| 2.1.3. Sunt prezente, în materialul cercetat, şi oscilaţiile în conjugarea unor verbe cu sau fără sufixele -esc şi -ez (reprezentând treceri între două subclase de conjugare)4. Exemplele confirmă în esenţă faptul că paradigma anumitor verbe este încă nefixată, în pofida normei academice. Au fost culese – ca devieri faţă de norma actuală (reprezentată de DOOM) – atât forme fără sufix (a cărui pierdere se poate circumscrie lexical, în funcţie de unele caracteristici fonetice, semantice, stilistice ale verbului2), cât şi forme cu sufix. De exemplu, sufixul -esc lipseşte la verbul a bănui: se bănuie (OTV, 15.XI.2007), iar -ez la verbul a copia: a început s-o copie (Kiss FM, 7.XI.2007). Apar însă şi forme deviante faţă de normă, cu sufixul -esc- (să înlănţuiască, Antena 1, 7.V.2008) şi cu -ez- (să perturbeze, Antena 3, 6.V.2008, prelevează; TVR 1, 7.III.2008).
În paradigma verbului a trebui persistă forma neacceptată de norme de indicativ prezent, persoana a III-a plural, trebuiesc: bordurile trebuiesc puse (B1 TV, 11.III.2008), îţi trebuiesc foarte multe elemente de detaliu (OTV, 10.V.2008), problemele familiei lui, care trebuiesc tratate separat (Radio Guerrilla, 17.III.2008)5.
Apariţia unuia dintre cele două sufixe în locul celuilalt (implicând şi oscilaţia între clasa verbelor în -i şi cea a verbelor în -a) este destul de rară, mai curând accidentală: creşterea economică încetinează (Europa FM, 7.V.2008).
Dostları ilə paylaş: |
