luni, 24 iunie
Telefon cu Monica şi Virgil. Monica îmi povesteşte foarte mîndră cum au fost astăzi amîndoi la stomatolog, avînd fiecare în dotare cîte un baston impozant. Doctorul i-a primit cu un superb jeu de mots: Je vois que c'est le Festival de Cannes! (canne = "baston"; iar festivalul cu pricina e în plină desfăşurare).
Le povestesc de discuţia cu Marie-France, care primise vizita noii traducătoare engleze a lui Ionesco. Mînată de exigenţele "corectitudinii politice", doamna Kate Sinclair îi propunea lui Marie-France ca pentru personajul "servanta", la bonne (the Maid) din Lecţia să accepte varianta "corectă politic" the woman who does, un soi de "femeia care face treabă". "Aveţi soluţie, a întrebat-o Marie-France, şi pentru bufonii lui Shakespeare? Ne puteţi propune ceva pentru cameristele, valeţii şi servitoarele lui Moliere?"
Toate acestea se petrec într-o lume care pînă deunăzi nu excela prin vertiginoase schimbări de mentalitate. Monica îmi povesteşte cum în Franţa abia în urmă cu zece ani a fost modificat un articol din Codul Napoleon, care interzicea femeii să-şi păstreze, după căsătorie, numele de fată, în timp ce la noi, în interbelic, potrivit modelului legislativ importat din Belgia, lucrul era perfect posibil. Monica îşi amintea deopotrivă cum în 1952, după căsătorie, pentru deschiderea unui cont, a trebuit să se prezinte la bancă cu încuviinţarea autentificată a lui Virgil.
Dostları ilə paylaş: |
