Universitatea “ babeş-bolyai” cluj napoca

Ascultarea martorilor

Conform prevederilor art. 78 din C. Pr. pen. martor este persoana care are cunostiinta despre vreo fapta sau vreo imprejurare de natura a servi la aflarea adevarului în procesul penal .

Desi legea prevede ca orice persoana poate fi ascultata ca martor, conform art. 79 şi 80 din C. Pr. Pen. exista unele exceptii :persoana obligata la secret profesional, sotul şi rudele apropiate ale invinuitlui, (nu şi nt obligate asa depuna ca martori, persoanele cu defecte psihofiziologice. . In ascultarea martorilor vor trebui avute în vedere citeva elemente ce pot influenta atit obiectivitatea relatari. or cit şi acuratetea lor

Pentru a putea aprecia obiectivitatea declaratiilor martorilor, pe lângă regulile tactice de ascultare, este necesar ca anchetatorul sa cunoasca şi sa inteleaga şi legile psihice pe care se fundamenteaza procesele de cunoasterea realitatii obiective:perceptia şi memorizarea.

PERCEPTIA

Poate fi definita ca fiind complexul senzatiilor ce sunt primite de la diferitele calitati ale obiectelor, proceselor şi fenomenelor lumii exterioare şi care şi nt reflectate sub forma unor imagini concrete. Deosebit de importante pentru calitatea perceptiilor il au reprezentarile , bazate pe experienta acumulata în cursul existentei anterioare. Cu alte cuvinte, lucrurile, fenomenele cunoscute anterior vor fi percepute mai usor, mai exact. De aceea, intr o cauza cu mai multi martori ai unui anumit eveniment , este mai util d. p. d. v. tactic , dar în acelasi timp este necesar şi obligatoriu a fi audiati în primul rind martorii care, datorita experientei personale(de viata sau profesionala)cunosc bine domeniulin care se includ imprejurarile care sunt vizate de anchetator prin ascultarea lor cu prioritate. Procesul perceptiei poate fi influentat de factori de natura obiectiva dar şi de factori de natura subiectiva.

a)factori obiectivi

 conditiile meteorologice( , ex. ploaie, ninsoare, ceata, etc. )

 intervalul extrem de scurt al perceptiei fenomenului sau obiectului, persoanei.

 zgomotul de fond din locul respectiv.

 grosimea unor obiecte interpuse intre martor şi fenomenul, obiectul, persoana perceputa.

b)factori subiectivi

 deficiente, defectiuni ale analizorilor la nivelul receptorilor perceptivi, sau în zona corticala.  abateri, fluctuatii ale atentiei,  stari afective puternice, (frica, oroare, rusine, furie, etc. ) starile de oboseala  nivelul diferit de dezvoltare a simtului de observatie

 excesiva dominatie a unor reprezentari despre lucruri percepute în cursul experientelor anterioare.

MEMORIZAREA

Baza acestui fenomen o constituie plasticitatea sistemului nervos, el constind în capacitatea unei persoane de a îşi inmtipari obiectele şi fenomenele percepute din lumea exterioara şi de a le reproduce în constiinta sa.

Datorita stimulilor externi au loc procese nervoase de excitatie sau inhibitie a unor parti ale scoartei cerebrale. Aceste procese formeaza conexiuni corticale temporare care produc în tesuturile nervoase schimbari functionale. Aceste ''urme nervoase''permit reproducerea factorului generator de excitatie/inhibitie(evocarea acestora)chiar în lipsa stimulilor externi. Memoria unei persoane poate avea ca dominanta:

  capacitatea motrica(a miscarilor)

  componenta vizuala

  componenta auditiva

  capacitatea logico verbala

  componenta emotiva

Trebuie precizat ca procesul de memorizare poate fi atit voluntar(dezvoltat prin repetarea notiunilor) cit şi involuntar. Inca din faza de relatare libera anchetatorul va trebui sa surprinda tipul de memorie pe care il poseda martorul şi sa exploateze aceasta trasatura. Rememorarea anumitor lucruri în cursul ascultarii martorului va fi influentata de starea de emotie, de oboseala de sanartate, de virsta, sau chiar de starea de amnezie în care se afla martorul.

Un factor deosebit de important ce va trebui luat în calcul în aprecierea obiectivitatii şi acuratetii relatarilor făcute de martor este timpul scurs de la perceperea fenomenului, obiectului, fiintei asupra carora se face relatarea.

Uitarea este un fenomen firesc şi necesar, producându se prin degradarea unor legaturi temporare dintre celulele nervoase corti cale, fara însă ca aceasta degradare sa insemne disparitia lor în totalitate. trebuie avut în vedere şi faptul ca interventia unor stari afective prea indelungate ( orgoliu, temere, umilinta, etc. ) poate inhiba legaturile nervoase temporare, afectand procesul de memorare. In aceste conditii, pe fondul unor permanente stimulari de natura negativa, pot aparea memorari şi interpretari false involuntare, acestea intiparindu se în aceasta forma distorsionata în mintea unei anumite persoane. Mai pot interveni apoi, odata cu trecerea timpului, alti factori de origine exterioara(zvonuri, denaturari) care deformeaza imaginea memorata, prin transmitere şi interpretare provenind de la diverse alte persoane care"fabuleaza"in necunostiinta de cauza, s. a. m. d.

Tactica ascultarii martorilor

În primul rind este necesară studierea atenta a dosarului, cunoasterea relatiilor dintre martor şi invinuit şi intelegerea în general a pozitiei acestuia în cauza respectiva, desprinderea caracteristicilor de baza ale martorului din punct de vedere psihologic, afectiv, etc.

Vor fi stabilite problemele care urmeaza a fi lamurite cu fiecare martor în parte, intrebarile care vor fi puse şi ordinea acestora.

Pentru cauzele mai complexe, şi mai ales pentru anchetatorii aflati mai la inceputul activitatii se recomanda intocmirea unui

plan de ascultare, cu indicarea tuturor datelor ce trebuie lamurite.

Ascultarea martorului parcurge trei etape:

1. Identificarea persoanei martorului, după care va fi intrebat dacă este ruda cu vreuna dintre parti, şi în ce relatii se afla cu acestea. Se va clarifica şi dacă a suferit vreo paguba în urma infractiunii. Pot fi purtate şi unele discutii prealabile, apte a aduce increderea martorului. Tot în acesta prima etapa se va cere martorului sa depuna juramintul.

Consideram ca este necesar sa se acorde importanta acestui moment , pentru a face ca martorul sa şi mta importanta celor ce urmeaza a fi declarate, conferind solemnitate momentului . Se vor evita deci atitudini''functionaresti''fata de aceste momente.

2. Ascultarea relatarilor libere asupra imprejurarilor cunoscute cu privire la cauza. Ca şi în cazul inculpatului , este recomandat ca cel ce relataza liber sa nu fie intrerupt decit atunci cind se observa indepartarea de la cauza. Prin relatarea libera exista posibilitatea ca martorul sa dezvolte noi aspecte, necunoscute de anchetator şi care chiar au scapat intr o prima faza martorlui, dar pe care acesta rememorind evenimentele şi le reaminteste, permitind cunoasterea unor noi aspecte asupra faptei. Aceste date noi vor fi însă privite cu reticenta necesară şi verificate cu ajutorul restului datelor existente.

3. Etapa adresarii de intrebari conform celor pregatite dinainte. Intrebarile vor fi clare şi precise, desfasurandu se intr o succesiune graduala.

Intrebarile nu vor fi puse cu intentia de a intimida martorul dar nici nu vor fi intrebari sugestive, de natura a sugera anumite raspsunsuri. Uneori, odata cu intrebarile se pot prezenta martorilor anumite obiecte, probe, care pot permite o corecta rememorare sau care permit demascarea unor declaratii nesincere, denaturate.

Pe parcursul ascultarii se va mentine o atitudine neutra, fara exteriorizarea unor atitudini de aprobare sau dezaprobare, acestea putind inflenta atitudinea martorului, devenind''sugestii voalate''sau chiar elemente de presiune psihologica asupra unora dintre persoanele ascultate. Tot în categoria intrebarilor sugestive pot fi incluse şi intrebarile alternative care propun martorului sa aleaga intre doua variante , uneori acesta alegand varianta de raspuns pe care o considera ca''favorabila opiniei anchetatorului', desi datele sale difera.

De mare ajutor este observarea comportamentului celui ascultat pe timpul relatarilor, permitind anchetatorului alegerea şi adaptarea procedeelor de audiere.

Ascultarea martorilor nu trebuie sa fie făcuta ca o formalitate, pasiv, impunandu se permanent o atitudine activa a anchetatorului, in scopul aflarii adevarului obiectiv.