Training Manual: Managementul Programului Operaţional Regional

Cum se stabileşte bugetul? Presiune in anii 1980 când tensiunea in creştere între cele două braţe ale autorităţii bugetare (Parlamentul European şi Consiliul) a împiedicat tot mai mult procedura bugetară anuală şi a dus la o nepotrivire crescândă între resurse şi cerinţele comunităţii. Succesiunea unor crize ale bugetului a făcut instituţiile Comunităţii să fie de accord asupra unei metode care să îmbunătăţească operarea procedurii bugetare şi în acelaşi timp să garanteze disciplina bugetară.
Prima perspectivă financiară a intrat în vigoare în 1988. Aceasta a avut atât de mult succes ca şi mijloc de menţinere a disciplinei bugetare şi de planificare a cheltuielilor viitoare încât Convenţia asupra viitorului Uniunii şi Conferinţa Interguvernamentală, care s-au încheiat în Iunie 2004, au înscris-o în proiectul de Tratat ce stabilea o Constituţie pentru Europa sub denumirea de cadru financiar multianual al Uniunii Europene.

Perspectiva financiară este un cadru de planificare financiară multi-anuală care pune limite cheltuielilor Uniunii Europeene. Aceasta este obligatorie în sensul că plafoanele perspectivei financiare trebuie să fie respectate în procedura bugetară anuală.

Consiliul European (Şefi de Stat şi Guvern ai statelor membre ale UE) decide în unanimitate asupra cifrelor, pe baza unei propuneri a Comisiei. Parlamentul European trebuie să îşi dea acordul. Parlamentul a aprobat actuala PF (perspectivă financiară) prin simplă majoritate.
Aceasta traduce în termeni financiari priorităţile stabilite pentru politicile Uniunii şi este în acelaşi timp un instrument de disciplină şi planificare bugetară, şi stabileşte limitele finanţării bugetului UE.
Cadrul financiar este diferit de programarea financiară indicativă prin faptul că plafoanele asupra cheltuielilor sunt irevocabile/obligatorii pentru părţile Acordului Interinstitutional. Totuşi, cadrul financiar nu poate fi privit ca şi un buget multianual deoarece procedura bugetară anuală rămâne esenţială în determinarea nivelului real al cheltuielilor pentru plafoanele pentru anul în discuţie şi, mai mult decât orice, pentru alocarea de fonduri între diferitele categorii ale bugetului.
Clasificarea cheltuielilor Uniunii în categorii ale cadrului financiar reflectă diferitele opţiuni de politică. Împărţirea cheltuielilor totale în categorii trebuie astfel să reflecte principalele priorităţi politice adoptate pentru perioada relevantă. Începând cu 1988 rezumatele tabelelor cu bugetul au fost organizate în mod sistematic în funcţie de categoriile cadrului financiar pentru a facilita calcularea fondurilor furnizate pentru implementarea acestor priorităţi politice.
Fiecare categorie conţine o anumită cantitate de alocare de fonduri (commitment appropriations) pentru fiecare an. Tabelul ce cuprinde cadrul financiar de asemenea indică cantitatea maximă de alocare de fonduri pentru obligaţii (appropriations for commitments) şi alocare de fonduri pentru plăţi (appropriations for payments), exprimată în milioane de euro. Cantitatea de alocare de fonduri pentru plăţi este de asemenea exprimată ca şi procentaj al GNI al Comunităţii (venit intern brut), pe baza previziunilor asupra creşterii GNI. În acest fel, acesta poate fi comparat cu plafonul pentru propriile resurse, care este de asemenea fixat ca şi procentaj al GNI al Comunităţii prin Decizia propriilor resurse.
Comisia a prezentat în faţa Consiliului în data de 30 Ianuarie 2002 un cadru financiar comun pentru 2004-2006, actualizat pentru a lua în considerare necesităţile de extindere. Modificarea a fost aprobată de comun acord de cele două braţe ale autorităţii bugetare şi publicată în Jurnalul Oficial în 14 Iunie 2003. Noul cadru a intrat în vigoare în 2004, primul an bugetar afectat de extindere.

Datele istorice arată că bugetele anuale reale au rămas în mod clar sub plafon.

	1988 Delors I	1994 Delors II	1995 (UE-15)	Agenda 2000	2001	2002	2003	2004 (UE-25)	2005	2006
Plafonul perspectivei financiare	45 303	73 486	80 943	93 792	97 189	100 672	102 145	115 434	119 419	123 515
% of UE PIB/GNI	1.11%	1,27%	1,26%	1,12%	1,12%	1,10%	1,10%	1.13%	1.13%	1.12%
Bugetul UE	45 303	71 789	79 843	93 323	96 999	99 434	99 812	109 569	116 554	121 273
% of UE PIB/GNI	1,11%	1,24%	1,24%	1,11%	1,12%	1,09%	1,08%	1,08%	1,10%	1,10%

Obligaţii (Commitments)

Categorii__2004-2006_(%)'>Categorii	2004-2006 (%)
1) Agricultură	43
2) Acţiuni structurale	36
3) Politici interne	8
4) Acţiune externă	4
5) Administraţie	5
6) Rezerve	0,4
7) Stategie Pre-aderare	3
8) Compensaţii	1

Perspective financiare pentru 25 ( M € şi modificate tehnic pentru evoluţia produsului intern brut şi a preţurilor)

Categorii	2004	2005	2006
1) Agricultură	49.305	50.431	50.575
2) Acţiuni structurale	41.035	41.685	42.932
3) Politici interne	8.722	8.967	9.093
4) Politici externe	5.082	5.093	5.104
5) Administraţie	5.983	6.154	6.325
6) Rezerve	442	442	442
7) Strategie pre-aderare	3.455	3.455	3.455
8) Compensaţii	1.410	1.299	1.041
	115.434	117.526	118.967

Venit

	2004 (%)
Venit diverse	1.1
Surplus disponibil din anul financiar precedent	5.4
Surplus al propriilor resurse ce rezultă din re-plata surplusului Fondului de Garanţie pentru acţiuni externe	0.2
Cantitate netă de taxe vamale asupra importurilor, taxe pe agricultură şi taxe pe zahăr (sugar levies)	12.2
TVA pentru propriile resurse la rata uniformă	13.3
Restul ce trebuie finanţat prin resurse aditionale (GNI resurse proprii)	67.8
Venit total	100

Cadrul financiar multi-anual pentru 2007-2013
Propunerile Comisiei privitor la următorul cadru financiar 2007–2013, incluzând de asemenea sistemul de resurse proprii, sunt în acest moment discutate de către Consiliul şi de către Parlamentul European. Comisia a sperat să ajungă la un accord în primăvara 2005.
Totuşi, Consiliul European nu a reuşit să ajungă la un accord la întrunirea acestuia în Iunie 2005 şi acum obiectivul este Consiliul European să ajungă la un accord în Decembrie 2005, care va trebui să fie aprobat de asemenea de către Parlamentul European, privitor la cadrul financiar multi-anual pentru 2007-2013.
Comisia propune ca Uniunea să-şi concentreze acţiunea pe parcursul următorilor şapte ani asupra trei priorităţi principale:

• 
  Integrarea pieţei unice în obiectivul mai larg al dezvoltării susţinute, mobilizarea politicilor economice, sociale, şi de mediu pentru a realiza acest scop. Scopurile cuprinse de această prioritate, care corespund noilor categorii 1 şi 2, sunt competitivitatea, coeziunea şi prezervarea şi managementul resurselor naturale.
  

• 
  Oferirea unui sens real conceptului de cetăţenie Europeană prin completarea zonei de libertate, justiţie, siguranţă şi acces la bunuri publice şi servicii de bază – o prioritate reprezentată de noua categorie 3.
  
• 
  Stabilirea unui rol coerent pentru Europa ca şi partener global – inspirată de valorile sale de bază – în asumarea responsibilitătilor sale regionale, promovarea dezvoltării susţinute şi contribuirea la siguranţa civilă şi strategică. Aceasta corespunde categoriei 4.
  

Cadrul finaciar multi-anual pentru 2007-2013

Categorii 2000-2006	Categorii 2007-2013
1) Agricultură	1) Creştere susţinută 1a) Competitivitate pentru creştere şi forţa de muncă 1b) Coeziune pentru creştere şi forţa de muncă
2) Acţiuni structurale	2) Prezervarea şi managementul resurselor naturale
3) Politici interne	3) Cetăţenie, libertate, siguranţă şi justiţie
4) Acţiune externă	4) Uniunea Europeană ca şi partener global
5) Administraţie	5) Administraţie
6) Rezerve
7) Strategie Pre-aderare
8) Compensaţii	6) Compensaţii

Categorii în %	2006	2007	2013	2007 - 2013	2013/2007
1) Creştere susţinută	40	45	48	46	129
1a) Competitivitate pentru creştere şi forţa de muncă	7	9	16	13	213
1b) Coeziune pentru creştere şi forţa de muncă	32	36	32	33	107
2) Prezervarea şi managementul resurselor naturale	47	44	36	40	101
CAP	37	33	27	29	97
3) Cetăţenie, libertate, siguranţă şi justiţie	2	2	3	2	173
4) Uniunea Europeană ca şi partener global	7	6	10	9	190
5) Administraţie	3	3	3	3	122
6) Compensaţii	1	0 .3	-	0 .1	-
Total obligaţii	100	100	100	100	121

1.4 Istoria şi obiectivele politicii regionale europene şi Fondurile

Structurale

FONDURILE STRUCTURALE
Politica regională europeană este o politică care promovează solidaritatea. Se alocă mai mult de o treime din bugetul Uniunii Europene pentrun a reduce diferenţe de dezvoltare între regiuni şi disparităţile dintre cetăţeni în ceea ce priveşte bunăstarea.
Uniunea Europeană, prin politica sa regională urmăreşte ajutorarea regiunilor mai puţin favorizate, restructurarea regiunilor aflate în declin industrial, diversificarea economiei zonelor rurale, cu agricultură precară şi revitalizarea cartierelor în declin din interiorul oraşelor. Crearea de locuri de muncă este principalul scop al politicii regionale. Într-un cuvânt, Uniunea Europeană urmăreşte întărirea “coeziunii” sale economice, sociale şi teritoriale.
Istoric
1957 - ţările semnatare ale Tratatului de la Roma (Italia, Franţa, Germania, Luxemburg, Olanda, Belgia) se referă în preambulul lor la nevoia “întăririi unităţii economiilor lor şi asigurării dezvoltării lor armonioase prin reducera diferenţelor existente între anumite regiuni şi aducerea în prim plan a regiunilor mai puţin favorizate”.
1958 - înfiinţarea celor două fonduri: Fondul Social European (FSE) şi Fondul European pentru Orientare şi Garantarea Agriculturii (FEOGA).
1975 - crearea Fondului European pentru Dezvoltare Regională (FEDR) pentru a redistribui o parte din bugetul de contribuţie a statelor membre, celor mai sărace regiuni.
1986 - Acta Unică Europeană pune bazele unei adevărate politici de coeziune menită să contrabalanseze povara pieţei comune între ţările din sud şi alte regiuni mai puţin favorizate. Crearea Fondului de Coeziune.
1989-93 - Consiliul European de la Bruxelles în Februarie 1988 crează Fondurile Solidarităţii (denumite în prezent Fondurile Structurale) şi le alocă 68 de miliarde ECU (la preţurile din 1997).

1992 Tratatul Uniunii Europene (Maastricht), intrat în vigoare în 1993, are ca scop coeziunea ca una din principalele obiective ale Uniunii, pe lângă unitatea economică, monetară şi piaţa comună. Stabileşte de asemenea crearea Fondului de Coeziune pentru susţinera de proiecte în domeniile mediului înconjurător şi transportului în cele mai puţin prospere state membre.
1994-99 pe lângă Fondurile Structurale se creează un Instrument Financiar pentru Pescuit(IFOP). Consiliul European de la Berlin (martie 1999) reformează Fondurile Structurale şi îmbunătăţeşte activitatea Fondului de Coeziune.
Aceste fonduri vor primi peste 30 de miliarde de euro pe an între 2000 şi 2006, adică 213 miliarde de euro în şapte ani. Departamentul pentru Politici Structurale în vederea Pre- aderării (DPSP) şi Programul pentru Aderare Specială pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (SAPARD), completează Programul Phare, deja în existenţă de şapte ani, pentru promovarea dezvoltării economice şi sociale şi protecţia mediului înconjurătoral ţărilor candidate din centrul şi estul Europei.
2000-01 - Consiliul European de la Lisabona (martie 2000) adoptă o strategie centrată pe munca salarială, menită să transforme Uniunea în “cea mai competitivă şi dinamică economie, bazată pe ştiinţă, din lume până în anul 2010”. Consiliul de la Gothenburg (iunie 2001) a completat oaceastă strategie punând-o în legătură cu dezvoltarea susţinută.
2004 - în 18 februarie, Comisia Europeană îşi prezintă propunerile pentru reforma politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013: “Un nou parteneriat pentru coeziune: convergenţă, competitivitate, cooperare”.
2006 - noi Reguli pentru Fondurile Structurale acoperind trei noi obiective: convergenţă, competitivitate, cooperare.
Disparităţi PIB/cap locuitor, 2002

sursa: EUROSTAT

Fig. Cât de mult se cheltuieşte pe Fondurile Structurale, 2000-2006
213 de miliarde Euros pentru toate contractele structurale pentru cele 15 state membre,

22 de miliarde Euros ajutorul de preaderare,

22 de miliarde Euros în intervenţii structurale pentru noile state membre
FONDURILE STRUCTURALE 2000-2006
Fondul pentru Dezvoltare Regională Europeană finanţează infrastructura, investiţii în creearea locurilor de muncă, proiecte pentru dezvoltare locală şi ajutor pentru intreprinderile mici.
Fondul Social European promovează sprijinirea şomerilor şi a grupurilor dezavantajate la locul de muncă, în primul rând prin finanţarea măsurilor de instruire şi a sistemelor de recrutare.
Instrumentul Financiar pentru Pescuit – pentru adaptarea şi modernizarea industriei pescuitului.
Fondul European pentru Orientare si Garantare a Agriculturii finanţează măsurile pentru dezvoltare rurală şi acordă ajutor fermierilor mai ales în regiunile care au rămas în urmă cu dezvoltarea.
Mai există şi alte surse de finanţări pe lângă aceste Fonduri Structurale, cum ar fi : Fondul de Coeziune desemnat să ajute cele mai puţin prospere ţări ale Uniunii: cele 10 noi state membre, ca de altfel şi Irlanda (până la sfârşitul anului 2003), Grecia, Portugalia, şi Spania.

Criterii pentru accesarea acestora este ca produsul naţional brut al ţării (PNB) să nu fie mai mare de 90% decât mediul din Uniune.

Fondul de Coeziune intervine pe tot teritoriul pentru a co-finanţa proiecte mari de infrastructură pentru mediu înconjurător şi reţelele de transport trans-european.

O treime din sumele alocate pentru Fondul de Coeziune este rezervat pentru noile state membre între 2004-2006.

Obiectivele prioritare ale Fondurilor Structurale:
Pentru a-i creşte impactul şi a asigura cele mai bune rezultate, 94% din fondurile pentru restructurare pe perioada 2000-2006 sunt concentrate pe trei obiective: