plată. De asemenea, există multe contracte de consum, încheiate la distanţă, adică în afara unităţilor comerciale. Drept urmare, includerea acestui drept va crea confuzii suplimentare, care nu sunt necesare nici în interesele consumatorului, nici ale statului.

Cât priveşte dreptul propus la litera j) din proiect - nu este clară finalitatea lui. Mai mult, exercitarea unui astfel de drept ar fi imposibilă, deoarece bonul de plată este emis după primirea plăţii în numerar a preţului. Emiterea unui bon fiscal până la efectuarea plăţii, care ar permite consumatorului să folosească bunul sau serviciul „gratuit”, este practic imposibilă.

Drept urmare, opinia noastră este că includerea unor asemenea prevederi nu este justificată şi nici necesară, nu creează nici o protecţie suplimentară pentru consumatori sau stat, în schimb ar putea crea confuzii în aplicarea normelor de drept care reglementează relaţiile dintre agenţii economici şi consumatori.
Ministerul Justiţiei

La art.6 lit.j) nu este clar mecanismul de beneficiere de bunul achiziţionat/serviciul prestat fără plata contravalorii acestuia, deoarece de regulă bonul de plată se eliberează după efectuarea plăţii şi, respectiv, consumatorul va constata că vînzătorul/prestatorul de servicii refuză eliberarea bonul de plată pentru bunul achiziţionat/serviciul prestat doar după ce a efectuat plata.

Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.

Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.

Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.

Legea nr.397-XV din 16 octombrie 2003 privind finanţele publice locale

Articolul 20. Examinarea şi aprobarea bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale

(1) Autoritatea executivă prezintă autorităţii reprezentative şi deliberative respective, printr-o dispoziţie, cel tîrziu la data de 1 noiembrie, proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale pe anul următor spre examinare şi aprobare.

(2) Proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale, însoţit de nota informativă, prezentat spre aprobare autorităţii reprezentative şi deliberative respective, include:

a) proiectul deciziei autorităţii reprezentative şi deliberative privind aprobarea bugetului;

b) anexele la proiectul deciziei, în care se vor reflecta:

– veniturile şi cheltuielile bugetului respectiv prevăzute pentru anul bugetar următor;

– cotele impozitelor şi taxelor locale ce vor fi încasate în buget;

– nomenclatorul tarifelor pentru serviciile prestate de instituţiile publice finanţate de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;

– mijloacele speciale preconizate spre încasare de către fiecare instituţie publică;

– fondurile speciale;

– transferurile de la/către alte bugete;

– plafonul datoriei unităţii administrativ-teritoriale şi plafonul garanţiilor acordate de autorităţile administraţiei publice locale;

– efectivul-limită al instituţiilor publice finanţate de la bugetul respectiv;

c) cuantumul fondului de rezervă (fondul de rezervă este utilizat în conformitate cu regulamentul de utilizare a mijloacelor fondului, aprobat în condiţiile art.18 din prezenta lege);

d) alte prevederi ce necesită reglementare prin proiectul bugetului.

(3) Autoritatea reprezentativă şi deliberativă examinează proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale în două lecturi.

(4) În prima lectură, autoritatea reprezentativă şi deliberativă audiază şi examinează raportul autorităţii executive respective privind proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale, examinează şi aprobă volumul total al veniturilor şi cheltuielilor bugetului respectiv.

(5) În lectura a doua, autoritatea reprezentativă şi deliberativă examinează şi aprobă:

a) structura veniturilor;

b) cheltuielile, structura şi destinaţia lor;

c) balanţa bugetului şi sursele de finanţare;

d) transferurile de la/către alte bugete;

e) cuantumul fondului de rezervă (fondul de rezervă este utilizat în conformitate cu regulamentul de utilizare a mijloacelor fondului, aprobat în condiţiile art.18 din prezenta lege);

f) cotele impozitelor şi taxelor locale ce vor fi încasate în buget;

g) nomenclatorul tarifelor pentru serviciile prestate de instituţiile publice finanţate de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;

h) mijloacele speciale preconizate spre încasare de către fiecare instituţie publică;

i) fondurile speciale;

j) cheltuielile care vor fi finanţate în mod prioritar;

k) plafonul datoriei unităţii administrativ-teritoriale şi plafonul garanţiilor acordate de autorităţile administraţiei publice locale;

l) efectivul-limită al instituţiilor publice finanţate de la bugetul respectiv;

m) alte prevederi ce necesită reglementare prin proiectul bugetului.

Art.XXII. – Articolul 20 din Legea nr.397-XV din 16 octombrie 2003 privind finanţele publice locale (republicat în

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.397-399, art.703), se modifică după cum urmează:

la alineatul (2) litera b), liniuţa a doua se abrogă;

^{la alineatul (5), litera f) se abrogă.}

Congresul Autorităţilor Locale din Moldova

Respectiv Articolul XXII din Proiect, care se referă tot la modificarea Legii privind finanţele publice locale, urmează a fi exclus, inclusiv datorită faptului că încalcă principiile APL. Respectiv celelalte articole din Proiect trebuie renumerotate.

Primăria Municipiului Bălţi

Se propune în art. 20, alin. (1), modificarea sintagmei “cel tîrziu la data de 1 noiembrie” cu sintagma “pînă la 20 noiembrie”.

În conformitate cu cap. IV, art..47, alin.(2), lit. a) a Legea nr. 181 din 25.07.2014 cu privire la finanţele publice şi responsabilităţile bugetar-fiscale.

Nu se acceptă.

Excluderea cotelor impozitelor şi taxelor locale ce vor fi încasate în bugetul local din lista anexelor la decizia bugetară anuală prin care se aprobă de către consiliile locale bugetele locale nu face atingere principiilor autonomiei locale (amendamente la art.20 alin.(2) lit.b) şi alin.(5) lit.f) al Legii privind finanţele publice locale).

Din contra, modificarea are drept scop aducerea în concordanţă cu prevederile art.7 alin.(2) ale Codului fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi respectiv, art.276 pct.6) şi art.297 alin.(3) în redacţia propusă în proiectul de lege care aduc claritate şi concordanţă între normele juridice ale Codului fiscal. La moment, conform prevederilor art.297 alin.(1) al Codului fiscal, autorităţile deliberative ale administraţiei publice locale aplică toate sau numai o parte din taxele locale.

Deoarece, de regulă, stabilirea taxelor locale, respectiv, cotele aferente acestora, sînt decizii separate ale consiliilor locale, includerea obligatorie a acestora în deciziile bugetare anuale (ca anexe la acestea) se consideră inoportună. Totodată, deciziile privind stabilirea taxelor locale şi cotele aferente acestora urmează a fi prezentate atît contribuabililor, cît şi serviciilor fiscale de stat teritoriale, ce presupune un volum mare de informaţie prezentată către cei vizaţi (contribuabil, IFS teritorial).

De asemenea, se consideră inoportună stabilirea cotelor impozitului pe bunurile imobiliare ca anexă la decizia bugetară anuală. Urmare a modificărilor operate la pct.6) al art.276 al Codului fiscal, stabilirea cotelor impozitului pe bunurile imobiliare va rămîne la discreţia autorităţilor reprezentative şi deliberative ale administraţiei publice locale şi nu ca obligativitate la aprobarea bugetului local.
Legea privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase nr.282-XV din 22 iulie 2004

Articolul 19. Utilizarea şi circulaţia metalelor preţioase şi pietrelor preţioase

(1) Utilizarea şi circulaţia metalelor preţioase şi pietrelor preţioase se efectuează în conformitate cu prezenta lege şi alte acte normative în domeniu.

(2) La desfăşurarea activităţilor cu metale preţioase şi pietre preţioase, persoanele juridice şi fizice care practică activitate de întreprinzător sînt obligate să ţină evidenţa contabilă a metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în conformitate cu legislaţia.

(3) Resturile şi deşeurile ce conţin metale preţioase sînt supuse, în modul stabilit de legislaţie, unei evidenţe stricte şi colectării obligatorii de către persoanele juridice şi fizice care practică activitate de întreprinzător şi care, în procesul de producere şi/sau utilizare, au acumulat resturi şi deşeuri.

(4) Persoanele juridice şi fizice, inclusiv instituţiile finanţate de la buget, vînd metale preţioase obţinute din resturi şi deşeuri exclusiv pe piaţa internă, în condiţiile legii.

(5) Resturile şi deşeurile colectate ce conţin metale preţioase pot fi prelucrate fie de sine stătător de proprietar sau de persoana ce le posedă în alt mod legal, fie la alte întreprinderi prelucrătoare. Metalele preţioase obţinute în urma prelucrării şi afinării acestora se vînd în baza contractelor încheiate între părţi la preţurile de piaţă.

(6) Comercializarea bijuteriilor şi a altor articole din metale preţioase şi pietre preţioase pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează de către persoane juridice şi fizice care practică activitate de întreprinzător şi au obţinut licenţa respectivă în modul stabilit de legislaţie. Marcarea şi vînzarea articolelor din metale preţioase se efectuează doar în cazul cînd există documente de plată ce confirmă achitarea accizului. Regulile comerţului cu amănuntul, recepţionării, păstrării şi evidenţei articolelor din metale preţioase şi pietre preţioase se aprobă prin lege.

(6¹) Comercializarea articolelor din metale preţioase şi pietre preţioase, recepţionate în baza contractelor civile (contract de comision, bilet de amanet, chitanţa pentru valorile achiziţionate), se efectuează de către persoanele juridice şi fizice care practică activitate de întreprinzător după expertizarea şi marcarea articolelor la Camera de Stat pentru Supravegherea Marcării.

(7) Achiziţionarea de la populaţie a metalelor preţioase şi pietrelor preţioase ce se conţin în articole şi în resturi se efectuează de către titulari de licenţă, în condiţiile legii, la preţuri contractuale.

(7¹) Metalele preţioase şi pietrele preţioase, articolele din ele şi deşeurile acestora confiscate sau fără stăpîn, comorile descoperite, articolele găsite, precum şi metalele preţioase şi pietrele preţioase, articolele din ele şi deşeurile acestora, înregistrate şi/sau trecute în proprietatea statului cu drept de succesiune se transmit inspectoratelor fiscale de stat pentru valorificare.

(8) Paza în procesul păstrării, transportării, producerii, prelucrării, utilizării şi circulaţiei metalelor preţioase şi pietrelor preţioase şi a articolelor din ele se efectuează, în bază de contract, de organele Ministerului Afacerilor Interne sau de organizaţiile de pază particulare care au obţinut, în modul stabilit de legislaţie, licenţă pentru practicarea acestui gen de activitate.

Art.XXIV. – La articolul 19 alineatul (7¹ ) din Legea privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase nr.282-XV din 22 iulie 2004 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.171–174, art.777), cu modificările ulterioare, cuvintele ,,inspectoratelor fiscal de stat” se înlocuiesc cu cuvintele ,,Agenţiei Proprietăţii Publice subordonată Ministerul Economiei”.

Ministerul Economiei

Activităţile ce ţin de ”organizarea evidenţei, evaluării, păstrării, vânzării, transmiterii cu titlu gratuit şi nimicirii, după caz, a bunurilor confiscate, a bunurilor fără stăpân, a bunurilor sechestrate, a corpurilor delicte, a bunurilor trecute în proprietatea statului cu drept de succesiune, inclusiv a metalelor preţioase, pietrelor preţioase şi articolelor din ele, numerarului şi cecurilor în monedă naţională şi în valută străină, cardurilor, altor instrumente de plată, valorilor mobiliare, obligaţiilor” nu pot fi considerate drept scopuri şi principii de bază ale administrării şi deetatizării proprietăţii publice (art.3).

Modul de evidenţă, evaluare şi vânzare a bunurilor confiscate, fără stăpân, sechestrate uşor alterabile sau cu termen de păstrare limitat, a corpurilor delicte, a bunurilor trecute în posesia statului cu drept de succesiune şi a comorilor este stabilit în Regulamentul, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.972 din 04.05.2001.

Conform pct.3 al acestuia atribuţiile privind evidenţa, evaluarea şi vânzarea bunurilor confiscate, fără stăpân, sechestrate, uşor alterabile sau cu termen de păstrare limitat, a corpurilor delicte, bunurilor succesorale şi a comorilor în conformitate cu codurile civil, penal, de procedură civilă, de procedură penală, cu privire la contravenţiile administrative şi cu alte acte normative sunt exercitate de Inspectoratele fiscale de stat.

Transferul competenţelor respective către Agenţia Proprietăţii Publice prezumă distorsionarea mecanismului instituit prin actul normativ prenotat şi implică resurse de timp şi cheltuieli bugetare suplimentare pentru contractarea şi instruirea personalului, asigurarea condiţiilor necesare specifice (spaţii, safeuri, pază), precum şi organizarea a subdiviziunilor teritoriale (serviciilor desconcentrate).

În condiţiile cadrului normativ existent, atribuţiile respective urmează sa fie exercitate în continuare de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Astfel, Ministerul Economiei nu susţine propunerile înaintate.

Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.

Codul de executare al Republicii Moldova nr.443-XV din 24 decembrie 2004

Art.XXV. – Codul de executare al Republicii Moldova nr.443-XV din 24 decembrie 2004 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.214–220, art.704), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

Articolul 22. Drepturile şi obligaţiile executorului judecătoresc

(1) Executorul judecătoresc este în drept:

a) să emită acte procedurale în limitele competenţei prevăzute de lege;

b) să citeze, la sediul biroului său şi la locul efectuării actelor de executare, debitorul şi alţi participanţi implicaţi în procesul de executare;

c) să solicite şi să primească gratuit pe suport de hîrtie şi în regim on-line din partea autorităţilor publice centrale şi locale, a instituţiilor (inclusiv financiare), din partea altor organizaţii (indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare) deţinătoare de registre de stat şi de informaţii relevante pentru procedura de executare orice informaţie care ar permite identificarea debitorului, a patrimoniului său şi a locului aflării lor;

d) să sesizeze autorităţile şi persoanele competente referitor la faptele constatate de neconformare cerinţelor înaintate legal de executorul judecătoresc;

e) să prezinte cerinţe legale persoanelor fizice şi juridice părţi în procedura de executare în vederea întreprinderii anumitelor acţiuni de executare;

f) să intre, cu acordul debitorului sau al membrilor lui de familie adulţi (iar în lipsa acordului, cu concursul organelor de drept), în încăperile ce reprezintă domiciliul sau sediul debitorului, în alte încăperi şi depozite ce aparţin debitorului, precum şi în cele aflate în folosinţa acestuia, şi să le cerceteze;

g) să calculeze dobînzi, penalităţi, alte sume rezultate din întîrzierea executării unei obligaţii ce decurge dintr-un document executoriu;

h) să acorde asistenţă părţilor în procedura de executare şi altor solicitanţi, explicîndu-le consecinţele juridice ale actelor de procedură;

i) să concilieze părţile în faza prejudiciară şi în procedura de executare;

j) să constate, la cererea persoanei interesate, fapte şi stări de fapt;

k) să comunice, la solicitarea părţii interesate, actele procedurale;

l) să sechestreze, să ridice, să depoziteze, să administreze şi să vîndă bunurile sechestrate în procesul de executare, precum şi bunurile gajate;

m) să recupereze datoriile pe cale amiabilă;

n) să aplice în regim on-line măsuri asigurătorii;

o) să elibereze copii de pe actele din dosarul de executare către terţi neimplicaţi în procedura de executare doar în condiţiile legii şi în baza unei solicitări scrise;

p) să primească, în condiţiile legii, onorarii şi taxe pentru activităţile efectuate;

q) să urmărească mijloacele băneşti ale debitorului (atît în numerar, cît şi de pe conturile lui bancare) şi veniturile lui (salariul, pensia, bursa, alte venituri) şi să exercite controlul asupra corectitudinii în executarea indicaţiilor sale privind urmărirea mijloacelor băneşti şi a veniturilor debitorului;

r) să aplice sechestru pe conturile debitorului şi să interzică băncilor virarea oricăror sume de pe aceste conturi, solicitînd instituţiei bancare informaţii despre soldul sumei din contul debitorului, existent la momentul aplicării sechestrului, cu eliberarea imediată şi necondiţionată a unui extras bancar şi comunicat informativ;

s) să verifice în instituţiile bancare operaţiunile efectuate la conturile bancare ale debitorului;

ş) să oblige instituţiile bancare şi organul fiscal să îl informeze despre deschiderea în viitor a unor conturi bancare de către debitor;

t) să urmărească mijloacele băneşti şi bunurile debitorului care se află la terţi, inclusiv în instituţii financiare;

ţ) să ridice de la debitor obiectele indicate în documentul executoriu;

u) să beneficieze la timp şi necondiţionat de asistenţa organelor de drept, a organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi a autorităţilor administraţiei publice locale;

v) să interzică instituţiilor de stat, persoanelor cu funcţie de răspundere, persoanelor fizice şi persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare, efectuarea anumitelor acte în privinţa debitorului sau a bunurilor lui, inclusiv a bunurilor care vor fi dobîndite în viitor, care ar putea duce la împiedicarea executării, şi să înainteze cerinţe executorii persoanelor cu funcţie de răspundere în vederea executării eficiente a documentului executoriu;

w) să dispună anunţarea în căutare şi reţinerea mijloacelor de transport, să identifice bunurile debitorului;

x) să solicite instanţei judecătoreşti, la cererea creditorului, aplicarea faţă de debitor a interdicţiei de a părăsi ţara în cazul în care plecarea acestuia ar face imposibilă sau dificilă executarea hotărîrii judecătoreşti;

y) să solicite, după caz, organelor care au emis documentele executorii explicarea motivată a expunerilor dispozitive ale acestora, precum şi explicarea modului şi a ordinii de executare;

z) să folosească, în exercitarea atribuţiilor, mijloace de înregistrare audio, foto şi video.

(2) Executorul judecătoresc este obligat să întreprindă măsurile prevăzute de lege pentru executarea operativă a documentelor executorii şi să explice participanţilor la procesul de executare drepturile şi obligaţiile lor.

1. La articolul 22 alineatul (1) litera ş), cuvintele ,,şi organul fiscal” se exclud.

Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti

Excluderea sintagmei „şi organul fiscal" de la art.22 alin.(1) lit.ş) Cod de executare este inadmisibilă. Or, potrivit art.164, 167 ale Codului Fiscal, instituţiile financiare informează organul fiscal despre deschiderea, modificarea sau închiderea conturilor bancare. Totodată, art.22 alin.(1) lit.c) al Codului de executare şi art.7 lit.d) al Legii privind executorii judecătoreşti, prevede dreptul executorului judecătoresc de a solicita şi primi gratuit pe suport de hîrtie şi în regim on-line din partea autorităţilor publice centrale şi locale, a instituţiilor (inclusiv financiare), din partea altor organizaţii (indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare) deţinătoare de registre de stat (referindu-ne la caz organul fiscal deţine Registrul Fiscal de Stat) şi de informaţii relevante pentru procedura de executare orice informaţie care permite identificarea debitorului, a patrimoniului său şi a locului aflării lor. Astfel, executorul judecătoresc actualmente beneficiază de dreptul de a obţine informaţia privind deschiderea conturilor bancare de către debitor, prin comunicarea acesteia de către o singură instituţie - organul fiscal, ceea ce exclude necesitatea interpelării tuturor instituţiilor financiare. Mai mult ca atît, imposibilitatea excluderii sintagmei „şi organul fiscal", este argumentată şi de finalitatea litigiului judiciar avînd ca obiect inclusiv furnizarea informaţiei de către organul fiscal, potrivit căruia Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a obţinut cîştig de cauză.

Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.