Studiind impreună indreptar de referinţe biblice mark Finley vorbitor / director al postului de televiziune "It is written"

Intrebări frecvente cu privire la sănătate

_____________________________________________________________________

Nu a spus Isus " Nu ceea ce intră în om Il spurcă, ci ceea ce iese din el "? De ce să dăm o aşa de mare importanţă sănătăţii ? Contează atât de mult ?

Pasajul luat în discuţie se află în Marcu 7:18-20. Ce aspecte sunt implicate aici ? Noul Testament declară categoric: " Nu ştiţi că trupul vostru este Templu al Duhului Sfânt ... Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru " ( 1 Cor. 6:19,20 ). " Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela Il va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt: şi aşa sunteţi voi" ( 1 Cor. 3:17 ). " Fie că mâncaţi, fie că beţi, faceţi totul spre slava lui Dumnezeu" ( 1 Cor. 10:31 ). Scripturile sunt consecvente. Ele nu ne spun într-un loc să avem grijă ce mâncăm şi ce bem, pentru ca apoi, în alt loc, să ne spună că nu contează ce mâncăm sau ce bem. Haide-ţi să revedem întreg capitolul 7 din Marcu. Fariseii aveau legi foarte stricte în ceea ce priveşte curăţia ceremonială. Ei credeau că dacă se atingeau la piaţă de un om dintre Neamuri ( ne-iudeu ), aceasta însemna întinare, necurăţie. Toate vasele de gătit precum castroanele, cănile şi farfuriile trebuiau spălate foarte bine dacă fuseseră atinse de un ne-iudeu, deoarece ei considerau că acesta le pângărise ( întinase ). ( Vezi Marcu 7:1-5 ). Obiectul discuţiei în Marcu capitolul 7 nu erau legile sănătăţii din Leviticul 11 , date de un Dumnezeu iubitor, pentru a păstra sănătatea poporului Său, ci " datina iudaică a bătrânilor " ( Marcu 7,5 ). Fariseii credeau că a mânca cu mâinile nespălate însemna să preiei necurăţia de la Neamuri. Problema luată aici în discuţie nu este " ce mănânci " ci " cum mănânci ". Răspunsul Domnului nu este o respingere a legilor sănătăţii pe care Domnul însuşi le-a dat, ci mai degrabă o respingere a ideii de întinare ceremonială prin atingerea de Neamuri. în acest context, " nimic din afara omului nu poate produce păcat sau întinare. Toate păcatele se nasc în mintea omului". Evreii respingeau poruncile lui Dumnezeu pentru a menţine tradiţiile lor exclusiviste ( Marcu 7:9 ). Expresia " făcând toate bucatele curate " din traducerea K. J. V. a versetului 19, se traduce mai corect cu: " făcând toate alimentele curate". Cuvântul folosit aici este broma. Nici un aliment nu este necurat din punct de vedere ceremonial. Nici un aliment nu are păcat în sine. Nu din afară, ci dinăuntru se naşte păcatul ( Marcu 7:21 ). Isus nu a considerat animalele necurate ca fiind bune de mâncat. Ele erau spurcate şi nu trebuiau mâncate niciodată. Problema luată în discuţie în Marcu 7 nu este sănătatea care poate fi afectată prin consumarea animalelor necurate, ci întinarea ceremonială care vine prin atingerea de Neamuri, întinare sau necurăţie care, considerau ei, se transferă, prin mâncare asupra corpului.

Nu spune apostolul Pavel : " Nu carnea na face pe noi plăcuţi lui Dumezeu : nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea, şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm " ( 1 Cor. 8:8 ). Şi nu declară el deasemenea : " Să mâncaţi din tot ce se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului " ( 1 Cor. 10:25 ) ?

1 Cor. 8:1 ne furnizează cadrul pentru a răspunde la aceste întrebări controversate. Pavel introduce pasajul prin cuvintele: " în ce priveşte lucrurile jertfite idolilor " ( vers. 1 ) şi, ca nu cumva să fie greşit înţeles, el accentuează din nou acest lucru în versetul 4: " Cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor...". în 1 Cor. 10:28, la încheierea discuţiei, el vorbeşte despre carnea " jertfită idolilor ". O parte din carnea care era folosită la închinarea idolatră din templele păgâne din Corint era vândută la piaţă. Faptul acesta Ii determinase pe unii evrei foarte stricţi să devină vegetarieni (Rom. 14:2-4 ). Chestiunea luată aici în discuţie este dacă există vreo greşeală, din punct de vedere moral, în a mânca din carnea jertfită idolilor; dacă prin consumarea acestei cărni cineva participa indirect la închinarea idolatră. Răspunsul lui Pavel este că idolii nu sunt nimic ( 1 Cor. 8:4 ). Nu suntem nici mai buni, nici mai răi dacă mâncăm ( 1 Cor. 8:8 ). Dacă libertatea ta este o pricină de poticnire pentru altcineva, ofensându-i cugetul lui, care este slab, atunci nu consuma nici o carne care a fost jertfită idolilor ( 1 Cor. 8:11-13 ). Aici Pavel nu se referă la alimentele necurate ci la cele jertfite idolilor. Isus nu a venit să curăţească porcii. El a venit să curăţească păcătoşii. Animalele necurate care au fost nesănătoase în Vechiul Testament sunt ăncă la fel de nesănătoase şi în Noul Testament. Din moment ce Domnul nostru nu ne lipseşte de nici un lucru bun, ( Ps. 84:11 ), înseamnă că animalele necurate nu sunt bune pentru noi.

Nu sunt legile sănătăţii din Vechiul Testament Iudaic nişte riutaluri pe care Hristos le-a desfiinţat la cruce ?

Atunci când Isus a murit, El Şi-a dat viaţa ca să răscumpere omenirea. Moartea Sa nu afectat în nici un fel ce este sănătos şi ce nu este sănătos. Este foarte logic faptul că dacă porcul, de exemplu, era dăunător sănătăţii, fiind un animal spurcat, înainte de cruce, el este încă dăunător sănătăţii pentru că este spurcat şi după cruce. Contrar opiniei populare, legile sănătăţii nu sunt numai pentru evrei. Atunci când Noe a intrat în corabie, el a fost instruit să ia câte şapte perechi din animalele curate şi doar câte o pereche din animalele necurate. Deoarece animalele curate urmau să fie consumate datorită lipsei de vegetaţie de după potop, ele trebuiau luate în corabie câte şapte perechi. în Levitic 11 Dumnezeu face deosebire între animalele curate şi cele necurate, deosebire valabilă pentru toată omenirea. Isa. 65:2-5 Ii descrie pe aceia care se răzvrătiseră împotriva lui Dumnezeu ca închinându-se la idoli şi mâncând carne de porc. Profetul Isaia ne descoperă faptul că răzvrătiţii vor fi nimiciţi, printre ei fiind şi cei care mâncau carne de porc. Dumnezeu ştie ce este cel mai bine. El dore,te ca trupurile noastre să aibă sănătate deplină. El ne invită să renunţăm la ceea ce face rău templului Său.

Din moment ce Dumnezeu i-a spus lui Noe " Tot ce mişcă şi are viaţă să vă slujească drept hrană: toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde " ( Gen. 9:3 ), nu ne este îngăduit să mâncăm orice vrem ?

Am putea întreba " i-a dat Dumnezeu voie lui Noe să mănânce şerpi, şobolani, aligatori, şopârle, viermi şi libărci ? " Cu siguranţă nu ! Noe cunoştea deja deosebirea dintre animalele curate şi cele necurate ( Gen. 7:2 ). Dumnezeu a făcut pur şi simplu o afirmaţie: " Noe, acum poţi consuma carne ". Dovada pentru acest lucru este faptul că , mai târziu, Dumnezeu interzice categoric animalele necurate, atât în Lev. 11 cât şi în Deut.14. Din moment ce Dumnezeu nu-Şi schimbă standardele morale ( Ps. 89:34 ) şi din moment ce caracterul Său nu se schimbă ( Mal. 3:6 ), El nu-i putea permite lui Noe să facă ceea ce lui Moise urma să-i fie interzis. Toate legile lui Dumnezeu, inclusiv cele referitoare la sănătate, au fost date din dragoste, pentru a limita boala şi pentru a aduce mai multă fericire ( Ex. 15:26 ). MUlţi oameni de ştiinţă recunosc faptul că principiile de sănătate pe care le cuprinde Biblia pot ajuta în mod semnificativ la reducerea atât a bolilor de inimă, cât şi a cancerului. Căile lui Dumnezeu sunt cele mai bune.

Nu spune Biblia să ne ferim de cei ce poruncesc abstinenţa de la carne ( 1 Tim. 4:3 ) ?

Pasajul nostru descrie un grup de oameni care în vremile din urmă se vor depărta de credinţa biblică. în acord cu 1 Tim. 4:3, ei vor învăţa două rătăciri gemene.Acest grup interzice căsătoria şi porunceşte abstinenţa de la carne ( K.J.V. ) sau bucate ( în greceşte - broma ) pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri. Aici, cuvântul ` bucate ` nu se referă în mod particular la carne ci la alimente în general. Acelaşi cuvânt este folosit în versiunea greacă a Vechiului Testament în Gen. 1:29 " Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom, care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie " hrana " (sau bucatele ) voastre". De-a lungul secolelor, anumiţi asceţi, călugări şi preoţi au declarat că lumea este rea, păcătoasă. Atât căsătoria cât şi hrana au fost create de Dumnezeu. Ele fac amândouă parte din planul bun pe care Dumnezeu Il are pentru rasa umană. în acord cu 1 Tim. 4:4,5, acele creaturi sfinţite prin cuvântul lui Dumnezeu sunt bune şi nu trebuie refuzate atunci când sunt luate cu mulţumiri. Aici, Pavel argumentează împotriva fanatismului care declară că tot ceea ce este plăcere trupească este păcat. El ne descoperă că creaţiunea lui Dumnezeu este bună. Dumnezeu doreşte ca creaturile Sale să se bucure din toată inima de hrana pe care El a creat-o pentru ele. Problema luată aici în discuţie nu este cu privire la alimentele curate sau necurate, ci, mai degrabă, dacă hrana în sine este parte a lumii materiale şi dacă trebuie respinsă printr-o viaţă mănăstirească. Pavel spune, NU ! Creaţiunea lui Dumnezeu este bună.

Ce importanţă are ce mâncăm şi ce bem, nu este Dumnezeu interesat doar de viaţa noastră spirituală ?

Fiinţele omeneşti sunt unitare. Orice afectează facultăţile fizice, le afectează în acelaşi timp şi pe cele mintale şi pe cale spirituale. Obiceiurile noastre fizice afectează calitatea sângelui care irigă creierul. Dacă asigurăm creierului nostru un sânge de o calitate inferioară, devenim mai puţin capabili să înţelegem adevărul spiritual. în 1 Tes. 5:23, Pavel afirmă: " Mă rog ca Dumnezeu să vă sfinţească pe deplin trupul, sufletul şi spiritul vostru ". în Rom. 12:1, el adaugă : " Vă îndemn dar, fraţilor, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie lui Dumnezeu ". Ioan adaugă dorinţa lui Isus pentru toţi copiii Săi: " Doresc mai presus de toate lucrurile ca sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău " ( 3 Ioan 2 - vers. engleză ). Cuvântul lui Dumnezeu arată că are mare importanţă ce introducem în corpurile noastre.

Ce a vrut Pavel să spună atnci când l-a îndemnat pe Timotei să ia " şi câte puţin vin din pricina stomacului " său ( 1 Tim. 5:23 ) ?

Este evident faptul că în, acest pasaj, Pavel nu pledează pentru consumul de băuturi alcoolice. El afirmă clar: " Să nu bei numai apă ", ( Oricine a călătorit în Orientul Mijlociu ştie cât de greu este să procuri apă curată, nepoluată ), " ci să iei şi câte puţin vin din pricina stomacului tău, şi din pricina deselor tale îmbolnăviri ". îndiferent despre ce fel de vin vorbea Pavel ( fermentat sau nefermentat ), este evident că sfatul pe care i l-a dat lui Timotei se datira durerilor de stomac ale acestuia. Sfatul lui Pavel avea legătură cu o practică medicală şi nu cu o distracţie socială. Ce fel de vin recomanda Pavel ? Ar fi încurajat apostolul consumul moderat al unei băuturi despre care Prov. 23:31 spune: " Nu te uita la vin când curge roşu în pahare ", o băutură care aduce " vaiete, oftări, neânţelegeri şi plângeri" ( Prov. 23:29 ), o băutură care este înşelătoare, batjocoritoare ( Prov. 20:1 ), o băutură care perverteşte judecata şi face ca ochii tăi să se uite după femeile altora şi inima ta să vorbească prostii ( Prov. 23:32,33 ) ? Cu siguranţă nu ! Biblia foloseşte cuvântul vin pentru a se referi atât la băutura alcoolică fermentetă, cât şi la sucul de struguri nefermentat. în acord cu Isa. 65:8, vinul nou se găseşte în ciorchine şi există binecuvântare în el.Referirea se face, evident, la sucul nefermentat, proaspăt stors, al strugurelui. Referindu-se la vinul servit cu ocazia Cinei Domnului, Isus le-a spus ucenicilor că nu va mai bea din el " până în ziua când Il voi bea cu voi nou, în împărăţia Tatălui " ( Mat. 26:29 ). Vinul folosit la împărtăşanie - reprezentând sângele curat, neântinat al Domnului Hristos - trebuie să fie nefermentat din moment ce fermentul este un simbol al păcatului. în 1 Tim. 5:23, Pavel Il încurajează pe Timotei să folosească puţin vin sau suc de struguri din pricina stomacului său. Sucul de struguri nefermentat are proprietăţi tămăduitoare pentru corp. Există într-adevăr binecuvântare în sucul de struguri proaspăt stors.

Starea omului în moarte

_____________________________________________________________________

Ioan 11:11-14 Isus compară moartea cu un somn. Biblia compară moartea cu somnul în peste 50 de versete

1 Tes. 4:15,16 Cei adormiţi în Isus vor învia la Cea de-a doua Sa venire

Ioan 5:28,29 Există două feluri de înviere ( pentru viaţă şi pentru judecată )

Gen. 2:7 Dumnezeu l-a creat pe om din ţărâna pământului şi i-a suflat în nări suflare de viaţă şi, astfel, omul a devenit un suflet viu. Dumnezeu nu a pus un suflet în om.

Ecl. 12:7 Trupul se întoarce în ţărână iar Spiritul se întoarce la Dumnezeu. Biblia nu spune că la Dumnezeu se întoarce sufletul, ci Spiritul.

Iov 27:3 Spiritul este acelaşi cu suflarea de viaţă de la Dumnezeu sau cu puterea Sa

Ps. 146:3,4 Atunci când suflarea sau Spiritul se întoarce la Dumnezeu, gândurile pier

1 Tim. 6:16 Fiinţele omeneşti nu au nemurirea, numai Dumnezeu o are

Rom. 2:7 Noi căutăm nemurirea. Biblia foloseşte de 1600 de ori cuvântul " suflet " dar nu spune niciodată "suflet nemuritor"

1 Cor. 15:51-54 Noi primim nemurirea atunci când Isus revine

Ps. 115:17 Morţii nu-L laudă pe Dumnezeu

Fapte 2:34 David nu s-a suit la cer la moartea sa, ci aşteaptă venirea lui Isus şi prima înviere.

Ps. 6:5 Cel care moare nu-şi mai aduce aminte de Dumnezeu

Ecl. 9:5 Morţii nu ştiu nimic

Iov 19:25,26 Cei neprihăniţi vor fi înviaţi în Ziua de pe urmă, ca să-L vadă pe Dumnezeu

Ezech. 18:4 Sufletul ( persoana ) care păcătuieşte va muri !

Rom. 6:23 Plata păcatului este moartea. Moartea este absenţa vieţii. Darul lui Dumnezeu este viaţa veşnică

2 Tim. 4:7,8 Apostolul Pavel aştepta venirea Domnului pentru a-i da răsplata finală

Apoc. 22:12 Atunci când Isus vine, El aduce cu Sine răsplata Sa care este viaţa veşnică

Intrebări frecvente cu privire la moarte

_____________________________________________________________________

Ce vrea Pavel să spună prin expresia: " să părăsim trupul acesta ca să fim acasă la Domnul " ( 2 Cor. 5:6,8 ) ?

în 2 Cor. 5:1-11, Pavel pune în contrast trupul pământesc, pieritor, supus bolilor, suferinţei şi morţii, cu trupul glorios, veşnic, nemuritor, pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru noi în ceruri. Expresia " să părăsim trupul acesta " înseamnă să părăsim trupul acesta muritor, plin de infirmităţi pământeşti. Expresia " să fim acasă cu Domnul " înseamnă să fim în trupul glorios şi nemuritor pe care Il vom primi la cea de-a doua venire a lui Isus. 2 Cor. 5:4 ne dă o lămurire atunci când apostolul doreşte ca " ce este muritor să fie înghiţit de viaţă". Aceste cuvinte sunt ecoul celor pe care Pavel scrisese în 1 Cor. 15:51-54: " trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire ". în 2 Cor. 5 , la fel ca şi în 1 Cor. 15 , Pavel tânjeşte după nemurirea pe care o va da Isus la cea de-a doua venire a Sa ( vezi şi 2 Tim. 4:6-8 ).

Dacă morţii dorm, cum a putut vrăjitoarea din Endor să-l aducă pe Samuel înapoi din morţi pentru a vorbi cu regele Saul ( 1 Sam. 28:15 ) ?

Există trei lucruri importante care trebuie luate în considerare cu privire la această relatare:

1. Porunca clară a lui Dumnezeu pe parcursul întregii perioade a Vechiului Testament a fost ca spiritiştii să fie alungaţi din Israel şi să fie omorâţi.Cuvântul lui Dumnezeu demască întreg spiritismul ca fiind lucrarea forţelor demonice, satanice ( vezi Deut. 18:10-15; Isa. 47:13,14 ).

2. Saul respinsese deja sfatul profetului Samuel. El întrebase pe Dumnezeu şi nu primise nici un răspuns ( 1 Sam. 28:6 ). Motivul specific pentru care Saul o căutase pe vrăjitoarea din Endor era acela că el nu primise nici un răspuns de la Domnul. Ceea ce a văzut Saul nu era Samuel. Observaţi cu atenţie faptul că vrăjitoarea a văzut " o fiinţă dumnezeiască sculându-se din pământ " vers. 13 , şi Saul "a înţeles" că era Samuel ( 1 Sam. 28:14 ). Deoarece " morţii nu mai ştiu nimic " ( Ecl. 9:5 ), Satana se deghizează în cei iubiţi care au murit, imitându-le atât înfăţişarea, cât şi vocea ( Apoc.16:14 ).

3. Rezultatul final al vizitei lui Saul la vrăjitoarea din Endor nu a fost pocăinţa, mărturisirea păcatelor şi viaţa, ci disperarea, descurajarea şi moartea ( 1 Sam. 28:16,20 21; 31:3,4,9,10 ). înşelat de Satana, el şi-a predat sufletul demonilor.

Nu dă Pavel de înţeles că omul, când moare, merge direct la cer atunci când afirmă că el, Pavel, " doreşte să se mute şi să fie împreună cu Hristos " şi că " moartea este un câştig " ( Fil. 1:21,23 ) ?

Biblia nu se contrazice pe ea însăşi. Pavel nu afirmă într-un loc ceva şi în alt loc altceva. Apostolul este clar. La cea de-a doua venire a lui Isus, cei morţi în Hristos vor fi înviaţi pentru a-şi primi răsplata veşnică ( 1 Tes. 4:16,17; 1 Cor. 15:51-54 ). în Filipeni 3:20,21 apostolul evidenţiază faptul că " cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale ". Şi aici, dorinţa lui Pavel este cea de-a doua venire a Domnului nostru. Scriindu-i prietenului său Timotei, apostolul declară din aceeaşi închisoare romană: " M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De-acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ` ziua aceea `, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi numai mie, ci şi tuturor celor care vor fi iubit venirea Lui" ( 2 Tim. 4:7,8 ). Pavel tânjea după revenirea lui Isus, atunci când el urma să-l vadă faşă în faţă şi să fie împreună cu El pentru veşnicie. Da, moartea este un câştig! Pentru apostol, moartea însemna eliberarea de durerile unui trup istovit, eliberarea din închisoarea romană şi protecţie sigură împotriva ispitelor lui Satana. Pentru Pavel moartea era un somn în care nu avea să simtă trecerea timpului. Următorul eveniment după ce avea să închidă ochii în somnul morţii avea să fie " să se mute şi să fie cu Hristos ". Deoarece nu există conştienţa trecerii timpului până la a doua venire a lui Isus, pentru Pavel moartea însemna închiderea ochilor în somn şi apoi trezirea pentru a fi cu Domnul său.

In parabola cu bogatul şi Lazăr, bogatul merge imediat în iad iar Lazăr în rai. Cum explicaţi această parabolă, dacă morţii dorm ( Luca 16:19-31 ) ?

Este important de notat că aceasta este o parabolă. Este cea de-a cicea dintr-o serie de parabole ( oaia pierdută, drahma pierdută, fiul risipitor ( Luca 15 ) şi ispravnicul necredincios ( Luca 16:1-11 ). Parabolele sunt destinate să înveţe mari principii morale. Nu trebuie ca fiecare amănint al parabolei să fie luat literal. De exemplu, niciunul dintre noi nu avem lână şi patru picioare precum oaia. Nu suntem din metal precum drahma de argint. în fiecare parabolă întrebarea este: " care sunt marile lecţii morale pe care ni le prezintă ? ". întrăm în mare încurcătură dacă încercăm să luăm fiecare detaliu al parabolei în mod literal, în loc de a căuta lecţia pe care Isus doreşte să ne-o prezinte. Haideţi să presupunem că parabola cu bogatul şi Lazăr este o istorisire literală. Poartă într-adevăr oamenii conversaţii între rai şi iad ? Pot cei din rai să-i vadă arzând pe cei din iad ? Le pot auzi ei strigătele de durere ? Au sufletele degete şi limbă aşa cum descrie parabola ? Cât de mare trebuie să fie sânul lui Avraam ca să poată încăpea în el toţi cei care merg în rai ? Să luăm această parabolă în mod literal, înseamnă să creăm probleme uriaşe. Cerul ar fi un loc îngrozitor dacă ar trebui să fim martori tot timpul la suferinţa prietenilor noştri. De ce a folosit Isus această poveste? Ce lecţii a încercat El să ne înveţe ? Evreii aveau o poveste populară în care moartea era descrisă ca o trecere prin valea întunericului, mântuirea ca un refugiu în sânul lui Avraam, iar pieirea veşnică era descrisă ca fiind nimicirea totală. Isus a folosit această poveste pentru a prezenta trei lecţii. Mai întâi, evreii credeau că bogăţiile erau un semn al favoarei lui Dumnezeu, iar sărăcia un semn al disgraţiei Sale. în această poveste, bogatul pe care evreii Il considerau a fi binecuvântat de Dumnezeu sfârşeşte în iad iar săracul în rai. Isus le contrariază aşteptările.

1. Bogăţiile câştigate prin lăcomie, necinste şi asuprirea celor săraci nu sunt deloc un semn al favoarei lui Dumnezeu.

2. Parabola descrie o mare prăpastie între rai şi iad. Isus dorea prin aceasta să arate clar faptul că nu mai există o a doua şansă după moarte. Decizia luată în timpul vieţii determină destinul nostru veşnic.

3. Isus scoate în evidenţă faptul că dacă fariseii respingeau învăţăturile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu referitoare la mântuire, atunci ei ar fi respins chiar şi o astfel de minune supranaturală precum învierea cuiva din morţi.

Evreii Ii cereau tot timpul lui Isus să le dea un semn. El le-a dat cel mai mare semn. La puţin timp după aceea, El l-a înviat pe Lazăr din morţi ( Ioan 11:11-14,43,44 ). Ca rezultat, evreii au devenit ameninţători şi au încercat să-l omoare pe Lazăr ( Ioan 12:10 ). Deasemenea, ei au devenit atât de mânioşi pe Isus, încât au plănuit să-L omoare şi pe El. Ei citiseră Biblia având un văl peste ochi. ( 2 Cor. 3:14-16 ).Ei nu înţeleseseră că " toată Scriptura " mărturiseşte despre Isus ( Ioan 5:39 ). Atunci când Isus l-a înviat pe Lazăr din morţi, ei nu au crezut. Cuvintele Lui din Luca 16:31 erau profetice: " Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi ". Ce apel ! Ce avertizare urgentă ! Scriptura este autoritatea noastră supremă. Isus a folosit o poveste populară ebraică pentru a ilustra acest adevăr plin de putere: că toată Biblia se armonizează în mod minunat.

Ce vrea să spună Apoc. 6:9-11 atunci când descrie sufletele de sub altar strigând cu glas tare şi zicând: " Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru " ?

Personificarea este o metodă biblică de descriere a situaţiilor printr-un limbaj simbolic. După ce Cain l-a ucis pe Abel, Domnul i-a spus lui Cain: " Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine " ( Gen. 4:10 ). Vorbea într-adevăr sângele lui Abel ? Nu ! Nu în mod literal. Limbajul comunică aici dragostea statornică a lui Dumnezeu, grija Sa delicată pentru martirul Său Abel, precum şi responsabilitatea lui Cain pentru actul lui păcătos. în acord cu Evr. 12:24, " Sângele lui Isus vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel ". El comunică iertare, milă şi răscumpărare. Cu siguranţă că sângele lui Isus nu vorbeşte în mod literal. Limbajul comunică mesajul de salvare al lui Dumnezeu. în Apoc. 6 Dumnezeu spune în mod clar că El nu i-a uitat pe martirii Săi, credincioşi de-a lungul secolelor. în mod simbolic, sângele lor strigă ca Dumnezeu să aducă dreptate asupra persecutorilor lor şi să-i răsplătească pe cei credincioşi cu viaţa veşnică. în Biblie cuvântul " suflet " înseamnă adesea " persoană " sau " om " ( Rom. 13:1; Ezech. 18:4; Fapte 27:37 ). El mai înseamnă şi viaţă ( vezi Evr. 13:17; 1 Pet. 4:19; Mat. 10:28 ). Astfel, Apoc. 6:9 poate fi citit astfel: " vieţile celor martirizaţi pentru Isus, asemenea sângelui lui Abel, strigă din pământ după dreptate ". Va exista o judecată finală şi Dumnezeu însuşi va pune ordine în toate lucrurile !

Este sufletul nemuritor ?

Biblia foloseşte cuvântul " suflet " de aproximativ 1600 de ori dar nu spune niciodată " suflet nemuritor ". Cuvântul muritor înseamnă supus morţii. Cuvântul nemuritor înseamnă nesupus morţii. Biblia afirmă în mod lămurit: " Sufletul care păcătuieşte va muri " ( Ezech. 18:4 ). Isus a declarat că atât trupul cât şi sufletul pot pieri în gheenă ( Mat. 10:28). Nemurirea este un atribut al Divinităţii. Doar Dumnezeu este nemuritor în natura Sa ( 1 Tim. 6:15,16 ). Prima minciună a lui Satana în Eden a fost în ceea ce priveşte moartea. Cel rău a afirmat că rezultatul neascultării nu va fi moartea, ci viaţa. Păcatul aduce cu sine nu viaţa veşnică în chinurile iadului ci exilarea totală, absolută, din prezenţa lui Dumnezeu prin nimicire totală. Biblia este clară. Omul este muritor ( Iov 4:17 ). Noi căutăm nemurirea ( Rom. 2:7 ). Cei neprihăniţi vor primi nemurirea ca un dar din partea Domnului nostru la a doua Sa venire ( 1 Cor. 15:51-54 ). Păcătoşii Işi vor primi şi ei răsplata veşnică tot atunci. " Şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea " ( Iacov 1:15 ). Astfel, alegerea este între viaţă veşnică şi moarte veşnică.

Ce vrea Petru să spună atunci când vorbeşte despre Hristos ca predicând duhurilor din închisoare ( 1 Pet. 3:19 ) ?

Pentru a înţelege acest text, este nevoie să citim întregul pasaj ( 1 Pet. 3:19 ). Versetul 18 ne descoperă că Isus, Fiul Divin al lui Dumnezeu care a fost omorât pentru păcatele noastre, " a fost înviat " prin puterea Duhului Sfânt. Versetul 19 face tranziţia şi declară că, prin acelaşi Duh Sfânt, Hristos a vorbit duhurilor din închisoare. Când a predicat El acestor duhuri din închisoare ? Cine sunt duhurile din închisoare? Versetul 20 ne spune! în zilele lui Noe, inimile oamenilor erau îndreptate numai spre rău. Ei se aflau în robia duhurilor rele. Acelaşi Duh Sfânt care L-a înviat pe Isus din moartea literală, a făcut apel şi la inimile oamenilor stăpâniţi de duhurile rele, care erau morţi din punct de vedere spiritual în zilele lui Noe, pentru a-i aduce la viaţă spirituală. Spiritul lui Hristos a vorbit prin profet predicând Evanghelia bărbaţilor şi femeilor care erau prinşi în închisoarea spirituală ( 1 Pet. 1:10-12 ). Puterea Duhului deschide închisoarea păcatului şi-i eliberează pe captivi ( Isa. 61:1 ). 1 Pet. 3:21 clarifică şi mai mult imaginea. Experienţa potopului este asemănată cu botezul. Aşa cum Duhul Sfânt L-a înviat pe Isus din morţi, aşa cum a condus familia lui Noe în arcă salvându-i de la moarte şi conducându-i la viaţă, tot aşa Duhul Sfânt lucrează la trezirea vieţii spirituale, convigând oamenii de păcat, oferindu-le putere pentru a-şi schimba vieţile şi conducându-i prin apa botezului. în zilele lui Noe, Duhul Sfânt i-a condus pe oameni din moarte la viaţă; astăzi, Duhul Sfânt Ii eliberează pe oameni din închisorile spirituale, conducându-i din moarte la viaţă - toate acestea datorită puterii învierii lui Hristos.

Ce învaţă Biblia despre reâncarnare ?

Conceptul de reâncarnare se bazează pe două premise, amândouă neadevărate. Prima: fiinţele omeneşti se purifică singure, prin propriile lor fapte de neprihănire. Cea de-a doua: există un suflet nemuritor care supravieţuieşte după ce trupul moare. Biblia ne învaţă că mântuirea este prin credinţa în Hristos ( Ef. 2:8; Rom. 3:24-31 ). Moartea este un somn care durează până la învierea glorioasă de la cea de-a doua venire a lui Isus ( 1 Tes. 4:15,16; 1 Cor. 15:51,54 ). Nu mai există o a doua şansă după moarte ( Evr. 9:27 ). Acum este timpul pentru mântuire ( 2 Cor. 6:2 ).

Mileniul ( Cei 1000 de ani de pace )