joi, 4 iulie
Conferinţă a lui Vladimir Bukovski la "Noua Europă", în 1983, la Heidelberg, îi citeam cărţile dîrdîind de emoţie şi nu mă îndoiam nici o clipă că este singurul personaj în jurul căruia poate să se nască un mit contemporan. Omul continuă să mi se pară enorm, iar prin ceea ce a făcut pînă la expulzarea sa din URSS şi prin felul în care a gîndit şi continuă să gîndească după 1990 ― superior lui Soljeniţîn.
Conferinţa e dedicată epocii care a început după prăbuşirea comunismului. Bukovski o numeşte, superb, "epoca încorporării monstrului". Aceasta e soluţia pe care a găsit-o Vestul pentru a pune capăt războiului rece. Iar încorporarea monstrului în restul lumii a avut loc cu preţul uitării trecutului. Vreţi un exemplu de tehnică a încorporării? a spus Bukovski. Recent, Tony Blair face o vizită în Rusia şi declară cît de fericit e că se află într-o ţară care are o "experienţă vastă în combaterea terorismului". Să spui asta în chiar ţara care a inventat terorismul, care a finanţat terorismul internaţional şi care i-a antrenat, în tabere speciale, pe teroriştii veniţi din toate colţurile lumii! "Ceea ce mă sperie în această tehnică de încorporare a monstrului, a spus Bukovski, este absorbţia tel quel a structurilor care prelungesc trecutul, a celor care au controlat şi controlează totul fără ca ei să fie controlaţi."
Dar de ce se întîmplă asta? Pentru că există o complezenţă a Vestului faţă de trecutul comunist al Europei. Este o iluzie că Vestul a scăpat de Revoluţia din 1917, care a fost o "revoluţie bifurcată": bolşevicii au rămas în Est şi au impus comunismul prin revoluţie; menşevicii au trecut în Vest şi au instalat mentalitatea stîngistă prin partide şi reforme socialiste. Rezultatul nu e identic, dar contaminarea s-a produs. Iar încorporarea monstrului prin sacrificarea memoriei nu este decît expresia ultimă a acestei contaminări.
Dostları ilə paylaş: |
