Teste la chirurgia oro-maxilo-facială anul II



Yüklə 0,83 Mb.
səhifə4/9
tarix02.08.2018
ölçüsü0,83 Mb.
#65936
1   2   3   4   5   6   7   8   9
. CBMF pag.353

342. C.M. În cursul unei boli infectocontagioase, la nivelul oaselor maxilare se pot produce:

  1. Creşterea receptivităţii ţesutului conjunctiv osos pentru germenii circulanţi;

  2. Congestie cu hiperemie şi vasodilataţie;

  3. Embolii şi tromboze capilare;

  4. Microabcese, demineralizări, necroză osoasă;

  5. Ischemia periostului. CBMF pag.353

343. C.M. Într-o osteită a corticalei osoase putem întâlni:

  1. Febra moderată;

  2. Adenopatie loco-regională;

  3. Fond dureros continuu;

  4. Nobilitate dentară;

  5. Edem genian moderat. CBMF pag.354

344. C.M. Etiologia flegmonului planşeului bucal este:

  1. Procese dentoparodontale ale dinţilor inferiori;

  2. Litiaza infectată a canalului Warthon;

  3. Procese dentoparodontale ale dinţilor superiori;

  4. Înţepături septice sau corpi străini;

  5. Furuncule cu localizare în etajul inferior al feţei.

CBMF pag.340

345. C.M. Conţinutul lojei planşeului bucal este:



  1. Glandele salivare submaxilare şi sublinguale;

  2. Grupe de limfonoduli (submandibulari, submentonieri);

  3. Vase sanguine (a. linguală, a. facială, a. sublinguală);

  4. Nervii lingual, hipoglos;

  5. Muşchi şi ţesut conjunctiv lax. CBMF pag.340

346. C.S. Flegmonul planşeului bucal constituie un proces:

  1. Inflamator limitat seros;

  2. Inflamator supurativ delimitat;

  3. Inflamator hemoragic difuz;

  4. Inflamator putrido-necrotic cu caracter difuz;

  5. Supurativ localizat. CBMF pag.340

347. C.M. Simptomatologia generală într-un flegmon difuz al planşeului bucal este:

  1. Febră crescută (39-40,5C), freson, curbatură;

  2. Stare septică;

  3. Puls crescut, slab bătut, neregulat;

  4. Albuminurie, glicozirie, oligurie;

  5. Schimbări sanguine evidenţiate. CBMF pag.340

348. C.M. Germenii patogeni cauzali într-un flegmon difuz al planşeului bucal sunt:

  1. Microbi anaerobi;

  2. Clostridium perfringeus;

  3. Clostridium oedematicus;

  4. Clostridium histoliticus, vibrion septicus;

  5. Anaerobi sporulaţi. CBMF pag.340

349. C.M. Aspectul tegumentelor într-un flegmon al planşeului bucal poate fi:

  1. Hiperemic-congestiv;

  2. Cianotic;

  3. Flictenular;

  4. Marmorat;

  5. Sfacelizat. CBMF pag.340

350. C.M. Simptomatologia locală într-un flegmon al planşeului bucal este:

  1. Tumefacţia voluminoasă, masivă totală a planşeului bucal;

  2. Edem în pelerină (în sus şi în jos);

  3. Tegumentele în tensiune, pe piele zone marmorate care apoi se sfacelizază;

  4. La palpare o duritate lemnoasă fără fluctuenţă;

  5. Crepetaţii gazoase. CBMF pag.340

351. C.M. Simptomatologia endobucală într-un flegmon al planşeului bucal este:

  1. Mucoasa sublinguală bombată bilateral în creastă de cucoş;

  2. Mucoasa este în tensiune, roşie violacee, acoperită cu depozite fibrinoleucocitare;

  3. Limba mărită în volum, pe margini amprentele dinţilor;

  4. Limba acoperită cu depozite murdare;

  5. La palpare duritate lemnoasă. CBMF pag.341

352. C.M. Tulburările funcţionale într-un flegmon al planşeului bucal sunt:

  1. Salivaţie abundentă cu o salivă vâscoasă;

  2. Bolnavul nu poate înghiţi;

  3. Tulburări de fonaţie;

  4. Respiraţia deficilă;

  5. Trismus cu imposibilul de masticaţie. CBMF pag.341

353. C.S. Cel mai complicat sindrom care pune în pericol viaţa pacientului în flegmonul planşeului bucal este:

  1. Deglutiţia dureroasă;

  2. Edem al glotei cu pericol de asfixie;

  3. Salivaţia abundentă;

  4. Trismusul;

  5. Halenă felidă. CBMF pag.341

354. C.M. Complicaţiile unui flegmon al planşeului bucal sunt:

  1. Extinderea infecţiei spre craniu (meningite, tromboflebite);

  2. Extinderea infecţiei spre mediastin (mediastâinite, pneumonii, gangrenă pulmonară);

  3. Agitaţie cu semne de iritaţie centrală;

  4. Sincope toxice bulbare;

  5. Colaps cardios. CBMF pag.341

355. C.M. Schimbările de sânge şi urină într-un flegmon al planşeului bucal sunt:

  1. Anemie marcată;

  2. Formula leucocitară deviată spre stânga;

  3. Eozinofile scăzute sau absente;

  4. Oligurie cu albuminurie;

  5. Cilindrurie şi glicozurie. CBMF pag.341

356. C.M. Tratamentul chirurgical într-un flegmon al planşeului bucal se instituie cât mai precoce şi constă în:

  1. Incizie în potcoavă, dedesubtul şi înăuntrul arcului mandibular (1,5-2 cm);

  2. Incizii (3-4) în zonele submandibulare, mentoniere;

  3. Incizii în planşeul bucal;

  4. Puneţii cu ace largi;

  5. Toate. CBMF pag.341

357. C.S. După incizii în flegmonul planşeului bucal, din rană se elimină:

  1. Puroi gălbui în limite voluminoase;

  2. Eliminări hemoragice;

  3. Eliminări seroase;

  4. O serozitate murdară foarte fetidă;

  5. Puţin puroi gălbui cu grungi. CBMF pag.341

358. C.M. După deschiderea chirurgicală a flegmonului planşeului bucal, evoluţia favorabilă se manifestă prin:

  1. Bradicardie şi poliurie;

  2. Dispariţia puroiului;

  3. Reducerea trismusului;

  4. Apariţia puroiului;

  5. Apariţia febrei. CBMF pag.342

359. C.M. După deschiderea flegmonului planşeului bucal toate lojile deschise se vor drena cu tuburi de cauciuc pentru a permite:

  1. O aeraţie a ţesuturilor profunde;

  2. O irigaţie cu soluţii antiseptice calde (apă oxigenată, potasiu, cloramidă, dimexid, dioxidin etc.);

  3. Introducerea antibioticelor în rană;

  4. Introducerea fermenţilor;

  5. Eliminarea puroiului abundent din rană. CBMF pag.341

360. C.M. Farmacoterapia unui flegmon a planşeului bucal constă în administrarea:

  1. Antibiotice cu spectru larg (cefalosporine, clotrimazol, lincomicină, eritromicină, tetraciclină etc.);

  2. Tonice cardiace;

  3. Perfuzii cu sânge;

  4. Imunocorecţia (seruri imune, imunoglobuline, vaccinuri, apatoxine);

  5. Oxigenoterapie (introducerea oxigenului în rană, barocameră). CBMF pag.312

361. C.M. Evoluţia favorabilă a unui flegmon al planşeului bucal se manifestă prin:

  1. Apariţia în plagă a puroiului;

  2. Apariţia febrei;

  3. Dispariţia celorlalte semne toxico-septice;

  4. Reglarea funcţiei cardio-vasculare;

  5. Dispariţia trismusului. CBMF pag.342

362. C.S. Discordanţa dintre pulsul tahicardic, greu perceptibil, şi febra scăzută se observă într-una din următoarele afecţiuni:

  1. Flegmonul difuz al planşeului bucal;

  2. Abcesul retrotuberozitar postanestezic;

  3. Osteomielita maxilarelor de cauză generală; abcesul de orbită;

  4. Abcesul genian difuzat în loja maseterină. CBMF pag.341

363. C.M. Printre semnele clinice ale flegmonului difuz al planşeului bucal se numără:

  1. Tegumente cianotice, livide;

  2. Palparea dureroasă;

  3. Crepitaţii gazoase;

  4. Fluctuenţa în zona de maxilă tumefacţie;

  5. Stare generală toxico-septică. CBMF pag.340-341

364. C.M. Flegmonul difuz hemifacial interesează:

  1. Lojile submandibulare, mentonieră, limbii sublinguale;

  2. Maxila şi mandibula;

  3. Lojile superficiale şi profunde ale feţei (obraz, maseterină, temporală, subtemporală, orbitară, submandibulară);

  4. Sinusul şi orbita;

  5. Limba şi planşeul bucal. CBMF pag.342

365. C.S. În flegmonul hemifacial maxilarele sunt interesate fiind:

  1. În stare de osteomielită totală;

  2. Fără schimbări;

  3. Deperiostate, cu periostul distrus, necrozat;

  4. Necroza osului maxilar;

  5. Necroza osului mandibular. CBMF pag.342

366. C.M. Simptomatologia generală în flegmonul difuz hemifacial este:

  1. Starea generală toxico-septică;

  2. Bolnavul adinamic sau agitat;

  3. Aspect de toxemie profundă cu facies teros;

  4. Febra (39-40C), fresoane;

  5. Discordanţa între pulsul tahicardic (120/min) greu perceptibil şi febră scăzută (37-37,5C).

G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag. 342

367. C.M. Simptoamele clinice locale în flegmonul difuz hemifacial sunt:



  1. Tumefacţie normă, edimatoasă a hemifeţei;

  2. Edemul voluminos al pleoapelor, globul ocular acoperit;

  3. Reliefurile osoase ca şi şanţurile naturale şterse;

  4. Tegumentele infiltrate, tensionate, alb-vinete cu aspect eschimatoase sau cu aspect de erizipel;

  5. La palpare duritate, fără fluctuenţă. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag. 342

368. C.M. Simptomatologia endobucală într-un flegmon difuz hemifacial este prezentată de:

  1. Mucoasa obrazului şi buzelor tumefiată cu amprenta dinţilor pe ele;

  2. Saliva vâscoasă;

  3. Helenă fetidă;

  4. Trismus puternic;

  5. Nici una din ele. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag. 342

369. C.M. Flegmonul hemifacial poate difuza:

  1. Către regiunea cervicală;

  2. În cavitatea craniană;

  3. Spre cutia toracică producând supuraţii preuropulmonare;

  4. În orbită;

  5. Spre oase provocând osteomielita maxilarelor.

G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag. 342

370. C.M. Precizia care dintre următoarele semne clinice se întâlnesc într-un flegmon hemifacial:



  1. Tegumente congestionate;

  2. Tegumente cianotice;

  3. Infiltrat dur la palpare;

  4. Fluctuenţă la palpare;

  5. Crepitaţii gazoase. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag. 342

371. C.S. Flegmonul difuz hemifacial debutează de obicei cu un:

  1. Abces maseterin;

  2. Abces parotidian;

  3. Abces vestibular;

  4. Abces genian;

  5. Abces de fosă infratemporală. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag. 342

372. C.M. Discordanţa între puls tahicardic (120/min) şi febra scăzută este specifică în:

  1. Flegmonul difuz hemifacial;

  2. Abcesul laterofaringian;

  3. Flegmonul planşeului bucal;

  4. Tromboflebita de sinus cavernos;

  5. Supuraţie a fosei infratemporale. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag. 337-343

373. C.S. Deschiderea unui flegmon hemifacial se face:

  1. Pe cale endobucală;

  2. Pe cale cutanată;

  3. Pe cale mixtă (combinată), exo şi endobucală;

  4. În recesus;

  5. Toate acestea. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag. 342-343

374. C.M. Trismusul pronunţat se întâlneşte în mod frecvent în:

  1. Flegmonul submentonier;

  2. Flegmonul subtemporal;

  3. Flegmonul hemifacial;

  4. Flegmonul temporal;

  5. Flegmonul genian. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.331-343

375. C.M. Indicaţi care dintre următoarele afecţiuni trebuie luate în consideraţie pentru precizarea diagnosticului:

  1. Flegmonul obrazului;

  2. Fractura ramului ascendent de mandibulă;

  3. Flegmonul temporal;

  4. Flegmonul orbitei;

  5. Flegmon difuz hemifacial. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.331-343

376. C.M. În asemenea formă de glegmon investigaţiile paraclinice, examenul de laborator poate arăta următoarele schimbări în sânge:

  1. Leucocite 38-4500/mm.c;

  2. Neutrofile 80%;

  3. Eozinofile1%;

  4. Limfocite 25%;

  5. Monocite 8%. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.340

377. C.M. La examenul urinei se poate depista:

  1. Oliguri;

  2. Albuminuri;

  3. Ilinriuri;

  4. Glicozurie;

  5. Nici una din ele. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.340

378. C.S. Aavînd în febre exzamnul de laborator,în acest caz formula leucocitară este:

A. Deviata spre dreapta;

B. Deviata spre stînga;

C. Influenţată de glicozurie;

D. Influenţată de glicozurie;

E. Toate sunt prezente. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.320-323

379.C.M. Complicaţiile ce pot să apară în flegmonul hemifacial sunt:

A. Meningită septică;

B. Abcesul lojei sublinguale;

C. Mediastinita;

D. Septicemie;

E. Abces subtemporal. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.342, 343

380. C.S. Deschiderea unui asemenea flegmon hemifacial se face:

A. Pe cale cutanată;

B. Pe cale endobucală;

C. Pe cale mixtă(combinată);

D. În recesus;

E. Toate acestea. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.342, 343

381. C.M. În tratamentul conservator proces al flegmonului hemifacial se indică:

A. Antibiotice cu spectru larg;

B. Topice cardiace;

C. Transfuzii cu sînge;

D. Imunoterapie;

E. Vitamine. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag. 321,324, pag.342, 343

382. C.M. Factorii etiologici incriminaţi în obcesele şi flegmoanele cervicale sunt:

A. Afecţiunele dentoparodontale la dinţii arcadei inferioare;

B. Propagarea din lojile învecinate(planşeului bucal,laterofaringiană,pterigomandibulară,etc);

C. Furuncului,carbuncului pe pielea gîtului;

D. Chisturi mandibulare supainfectate;

E. Chisturi cervicale suprainfectate. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.320-324



383. C.S. Din procesele inflamatorii situate în regiunea cervicală cel mai frecvent se întîlnesc:

  1. Abcese;

  2. Flegmoane;

  3. Celulite acute şi cronice;

  4. Adenoflegmoane;

  5. Toate în egală măsură. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.343-348

384. C.M. Simptomatologia generală într-un flegmon cervical este:

  1. Febră (38,9-40oC), freson;

  2. Dereglări funcţionale (glutiţie, respiraţie);

  3. Alterarea stării generale;

  4. Pierderea capacităţii de muncă;

  5. Paliditatea tegumentelor, transpiraţii. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.345-349

385. C.S. Cel mai periculos simptom în flegmonul cervical pentru viaţa pacientului este:

  1. Febră (38,9-40oC), freson;

  2. Alterarea stării generale;

  3. Pierderea capacităţii de muncă;

  4. Paliditatea tegumentelor, transpiraţii.

  5. Dereglări funcţionale (glutiţie, respiraţie). G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.343-349

386. C.M. Localizarea furunculului la nivelul feţei este foarte periculoasă îndeosebi dacă el este localizat:

  1. La buza superioară;

  2. Perinazal;

  3. Regiunea frontală;

  4. Genian;

  5. La buza inferioară. Prelegeri

387. C.M. Furunculul se poate prezenta:

  1. Unitar;

  2. Multiplu (furunulară);

  3. Furunul antracoid;

  4. Hidrosadenita;

  5. Nici una din ele. Prelegeri

388. C.M. În caz de furuncul antracoid sunt prezente şi semne generale de stare, ca:

  1. Frisoane, febră 39-40C;

  2. Alterarea stării generale;

  3. Cefalee, vârtejuri, inomniee;

  4. inapetenţă, greeţuri, vomă;

  5. paliditatea tegumentelor, transpiraţii, tremor. Prelegeri

389. C.M. Furunculii în etapele incipiente pot fi confundaţi cu noduli înflamatori de altă natură şi de aceea se face diagnossticul diferenţial cu:

  1. Eritem nodos;

  2. Infecţii fungice;

  3. Chisturi sebacee infectate;

  4. Flegmon;

  5. Limfadenite acute. Prelegeri

390. C.M. Furunculul (la baza superioară, plica nazolabială, regiunea nazală, regiunea suborbitară) localizat în zona cu reţea bogată sanguină şi limfatică, adeseori provoacă complicaţii severe a:

  1. Tromboflebita venelor faciale;

  2. Meningita;

  3. Tromboza sinusurilor cerebrale;

  4. Septicemie;

  5. Abces endocranian. Prelegeri

391. C.M. Tratamentullocal al furunculului în stadiul incipient, constă în:

  1. Prelucrarea cu soluţie de iod 5%;

  2. Pansamente umectate cu rivanol;

  3. Aplicarea pungilor cu gheaţă;

  4. Prişniţe cu soluţii hipertonice;

  5. Pansamente cu unguent de sintomicina sau streptomicină. Prelegeri

392. C.M. Tratamentul general al furunculului este prezentat prin administrarea de:

  1. Antibiotice (oxaciline, cefalosporine, tetraciclina);

  2. Imunoglobuline, gamaglobuline, vaccinuri;

  3. Autohemoterapia;

  4. Transfuzii de sânge conservat în doze mici;

  5. Sulfamide. Prelegeri

393. C.S. Ce nu se recomandă de făcut într-un furuncul al feţei:

  1. De a face incizie;

  2. De a tăia burbonul;

  3. De a încerca examinarea prin presiuni digitale;

  4. De a aplică comprese calde sau termofor;

  5. Nu se va face fizioterapie. Prelegeri

394. C.S. Tratamentul chirurgical al furunculului constă în:

  1. Deschiderea prin incizie şi evacuarea conţinutului;

  2. Prin presiune digitală se sparge colecţia purulentă;

  3. Puncţia colecţiei cu puroi , cu un ac larg;

  4. Abcesul în buton de cămaşă, se deschide prin două incizii încrucişate adânci;

  5. Nu se face incizii, se aşteaptă autodeschiderea furunculului.

Prelegeri

395. C.M. Mediastenita ca complicaţie a proceselor purulente BMF şi cervicale adeseori are ca punct de plecare de la:



  1. Lojele parafaringiene;

  2. Planşeul bucal;

  3. Lojile cervicale;

  4. Flegmonul difuz hemifacial;

  5. Loja submentonieră. Prelegeri

396. C.M. Simptomatologia mediastenitei este specifică şi se prezintă prin:

  1. Poza de şezut capul plecat;

  2. Adinamia, somnolenţa, agitaţie;

  3. Tendinţă de a fugi din salon, logoree agresivitate;

  4. Febră (39-40oC), freson;

  5. Puls (140-150), aritmie, slab bătut, tensiune arterială scăzută.

Prelegeri

397. C.S. Simptomul principal în mediastenită poate fi:



  1. Tusea;

  2. Afectarea deglutiţiei;

  3. Dispnee cu ritm sporit de respiraţie 45-50;

  4. Greţuri, vărsături;

  5. Febră, frison. Prelegeri

398. C.S. Un alt simptom important în diagnosticul mediastenitei este:

  1. Cefalee, vertigii, insomnie;

  2. Febră, frison;

  3. Greţuri, vărsături, afectarea deglutiţiei;

  4. Dureri retrostenale (simptomul Gerke);

  5. Toate . Prelegeri

399. C.M. Mediastenitele odontogene după formele patologoanatomice se clasifică:

  1. Seroase;

  2. Purulente;

  3. Purulente-necrotice;

  4. Puritido-necrotice;

  5. Puritido-purulente. Prelegeri

400. C.M. După formele clinice mediastenitele sunt:

  1. Compensatorii;

  2. Subcompensatorii;

  3. Decompensate;

  4. Instantanee;

  5. Nici una din ele. Prelegeri

401. C.M. Tratamentul chirurgical al mediastenitelor constă în efectuarea inciziilor în:

  1. Fosa jugală pe marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian;

  2. Suprasternal;

  3. Incizie verticală transsternală (A.Ivanov);

  4. Mediastinotomie transdiaframală (Savin-Rozinov);

  5. Parasternal după Madelung. Prelegeri

402. C.S. Un semn important în mediastenită este mărirea în volum a mediastinului care o putem determina:

  1. Vizual;

  2. Alnator;

  3. Auscultativ;

  4. Radiologic (roentgen);

  5. Sopirometric. Prelegeri

403. C.M. manifestările clinice a unei pericardite (ca complicaţie a proceselor inflamatorii BMF) sunt foarte variate şi au următoarele simptoame generale:

  1. Fabră înaltă, frisoane;

  2. Distrucţia valvulelor cardiace, dureri torace, insuficienţă cardiacă;

  3. Astenie, dispnee, tuse;

  4. Paliditate, transpiraţii, anorexie;

  5. Cefalee, mialgie, artralgie, edemie. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.71

404. C.M. Septicemia adeseori este provocată de următorii agenţi patogeni:

  1. Stafilococul auriu;

  2. Pneumococii;

  3. Streptococul viridans;

  4. Streptococul faecalis;

  5. Germeni anaerobi, bacili. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.321

405. C.M. Mecanismul patogenic al septicemiei presupune prezenţa următorilor factori:

  1. Poarta de intrare (înţepături şi plăgi septice, infecţii osoase sau ţesuturilor moi);

  2. Focarul septic (septicemie) este locul în care microbii se multiplică şi de unde este revărsat în organism;

  3. Reţeaua vasculară bogată a regiunii feţei, amegdalelor favorizează producerea de septicemii (căile vasculare, directe, etc.);

  4. Prezenţa germenilor patogeni în sânge, continuă sau intermitentă, este dovedit prin hemoculturi pozitive;

  5. Metastazele septice (pulmonare, articulare, osoase, peritoniale, cerebrale, cardiace, mediastin, etc.).

G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.320-321

406. C.S. Un rol important, dacă nu cel mai de bază în septicemie îl joacă:



  1. Cantitatea şi virulenţa agenţilor patogeni;

  2. Forma de exigenţă a microbilor (aerobi, anaerobi);

  3. Starea rezistenţei organismului uman (imunodeficitul);

  4. Vârsta, genul, starea socială a pacientului;

  5. Mărimea şi localizarea focarului. Prelegeri

    Yüklə 0,83 Mb.

    Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin