Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 18 – LIRNE

Am ajuns la episodul spiritual nr.19, a cărui eroină este LIRNE SAWEG (echivalentul francez, Sadoul). Viaţa ei s-a desfăşurat între anii 476-523. LIRNE s-a născut în provincia Gallia (Galia), într-un sat situat în apropierea unei cetăţi romane. Ulterior, în acea zonă s-a dezvoltat oraşul francez Lille, care se află în apropierea actualei graniţe cu Belgia. Părinţii lui LIRNE erau de origine celtică şi se numeau Punak (tatăl) şi Elassa (mama). Cei doi soţi au avut 4 copii. Danala, fata cea mare, avea o soră mai tânără cu 3 ani, LIRNE. Urmau, în ordinea vârstei, fraţii lor: Rogar era cu 2 ani mai mic decât LIRNE, iar Marran avea cu 4 ani mai puţin decât fratele său.

Ţara lor, Gallia, populată în Antichitate de triburi celtice (gali), a fost cucerită de împăratul Caesar şi transformată în provincie romană. În secolul 5 s-au stabilit în Gallia francii, popor germanic, prin a căror fuziune cu populaţia galo-romană de limbă latină a luat naştere în secolele următoare poporul francez. Bazele Regatului Franc au fost puse de regele Clovis (481-511). În secolul 5, Gallia este împărţită între vizigoţi şi burgunzi (în sud), franci şi alamani (în nord). În timpul domniei sale, Clovis I a realizat creştinarea francilor, supunerea alamanilor (496) şi a vizigoţilor (507). Urmaşul lui Clovis I, Clotar I (511-561) a unit teritoriile franceze (în 558), formând regatele Austrasiei, Neustriei şi Burgundiei. La acea vreme, eroina noastră nu se mai afla printre cei vii.

LIRNE s-a născut în fatidicul an 476, când a avut loc prăbuşirea Imperiului Roman de Apus. În decursul vieţii ei, Regatul Franc s-a aflat sub domnia a 3 regi ce aparţineau dinastiei Merovingienilor (care fusese întemeiată de regele tribal Merowech): 1) Childerich I (457-481), fiul lui Merowech (Meroveu); 2) Clovis I (Chlodowech, Chlodvig) (481-511); 3) Clotar I (Chlotar, Clotaire) (511-561) a devenit regele tuturor francilor.

Soarta a purtat-o pe LIRNE din nordul Galliei, unde s-a născut, până în sud, la Burdigala. Vizigoţii, stabiliţi în apropierea hotarului sudic al provinciei Gallia, făceau dese incursiuni de jaf şi cucerire spre nord. După cum era obiceiul vremii, furau tot ce apucau, chiar şi femei. Când LIRNE avea 16 ani, în 492, un grup de năvălitori vizigoţi i-au pustiit satul. Fata a fost luată ca prizonieră de căpetenia vizigotă Jorrik, un bărbat în vârstă de 32 de ani. După o călătorie îndelungată, plină de primejdii, fugarii au revenit în sudul ocupat de ei. LIRNE a aflat cu uimire că ajunsese într-un oraş fortificat numit Burdigala, stăpânul ei luând-o de nevastă. Denumirea actuală a oraşului străvechi Burdigala este Bordeaux.

Timp de 15 ani, LIRNE şi-a dus viaţa de familie respectând obiceiurile vizigote, care se deosebeau în multe privinţe de cele din satul în care crescuse. La 18 ani a născut-o pe Genise, o fetiţă frumoasă şi iute din fire, ca tatăl ei. După 6 ani, în anul 500, a apărut Ozgad, mult iubitul fiu al lui Jorrik. Băiatul avea 7 anişori când oraşul a căzut sub loviturile armatei lui Clovis I, regele francilor. Jorrik a avut de ales între supunerea faţă de cuceritorii franci sau emigrarea la sud de munţii Pirinei, unde începuseră să se retragă compatrioţii săi vizigoţi. Lacrimile şi rugăminţile LIRNEI au fost decisive pentru rămânerea în Burdigala. Au acceptat convertirea la creştinism, pentru a căpăta un plus de încredere din partea noilor conducători ai oraşului.

Nevasta şi copiii s-au descurcat cum au putut, mai mult singuri acasă, Jorrik find mereu plecat în incursiuni de luptă, fiindcă le jurase credinţă ocupanţilor franci. Genise a crescut în umbra mamei, învăţând de la LIRNE toate treburile gospodăreşti. Erau nedespărţite toată ziua, făcând împreună mâncare, ţesând pânză de in, cosând haine din pânză şi piei de animale, cultivând legume în grădină, crescând animalele necesare hranei. LIRNE a învăţat de la mama lui Jorrik cum să îşi îngrijească micuţii, fiindcă obiceiurile locului erau diferite de cele pe care şi le amintea din copilărie. O chinuia dorul de părinţi şi fraţi, dar nu avea speranţa nici măcar a unei revederi.

Împlinise 46 de ani când a sosit vestea uciderii lui Jorrik într-o bătălie dusă la hotarul regatului de Orleans, pe care Clotar I a reuşit abia peste 2 ani (în 524) să îl anexeze parţial. LIRNE rămăsese văduvă în floarea vârstei, fără a se mai gândi vreodată la un alt bărbat. Genise, fiica ei, căsătorită cu un luptător franc, avea deja doi copii. Ozgad, la 23 de ani, a jurat răzbunare pentru pierderea tatălui său. Fiind şi el un luptător viteaz, a ajuns până la locul bătăliei ucigaşe care îi răpise tatăl. Credincios cauzei regelui, a contribuit prin devotamentul său de oştean la victoria obţinută de Clotar I, care a ajuns regele tuturor francilor.

LIRNE a supravieţuit doar un an după moartea soţului. Pentru ea, Jorrik reprezentase rostul femeii pe pământ. Bărbatul îi stătuse aproape în scurte perioade de timp, cât îi fusese îngăduit din partea comandanţilor de oaste. LIRNE nu l-a urât niciodată pe Jorrik pentru că o furase de lângă părinţi, ducând-o într-un ţinut îndepărtat, printre oameni duri, al căror limbaj nu îl cunoştea. Femeia s-a împăcat cu soarta ei, înţelegând că mai bine decât aşa nu avea cum să ajungă.

Nina Petre
20 mai 2014