- Interpol: Most countries are members of the International Criminal Police Organization (Interpol), established to detect and fight trans-national crime and provide for international co-operation and coordination of other police activities, such as notifying relatives of the death of foreign nationals. Interpol does not conduct enquiries nor arrests by itself, but only serves as a central point for information on crime, suspects and criminals. Political crimes are excluded from its competencies. Birouri naţionale Interpol sunt în toate ţările.
-Ministerul Administraţiei şi Internelor: este organizat pe inspectorate generale (al poliţiei Române, al Jandarmeriei, al Poliţiei de Frontieră, pentru Situaţii de Urgenţă) şi alte organe (Paşapoarte, Evidenţa Persoanelor, pentru străini, pentru Refugiaţi); cuprinde şi o universitate vocaţională (Academia de Poliţie „A.I.Cuza“)
Poliţia Română
Programul şi politicile de reformă ale Ministerului Administraţiei şi Internelor au în vedere alinierea Poliţiei Române la standardele Uniunii Europene, consolidarea ca instituţie civilă în folosul persoanei şi comunităţii locale. În conformitate cu Legea nr.360 /2002 privind Statutul poliţistului, Poliţia Română a fost a fost demilitarizată, iar gradele militare ale poliţiştilor au fost echivalate cu grade profesionale: Corpul ofiţerilor de poliţie (cuprinde ofiţeri de poliţie cu studii superioare: inspectori – comisari - chestori) şi Corpul agenţilor de poliţie (cuprinde agenţi de poliţie cu studii liceale sau postliceale cu diplomă: agenţi de poliţie).
Jandarmeria Română este branşa militară a domeniului. Jandarmeria Română este subordonată Ministerului Administraţiei şi Internelor. Rostul întemeierii Jandarmeriei Române:
-
privegherea siguranţei publice;
-
ţinerea unei bune orânduieli şi ducerea la îndeplinire a legilor.
(extras din „Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi“, 1850)
În anul 1949, toate trupele de jandarmi şi centrele de instrucţie au trecut la Comandamentul trupelor de Securitate, iar Jandarmeria rurală s-a subordonat Direcţiei Generale a Miliţiei. Această situaţia a durat până în anul 1990.
Forţele armate ale unui stat sunt apărarea finanţată de guvern şi forţele sale combatante. Acestea există pentru a sprijini politicile interne şi externe ale formei de guvernare. În unele ţări, forţe paramilitare (miliţii) fac parte din forţele armate ale unei naţiuni. Forţele armate pot fi alcătuite din militari profesionişti (armată permanentă), a căror singură ocupaţie este pregătirea de luptă sau lupta propriu-zisă, sau din rezervişti, care sunt cetăţeni ce se mobilizează doar atunci când este nevoie. Avantajul este că o astfel de forţă armată (reezervişti) este mult mai uşor de întreţinut şi reprezintă o povară mai mică pe umerii societăţii; totuşi, este mai puţin pregătită şi organizată decât o armată alcătuită în întregime din profesionişti. Forţele armate în multe din ţările mari sunt împărţite în armata terestră, forţele aeriene, şi forţele navale (cu excepţia cazurile când nu e posibil acest lucru). Majoritatea ţărilor mici au o singură organizaţie care înglobează toate forţele armate.
Beneficiul evident al ţărilor care au forţe armate este oferirea unei protecţii împotriva ameninţărilor străine şi a conflictelor interne. În vremurile noastre personalul forţelor armate a fost şi este folosit pentru a sprijini civilii în situaţiile post-dezastru. Pe de altă parte, acest personal poate împiedica mersul bun al unei societăţi prin angajarea în războaie contra-productive sau lipsite de succes. Investiţiile în ştiinţă şi tehnologie pentru dezvoltarea armelor şi sistemelor aduc uneori beneficii, deşi unii susţin că se pot obţine beneficii mai mari prin alocarea acelor bani direct armatei. Investiţiile exagerate în forţele armate pot priva o societate de forţa de muncă şi resursele de care are nevoie, înrăutăţind standardul de viaţă al civililor. Dacă această tendinţă continuă mult timp, rezultatele sunt nedorite: reducerea cercetării şi dezvoltării în domeniul civil şi slăbirea capacităţii societăţii de a-şi îmbunătăţi infrastructura. Această lipsă de dezvoltare poate, la rândul ei, afecta forţele armate, într-un cerc vicios.
-Transarmamentul este o mişcare recentă de a înlocui forţele armate cu infrastructură şi instruire nonviolentă. Transarmament (also known as civilian-based defense) is the partial or total replacement of armed forces with the physical and social infrastructure to support nonviolent resistance.
- Războaiele informaţionale: războiul mediatic este nou apărut în marele cadru al războaielor informaţionale ( războiul informaţional, războiul psihologic, războiul imagologic, războiul de comandă – control şi cel electronic, războiul web ), aceasta datorită atingerii unui grad de globalizare a mijloacelor de comunicare în masă.
Informaţia în sine ajunge să fie privită ca o armă foarte valoroasă, în mod paradoxal una imaterială, care poate ajuta în mod decisiv la impunerea voinţei într-un conflict. Războiul nu a putut fi purtat niciodată fără o minimă cunoaştere a adversarului, poate de aceea spionajul este vechi de când lumea. Astăzi mai mult ca oricând nevoia de a cunoaşte este de o importanţă vitală pentru a avea succes. Accesul la informaţii devine o armă cu două tăişuri, odată cu apariţia Internetului la începutul anilor '90. Posibilităţile de a cunoaşte cresc exponenţial odată cu numărul celor care pot cunoaşte. Internetul micşorează distanţele dintre indivizi, dintre civilizaţii, dintre oameni şi statele în care trăiesc. Există trei aspecte ale războaielor informaţionale de care ar trebui să se ţină seama: a şti tu însuţi, a-l împiedica pe celălalt să ştie, a-l face pe adversar să deţină informaţii eronate. În era modernă, războaiele nu se mai poartă şi câştigă pe frontul clasic de luptă, în plan fizic, ci pe planul informaţional. Confruntările armatelor moderne se duc tot mai mult pe planul inteligenţei şi al psihicului uman.
Dezvoltarea mijloacelor de comunicare şi a cercetării ştiinţifice face posibilă elaborarea unor strategii de manipulare informaţională atât la nivel planetar, cât şi la nivel local sau chiar individual. Aceste situaţii nu sunt doar posibile, ci prezente în realitate.
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă: Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare - SMURD, Pompieri
SMURD: căderi, electrocutări, stări de inconştienţă, stopuri cardiorespiratorii, suspiciuni de infarct, insuficienţe respiratorii acute, accidente cu multiple victime, accidente rutiere, explozii, accidente de muncă sau casnice; asigură intervenţie rapidă, descarcerare, asistenţă medicală de urgenţă, transport rapid la unităţi medicale specifice.
Pompierii: Firefighting is the process and profession of extinguishing fires. Firefighting is important în urban areas, where firefighters are on constant standby, în wildland areas, and on board ships. Firefighting has several basic skills: prevention, self-preservation, rescue, preservation of property and fire control. Firefighting is further broken down into skills which include size-up, extinguishment, ventilation, and salvage and overhaul. Search and Rescue, which has already been mentioned, is performed early în any fire scenario and many times is în unison with extinguishment and ventilation.
Firefighters at an urban—wildfire interface. This is becoming an increasing concern as people build more homes în and near forested land.
Fire exercise în a boat; one of the main problems is the concentration of very calorific water vapor, therefore the raincoat-like equipment
Fire control consists of depriving a fire of fuel, oxygen or heat. Firefighters are equipped with a wide variety of equipment to accomplish this task. Some of their tools include extrication equipment, ladder trucks, tanker trucks, pumper trucks, and ambulances. Very frequent training and refresher training is required.
Sistemul unic pentru situaţii de urgenţă
112 SALVEAZĂ VIAŢA, PROTEJEAZĂ CETĂŢEANUL ŞI PROPRIETATEA
“Accesul la numărul de urgenţă 112 şi în general la serviciile telefonice de urgenţă reprezintă o cerinţă importantă pentru cetăţenii europeni. Numarul unic de apel 112 este un prim exemplu al modului în care reglementările europene din domeniul telecomunicaţiilor au avut un impact direct asupra fiecărui cetăţean european.
Este important ca cetăţenii să aibă încredere în serviciile oferite la apelarea 112.”
Organizaţia Internaţională a Asociaţiilor de Crucea Roşie şi Semilună Roşie este o mişcare umanitară internaţională a cărei misiune este aceea de a proteja viaţa şi sănătatea oamenilor, de a asigura respectul faţă de fiinţa umană şi de a preveni şi alina suferinţa oamenilor, fără vreo discriminare în ceea ce priveşte naţionalitatea, rasa, religia, clasele sociale sau opiniile politice. Termenul cel mai răspândit este de Crucea Roşie Internaţională, deşi acesta este folosit greşit, deoarece nu există nicio organizaţie cu acest nume. În realitate, mişcarea constă în mai multe organizaţii distincte, independente din punct de vedere legal, însă unite în cadrul aceleiaşi mişcări prin principii de bază, obiective, simboluri, statuturi şi organe de conducere comune. Conferinţa Internaţională a Crucii Roşii (CICR) din 1965 de la Viena a adoptat şapte principii de bază care trebuiau să fie comune tuturor părţilor componente ale Mişcării, şi care au fost adăugate statutului Mişcării în 1986: Umanitate, Imparţialitate, Neutralitate, Independenţă, Voluntariat, Unitate, Universalitate.
Conferinţa Internaţională a Crucii Roşii şi Semilunii Roşii, care are loc o dată la patru ani, este cel mai mare corp instituţional al Mişcării. Reuneşte delegaţi ai tuturor societăţilor naţionale.
Prin domeniu public al statului se înţelege situaţia unor bunuri sau drepturi care nu sunt în posesia nici unei persoane, fizice sau juridice. Exemple tipice: spaţiul radio-electronic, domeniul minier, apele terestre, apele continentale, gazele naturale, domeniul public pentru opere intelectuale etc. Alte ordine juridice consideră că domeniul public este format din acele bunuri al căror titular este o comunitate.
- Domeniul public pentru opere intelectuale conţine operele intelectuale sau cunoştinţele în care nici o persoană sau organizaţie nu are un interes personal (drept de autor sau patent de invenţie). În scopul încurajării creaţiei intelectuale, statul poate acorda un monopol limitat în timp în ceea ce priveşte multiplicarea unei opere (în cazul dreptului de autor) sau aplicarea unei invenţii (în cazul patentelor). La expirarea acestui monopol, respectivele creaţii trec automat în domeniul public şi pot fi folosite în mod liber de oricine, deseori în scopul dezvoltării ulterioare a domeniului.În acest sens, textele intră în domeniul public la 50 de ani de la moartea autorului lor, în concordanţă cu Convenţia de la Berna, deşi aceasta dă dreptul ţărilor semnatare să mărească limita de protecţie a drepturilor de autor (în România această limită este de 70 de ani). De asemenea, autorul poate decide să renunţe la protecţia dreptului de autor, acordând oricărei entităţi interesate dreptul de a-i folosi opera.Termenul "domeniu public" se abreviază în aceste cazuri cu PD (Public Domain - în engleză). Operele din domeniul public nu trebuie confundate cu operele libere (în sensul licenţelor GNU GPL, LGPL sau licenţa GNU pentru documentaţie liberă), pentru că aceste opere sunt distribuite doar conform legii dreptului de autor şi pot fi folosite liber cu condiţia respectării condiţiilor impuse de licenţă - în acest caz, păstrarea caracterului liber al oricărei opere derivate.
-Resursele umane specifice
Pregătirea resurselor umane din structurilor de protecţie, ale Poliţiei, Jandarmeriei etc. se realizează în instituţii specializate, militare sau civile (licee, universităţi etc.). Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza- Bucureşti este o instituţie de învăţământ superior din Bucureşti, aflată în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi are următoarele facultăţi: Facultatea de Poliţie, Facultatea de Pompieri, Facultatea de Arhivistică.
Alte instituţii de învăţământ su profil asemănător: · Academia de Studii Militare · Academia Tehnică Militară · Academia Naţională de Informaţii · Institutul de Medicină Militară · Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative · Universitatea Maritimă.
La specializarea „Instalaţii pentru construcţii - pompieri” din Academia de Poliţie A. I. Cuza, de exemplu, pe lângă diploma de inginer, în specializarea „Instalaţii pentru construcţii – pompieri”, absolventii obţin în urma unui examen şi diploma de ofiţer de pompieri, care le conferă dreptul de a funcţiona ca ofiţeri activi în Ministerul Administraţiei şi Internelor.
UTILITĂŢI PUBLICE
9. ALIMENTAREA CU APĂ
Generalităţi despre apă
Importanţa apei
Apa potabilă şi calitatea sa
Nevoia de apă
Consumul apei – etică şi economie
Generalităţi despre apă
Apă (aqua latină, νερό- nero gr., acqua it., agua sp., water en., eau fr., Wasser în germană, водa- voda rusă, vand în daneză, ur în bască) = un lichid inodor, insipid şi incolor (sau uşor verzui - albăstrui în straturi groase); culoarea albastră poate fi observată numai când apa este în cantitate mare, de exemplu în lacuri, mări sau oceane
- compus chimic al hidrogenului şi al oxigenului, având formula chimică brută H2O.
- una din substanţele cele mai răspândite pe planeta Pământ, → hidrosfera; există în multe forme, în cele mai variate locuri: apă sărată (oceane şi mări), apă dulce în stare solidă (calotele polare, gheţarii, aisbergurile, zăpada, precipitaţiile solide - ninsoare, grindină etc.), apă dulce lichidă (ape freatice sau subterane, ape curgătoare, ape stătătoare, precipitaţii lichide, ploi), sub formă gazoasă alcătuind norii sau fin difuzată în aer determinând umiditatea acestuia.
- la nivel planetar, apa se găseşte continuu în mişcare şi transformare, evaporarea şi condensarea, respectiv solidificarea şi topirea alternând mereu.... → ciclul apei obiectul de studiu al meteorologiei şi al hidrologiei. De asemenea, apa se infiltrează in sol, ajungând în pânza de apă freatică, de unde revine la suprafaţă sub forma izvoarelor / izvoarelor termale /gheizerelor.
Cantitatea sau masa totală de apă din circuitul apei în natură rămâne constantă. De asemenea, ca medie în timp, se menţine constantă cantitatea de apă înmagazinată în fiecare din rezervoarele (oceane, gheţari, apă subterană, lacuri, sol, atmosferă, cursuri de apă, biosferă) circuitului. La nivel planetar, masa totală de apă care se află în mişcare este, în medie, de 505 km³/an. Cele mai mari rezervoare sunt oceanele, care înmagazinează 97,25% din apa planetară şi gheţarii (circa 2%).
Durata de înmagazinare reprezintă timpul mediu pe care o moleculă de apă îl petrece într-un anumit rezervor din cadrul circuitului din momentul în care intră în rezervorul respectiv până când îl părăseşte. Durata de înmagazinare se numeşte impropriuşi durată de staţionare sau timp de staţionare, deşi în niciunul din rezervoare moleculele nu sunt staţionare, ci se află în continuă mişcare. Aceste durate variază de la câteva zile (apa din atmosferă), la 20-100 de ani (apa din gheţari) şi chiar peste 10 mii de ani (apa subterană de mare adîncime, numită şi apă fosilă).
Deşi chimic are o formulă simplă, apa are nenumărate varietăţi şi proprietăţi:
- cele trei stări fizice ale apei se petrec la valori de temperatură fixe : 0 grade Celsius (solid-lichid) şi 100 grade Celsius (lichid-gaz). The Kelvin temperature scale of the SI system is based on the triple point of water. Aceste valori variază mult în alte condiţii decât condiţia de presiune standard (la 10.000 m alt. apa fierbe la 15grade Celsius).
- nu-şi modifică faza lichidă atunci când temperatura este mult sub cea de îngheţ (v. http://www.youtube.com/watch?v=YuPfsAdEG2E) sau mult peste cea de evaporare.… →„apă subrăcită“ şi „apă suprafierbinte“. În literatura de specialitate sunt descrise peste 50 de anomalii (de fază, termodinamice, materiale, fizice) ale apei.
- are densitatea maximă la 4°C, această densitate scăzând pe măsură ce apa se răceşte, se încălzeşte sau îngheaţă. O proprietate simplă, dar unică şi extrem de importantă pentru mediu, este că în forma sa solidă, de gheaţă, pluteşte pe lichid. Astfel, fundul unui bazin acvatic este practic izolat de frig, permiţând supravieţuirea speciilor de animale.
- masa specifică a apei este de 1 g/cm cub, la temperatura de 4 grade Celsius. On 7 April 1795, the gram was defined in France to be equal to "the absolute weight of a volume of pure water equal to a cube of one hundredth of a meter, and to the temperature of the melting ice."
Sursa: Fulgi de zăpadă de Wilson Bentley, 1902
- forma cristalelor apei solide este atât de variată (Bentley, Coandă) încât se face aprecierea că nu există două cristale perfect identice.
- este unul din solvenţii cei mai răspândiţi („solvent universal“), similar din punct de vedere chimic cu amoniacul, şi dizolvă multe tipuri de substanţe, precum diferite săruri şi zahărul, facilitând reacţiile chimice ale acestora, lucru care permite metabolismele complexe.
- are o tensiune superficială ridicată, permiţând astfel mişcarea compuşilor organici şi a organismelor vii. Fiind o moleculă polară stabilă dominantă în atmosferă, joacă un rol important în absorbţia radiaţiei infraroşii, crucială în cadrul efectului de seră, fără de care temperatura medie la suprafaţa Terrei ar fi de -18° Celsius.
- are de asemenea o căldură specifică neobişnuit de mare, care joacă mai multe roluri în reglarea climatului global şi regional, permiţând existenţa vieţii.
- nejustificat se afirmă că apa este un bun conducător de electricitate. Toate proprietăţile electrice ale apei se datorează ionilor sărurilor minerale şi dioxidului de carbon dizolvate în ea.
Importanţa apei
Toate formele de viaţă cunoscute depind de apă : este o parte vitală în multe din procesele metabolice; cantităţi semnificative sunt utilizate în digestie. Foarte important: unele bacterii şi seminţe de plante pot intra într-o stare criptobiotică pentru o perioadă nedeterminată, atunci când sunt dezhidratate, revenind la viaţă când au apă.
Deoarece apa poate conţine numeroase substanţe diferite, poate avea gusturi sau mirosuri foarte diferite. De fapt, oamenii şi alte animale şi-au format simţurile pentru a putea evalua calitatea apei: de obicei, animalele evită apa cu gust sărat (apă de mare) sau putred de mlaştină preferând apa unui izvor montan sau apa freatică.
Importanţa apei pentru viaţă este legată şi de faptul că apele constituie suportul unor cantităţi imense de materie care constituie hrana speciilor care trăiesc în mediul acvatic şi nu numai. O apă cu insuficienţi nutrienţi se numeşte oligotrofă.
Scurgerea apei pe suprafaţa terestră este mecanismul prin care eroziunea sculptează mediul natural, duce la crearea văilor şi a deltelor cu zone foarte favorabile dezvoltării vieţii.
Coexistenţa stărilor solidă, lichidă şi gazoasă a apei pe Pământ este vitală pentru originea, evoluţia şi continuarea existenţei vieţii pe Terra. Totuşi, dacă s-ar schimba poziţia planetei faţă de Soare, chiar cu o distanţă relativ mică (1 000 000 km), condiţiile care permit existenţa simultană a celor trei stări nu ar mai avea loc cu atâta uşurinţă.
Masa Pământului permite atracţiei gravitaţionale să păstreze o atmosferă în jurul planetei. Vaporii de apă şi dioxidul de carbon din atmosferă creează un efect de seră care asigură o temperatură de suprafaţă relativ constantă. Dacă Pământul ar avea dimensiuni mai mici, o atmosferă mai subţire ar duce la temperaturi extreme care să nu permită acumularea apei decât în calotele glaciare din jurul polilor (aşa cum se întâmplă pe planeta Marte).
Distanţa dintre Pământ şi Soare şi combinaţia dintre radiaţia solară primită şi efectul de seră al atmosferei asigură ca suprafaţa sa să nu fie nici prea rece şi nici prea fierbinte pentru apa lichidă. S-a considerat că însăşi viaţa păstrează condiţiile care i-au permis existenţa. Temperatura de suprafaţă a Pământului a fost relativ constantă de-a lungul erelor geologice în ciuda variaţiilor radiaţiei solare, lucru care ar indica existenţa unui proces dinamic ce guvernează temperatura Terrei.
Civilizaţiile s-au dezvoltat cu precădere pe malurile râurilor sau mărilor: Mesopotamia, aşa-numitul leagăn al civilizaţiei, este situată între Tigru şi Eufrat, Egiptul - pe malurile Nilului, iar marile metropole Londra, Paris, New York şi Tokio îşi datorează existenţa situării lângă o apă. Singapore şi Hong Kong.... Însă în Africa de Nord şi Orientul Mijlociu, unde apa apa este puţină, accesul la apă potabilă a fost şi este o mare problemă.
Apa de la suprafaţa globului joacă roluri importante in evoluţia umană; râurile şi irigaţiile asigură aportul de apă pentru agricultură, sunt suport pentru transportul maritim/fluvial.
Apa este considerată purificatoare în majoritatea religiilor, incluzând hinduismul, creştinismul, islamismul, iudaismul şi şintoismul. V. botezul în bisericile creştine, …baia rituală în apă pură făcută celor decedaţi,... cele cinci rugăciuni zilnice ale musulmanilor pot fi efectuate doar după spălarea corpului cu apă curată,.... ritualurile pentru curăţirea unei persoane sau a unui loc (în şintoism).
Se crede despre apă că ar avea puteri spirituale: pentru celţi, Sulis este zeiţa locală a apelor termale; în hinduism, apa este personificată în zeiţa Ganga, în mitologiile romană şi greacă, Peneus a fost un zeu-fluviu, unul dintre cele 3.000 de oceanide.
Apa stă la baza unor doctrine filosofice: filozoful antic grec Empedocles a elaborat o teorie pre-atomistă a lumii bazată pe cele patru concepte fundamentale ale Universului, care erau reprezentate în lumea reală, conform teoriei sale, de patru elemente fundamentale, apă, aer, foc şi pământ. În filozofia clasică chineză, apa, ca element al filozofiei clasice, era unul din cele cinci elemente constituente ale naturii, alături de pământ, foc, lemn şi metal.
Dostları ilə paylaş: |