Tema 1 final
Dezvoltarea durabilă (“sustainable development”)
Yüklə 1,07 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Sănătatea
- Condiţiile de trai
- Măsuri pentru eliminarea oboselii
- Indicatori de sănătate
- 8. PROTECŢIA VIEŢII ŞI A BUNURILOR Semnificaţie Drepturile omului Drepturile copilului Protecţia vieţii
- Drepturile omului
- Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
- Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
- Drepturile copilului
- Convenţiei de la Haga privind drepturile copilului
- -Drepturile civile ale copilului
- Copilul ai cărui părinţi locuiesc în state diferite
- -Structuri cu atribuţii explicite în protecţia vieţii şi bunurilor: Ministere (Administraţiei şi Internelor, Afacerilor Externe, Apărării Naţionale, Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti)
Dezvoltarea durabilă (“sustainable development”):- desemnează totalitatea formelor şi metodelor de dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru între aceste sisteme socio-economice şi elementele capitalului natural. -urmăreşte şi încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situaţie în care se regăseşte un raport de tipul om/mediu, fie că e vorba de mediu înconjurător, economic sau social. - în prezent conceptul s-a extins asupra calităţii vieţii în complexitatea sa, şi sub aspect economic şi social. - durabilitatea pleacă de la ideea că activităţile umane sunt dependente de mediul înconjurător şi de resurse. Sănătatea, siguranţa socială şi stabilitatea economică a societăţii sunt esenţiale în definirea calităţii vieţii “ Alimentaţia Relaţia dintre alimentaţie şi sănătate a fost subliniată din cele mai vechi timpuri. Medicii antichităţii, ca şi savanţii Evului mediu ori cercetării contemporani nu au încetat să atragă atenţia supra acestei relaţii fundamentale om-mediu. Raporturile dintre diferitele categorii de alimente care alcătuiesc meniul zilnic, , modul lor de preparare, prospeţimea alimentelor, ponderea alimentelor naturale în raţia zilnică, corelarea alimentaţiei cu regimul activităţii şi ceilalţi factori biologici personali şi naturali (din mediul de viaţă) sunt numai câteva din cele mai importante consideraţii pentru asigurarea unei sănătăţi bune. Una din cele mai frecvente probleme de sănătate generată de alimentaţia nesănătoasă este întreţinută de practicile de slăbire prin înfometare, care predispun la apariţia aşa-numitului fenomen yo-yo (recuperarea de către organism a masei pierdute în timpul unei diete de slăbire, după terminarea acesteia, la un nivel superior celui iniţial). Specialiştii avertizează că înfometarea presupune expunerea la riscul oscilaţiilor glicemice, care favorizează apariţia diabetului zaharat de tip II. In timp, diabetul atrage dupa sine bolile cardiovasculare şi hipertensiunea. Cel mai des se înfometează adolescentele, care apelează frecvent la o dietă drastică şi uneori la diuretice, fără să conştientizeze ca îşi expun sănătatea unor riscuri grave, prin aport alimentar insuficient în perioada de creştere şi prin eliminarea excesivă a calciului o dată cu diureticele. In acelaşi timp, adolescentele care încearcă să copieze aşa-zisele standarde de frumuseţe riscă să devină anorexice sau bulimice. La originea osteoporozei stau de multe ori „aventurile“ alimentare din adolescenţă. Lipsa calciului în această perioadă critică, face ca organismul să nu aibă la maturitate densitatea osoasă normală. După vârsta de 30 de ani, când masa osoasă începe să descrească, osteoporoza se instalează mai rapid la aceste persoane. În partea opusă, problema obezităţii este la fel de periculoasă. Dacă în urma cu câteva decenii, kilogramele în plus erau socotite doar un defect fizic, acum obezitatea este inclusă oficial (de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii - OMS) în categoria bolilor cronice periculoase pentru toate sistemele organismului. Potrivit estimarilor OMS, în anul 2025 vor suferi de obezitate 40% dintre bărbaţi şi 50% dintre femei. In prezent, peste 1,7 miliarde de persoane suferă de obezitate în întreaga lume.
Calitatea condiţiilor de locuit este unul din factorii de bază ai une bune stări fizice şi psihice, conştientizat atât la nivel individual (motivând grija pentru asigurarea unei locuinţe confortabile) cât şi social (considerat o referinţă pentru evaluarea calităţii vieţii şi evocat în demersurile pentru alcătuirea politicilor sociale). Stresul şi grijile sunt emoţii care conduc la oboseală, frustrare şi iritabilitate, iar mai departe la probleme mentale precum depresia şi anxietatea. Oboseala cronică survine, în special, în cazul persoanelor care lucrează în ture, a asistentelor medicale, a doctorilor, a mămicilor care au grijă de copii mici. Simptomele oboselii cronice sunt: lipsa energiei, indispoziţia şi senzaţia de disconfort, lipsa motivaţiei şi a puterii de concentrare, senzaţia de somnolenţă însoţită de dificultate în luarea deciziilor şi în realizarea sarcinilor zilnice. Medicii recomandă să nu înlocuim somnul din timpul nopţii cu cel de la amiază, efectele sale asupra organismului nemaifiind aceleaşi şi să nu consumăm cafea şi băuturi alcolice în preajma orelor de culcare.. Măsuri pentru eliminarea oboselii: -respectarea orele de culcare, care trebuie să fie aceleaşi în fiecare seară; -cina să fie programată mai devreme, pentru a nu ne culca imediat după ce am mâncat; -să ne relaxăm făcând un duş sau ascultând muzică înainte de a ne culca; -să pregătim dormitorul astfel încât să ne îmbie la somn: confort, întuneric, linişte. Lipsa factorilor agresivi din mediul de viaţă este considerată ca o cerinţă de bază, îndeosebi în contextul în care tehnicizarea exagerată a vieţii aduce mereu alte şi alte surse de agresiune. Radiaţiile electromagnetice sunt considerate un factor major de stres pentru organism. Antenele GSM produc radiatii elecromagnetice, neionizante, care transportă energie şi care penetrează în ţesutul uman la diferite adâncimi. Energia pe care o cedeaza este sub forma de caldură, impunând organismului să lupte cu aşanumitele „temperaturi locale“.Aceasta încălzire produce inhibarea unei proteine care are rolul de a repara defectele ADN (în situaţia bolilor canceroase), motiv pentru care se atrge atenţia asupra meţinerii în medii puternic radiante a copiilor, femeilor însărcinate şi bătrânilor. Mediul de muncă: condiţiile de muncă (efortul, mediul de muncă, durata programului etc.) sunt la fel de importante ca alimentaţia sau condiţiile de trai. Munca în condiţii de stres este lipsită de randament şi generează pierderea sănătăţii. Dacă ţipi sau trânteşti, te vei enerva mai tare şi rişti să faci ulcer ori infarct Inainte să te enervezi, gândeşte-te că poţi rezolva problemele într-un mod mult mai calm. Dacă acţionezi sub impulsul nervilor, s-ar putea sa obţii avantaje pe termen scurt, dar vei avea de suferit pe termen lung. Specialiştii sfătuiesc ca atunci când se instalează enervarea, trebuie făcut ceva pentru distragerea atenţiei. O metodă bună o reprezintă tehnicile de respiraţie. Timpul de lucru trebuie să fie întotdeauna bine echilibrat de perioade de repaus, deoarece, în mod contrar, angajatul riscă să nu mai fie eficient la locul de muncă. În ultimii ani se vehiculează termenul "Work-Life-Balance", care înseamnă chiar echilibrul dintre timpul dedicat lucrului şi timpul liber. Pentru realizarea acestui echilibru este necesar să se ia în calcul nu numai durata de timp liber, ci şi felul în care repausul este folosit pentru regenerare. Specialiştii spun că semnele care ar trebui să ne pună pe ganduri şi să ne facă să ne planificăm o vacanţă sunt greşelile superficiale şi repetate care arată incapacitatea de concentrare, irascibilitatea, alterări severe de dispoziţie, depresie, anxietate, scăderi în greutate, deficienţe ale sistemului imunitar, care este primul afectat în situaţii de stres. Se avertizează asupra faptului că perioadele de suprasolicitare profesională (care nu permit vacanţe) nu trebuie să dureze mai mult de şase luni. Statisticile arată că aproape jumătate dintre români nu îşi iau toate zilele de concediu la care au dreptul, iar în plan european, Romania se află în grupul ţărilor cu cele mai puţine zile obligatorii de concediu plătit stabilite prin lege.
1. BMI stands for Body Mass Index: indicator calculat, in diferite variante, de regulă pe baza înălţimii şi greutăţii, după care indivizii se grupează în trei categorii: subponderali; normali; obezi. Obezitatea este asociată cu un risc crescut de boli de inimă, diabet etc. 2. Indicatori de potenţial fizic / intelectual: teste kineto-motrice şi teste de performanţă mentală. 3. Analiza scrisului, o ştiinţă de origine asiatică ce poate dezvălui persoanelor foarte sensibile, cu probleme de sănătate sau complexe de inferioritate, punctele vulnerabile şi motivaţiile care le afectează starea de spirit şi, în final, sănătatea. 8. PROTECŢIA VIEŢII ŞI A BUNURILOR Semnificaţie Drepturile omului Drepturile copilului Protecţia vieţii Structuri cu atribuţii în domeniu Protecţia bunurilor Resursele umane specifice Semnificaţie - O definiţie a drepturilor omului este dificil de formulat, ca şi în cazul altor valori fundamentale - binele, adevărul, dreptatea. În sens juridic, un drept este o revendicare pe care suntem îndreptăţiţi să o cerem. Un drept al omului este o revendicare atribuită prin simpla condiţie de a fi fiinţă umană. La baza drepturilor omului stau valorile fundamentale: demnitatea umană, egalitatea, existenţă interpersonală şi interstatală. De exemplu: libertatea, respectul pentru celălalt, nediscriminarea, toleranţa, dreptatea, responsabilitatea. Drepturile omului îşi au rădăcinile în multe culturi şi tradiţii ancestrale. - Comunitatea internaţională a stabilit că drepturile omului sunt:
Drepturile omului - Drepturile omului reprezintă principalele condiţii care permit fiecărei persoane să-şi dezvolte şi să-şi folosească eficient calităţile: fizice, intelectuale, morale, socio-afective şi spirituale. Ele decurg din aspiraţia omenirii la o viaţă în care demnitatea şi valoarea fiecăruia este respectată şi protejată. După terminarea celui de-al II Război Mondial şi în special din cauza atrocităţilor desfăşurate de Germania Nazistă faţă de libertăţi umane consacrate, majoritatea guvernelor din Europa au fost de acord că trebuie supravegheate căile în care naţiunile îşi tratează cetăţenii. Procesele criminalilor de război la Nuremberg au arătat că un tribunal internaţional ar putea să funcţioneze, aşa încât Convenţia a creat cadrul în care şi statele au putut să dea în judecată alte state pentru cetăţenii lor. Mai mult, în zilele noastre cetăţenii pot da în judecată propriile guverne pentru încălcări ale drepturilor omului. În 1948, ONU a adoptat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; în 1949 a fost semnat, la Strasbourg, Statutul Consiliului Europei, care urma să militeze pentru apărarea pluralismului, a drepturilor omului şi statul de drept. În mod firesc, în anul 1950 a fost adoptată, la Roma, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în vigoare pentru justiţiabili din mai 1954. Ulterior, s-au înfiinţat Comisia Europeană a Drepturilor Omului şi, în 1959, Tribunalul European al / Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ambele cu sediul la Strasbourg, pentru judecarea cauzelor de violare a drepturilor omului. În 1993, date fiind noile realităţi (aderarea de noi membri, creşterea numărului de dosare la Comisia Europeană a Drepturilor Omului), s-a convenit prin Protocol să se constituie o nouă Curte Europeană a Drepturilor Omului (The European Court of Human Rights), tot la Strasburg, care să continue activitatea fostei Comisii Europene şi a fostei Curţi Europene ale Drepturilor Omului. În cadrul actualei (anul 2009) Comisii Europene („guvern european“) funcţionează, între cele 36 de departamente, Directoratul General pentru Justiţie, Libertate şi Securitate, care are rolul de a face propuneri legislative în domeniu şi de a monitoriza procesele legislative din statele membre ale Uniuii Europene.
The Convention and its Protocols guarantee content the following rights, in particular: to life; to a fair hearing in civil and criminal cases; to respect for private and family life; freedom of expression; freedom of thought, conscience and religion; to an effective remedy; to peaceful enjoyment of one’s possessions; to vote and to stand for election.
-torture and inhuman or degrading treatment or punishment; slavery and forced labour; arbitrary and unlawful detention; discrimination in the enjoyment of the rights and freedoms set out in the Convention; expulsion and removal by a State of its own nationals; the death penalty; the collective expulsion of foreign nationals. - Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (ONU, 1948). Obiectivul ei a fost şi este incurajarea respectării drepturilor omului şi a libertăţilor acestuia. Ea promovează drepturile personale, civile, politice, economice, sociale şi culturale ale omului. Printre drepturile menţionate în Declaraţie sunt dreptul: la viaţă, la libertate, la securitate, la un proces corect, de a fi considerat nevinovat pînă la dovada contrară, la intimidate, de a gândi liber, la liberă exprimare, la o opinie proprie, de a alege o religie, la educaţie. Drepturile copilului - La 1 ianuarie 2005 a intrat în vigoare prima lege română care reglementează drepturile copiilor, aducând minorilor o protecţie mai bună decât în multe state europene. Legea este aceeaşi atât în privinţa minorilor care trăiesc în familie, cât şi pentru cei care sunt în grija statului. Bazată pe principiile Convenţiei de la Haga privind drepturile copilului, Legea 272/2004 garantează dreptul minorilor la educaţie, intimitate, imagine publică, îngrijire medicală, liberă exprimare şi opinie, protecţie împotriva exploatării, la asistenţă socială, vacanţă şi odihnă. Totodată, orice minor are şi dreptul la opţiune în ceea ce priveşte forma de învăţământ şi religia. -Drepturile civile ale copilului: Libertatea de conştiinta, Educaţia, Sănătatea şi bunăstarea, Respectarea personalităţii, Libertatea de petiţionare, Libertatea de exprimare, Identitatea , Libertatea , Viaţa, Relaţiile personale cu părinţii. Obligaţiile părinţilor: să supravegheze copilul; sa coopereze cu copilul şi să îi respecte viaţa intimă, privată şi demnitatea; sa informeze copilul despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi să ia în considerare opinia acestuia; să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor; să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice care exercită atribuţii în domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului; Copilul nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei acestora, cu exceptia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege; Copilul ai cărui părinţi locuiesc în state diferite are dreptul de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu aceştia. Protecţia vietii – aspecte particulare - Lege privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, nr. 506/2004, Publicat în M. Of., Partea I nr. 1101 din 25/11/2004. Legea stabileşte condiţiile specifice de garantare a dreptului la protecţia vieţii private în privinţa prelucrării datelor cu caracter personal în sectorul comunicaţiilor electronice (pe Internet, la organismele / organizaţiile cu atribuţii pe linia culegerii de date personale ş.a.). -Daune provocate de cataclisme (cutremure, alunecări de teren, inundaţii, uragane, incendii, secetă etc.)
Yüklə 1,07 Mb. Dostları ilə paylaş:
|