Strategia de dezvoltare a Sectorului 4 în orizontul de timp 2016 2020 Cuprins Contents

1.2. Biodiversitate şi habitate naturale

Biodiversitatea României este una dintre cele mai remarcabile din Europa. Aceasta este importantă la nivel global, regional, naţional şi local. Prin „biodiversitate” se înţelege variabilitatea organismelor vii, incluzând: diversitatea speciilor, a sistemelor ecologice, genetica, şi diversitatea etno-culturală, adică a organizării sociale a populaţiei umane.

Biodiversitatea are un rol important în ceea ce priveşte asigurarea şi producerea resurselor regenerabile dar şi a unei game largi de servicii. Resursele alimentează sistemele socio-economice şi asigură servicii ca: epurarea apelor, calitatea aerului - prin reglarea compoziţiei chimice a atmosferei, procesarea deşeurilor, influenţează şi modulează clima, controlul circuitului hidrologic, ceea ce ar duce la reducerea amplitudinilor precipitaţilor, etc.

Biodiversitatea are o valoare directă pentru ca oferă resurse regenerabile (bunuri), dar şi valoare indirectă, pentru că oferă servicii, prin valoarea etică, estetică, educaţională şi ştiinţifică, economică, culturală şi recreativă.

La nivelul Municipiului Bucureşti nu există habitate naturale deoarece solurile au fost puternic modificate antropic. În oraş nu există nici arii protejate (arii terestre sau marine dedicate special protecţiei şi menţinerii biodiversităţii prin mijloace legale) deoarece acesta este un ecosistem urban a cărui structură nu prezintă criteriile necesare declarării de arii protejate, dar există specii protejate prin lege.

1.2.1. Flora şi Fauna

Nu se cunoaşte cu precizie numărul speciilor, dar plante sălbatice întâlnim în special la periferie, pe terenurile cu destinaţie agricolă. Speciile întâlnite sunt tipice ecosistemelor urbane, există şi specii care au reuşit să se aclimatizeze, ce pot fii admirate în curţile oamenilor.

Printre plantele cultivate în jurul blocurilor se numără: frasinul, catalpa, teiul, nucul, salcia, plopul, piersicul, cireşul, corcoduşul, viţa de vie, caprifoiul, iasomia, forstiţia, lemnul câinesc, spirea, Hibiscus, dracila, trandafirul etc. O parte dintre acestea se constituie în adevărate garduri vii. În spaţiile dens construite sunt plantate şi acoperişurile cu viţă de vie, dar mult mai frecventă este îmbrăcarea zidurilor exterioare cu viţă de cultură sau sălbatică.

Există câteva plante declarate monumente ale naturii: Aesculus Hippocastanum (castanul roşu), Torreya nucifera (toreia) sau Sophora japonica (salcâm japonez), etc., fiind incluse pe lista arborilor ocrotiţi din Bucureşti, precum şi specii de păsări sălbatice care pot fi admirate pe lacuri şi în parcuri (89); din familia Picidae se întâlnesc 5 specii de ciocănitoare, din care 4 sunt protejate iar Picus veridis - specii care necesită o protecţie strictă.

Deficitul de spaţii verzi caracterizează în special noile ansambluri de locuit, prin dezafectarea unor spaţii existente şi atribuirea lor în scopul construirii de clădiri, precum şi reducerea progresivă în ultimii ani a suprafeţelor verzi, prin neîntreţinere şi realizarea de construcţii ilegale.

De asemenea, starea de sănătate a pădurilor din teritoriu, expuse unei poluări combinate aer – apă – sol, constituie o altă problemă importantă pentru zona municipiului Bucureşti.

Concept relativ nou, ‘pădurea urbană’ este un răspuns la tendinţa de urbanizare a populaţiei pe globul terestru, la creşterea dimensiunii oraşelor, la artificializarea vieţii locuitorilor. Conform conceptului de pădure urbană, oraşul este plantat cu arbori, astfel ca suprafaţa coroanei acestora (privită în proiecţie orizontală) să depăşească suprafaţa totală a clădirilor, şoselelor şi trotuarelor.

Sub aspectul faunei, predomină, ca număr, animalele domestice, în special câinii fără stăpân, pisici, etc. dar sunt întâlnite şi specii sălbatice care s-au adaptat mediului urban.

În clădirile părăsite, în acoperişurile clădirilor din Bucureşti, se pot întâlni 3 specii de lilieci, din familia Vespertilionidae, incluse în Lista Roşie a vertebratelor din România, dar şi pe listele convenţiilor europene.

Componentele majore ale faunei Sectorului 4, precum si a Bucurestiului, le reprezintă, dintre vertebrate, păsările şi mamiferele mici, în principal rozătoarele, iar dintre nevertebrate, artropodele, dominante fiind insectele.

Păsările se împart în păsări sedentare, păsări aflate doar în tranzit, păsări oaspeţi de vară, păsări oaspeţi de iarnă, păsări care cuibăresc în oraş şi specii accidentale. Cele mai frecvent întâlnite pe raza sectorului 4 sunt: ciuful de pădure, cucuveaua, huhurezul mic, pescăruşul râzător, pescăruşul alb, porumbelul gulerat, guguştiucul, vrabia. Pe cele lacurile de pe raza sectorului, au fost observate raţe sălbatice şi pescăruşi.

Rozătoarele şi insectele sunt, în majoritate, vectori ai unor boli transmisibile la om sau elemente de disconfort.

O biodiversitate difuză în zona periurbană poate fi indusă şi de extinderea spaţiilor împădurite, protejarea zonelor umede, lotizarea solului şi practicarea agriculturii ca hobby, plantarea de pomi şi copaci în afara pădurii, etc.

1. 
   Numărul copacilor din sectorul 4 este de 233.887 pomi.
   
2. 
   Suprafaţa spaţiilor verzi: 634,2 ha.(include şi Parcul Tineretului şi Parcul Carol care se află în administrarea P.M.B.)
   

1.2.2. Presiuni antropice exercitate asupra biodiversităţii

Distrugerea componentelor biodiversităţii reduce opţiunile viitoare ale umanităţii şi ameninţă însăşi posibilitatea continuităţii societăţii umane. Unii factori ce pot fi menţionaţi sunt:

1. 
   Supraexploatarea resurselor, stimulată de creşterea exponenţială a populaţiei umane şi de creşterea economică
   
2. 
   Utilizarea unor tehnologii inadecvate
   
3. 
   Distrugerea habitatelor, adică a condiţiilor fizice, chimice, biologice de care depinde supravieţuirea speciilor
   
4. 
   Introducerea de specii exotice care afectează populaţiile native, ducând chiar la eradicarea lor
   
5. 
   Poluarea genetică cu organisme modificate genetic
   
6. 
   Poluarea prin modificarea factorilor de mediu
   
7. 
   Defrişările şi distrugerea spaţiilor verzi
   
8. 
   Nivelul inconstant al lacurilor din capitală
   
9. 
   Cosmetizarea arborilor din parcuri şi grădini a dus la dispariţia spaţiul de cuibărit
   
10. 
    Creşterea suprafeţelor ocupate de instalaţii, suprafeţe construite, terenuri private, etc.