Strategia de dezvoltare a Sectorului 4 în orizontul de timp 2016 2020 Cuprins Contents

4.2. Educaţia continuă din perspectiva instituţională

Construcţiile, transportul, educaţia, cercetarea şi sectorul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei (TIC) sunt cele mai importante sectoare ale capitalei, contribuind la creşterea competitivităţii şi potenţialului de dezvoltare. Oportunităţile cheie sunt oferite de posibilitatea integrării educaţiei, cercetării, inovării şi afacerilor, pentru îmbunătăţirea inovării în activităţile economice, folosind resursele umane calificate şi bine pregătite. Economia mondială, aflata în permanenta schimbare şi dezvoltare, solicită din ce în ce mai multe calificări distincte şi noi meserii.

Un rol important în această privinţă îl joacă toţi stimulii şi toate măsurile pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii: învăţarea pe tot parcursul vieţii este cheia către societatea bazată pe cunoaştere. De aceea trebuie înlăturate cât mai repede posibil obstacolele existente pe piaţa internă care împiedică trecerea la societatea europeană bazată pe cunoaştere.

Resursele umane din sector trebuie sa ţină pasul cu aceste schimbări permanente, capitalul uman constituind din ce în ce mai mult cea mai preţioasă resursă a dezvoltării în general. Este de la sine înţeles ca preocupările societăţii şi ale administraţiei locale sunt îndreptate în direcţia iniţierii unor demersuri pentru dezvoltarea sistemului de instruire a adulţilor (educaţia permanentă), atât pentru recalificare şi găsirea unei noi meserii, cât şi pentru perfecţionarea performantelor la locul de muncă.

Majoritatea şomerilor înregistraţi deţin un nivel scăzut de educaţie. Acest aspect confirmă faptul că piaţa de muncă din Bucureşti este caracterizată de o cerere de forţă de muncă calificată. Oportunităţile cheie sunt oferite de posibilitatea de integrare a învăţământului, cercetării, inovaţiei şi activităţilor de afaceri pentru îmbunătăţirea inovatei şi conţinutului informaţiei activităţilor economice, utilizând o gamă largă de resurse umane specializate prin studii superioare şi un sistem profesional de instruire.
Obiective și măsuri

• 
  Sectorul 4 doreşte să devină un actor important în acest domeniu, prin dezvoltarea unor centre de instruire antreprenorială, şi în domeniul energiei şi mediului, până în anul 2016.
  
• 
  Consiliere pentru carieră şi performanţă în carieră
  
• 
  Încurajarea participării la educaţie a persoanelor cu nivel scăzut de calificare
  
• 
  Calificarea/recalificarea grupurilor vulnerabile
  
• 
  Încurașarea iImplicării agenţilor economici în procesul de formare continuă a adulţilor
  

Indicatori

• 
  nr. de adulţi şcolarizaţi
  
• 
  nr. de cursuri organizate în sectorul 4, pentru calificări şi recalificări în noi meserii
  

5.Sănătatea populaţiei sectorului

Sănătatea populaţiei constituie o prioritate fundamentală a oricare administraţii, fie ea centrale sau locale, deoarece neasigurarea ei aduce mai multe pierderi decât câştiguri, şi anume: lipsa de resurse umane pentru procesele economice şi administrative (morbiditate) concretizate în pierderi, cheltuieli (bugetare) majorate pentru tratament şi spitalizare, probleme sociale în familiile afectate cu repercusiuni asupra membrilor de familie.

Starea de sănătate a populaţiei României, în general, nu este prea bună comparativ cu nivelul din ţările mai dezvoltate.

Starea de sănătate a populaţiei este determinată de accesul la sănătate, pe de o parte, şi de accesul la servicii de sănătate, pe de alta parte. Accesul la starea de sănătate depinde într-o mare măsură de factori externi sistemului de sănătate: factori genetici, factori de mediu, factori de dezvoltare economică, factori socio-culturali. Accesul la serviciile de sănătate este influenţat aproape în totalitate de organizarea sistemului sanitar.

Sistemul de sănătate din România este de tip asigurări sociale şi are ca scop asigurarea accesului echitabil şi nediscriminatoriu la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi. In consecinţă, accesibilitatea la serviciile medicale constituie o preocupare continuă la nivelul Ministerului Sănătăţii Publice.

Pentru evaluarea accesibilităţii, au fost analizaţi indicatori de proximitate care să identifice eventuale grupe populaţionale şi/sau zone geografice dezavantajate în privinţa accesului la servicii, pentru care ar trebui dezvoltate politici ţintite. Factorii determinanţi care influenţează gradul de accesibilitate al populaţiei la serviciile de sănătate sunt în general reprezentaţi de: nivelul sărăciei, şomajul, ocupaţia, mediul de rezidenţă, statutul de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate, gradul de acoperire cu personal medical. (sursa – Ministerul sănătăţii).

În sectorul 4 se remarcă inechităţi în accesul la serviciile de îngrijiri, ceea ce determină inechităţi în starea de sănătate a diferitelor grupuri de populaţie, a unor comunităţi din diferite zone periferice ale sectorului şi a grupurilor defavorizate economic.

Descentralizarea sistemului de sănătate a fost şi este parte integrantă a procesului de reformă în domeniul sanitar. Atât reorganizarea cât şi descentralizarea finanţării şi furnizării serviciilor de sănătate au început concomitent cu introducerea sistemului de asigurări sociale de sănătate, când, pentru prima dată, cetăţeanul/pacientul a fost pus în centrul sistemului de sănătate, prin posibilitatea liberei alegeri de către acesta a furnizorului de îngrijiri de sănătate.

Experienţa ultimilor ani arată o implicare inegală a autorităţilor administratei publice locale în administrarea unităţilor sanitare, cu variaţii mari între judeţe sau între localităţi.

Deşi Ministerul Sănătăţii Publice este autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice, menţionăm faptul că, în prezent, majoritatea unităţilor sanitare, sunt unităţi autonome, în administrarea autorităţilor locale sau judeţene, ministerul păstrând doar componenta de management a sistemului sanitar.

In prezent, autorităţile administratei publice locale participă la finanţarea unor cheltuieli de administrare şi funcţionare, respectiv bunuri şi servicii, reparaţii capitale, consolidare, extindere şi modernizare, dotări cu echipamente medicale, a unităţilor sanitare publice de interes judeţean sau local, în limita creditelor bugetare aprobate cu aceasta destinaţie în bugetele locale. (sursa- ministerul sănătăţii).

Obiective și măsuri

• 
  Susținerea acțiunilor de dezvoltare și modernizare iniâiate de Municipiul București și Ministerul Sănătății, astfel încât până în anul 2016, infrastructura de sănătate din sector este conformă cu normele europene.
  
• 
  Susținerea acțiunilor de dezvoltare și modernizare a sistemului medical ambulatoriu.
  
• 
  Introducereade programe de educaţie sanitară în toate şcolile sectorului, până în anul 2016.
  
• 
  Creşterea eficientei şi calităţii actului medical precum şi creşterea satisfacţiei pacienţilor şi a personalului medical.
  
• 
  Atragerea şi menţinerea de personal medical şi auxiliar calificat.
  
• 
  Evidenţa populaţiei cu acces inechitabil la servicii de îngrijiri de bază
  
• 
  Identificarea nevoilor reale de îngrijiri pentru diferite grupuri de populaţii
  
• 
  Evidenţa geografică a serviciilor de sănătate
  
• 
  Programe de educaţie sanitară pentru şcolari şi adolescenţi
  
• 
  Programe de sănătate pentru grupuri distincte
  
• 
  Sprijinirea persoanelor în obţinerea actelor de identitate
  
• 
  Sprijinirea dezvoltării serviciului de diagnosticare de la distanţă
  
• 
  Sprijinirea realizării unui ghid privind prevenirea bolilor
  

Indicatori

• 
  Nr. de campanii de informare/educare
  
• 
  Nr. de persoane informate/educate
  
• 
  Nr. de campanii de mediatizare în domeniul prevenirii îmbolnăvirilor