Summary Experimental studies of osteumintegration of titanum implants

Rezumat

În acest studiu sunt prezentate date clinice, rezultate din examinarea şi tratarea pe parcursul ultimilor 1,5 ani a 21 de pacienţi de diferite vârste cu hipersensibilitate a dinţilor. La tratamentul coletelor sensibile ale dinţilor este necesară: 1) stabilirea factorilor etiologici şi predispozanţi şi încercarea de a le diminua efectele; 2) combaterea senzaţiilor dureroase, adica sigilarea tubulilor dentinari denudaţi, prin: a) folosirea unor compuşi, cu conţinut de fluor; b) aplicarea sistemului de adezivi dentinari Gluma cu fotopolimerizarea lui ulterioară. Cu condiţia respectării măsurilor de precauţie toate aceste acţiuni ameliorează satisfăcător sănătatea pacienţilor, suferinzi de hipersensibilitate a coletelor dentare.

Actualitatea temei

În timpul de azi aproximativ 15-20% din adulţi suferă de sensibilitatea sporită a dinţilor, care se manifestă prin senzaţii neplăcute, sau chiar dureri de la diferite tipuri de excitanţi. În articol sunt prezentate concluzii formulate, reieşind din practica noastră clinică, privitor la aspectele etio-patogenetice ale sensibilităţii sporite a dinţilor, şi raţionamente terapeutice relativ la combaterea acesteea.

Hipersensibilitatea sporită a dinţilor reprezintă una din problemele actuale ale stomatologiei. În timpul de azi aproximativ 15-20% din adulţi suferă de sensibilitatea sporită a dinţilor, care se manifestă prin senzaţii neplăcute, sau chiar dureri de la diferite tipuri de excitanţi.

Una din cauzele apariţiei acestor dureri este retracţia gingiei şi dezgolirea coletelor dinţilor, cu pierderea cementului în regiunea rădăcinii.

Majoritatea covârşitoare a fiziologilor sunt susţinătorii teoriei hidrodinamice, conform căreea drept cauză a sensibilităţii dureroase a dentinei serveşte circulaţia fluidului în tubulii dentinari deschişi.

Excitaţia superficială a dentinei denudate este transmisă prin coloana de fluid, aflată în tubulii dentinari, pe cale hidraulică, receptorilor nervoşi la limita dentino-pulpară.

Dacă dentina este protejată de cement, coletele dezgolite ale dinţilor nu pot fi sensibile, deoarece tubulii dentinari sunt închişi.

Dar, în situaţia când tubulii dentinari sunt deschişi, se realizează un contact direct cu pulpa prin coloana de fluid al tubulilor.

Perceperea diferitor excitanţi, care acţionează asupra dintelui sub formă de durere probează faptul, că sistemul nervos este bine reprezentat la nivelul odontonului. Fibrele nervoase pulpare nu sunt specializate pentru perceperea unor excitanţi oarecare. Astfel, orice tip de excitaţii – fie mecanice, chimice, termice sau electrice, cu acţiune brutală asupra dintelui, şi care depăşesc un anumit prag - sunt percepute sub formă de dureri.

De exemplu, curentul de aer deasupra suprafeţei dentinare descoperite cauzează circulaţia fluidului în tubuli, iar această mişcare este transmisă asupra odontoblastelor, şi acolo acţionează direct sau indirect asupra fibrelor nervoase, în urma cărui fapt se produce durerea.

Această teorie hidrodinamică [sau hidraulică], propusă în anii 60 ai secolului trecut de către Braenstroem, n-a fost demonstrată definitiv, dar este unica ipoteză, care nu intră în contradicţie cu toate probele ştiinţifice. Mai mult ca atât, în susţinerea acestei teorii se pronunţă faptul, că reducerea sau lichidarea sensibilităţii dureroase a dentinei este legată de închiderea [sigilarea] tubulilor dentinari.

Obiectivele lucrării, materiale şi metode de cercetare

Sensibilitatea excesivă apare în urma denudării coletelor dinţilor cu pierderea de cement în regiunea rădăcinii sub acţiunea următorilor factori:

● afecţiuni parodontale;

● igiena incorectă a cavităţii bucale;

● traumatisme cronice, datorate obiceiurilor dăunătoare;

● intervenţii chirurgicale asupra parodonţiului.

Reieşind din practica noastră clinică, pe parcursul ultimilor 1,5 ani cu hipersensibilitate a dinţilor ne-au solicitat asistenţă stomatologică 21 de pacienţi de diferite vârste (24-60 ani).

Din numărul acestora:

● 3 pacienţi – cu recesiuni gingivale în regiunea 1-2 dinţi;

● 10 pacienţi – cu hipersensibilitate în regiunea dinţilor frontali inferiori;

● 8 pacienţi – cu sensibilitate sporită în regiunea dinţilor frontali inferiori şi molari superiori.

Cel mai frecvent această patologie se manifesta imediat după igiena profesională a cavităţii bucale – detartraj.

Pacienţii prezentau acuze de senzaţii neplăcute şi dolore de intensitate variată, în urma contactului cu băuturi şi alimente fierbinţi sau reci, dulci sau acre, precum şi la inspirarea aerului rece. Senzaţiile deranjante dispăreau imediat după înlăturarea excitanţilor.

În cadrul examenului cavităţii bucale s-au decelat:

● colete denudate ale dinţilor – la 40% din pacienţi;

● defecte cuneiforme cu grad variat de manifestare, preponderent la canini, incisivii laterali, şi premolari – la 50% de pacienţi.

Sondarea (răzuirea uşoară) a cauzat senzaţii neplăcute sau dolore.

Reacţia la jetul de aer rece a fost pozitivă, dispărând rapid după înlăturarea excitantului.

Percuţia indoloră.

Electroodontodiagnosticul – în limitele normalului.

În urma examenului radiologic au fost depistate semne caracteristice pentru patologia ţesuturilor parodontale.

Rezultate obţinute, discuţii, concluzii

În cazul tratamentului coletelor sensibile ale dinţilor se prezintă a fi necesară stabilirea factorilor etiologici şi / sau predispozanţi şi, pe măsura posibilităţilor, încercarea de a-i înlătura sau a le diminua efectele.

Imediat ce sunt înlăturate posibilele cauze primare, drept obiectiv principal al tratamentului devine combaterea senzaţiilor dureroase, adica sigilarea tubulilor dentinari denudaţi. Aceasta poate fi realizat prin folosirea unor compuşi, ce conţin fluor. Substanţele respective facilitează formarea precipitatelor intra- şi extratubulare de fluorizi de calciu, care contribuie la închiderea tubulilor dentinari.

Concomitent cu aceasta, stratul de fluorid de calciu asigură protecţia contra acţiunii acizilor cariogeni, produşi de microflora cavităţii bucale.

În particular, acest aspect este foarte important pentru pacienţi în etate, la care profilaxia dezvoltării cariei cervicale trebuie să fie principalul obiectiv, deoarece semnalul avertizator – durerea – la aceştia poate fi absent, dat fiind faptul formării dentinei reactive (terţiare).

Alt mod de tratare a hipersensibilităţii, al cărui mecanism de acţiune exact nu se cunoaşte până în prezent, se bazează pe utilizarea sărurilor de potasiu, în special nitrat de kaliu, care, după cum se presupune, blochează conducerea impulsurilor nervoase prin prelungirile odontoblastelor.

Merită să menţionăm că aplicarea acestui tratament reprezintă mai degrabă o metodă simptomatică de tratament.

Astfel, aplicarea unor paste de dinţi şi soluţii de fluor speciale nu aduc o ameliorare stabilă.

Deaceea, atât pacienţii, cât şi medicii, ar fi fost extrem de bucuroşi unei metode mai sigure, capabile de a lichida sensibilitatea dureroasă în regiunea coletelor sensibile ale dinţilor.

Produsul Gluma Desensitizer, propus de firma Heraeus Kulzer este destinat special pentru tratarea coletelor sensibile ale dinţilor. Acest Gluma Primer face parte din sistemul de adezivi dentinari Gluma, elaborat anterior de firma Bayer. El constă din 35% HEMA (2-Hydroxyethylmethacrylat) şi 5% Glutaraldehydă.

Cercetările efectuate în decurs de 1,5 ani au stabilit diminuarea considerabilă a reacţiei dolore, confirmate cert prin analiză statistică.

De exemplu, numai în urma unei aplicaţii singulare a soluţiei doar 20% din numărul total al coletelor anterior sensibile ale dinţilor au manifestat o reacţie doloră la acţiunea jetului de aer.

Efectul se datorează depunerii proteinei în tubuli datorită Glutaraldehydei. După tratamentul clinic al dentinei cu utilizarea sistemului adeziv Gluma, a fost posibil de demonstrat prin variate cercetări pe dinţi extraşi închiderea tubulilor ca urmare a sedimentării până la adâncimea de la 50 până la 200 mkm. Sedimentele cele mai profunde au fost depistate în acest caz în special la tubulii deschişi.

Dubiile privitor la acţiunea Glutaraldehydei asupra pulpei s-au evaporat după cercetările histologice.

Acţinea componentelor Gluma Desensitizer, în special HEMA, nu este definitiv explicată. Reieşind din rezultatele experienţelor neurofiziologice, efectuate pe iepuri, se presupune a fi exercitată o acţiune desensibilizantă nemijlocit asupra fibrelor nervoase, care pare a fi, totuşi, reversibilă.

HEMA este cunoscut în calitate de monomer cu calităţi absorbante bune, care contribuie, în acest fel, la o pătrundere mai profundă a soluţiei, şi împreună cu aceasta - a Glutaraldehydei.

Partea forte a preparatelor, care conţin Glutaraldehydă, folosite în tratamentul coletelor sensibile ale dinţilor, constă în simplitatea utilizării.

Închiderea tubulilor dentinari denudaţi poate fi realizată datorită aplicarii sistemului de adezivi dentinari Gluma cu fotopolimerizarea ulterioară.

Obiectivul adezivilor dentinari reprezintă difuziunea sistemului de monomeri în dentină. La ermetizarea suprafeţelor dentinare, graţie aceluiaşi mecanism, tubulii sunt sigilaţi, şi prin aceasta este blocată conducerea de mai departe a excitaţiilor provocate de factorii externi, îndreptate asupra substanţei dure dentare.

Datele obţinute din propria practică sugerează, că aplicarea adezivilor dentinari contribuie la diminuarea considerabilă a sensibilităţii pe un termen de la 6 luni până la 1,5 ani.

În cazul aplicării soluţiilor, ce conţin monomeri, altfel spus, la folosirea Gluma Desensitizer, trebuie de avut grijă ca aceştia să fie aplicaţi doar pe porţiunile dentinare, evitând acoperirea unor suprafeţe mai mari cu implicarea ţesuturilor moi circumiacente, deoarece, în caz contrar, se poate produce iritaţia membranei mucoase.

La utilizarea adezivilor dentinari fotopolimerizabili este necesar de a verifica minuţios, dacă în şanţul gingival (Sulkus) nu s-a acumulat o cantitate excesivă de adeziv, pentru a evita iritarea mecanică a parodonţiului marginal.

Cu condiţia respectării acestor măsuri de precauţie adezivii dentinari ameliorează destul de sigur starea pacienţilor, suferinzi de hipersensibilitate a coletelor dentare.

Bibliografie

1. Терехов А.Б. Пародонтология /Курс лекций для студентов 2-го курса стоматологического факультета/; – Ch.: Vector, 2009. Pag. 4-14, 34-72.

2. Кине Б. Актуальность проблемы повышенной чувствительности зубов. Новое в стоматологии, Nr.3, 2009. Pag. 52-53.

3. Настольная книга стоматолога, работающего материалами фирмы Heraeus Kulzer: Смолл Б. Клиническое применение праймера на основе GA и HEMA для десенсибилизации дентина. Клиническая стоматология, М., 2000. Pag. 30-31.

4. Zetu L. Parodontologie: Tratament chirurgical, Ed. Junimea, Iaşi: 1999. Pag. 33-40.

5. Godoroja P., Spinei A., Spinei Iu. Stomatologie terapeutică pediatrică. Ch.: 2003 - pag. 257-279.

6. Максимовский Ю.М. Фантомный курс терапевтической стоматологии. – М. «Медицина»: 2005 - с. 306-319.

7. Severineanu А.И. Parodontologie clinic şi terapeutică, Ed. Academiei Române, 1994. Pag. 113-202.

8. Dumitriu H. Parodontologie, Ed. VMR, Buc.: 2006. Pag. 176-245.


IGIENA PROFESIONALĂ A CAVITĂŢII BUCALE: INSTRUMENTE,

METODE ŞI TEHNICI

Alexei Terehov, Corneliu Năstase

Catedra Stomatologie terapeutică USMF „Nicolae Testemiţanu”

Summary

Professional hygiene of the bucal cavity, instruments, methods

This investigation includes clinical data resulted from 42 pacients aged from 19-45, without any somatic diseases. In this group of patients dental deposits has been observed. Later a professional hygiene of a oral cavity has been performed. The efficiency of a detartrage with classical instruments and modern electro-mechanical devices have been performed. As a result of a treatment we can observe periodontal tissues improvement, decrease of complications which completely contribute to the stopped the development of periodontal diseases.

Rezumat

În acest studiu prezentăm date clinice, rezultate din tratarea a 42 de pacienţi în vârstă de 19-45 ani, fără afecţiuni somatice asociate. La acest grup de pacienţi am decelat depuneri dentare şi s-a efectuat ulterior igiena profesională a cavităţii bucale. A fost demonstrată eficienţa detartrajului, efectuat cu instrumente manuale clasice şi aparate electromecanice moderne. În urma tratamentului efectuat am remarcat o ameliorare a stării ţesuturilor parodontale, reducerea complicaţiilor, fapt ce contribuie la stoparea evoluţiei afecţiunilor parodontale.

Actualitatea temei

În articol sunt prezentate moduli clinici de utilizare eficientă a unui set variat de instrumente şi aparate, tehnici şi metode, folosite pentru realizarea unei igieni profesionale a cavităţii bucale.

Efectuarea igienei profesionale a cavităţii bucale se prezintă a fi o componentă importantă a activităţii medicului stomatolog, vizând atât pacienţii primari, cât şi persoanele, care au beneficiat de sanare şi au fost luate la evidenţa de dispensarizare de către instituţia medicală.

Examenele planice permit medicului să menţină contactul cu pacientul, să efectueze controlul dinamic al sănătăţii stomatologice, evaluarea calităţii şi corecţia la timp a restaurărilor confecţionate anterior.

Efectuarea cu regularitate a măsurilor igienice profesionale permit formarea la pacient a unei opinii despre grija permanentă faţă de sănătatea lui din partea medicului, moment ce impune atribuirea acestei proceduri a unui caracter util din punct de vedere medical.

Igiena profesională a cavităţii bucale reprezintă un complex de măsuri programate şi efectuate consecvent de către medicul stomatolog (sau igienist), îndepărtând mecanic pe cale stomatologică a depunerilor dentare de pe toate suprafeţele dentare, din şanţul gingival, pungile parodontale, - cele supragingivale şi subgingivale, cu polizarea ulterioară a suprafeţei ţesuturilor dure dentare.

În literatura străină această intervenţie se numeşte „scalling” – raclare, sau „root planing” – nivelare a suprafeţei radiculare.

Succesul curăţirii profesionale a dinţilor este asigurat prin efectuarea corectă şi consecventă a unui şir întreg de etape tehnice şi necesită un număr mare de instrumente şi aparate.

Obiectivele lucrării, materiale şi metode

În urma examenului a 42 de pacienţi în vârstă de 19-45 ani, fără afecţiuni somatice asociate (conform anamnezei, analizelor generale şi biochimice), au fost decelate depuneri dentare (moi şi dure).

Acuzele principale ale pacienţilor erau:

● sângerarea gingiilor la consumul alimentelor şi periajul dinţilor;

● mirosul neplăcut din gură;

● deranj estetic.

În cadrul examenului la 28 pacienţi a fost depistată prezenţa unor pungi parodontale patologice cu adâncime de 2-3 mm, depuneri dentare mineralizate masive, depuneri dentare pigmentate. Pe radiografie – resorbţia lamei compactei de ţesut osos pe vârful septurilor interalveolare, dilatarea fantei periodontale în regiunea cervicală.

La 14 pacienţi au fost remarcate depuneri dentare mineralizate fără prezenţa pungilor parodontale patologice, şi schimbări vizibile pe radiografie. La 9 pacienţi din lotul respectiv a fost decelată înghesuirea dinţilor în segmentul frontal al mandibulei, depuneri dentare mineralizate masive, semne de gingivită catarală.

Celor 42 de pacienţi, după ce a fost stabilit diagnosticul bolii, s-a efectuat igiena profesională a cavităţii bucale, care conţinea următoarele puncte:

1. Motivarea pacientului de a se trata. Pacienţilor li se explica diagnosticul bolii, cauza ei şi într-o formă accesibilă era expus planul recomandat de tratament. Când pacientul lua o decizie pozitivă privitor la începerea tratamentului şi exprimă intenţia fermă de a urma recomandările noastre în deplin volum la toate etapele de tratament, noi treceam la următoarea etapă.

2. Corecţia igienii individuale a cavităţii bucale – ofeream recomandări privitor la utilizarea mijloacelor de îngrijire a cavităţii bucale: alegeam tipul potrivit de periuţă, consultam privitor la compoziţia şi regimul de utilizare a pastei de dinţi, iar în caz de necesitate selectam mijloace suplimentare de igienă (flossuri, elixire etc.) şi instructam pacienţii amănunţit, accesibil - privitor la modul de aplicare.

3. Îndepărtarea depunerilor dentare supragingivale şi subgingivale – pentru asigurarea unei stări igienice sigure a cavităţii bucale şi crearea pacientului unor condiţii pentru curăţirea optimă a dinţilor erau minuţios îndepărtate depunerile dentare supra- şi subgingivale.

Înainte de îndepărtarea depunerilor dentare determinam tipul acestora (moi, dure) şi localizarea lor (supragingivale, subgingivale), le coloram cu ajutorul comprimatelor (faringosept), şi examinam minuţios spaţiul pungi parodontale (sau şanţul dentogingival).

Iniţial îndepărtam de pe suprafeţele netede a dinţilor depunerile dentare moi cu ajutorul unor cupe de cauciuc ataşate la piesa mecanică.

Pentru îndepărtarea depunerilor dentare moi de pe suprafeţele masticatorii a dinţilor în regiunea fisurilor şi geodelor recurgeam la periuţe rotative din naylon, în formă de cupă sau conice, cu pastă abrazivă „Septodont”

Îndepărtarea depunerilor dentare supragingivale mineralizate le-am efectuat cu ajutorul scalerului ultrasonic sau sonic. Menţionăm că la folosirea scalerului ultrasonic temperatura locală creştea considerabil, aspect care solicita o răcire obligatorie şi frecventă a terenului prelucrat. Pe de altă parte, la folosirea scalerului sonic detartrajul derula mai lent.

La folosirea acestor aparate ne ghidam de trei „NU”:

● Nu instalăm vârful ansei instrumentului perpendicular la axul dintelui.

● Nu exercităm o presiune esenţială cu instrumentul asupra suprafeţei dintelui.

● Nu utilizăm aparatul fără irigare cu apă.

Gingia era prelucrată cu antiseptic (apă oxigenată de 1,5%; “ghialudent” Nr.0), era introdus aspiratorul de salivă în cavitatea bucală, şi apoi era efectuată cu piesa o serie de mişcări de răzuire sau de împingere, cu o presare uşoară a acesteia asupra suprafeţei dintelui sub un unghi de15 grade.

Executam preponderent aşa-numitele mişcări de suprapunere în toate direcţiile, ceea ce asigura, de regulă, îndepărtarea maximă şi cea mai calitativă.

Reieşind din faptul, că norul aerosol şi micropicăturile, generate în jurul ansei ultrasonice, conţin o cantitate enormă de microorganisme, am recurs de fiecare dată la masca de protecţie oro-nazală şi la scutul facial (ecranul de protecţie).

Tartrul subgingival l-am îndepărtat manual cu ajutorul chiuretelor.

Apoi am efectuat şlefuirea şi polizarea suprafeţei dentare subgingivale cu freze parodontale diamantate pentru piesă contra-unghi: la început – folosind cele cu granulaţii fine, iar apoi – cele cu granulaţii ultrafine.

Caracterul sistemic şi consecvent la îndepărtarea depunerilor este chezăşia minuţiozităţii şi calităţii manoperei efectuate. Volumul ei depinde de cantitatea depunerilor dentare în cavitatea bucală. Dar, în orice caz, este necesar de îndepărtat sistemic, în fiecare cvadrant maxilar, fără a rata vreo suprafaţă dentară. Succesiunea curăţirii efectuate nu importă. Principalul e ca nici o suprafaţă a coroanei sau rădăcinii să nu fie „uitată”. Doar în asemenea condiţii procedura oferă un efect maxim favorabil.

4. Polizarea suprafaţii dentare şi oferirea recomandărilor — polizarea finală a suprafaţii dentare şi îndepărtarea completă a depunerilor colorate s-au efectuat cu periuţe mecanice moi sau cupe de cauciuc fără pastă de polizat. Pentru îndepărtarea depunerilor pigmentate şi polizarea smalţului dentar au fost folosite capuri de polizat profilactice.

În încheiere s-a efectuat şlefuirea şi polizarea restaurărilor compozite cu ajutorul unor capuri de şlefuit cu spray aer-apă fără pastă de polizat, iar suprafeţele de contact ale dinţilor au fost prelucrate cu ajutorul unei ştripse de celuloid. În urma acestor măsuri era realizată o suprafaţă dentară dură şi netedă care, după cum ştim, este nefavorabilă pentru fixarea plăcii bacteriene.

Drept criteriu de control al calităţii curăţirii profesionale dentare efectuate servea senzaţia de netezime a dinţilor, avută de pacient după polizarea efectuată. Utilizarea preparatelor cu conţinut de fluor la sfârşitul procedurii era dictată de prezenţa hipersensibilităţii ţesuturilor dure dentare, gradului de inflamaţie a gingiei marginale.

5. Controlul igienii cavităţii bucale la etapele tratamentului era efectuat cu scopul de a fixa la pacient a deprinderilor igienii individuale. Pentru aceasta dinţii pacientului erau coloraţi cu remediu indicator (comprimate de faringosept, soluţie Lugol), urmând ca ulterior să determinăm depunerile dentare. Apoi pacientul curăţa dinţii, şi din nou determinam depunerile dentare. După aceasta demonstram pacientului segmentele, unde depunerile dentare n-au fost îndepărtate în urma curăţirii. Şi din nou explicam şi demonstram pacientului, cum se curăţă dinţii – simulând pe modele de ipsos şi în cavitatea bucală. Ofeream recomandări suplimentare privitor la îngrijirea igienică a cavităţii bucale, folosirea flossurilor, periuţelor de dinţi, periilor de curăţire interdentară şi stimulatoarelor gingivale.

Rezultate obţinute, discuţii

Examenul-control s-a efectuat peste 6 luni. La 43% din pacienţii cercetaţi s-a constatat lipsa acuzelor (sângerarea gingiilor, mirosul neplăcut din gură) şi a schimbărilor obiective (depunerile dentare mineralizate sau pigmentate absente sau puţin pronunţate). La celelalte 57% din pacienţilor atât acuzele, cât şi schimbările obiective erau prezente mai mult sau mai puţin manifest, ceea ce era, din punctul nostru de vedere, legat de igiena precară a cavităţii bucale.

Concluzii

Astfel, conform rezultatelor cercetărilor noastre clinice, îndeplinirea unui complex de măsuri de realizare a unei igieni profesionale a cavităţii bucale, asistate de un arsenal suficient de instrumente manuale clasice şi aparate electromecanice moderne pentru prelucrarea suprafeţelor dentare satisfac în totalitate necesităţile stomatologului, asigură sporirea calităţii şi eficienţei medicale a curăţirii dinţilor, reieşind din specificul anatomo-fiziologic al sistemului dentomaxilar şi particularităţile individuale ale pacientului. În urma unui tratament adecvat se denotă o ameliorare certă a stării ţesuturilor parodontale, reducerea frecvenţei recidivelor, fapt ce duce la stoparea evoluţiei afecţiunilor parodontale.

Îndepărtarea superficială, incompletă a depunerilor dentare, folosind un set restrâns şi neadecvat de instrumente sau aparate, nu numai că nu permite atingerea rezultatelor dorite, dar poate să şi agraveze evoluţia patologiei parodontale. Tehnicile trebuie efectuate în prezenţa unei iluminaţii bune, asigurate de lampa unitului stomatologic, sau de lumina, reflectată de oglinda stomatologică. Medicul trebuie să dispună de un set oarecare de dexterităţi şi cunoştinţe, necesare pentru efectuarea cu succes a măsurilor curative, şi explicarea pacientului a acţiunilor recomandate.
Bibliografie

1. Терехов А.Б. Пародонтология /Курс лекций для студентов 2-го курса стоматологического факультета/; – Ch.: Vector, 2009. Pag. 4-14, 34-72.

2. Severineanu А.И. Parodontologie clinic şi terapeutică, Ed. Academiei Române, 1994. Pag. 113-202.

3. Dumitriu H. Parodontologie, Ed. VMR, Buc.: 2006. Pag. 176-245.

4. Zetu L. Parodontologie: Tratament chirurgical, Ed. Junimea, Iaşi: 1999. Pag. 33-40.

5. Godoroja P., Spinei A., Spinei Iu. Stomatologie terapeutică pediatrică. Ch.: 2003 - pag. 257-279.

6. Максимовский Ю.М. Фантомный курс терапевтической стоматологии. – М. «Медицина»: 2005 - с. 306-319.