Studiind impreună indreptar de referinţe biblice mark Finley vorbitor / director al postului de televiziune "It is written"

Evreii

_____________________________________________________________________

Inima lui Dumnezeu tânjeşte după naţiunea iudaică. Ierusalimul este cetatea pentru care El a plâns ( Luca 19:41 ). Paginile vechiului Testament sunt pline cu făgăduinţe atât de binecuvântare, cât şi de blestem, pentru naţiunea iudaică ( Deut. 28).Pe tot parcursul Bibliei, rezultatul ascultării a fost belşugul, în timp ce urmarea neascultării a fost risipirea, torturarea şi martirizarea poporului. Cu două mii de ani în urmă, Isus a venit la poporul Lui, dar ei nu L-au primit ( Ioan 1:11 ). Respingându-L pe Mesia, conducătorii evrei au pecetluit soarta naţiunii lor. Cupa nelegiuirii lor s-a umplut. Dumnezeu a făcut din Biserica Creştină, noul Său Israel, o împărăţie de preoţi, care să ducă lumii Evanghelia dragostei şi a iertării ( Dan. 9:23-27; Mat. 23:37,38 ). Cu toate că Israelul, ca naţiune, a respins dragostea Sa şi, după trup, nu mai este oficial poporul Său ales, Biblia prezice faptul că numeroşi evrei vor accepta într-o zi solia lui Dumnezeu pentru zilele din urmă ( Rom. 11:23,24 ). în ochii lui Dumnezeu, Biserica Sa este Israelul spiritual. Aceia care Il acceptă pe Hristos şi adevărul Său devin evrei, după făgăduinţa dată lui Avraam ( Gal. 3:27-29 ). Ellen White a prezis, de asemenea, că mulţi evrei Il vor accepta pe Hristos şi vor participa la pregătirea lumii pentru cea de-a doua venire a Sa.

" Vor fi mulţi convertiţi din mijlocul iudeilor, şi aceşti convertiţi vor ajuta la pregătirea Căii Domnului şi la făurirea, chiar în mijlocul deşertului, a unui drum pentru Dumnezeul nostru. " ( Evanghelism, p. 574 - lb. engleză )

Atunci cînd strigătul puternic al îngerului din Apocalips 18 va lumina lumea prin predicarea şi trăirea Evangheliei de către Biserica lui Hristos, mii de evrei se vor converti într-o zi, ca în Ziua Cincizecimii. Acum este timpul să-i căutăm pe vecinii noştri evrei, în spiritul iubirii lui Dumnezeu.

Evenimente cheie din istoria vechiului Israel

1. Abraam - chemat de Dumnezeu să devină tatăl spiritual al poporului lui Dumnezeu (2000 I.Hr.).

( Vezi Gen. 12:1-9 )

2. Robia egipteană ( aproximativ din 1875 I.Hr. până în 1445 I.Hr. - 430 )

3. Moise - conduce pe Israel din robia egipteană ( sec. al- XV -lea I.Hr. ).

4. David - cea mai glorioasă perioadă a lui Israel. în timpul domniei lui, David a făcut pregătirile în vederea zidirii Templului, iar Solomon a realizat acest lucru ( 1000 I.Hr. ).

5. Nebucadneţar - a atacat Ierusalimul. Sute de tineri evrei inteligenţi, printre care şi Daniel, au fost duşi în robie ( 605 I. Hr. ).

6. Cir - înfrânge Babilonul, permiţând eliberarea israeliţilor ( 538 I.Hr. )

7. Robia babiloniană ( 605 I.Hr. - 535 I.Hr. )

( Vezi Dan. 9:1,2; 2 Cron. 36:21 ).

8. Distrugerea Ierusalimului de către Titus ( 70 d.Hr. ).

Iudaismul astăzi

Astăzi, iudaismul poate fi împărţit în patru grupe principale:

a. Evreii profani - Adesea, o concepţie ateistă, evrei prin tradiţie, pe baza naşterii şi a descendenţei.

b. Evreii liberali / reformaţi - O concepţie largă cu privire la respectarea biblică a Sabatului, sărbătorilor şi tradiţiilor, de obicei nu respectă legile iudaice cu privire la alimentaţie.

c. Evreii conservatori - Accentuează conservarea iudaismului prin transmiterea în timp a vechilor tradiţii, cu o versiune modernă a vieţii iudaice, adaptată societăţii contemporane.

d. Evreii ortodocşi - Ultra-stricţi, cei mai conservatori în dietă, îmbrăcăminte, păzirea Sabatului şi a sărbătorilor iudaice. Unii dintre ei sunt puternic Sionişti.

Unele puncte doctrinale comune cu evreii

1. Vieţuire sănătoasă.

2.înţelegerea corectă a morţii.

3. Aprecierea scrierilor Vechiului Testament.

4. Sabatul Zilei a Şaptea.

5. Credinţa că Mesia va veni.

Posibilităţi de abordare a evreilor

1. Dezvoltaţi o prietenie plină de consideraţie. Exprimaţi apreciere pentru cultura şi istoria iudaică. împărtăşiţi-le convingerea că vechii profeţi evrei au fost inspiraţi de Dumnezeu.

2. împărtăşiţi-le prietenilor voştri evrei faptul că voi credeţi că Dumnezeu a făcut toate naţiunile " de un singur sânge ". Atât creştinii, cât şi evreii descind din Avraam.

3. Exprimaţi în mod deschis gândul că Adventiştii de Ziua a Şaptea se consideră pe ei înşişi ca fiind evrei din punct de vedere spiritual. Noi acceptăm legile alimentare ale Vechiului Testament, în aceeaşi măsură cu Sabatul biblic.

4. în cursul primelor vizite discutaţi doar acele aspecte de credinţă comune. Prietenii noştri evrei apreciază adesea o carte bună. Cărţile potrivite în mod special includ: "Flee the Captor " de John Weidner, " Israel 's Pre-existent Messiah " şi " Daniel 's Prophetic Jig-saw Puzzle " de Robert Odom, " The Quest of a Jew " de Samuel Jacobson, " Ziua aproape uitată " de Mark Finley, " Patriarhi şi Profeţi " şi " Profeţi şi Regi " de Ellen White.

5. învitaţi-vă prietenii evrei la un seminar anti-fumat, la unul de nutriţie, sau la câteva lecţii de gătit vegetarian. Programele de sănătate sunt ocazii excelente pentru înlăturarea prejudecăţilor.

6. Atunci când intraţi realmente în discuţii religioase cu prietenii voştri evrei, puneţi-le întrebări de genul:

a. După părerea ta, ce anume a adus prosperitate naţiunii iudaice în timpurile biblice? De ce a permis Dumnezeu robia egipteană, captivitatea babiloniană şi distrugerea Ierusalimului ? ( Vezi Deut. 28; Ier. 17 ).

b. Despre ce vorbea profetul Isaia în Isaia 53? Citeşte Isaia 53 împreună cu prietenul tău.

c. Revedeţi împreună profeţiile Vechiului Testament referitoare la Mesia, din Dan. 9:23-27; Mica 5:2; Isa. 9:6; 7:14; Ps. 22; Gen. 49:10.

d. împărtăşiţi propria voastră mărturie, descriind pacea, iertarea şi eliberarea de vinovăţie, precum şi siguranţa mântuirii pe care vi le-a dat Isus vouă personal.

e. învitaţi-i pe prietenii evrei la o studiere sistematică, împreună cu voi, a profeţiilor lui Daniel.

Mulţi creştini întâmpină dificultăţi în relaţiile cu evreii. Urmând principiile schiţate mai înaine, veţi descoperi că relaţiile cu prietenii evrei vă pot aduce deosebite satisfacţii.

Luteranii

_____________________________________________________________________

Luteranismul s-a desprins din catolicism în sec. al XVI-lea. învăţăturile pline de putere ale lui Martin Luther, unite cu puterea prinţilor germani care l-au susţinut, au produs o breşă considerabilă în autoritatea Romei. Luther credea în supremaţia Cuvântului asupra tradiţiei. El a accentuat mântuirea prin har, doar în Hristos, preoţia tuturor credincioşilor şi păcătoşenia înnăscută a omului, păcătoşenie care, fără darul gratuit al lui Dumnezeu, Il duce la pierzare. Luther a înţeles că motivul venirii lui Hristos a fost acela de a aduce mântuirea. Fiinţele omeneşti nu ar fi putut-o obţine prin ele însele. Traducerea Noului Testament de către Luther, publicată în 1522, şi cea a Vechiului Testament, publicată în 1534, au devenit repede best-seller-uri şi au circulat prin toată Germania. Luther nu a găsit în Biblie nici o bază pentru celibatul preoţilor aşa că a încălcat tradiţia şi s-a căsătorit cu o fostă călugăriţă. înima sa ardea de dorinşa de a proclama Cuvântul lui Dumnezeu ca autoritate supremă în materie de credinţă şi doctrine. Astăzi, există peste zece organizaţii lutherane diferite, care au aproape 10 milioane de membri în America. De-a lungul anilor, Luteranismul a devenit semnificativ mai liberal în modul de abordare a Scripturilor. în cadrul Luteranismului de astăzi există o varietate de credinţe. Unii dintre ei neagă naşterea dintr-o fecioară, pun sub semnul întrebării săptămâna de 7 zile literale ale creaţiunii, resping potopul universal şi se îndoiesc în mod serios cu privire la cea de-a doua venire a lui Isus. Cei mai mulţi dintre luterani nu studiază Biblia cu grija şi seriozitatea cu care au studiat-o cu ani în urmă.

Unele puncte doctrinale comune cu luteranii

1. Autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu.

2. Mântuirea doar prin har.

3. Cea de-a doua venire literală a lui Hristos.

4. Dumnezeirea.

5. Ascultarea de Dumnezeu.

Unele puncte doctrinale majore înţelese greşit de luterani, şi textele biblice cu care să le venim în întâmpinare

1. Botezul prin stropire:

( Vezi Mat. 28:19,20; Marcu 16:16; Mat. 3:13-17; Fapte 8:26-38; Ioan 3:22; Rom. 6:1-8; Col. 2:12 ).

2. Nemurirea sufletului: Credinţa că fiecare om are un suflet nemuritor, indestructibil, separat de trup şi care părăseşte trupul la moarte fiind destinat fie pentru rai, fie pentru iad.

( Vezi 1 Tim. 6:15,16; Gen. 2:7; Ecl. 12:7; Iov 27:3; Ps. 146:4; 6:5; 115:17; Ioan 11:11-14 ). Amintiţi că Biblia foloseşte cuvântul "sufet" de 1600 de ori dar nu spune nici măcar o singură dată "suflet nemuritor". Biblia numeşte moartea "somn" de 53 de ori.

3. Sfinţenia duminicii: Credinţa că, din moment ce Isus a înviat din morţi în prima zi a săptămânii, toţi creştinii trebuie să se închine în această zi.

( Vezi Gen. 2:1-3; Ex. 20:8-11; Ezech. 20:12,20; Luca 4:16; Mat. 24:20; Fapte 13:42-44; Apoc. 1:10; Mat. 12:8; Luca 6:5: Isa. 66:22,23 ).

4. Relaţiile Biserică / Stat : Luther a crezut în cooperarea strânsă dintre biserică şi stat. El a cosiderat că Dumnezeu foloseşte biserica pentru a influenţa legislaţia creştină.

5. împărtăşania: Luteranii pun un mare accent pe ceea ce ei numesc con-substanţiaţiune, sau prezenţa reală a lui Hristos în pâinea de împărtăşanie. Biblia ne învaţă că împărtăşania ( comuniunea ) este un simbol al morţii lui Hristos, primit prin credinţă ( 1 Cor. 11:23-28 ). Declaraţia lui Isus "Eu sunt" nu denotă o prezenţă literală. Comparaţie: "Eu sunt lumina", "Eu sunt păstorul cel bun", "Eu sunt viţa", "Eu sunt stânca", sugerează o descriere simbolică a unui aspect al lucrării lui Hristos.

Abordarea gândirii luterane

1. Dezvoltaţi o puternică legătură de prietenie. Accentuaţi autoritatea Scripturii. Susţineţi că mântuirea este doar prin Hristos. Faceţi clar faptul că credeţi că mântuirea este posibilă doar pe baza harului, prin credinţa în Hristos.

2. Prezentaţi profeţiile pentru a întări Cuvântul lui Dumnezeu ( Dan. 2; Mat. 24; divinitatea lui Hristos ).

3. îmediat ce este posibil, intraţi în studii biblice sistematice, regulate.

4. Luteranii au adesea o concepţie corectă cu privire la planul de mântuire, dar nu li s-a prezentat niciodată un studiu biblic detaliat cu privire la profeţii.

5. Subliniaţi faptul că ascultarea este întotdeauna răspunsul la dragostea lui Dumnezeu. Dragostea Sa ne constrânge ( 2 Cor. 5:14 ). Ea ne determină să facem fapte - Mântuitorul a declarat: " Dacă Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele " ( Ioan 14:15 ). Dragostea conduce întotdeauna la ascultare ( Rom. 13:10 ). Ea răspunde întotdeauna pozitiv la poruncile lui Dumnezeu ( Apoc. 14:12 ).

6. Pentru fiecare luteran, problema esenţială este dacă să urmeze lumina care i se descoperă în plus faţă de ceea ce a primit Luther, sau să piardă şi ceea ce a cunoscut odată ( Ioan 12:35 ). Lumina vine crescând ( Prov. 4:18 ). Ea înaintează continuu.

7. Un studiu pe tema " De ce atât de multe denominaţiuni? " ( nevoia acceptării luminii care creşte continuu ) este întotdeauna de folos.

Metodiştii

______________________________________________________________

Viaţa bisericească ordonată a luteranilor şi calviniştilor a ajuns, pe la jumătatea sec. al XVII-lea şi în sec. al XVIII-lea , la un anume formalism rigid.Metodismul s-a desprins din mişcările pietiste germane care promovau:

1. O credinţă centrată pe Biblie

2. O viaţă creştină veritabilă.

3. Exprimarea liberă a credinţei prin imnuri, mărturii şi zel evanghelistic.

Fondatorul metodismului, John Wesley ( 1703-1791 ), a frecventat Universitatea Oxford pentru a deveni cleric. în timp ce se afla la Oxford, el a pus bazele unei societăţi religioase numită " Clubul Sfânt " ( împreună cu alţi studenţi ). Deoarece modul lor de viaţă era extrem de disciplinat şi de strict, ei au primit numele de metodişti. După miraculoasa sa convertire, care a avut loc la Capela Aldersgate, la 24 Mai 1738, datorită unui predicator laic care a prezentat comentariul lui Luther la Epistola către Romani, Wesley a întemeiat societăţi metodiste pe tot cuprinsul Angliei. Aceste societăţi puneau un accent deosebit pe sfinţenie, pe creştere în har şi pe vieţuirea creştină. într-o epocă a formalismului religios, învăţăturile lui Wesley au fost ca o suflare de aer creştin proaspăt. Astăzi există în Statele Unite între 10 şi 11 milioane de metodişti. Evlavia trecutului în general s-a pierdut. Un număr semnificativ de metodişti pun la îndoială adevărurile fundamentale ale creştinismului precum: naşterea din fecioară, divinitatea lui Hristos, creaţiunea, potopul, minunile făcute de Isus şi Cea de-a Doua Venire.

Câteva puncte doctrinale comune cu metodiştii

1.Dumnezeirea ( Trinitatea ).

2. Mântuirea prin har.

3. Accentuarea sfinţeniei şi creşterii în har.

4. Respingerea iadului care arde veşnic.

5. Celebrarea Cinei Domnului.

Câteva puncte doctrinale majore înţelese greşit de metodişti, şi textele biblice cu care să le venim în întâmpinare

1. Respingerea unei A Doua Veniri literale a Domnului Hristos.

( Vezi 1 Tes. 4:16,17; Apoc. 1:7; Mat. 16:17; Mat. 24:27 ).

2. Nemurirea sufletului: Credinţa că fiecare om are un suflet nemuritor, indestructibil, separat de trup şi care părăseşte trupul la moarte, fiind destinat fie pentru rai, fie pentru iad.

( Vezi 1 Tim. 6:15,16; Gen. 2:7; Ecl. 12:7; Iov. 27:3; Ps. 146:4; 6:5; 115:17; Ioan 11:11-14 ). Amintiţi că Biblia foloseşte cuvântul "suflet" de 1600 de ori dar nu spune nici măcar o singură dată "suflet nemuritor". Biblia numeşte moartea "somn" de 53 de ori.

3. Sfinţenia duminicii: Credinţa că, deoarece Isus a înviat din morţi în prima zi a săptămânii, toţi creştinii trebuie să se închine în această zi.

( Vezi Gen. 2:1-3; Ex. 20:8-11; Ezech. 20:12,20; Luca 4:16; Mat. 24:20; Fapte 13:42-44; Apoc. 1:10; Mat. 12:8; Luca 6:5; Isa. 66:22,23 ).

4. Botezul pruncilor / botezul adulţilor: Cu toate că, ocazional, credincioşii adulţi sunt botezaţi prin scufundare, biserica a păstrat oficial ca crez, botezul prin stropire.

( Vezi Mat. 28:19,20; Marcu 16:16; Ioan 3:5;Fapte 2:38-41;Fapte 8:26-38; Col. 2:12; Rom. 6:1-8 ).

5. Mulţi dintre ei resping autoritatea Bibliei.

Mulţi metodişti au îndoieli serioase cu privire la inspiraţia Scripturilor. Ei cred că Biblia conţine Cuvântul lui Dumnezeu dar se îndoiesc că ea ar fi, în fapt, Cuvîntul lui Dumnezeu. Adesea, ei cred că Biblia este condiţionată istoric şi cultural.

( Vezi Ioan17:17; 2Tim. 3:16,17; 2 Pet. 1:20,21; Mat. 4:4 )

Sugestii de abordare a gândirii metodiste

1. Subliniaţi originea lor şi similaritatea cu adventiştii. Exprimaţi apreciere pentru concepţia lui Wesley că harul este gratuit pentru toţi. Dumnezeu nu alege doar pe câţiva care să fie mântuiţi. Discutaţi faptul că Wesley a înţeles corect nevoia ca creştinul să crească în sfinţenie şi în vieţuire curată.

2. Menţionaţi că metodismul, asemenea multor alte biserici, are tendinţa de a devia de la moştenirea lui de altădată.

3. Studii cu privire la autoritatea şi inspiraţia Bibliei, Daniel 2 şi Matei 24 vor stabili credibilitatea Bibliei.

4. îmediat ce este posibil, intraţi în studii biblice sistematice, săptămânale.

Notă: Structura organizatorică metodistă pe conferinţe este similară structurii organizatorice adventiste. Mulţi dintre primii adventişti au avut origine metodistă şi, de aceea, găsim reflectată în adventism o puternică influenţă din metodism, atât în înţelegerea noastră doctrinală, cât şi în structura organizatorică. Aceasta este încă o dovadă în plus că lumina lui Dumnezeu vine crescând.

Mormonii ( Biserica lui Isus Hristos a sfinţilor din zilele din urmă )

______________________________________________________________

Fondatorul bisericii, Joseph Smith, a pretins că în primăvara anului 1820 a avut o viziune în care L-a văzut pe Dumnezeu şi pe Isus Hristos. I s-a spus să nu se alăture nici unei biserici, ci să întemeieze Biserica lui Hristos în desăvârşirea ei. în septembrie 1823, după cum susţinea Smith, îngerul Moroni i s-a arătat într-o viziune, pentru a-i spune că o carte care conţine istoria vechilor locuitori ai Americii era îngropată într-un deal numit Cumorah, cam la patru mile depărtare de Palmyra, New York. Se pare că a doua zi Smith a găsit această carte. Cu toate că nu i s-a îngăduit să se uite în ea până în 1827, în cele din urmă el a tradus tăbliţele ei de aur. împreună cu viziunile şi descoperirile, învăţăturile ei au constituit bazele Cărţii Mormonilor. Smith a mai scris alte două cărţi: "Doctrine şi Legăminte" şi "Mărgăritarul de mare preţ". Mormonii sunt oameni harnici, extrem de sârguincioşi, oameni de o înaltă moralitate şi cumpătaţi, dar, cu toate acestea, doctrinele lor nu sunt în armonie cu Biblia.

Mormonii cred:

1. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu numai în măsura în care este tradusă corect. Ei cosidera Cartea Mormonilor ca fiind superioară Bibliei, deoarece cuvintele ei sunt cuvinte "curate".

2. Omul a preexistat alături de Dumnezeu ca suflet nemuritor, înainte de a fi creat în trup. Unul dintre motivele creaţiunii a fost acela de a crea trupuri pentru aceste suflete.

3. Dumnezeu S-a bucurat atunci când Adam şi Eva au păcătuit, pentru că astfel pământul urma să fie populat.

4. Există suflete nemuritoare care trăiesc acum în lumea spiritelor şi cărora Isus le predică Evanghelia.

5. Ei trebuie să ţină slujbe de botez pentru morţi, în Templele Mormone.

6. La nunta din Cana, Isus era căsătorit cu Maria, cu Marta şi cu cealaltă Marie (Journal of Discourases, vol. 4, p. 259, de Brigham Young ). Ei acceptă poligamia sau căsătoriile multiple, acolo unde legile ţării respective permit acest lucru.

7. Căsătoria trebuie pecetluită vremelnic şi pentru veşnicie într-un Templu Mormon.

8. Există trei trepte ale cerului - celestialul ( pentru mormonii credincioşi ), terestialul ( pentru mormonii nu chiar atât de credincioşi ) şi telestralul ( pentru ceilalţi, care vor fi servitori ). în esenţă, toată omenirea va primi viaţa veşnică, dar unii vor fi servitorii altora.

Unele puncte doctrinale comune cu mormonii

1. Mormonii sunt plătitori credincioşi ai zecimii.

2. Mormonii sunt preocupaţi de sănătatea lor, abţinându-se de la alcool şi tutun.

3. Mormonii acceptă conceptul Darului Profeţiei în biserica de astăzi.

4. Mormonii cred în botezul prin scufundare.

5. Mormonii acceptă ideea că organizaţiile religioase din zilele noastre reprezintă "Babilonul Căzut" şi că creştinismul de astăzi trebuie să se întoarcă la învăţăturile Noului Testament.

Câteva dintre punctele doctrinale înţelese greşit de mormoni şi textele biblice cu care să le venim în întâmpinare

1. Biblia este tradusă incorect

( Vezi 2 Tim. 3:15,16; Ioan 17:17; 5:39; Ps. 12:6; 2 Pet. 1:21; Mat. 4:4 )

2. Botezul pentru morţi: O credinţă bazată pe o interpretare greşită a textului din 1 Cor. 15:29. în Noul Testament, botezul este întotdeauna o decizie personală care arată credinţa în Hristos, pocăinţa de păcat şi acceptarea învăţăturilor lui Isus.

( Vezi Fapte 2:38:41; Marcu 16:16; Mat. 28:19,20 ).In Noul Testament mântuirea se bazează pe alegerea personală. Nimeni nu poate face această alegere în locul altuia.

( Vezi Apoc. 22:17; Ps. 49:7 ).

In 1 Cor. 15:29, apostolul Pavel argumentează în favoarea învierii. Astfel, el ridică o întrebare. Dacă morţii nu vor învia niciodată, atunci de ce să te botezi pentru ei ( traducerea greacă - în favoarea lor sau datorită lor )? Atunci când Hristos va reveni, morţii în Hristos vor fi înviaţi şi, împreună cu cei vii neprihăniţi, vor fi luaţi ca să-L întâmpine pe Domnul Isus în văzduh ( 1 Tes. 4:16,17 ). A te boteza în folosul sau pentru cei morţi, înseamnă să te botezi ca rezultat al influenţei lor pozitive şi al vieţuirii lor creştine, pregătindu-te astfel să-i întâlneşti în veşnicie.

( Vezi Evr. 11:39,40 ).

3. închinarea duminicală: Mormonii cred că prima zi a săptămânii, duminica, este numită "Sabatul" de opt ori în Biblia originală greacă. Acest concept se bazează pe o înţelegere cu totul greşită a cuvântului folosit pentru "săptămână", cuvânt care are, în original, aceeaşi rădăcină ca şi cuvântul folosit pentru "Sabat", dar care este un cuvânt diferit.

( Vezi Gen. 2:1-3; Ex. 20:8-11; Ezech. 20:20; Luca 4:16; Mat. 24:20; Fapte 13:42-44; Luca 6:5; Mat. 12:8; Isa. 66:22,23 ).

4. Nemurirea sufletului: Credinţa că fiecare om are un suflet nemuritor, indestructibil, separat de trup, care părăseşte trupul la moarte fiind destinat fie pentru rai, fie pentru iad.

( Vezi 1 Tim. 6:15,16; Gen. 2:7; Ecl. 12:7; Iov 27:3; Ps. 146:4; 6:5; 115:17; Ioan 11:11-14 ). Amintiţi că Biblia foloseşte cuvântul "suflet" de 1600 de ori dar nu spune nici măcar o singură dată "suflet nemuritor". Biblia numeşte moartea "somn" de 53 de ori.

Sugestii de abordare a gândirii mormone

1. Dezvoltaţi o strânsă legătură de prietenie.

2. învitaţi-i la masă.

3. Mormonii au legături de familie extrem de strânse, aşa că arătaţi-le respect pentru unitatea familiei invitându-le întreaga familie pentru a studia Biblia împreună cu voi.

4. Prezentaţi-le un studiu cu privire la inspiraţia Bibliei.

5. împărtăşiţi-le propria voastră experienţă cu Isus Hristos.

6. După 3-5 săptămâni de studiu, prezentaţi-le subiectul: " Este Evanghelia Mormonismului, Evanghelia Bibliei ? "

7. Apelaţi cu dragoste la prietenii voştri mormoni să-L urmeze pe adevăratul Hristos.

Pentru a vă ajuta în lucrarea voastră cu mormonii, am inclus un studiu biblic intitulat "Este Evanghelia Mormonismului, Evangheli Bibliei ?". Veţi găsi în el învăţăturile Bisericii Mormone precedate de textele biblice care arată în mod clar eroarea acestor învăţături.

Este Evanghelia Mormonismului Evanghelia Bibliei ?

A fost Isus zămislit prin Duhul Sfânt ?

Răspunsul biblic: Mat. 1:18-21: Luca 1:35.

Răspunsul mormon:

Brigham Young, cel de-al doilea preşedinte al Bisericii Mormone, a afirmat odată:" Să ţineţi minte de acum încolo şi pentru totdeauna că Isus Hristos nu a fost născut de la Duhul Sfânt " ( Journal of Discourses, vol. 1, p. 51 ).

Joseph Fielding Smith, preşedinte al celor Doisprezece Apostoli, a negat faptul că Biblia şi Cartea Mormonilor învaţă că Hristos a fost zămislit prin Duhul Sfânt. El a afirmat următoarele: " Ei ne spun că Cartea Mormonilor afirmă că Isus a fost zămislit de Duhul Sfânt. Eu contest această declaraţie. Cartea Mormonilor nu învaţă un asemenea lucru! Şi nici Biblia! " ( Doctrines of Salvation, vol. 1, p. 19 ).

A fost Isus născut dintr-o fecioară ?

Răspunsul biblic: Isa. 9:6; Isa. 7:14

Răspunsul mormon:

într-un discurs ţinut la 9 aprilie 1852, Brigham Young a declarat: " Atunci când Fecioara Maria a rămas însărcinată cu copilul Isus, Tatăl Il concepuse după asemănarea Sa. El nu a fost conceput prin Duhul Sfânt. Şi cine este Tatăl? El este primul născut din familia omenească; . . . V-aş putea spune mai multe despre aceasta; dar dacă v-aş spune întregul adevăr, aş fi acuzat de blasfemie, după părerea superstiţioşilor şi super-neprihăniţilor lumii. Cu toate acestea, v-am spus adevărul, atât cât l-am putut spune . . . Isus, fratele nostru mai mare, a fost născut în trup de Acelaşi care a fost în Grădina Eden şi care este Tatăl nostru ceresc. Şi acum, fie ca toţi aceia care aud această doctrină să-şi ia timp să o înţeleagă şi să o accepte sau să o trateze cu indiferenţă, pentru că, prin aceasta, Işi vor primi fie mântuirea, fie condamnarea. " (Journal of Discourses, vol. 1, p. 50-51 ).

Acelaşi tip de raţionament l-a condus pe Apostolul Orson Pratt să spună: " Naşterea lui Isus în trup de carne a necesitat atât o mamă, cât şi un tată. Astfel, tatăl şi mama lui Isus, după trup, trebuie să se fi unit ca soţ şi soţie; în consecinţă, fecioara Maria trebuie să fi fost, la vremea aceea, soţie legitimă a lui Dumnezeu Tatăl: noi folosim termenul "Soţie legitimă" pentru că ar fi o blasfemie în cel mai înalt grad să spunem Că El ar fi născut un Mântuitor nelegitim . . . El a avut dreptul legitim de a trăi cu Fecioara Maria, în virtutea calităţii de soţ şi ea I-a născut un fiu, cu toate că era promisă altuia: pentru că legea pe care El o dăduse ca ghid de conducere a bărbaţilor şi femeilor nu fusese dată şi pentru a se guverna pe Sine, sau pentru a reprezenta o regulă de conducere în ceea ce-L privea. A fost, deasemenea, legitim pentru El ca, după ce a avut această relaţie cu Maria, să i-o dea lui Iosif, bărbatul căruia Ii fusese făgăduită dinainte. Dacă Dumnezeu Tatăl i-a dat-o pe Maria lui Iosif doar pentru o vreme sau pentru veşnicie, nu ni se spune. Ţinând cont de faptul că Dumnezeu a fost primul ei soţ, este posibil ca El să i-o fi dat de soţie lui Iosif doar câtă vreme s-a aflat în natură muritoare, intenţionând ca după înviere să o ia de soţie pentru veşnicie " ( The Seer, p. 158 ).

Brigham Young a explicat naşterea lui Hristos după cum urmează: " Naşterea Mântuitorului a fost la fel de naturală ca şi naşterea copiilor noştri: ea a fost rezultatul unei acţiuni naturale. El a avut carne şi sânge - a fost zămislit de Tatăl Său tot aşa cum noi am fost zămisliţi de taţii noştri " ( Journal of Discourses, vol. 8, p. 115 ).

Heber C. Kimball, care a fost membru al Primei Preşedenţii a BIsericii Mormone, a făcut această afirmaţie: " în legătură cu modul în care văd eu lucrările lui Dumnezeu şi creaturile Sale, voi spune că eu am fost zămislit în mod natural; tot aşa a fost şi tatăl meu, şi Mântuitorul meu Isus Hristos. în acord cu Scripturile, El este primul-născut în trup al Tatălui Său, şi nu este nimic nenatural în lucrul acesta " ( Journal of Discourses, vol. 8,p. 211 ).

Unde este sursa Mântuirii ?

Răspunsul biblic: Ioan 14:6; Fapte 4:12

Răspunsul mormon:

" Mântuirea necondiţionată sau generală, aceea care vine doar prin har, fără ascultare de legea Evangheliei, constă în simplul fapt de a fi înviat . . . Acest fel de mântuire va veni, în cele din urmă, pentru toată omenirea . . . Aceasta nu este mântuirea neprihănirii, acea mântuire pe care o caută sfinţii. Aceia care dobândesc doar această mântuire generală şi necondiţionată vor fi judecaţi după faptele lor . . . Ei vor fi condamnaţi pentru veşnicie să fie robi, slujitori ai unor persoane mai merituoase" ( Mormon Doctrine, p. 669 ).

Nemurire, nu viaţă veşnică: " Mântuirea condiţionată sau individuală, aceea care vine prin har asociat cu ascultarea de Evanghelie, constă în primire unei moşteniri în împărăţia celestială; cu toate acestea, aceia care nu continuă în înălţare vor avea doar nemurire şi nu viaţă veşnică. . . Ei vor trăi separat şi singuri, rămânând necăsătoriţi. . ."

"Mântuirea deplină este obţinută prin virtutea cunoaşterii, adevărului, neprihănirii şi tuturor principiilor adevărate . . . Fără ispăşire, Evanghelie, preoţie şi putere de sigilare, nu ar fi nici o mântuire. Fără descoperire continuă . . . nu ar fi nici o salvare. Dacă n-ar fi fost Joseph Smith şi restaurare , n-ar fi fost nici o mântuire. Nu există nici o mântuire în afara Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din urmă". ( Mormon Doctrine, pag. 669 - 670 )

Există păcate prea mari pentru ca sângele lui Hristos să le poată ispăşi ?

Răspunsul biblic: 1 Petru 2: 20 -24

Răspunsul mormon:

în cartea "Doctrinele mântuirii", Joseph Fielding Smith declară: " Joseph Smith a învăţat că un om poate comite anumite păcate atât de grave încât ele reprezintă o nelegiuire care trece dincolo de puterea de ispăşire a lui Hristos. Dacă aceste fărădelegi sunt comise, atunci sângele lui Hristos nu-i va curăţi de păcatele lor, chiar dacă ei se pocăiesc. în consecinţă, singura lor speranţă este să-şi verse propriul sânge pentru a face ispăşire, în măsura în care este posibil, în beneficiul lor . . . "

" Şi oamenii, pentru anumite crime, trebuie să facă ispăşire, în măsura în care este posibil,pentru păcatele lor, acolo unde s-au aşezat pe ei înşişi dincolo de puterea răscumpărătoare a sângelui lui Hristos " ( Doctrines of Salvation, vol. 1, p. 135-136 ).

Cum pot fi iertate astfel de păcate ?

Răspunsul biblic: Ioan 3:16; Gal. 2:20; 1 Ioan 1:7-9; Mat. 12:32

Răspunsul mormon:

Brigham Young, cel de-al doilea preşedinte al Bisericii Mormone, a spus: "Există păcate pe care le comit oamenii şi pentru care nu pot primi iertare în această lume sau în cea viitoare; şi dacă ochii lor ar fi deschişi ca să vadă adevărata stare în care se află, ar dori din toată inima ca sângele să le fie vărsat pe pământ, astfel încât fumul lui să poată urca la cer ca o jertfă pentru păcatele lor; şi fumul de tămâie ar face ispăşire pentru păcatele lor, pe când, dacă nu fac astfel, păcatele se ţin de ei şi rămân asupra lor în lumea spiritelor ".

" Ştiu, fraţii mei, că atunci când mă auziţi vorbind despre a înjunghia oameni vi se pare o doctrină prea dură, dar ea are rolul de a-i salva pe aceşti oameni, şi nu de a-i distruge . . "

" Şi, chiar mai mult, ştiu că sunt călcători de lege care , dacă şi-ar cunoaşte propria stare şi care este singura posibilitate prin care pot obţine iertare, i-ar ruga pe fraţii lor să le verse sângele, astfel încât fumul lor să poată urca la Dumnezeu ca o jertfă, pentru a potoli mânia pe care El o are împotriva lor şi pentru ca legea să-şi poată urma cursul. Şi vă voi mai spune: Am întâlnit oameni care au venit la mine şi şi-au oferit vieţile ca ispăşire pentru păcatele lor ".

" Este adevărat că sângele Fiului lui Dumnezeu s-a vărsat pentru păcatele comise de oameni, totuşi, oamenii pot comite păcate pe care acest sânge nu le poate absolvi niciodată. Aşa cum a fost în vechime, tot astfel este şi astăzi; şi, co toate că principiile le sunt prezentate astfel tuturor, oamenii nu le înţeleg încă; totuşi, legea este în mod sigur aceeaşi. Există păcate pentru care se poate face ispăşire prin aducerea unei jertfe pe altar, ca în vechime; şi există păcate pe care sângele unui miel, al unui viţel sau al unor turturele nu le poate absolvi, ci ele trebuie ispăşite prin sângele unui om. Acesta este motivul pentru care oamenii vă vorbesc asfel despre acest lucru; ei înţeleg doctrina dar spun doar câteva cuvinte despre ea. Vi s-a prezentat această doctrină, dar nu o înţelegeţi. " ( Predică de Brigham Young, Journal of Discourses, vol. 4, p. 53-54; Desert News, 1856 ).

Pot oamenii să fie mântuiţi în păcatele lor - fără pocăinţă şi mărturisire ?

Răspunsul biblic: Fapte 16:30,31; Fapte 3:19,20

Răspunsul mormon:

Brigham Young, cel de-al doilea preşedinte al Bisericii Mormone, a afirmat: " Să presupunem că Il găseşti pe fratele tău în pat cu soţia ta şi Ii străpungi pe amîndoi cu o suliţă; tu vei fi îndreptăţit iar ei vor face astfel ispăşire pentru păcatul lor şi vor fi primiţi în împărăţia lui Dumnezeu. într-o asemenea situaţie, eu aş face astfel fără să stau pe gânduri; eu nu am nici o soţie pe care să o iubesc atât de mult încât să nu o ucid, aşa că aş face acest lucru cu mâinile curate . . . " Nu există bărbat sau femeie care să violeze legământul făcut cu Dumnezeul lor şi să nu li se ceară să-şi plătească datoria. Sângele lui Hristos nu va şterge niciodată acest păcat, propriul tău sânge trebuie să facă ispăşire pentru el . . . " ( Journal of Discourses, vol. 3, p. 247 ).

Dar cu privire la prezent, ce se poate spune ? Joseph Fielding Smith, istoricul oficial al Bisericii Mormone în ultimii ani, a fost, prin scrierile sale, timp de mai mulţi ani, "Purtătorul de cuvânt " al Bisericii. El spune: " Dar oamenii pot comite anumite păcate grave . . care Ii aşează dincolo de puterea de ispăşire a sângelui lui Hristos . . De aceea, singura lor speranţă este să-şi verse propriul sânge ca ispăşire " ( Doctrines of Salvation, vol. 1, p. 134-135, Joseph Fielding Smith ).

înseamnă aceasta că trebuie vărsat sângele oamenilor ?

Joseph Fielding Smith, istoricul mormon, face următoarea afirmaţie în legătură cu doctrina "ispăşirii prin sânge": " Şi acum numai câteva cuvinte cu privire la ispăşirea prin sânge. Ce înseamnă această doctrină? Sincer, dacă vreţi, lăsând la o parte insinuările periculoase şi acuzaţiile mincinoase care au fost făcute adesea, se poate spune simplu: Prin ispăşirea făcută de Hristos, toată omenirea poate fi mântuită, prin ascultare de legile şi regulile Evangheliei . . . " Dar omul poate comite anumite păcate foarte grave - după măsura luminii şi cunoaşterii pe care o are - păcate care Il vor aşeza dincolo de puterea sângelui ispăşitor al lui Hristos. Dacă lucrul acesta se întâmplă, atunci, pentru a fi mântuit, el trebuie să-şi sacrifice propria viaţă pentru a face ispăşire - atât cât stă în puterea lui - pentru acel păcat, deoarece, în anumite împrejurări, numai sângele lui Hristos singur nu este suficient " ( Ibid. p. 133-134 ).

Bruce McConkie, care a făcut parte din Primul Consiliu al celor Şaptezeci, a afirmat următoarele, în cartea sa Doctrina Mormonă: ". . . în anumite împrejurări, există unele păcate serioase, pentru care curăţirea ispăşitoare a lui Hristos nu are efect şi legea lui Dumnezeu cere ca oamenii să-şi verse propriul sânge pentru a-şi ispăşi păcatele . . . " ( p. 87 ).

B.H.Roberts, unul dintre istoricii Bisericii Mormone, a descris astfel doctrina ispăşirii prin sânge: " . . . ceea ce este necesar pentru mântuirea sufletului, atunci când păcatele cuiva Il aşează dincolo de atingerea mijloacelor înlocuitoare de mântuire - este vărsarea sângelui celui care a păcătuit, şi la acest lucru trebuie să se facă referire aici " ( A Comprehensive History of the Church, B.H.Roberts, vol. 4, p. 129 ).

Este aceasta iubire ?

Răspunsul biblic: 1 Ioan 4:8-10,19-21

Răspunsul mormon:

Iată ce înseamnă să-ţi iubeşti fratele: " Să presupunem că fratele tău a căzut într-o greşeală gravă . . . greşeală despre care el ştie că Il va priva de înălţare . . . şi că nu mai poate ajunge la ea det dacă Işi varsă sângele. Şi mai ştie, deasemenea, că dacă Işi varsă sângele va putea face ispăşire pentru acel păcat şi va fi mântuit şi înălţat cu Dumnezeii. De aceea el te întrebă: " Este în casa aceasta vreun bărbat sau vreo femeie care să-mi verse sângele ca să pot fi mântuit şi înălţat cu Dumnezeii? "

Il iubeşti suficient de mult pe acest frate ( sau soră ) încât să-i verşi sângele? Pot să vă prezint o mulţime de situaţii în care oamenii pot fi ucişi în mod îndreptăţit, pentru a face ispăşire pentru păcatele lor . . . răutatea şi ignoranţa naţiunilor interzice din toate puterile acest principiu ; dar va veni timpul când legea lui Dumnezeu va fi la putere.

" Aceasta înseamnă să ne iubim aproapele ca pe noi înşine; dacă are nevoie de ajutor, ajută-l; şi dacă vrea mântuire şi este nevoie să-i verşi sângele ca să poată fi mântuit, varsă-i-l !. . . Aceasta este calea de a iubi omenirea " ( Profetul Brigham Young, discurs ţinut în 8 februarie 1857, publicat în Desert News, 18 febr. 1847 şi în " Journal of Discourses, vol. 4, p. 219-220 ).