Consiliul judeţean sibiu anexa la hcj sibiu nr. 48/ 2017

CONSILIUL JUDEŢEAN SIBIU

Anexa la HCJ Sibiu nr. 48/ 2017

STRATEGIA JUDEȚULUI SIBIU DE REDUCERE A EMISIILOR DE CO2 PENTRU PERIOADA

2016 – 2023

Ianuarie 2017

STRATEGIA JUDEȚULUI SIBIU DE REDUCERE A EMISIILOR DE CO2 PENTRU PERIOADA 2016 – 2023

CUPRINS

I.INTRODUCERE 4

II.DESCRIEREA JUDEȚULUI SIBIU 5

III.CADRUL LEGISLATIV PRIVIND SCHIMBĂRI CLIMATICE 10

IV.ANALIZA CONSUMURILOR DE ENERGIE 29

V.SURSE DE ENERGIE REGENERABILĂ ÎN JUDEȚUL SIBIU 46

VI.ANALIZA SWOT 59

VII.PLAN DE ACȚIUNE 2016 – 2023 63

BIBLIOGRAFIE 99

ANEXE 102

ANEXA 1 METODOLOGIE DE ELABORARE A STRATEGIEI CJ SIBIU 2016 - 2023 102

ANEXA 2 – LISTĂ CLĂDIRI CJ SIBIU 104

Lista tabelelor:


Lista figurilor:

1. INTRODUCERE

„Ne angajăm să promovăm acțiuni internaționale, naționale, sub-naționale și locale în domeniul schimbărilor climatice, inclusiv adaptarea şi atenuarea schimbărilor climatice, precum și să sprijinim ca orașele și așezările umane, locuitorii acestora și toți actorii locali relevanți să fie implementatori cheie. În plus ne angajăm să sprijinim consolidarea rezistenței și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din toate sectoarele relevante. Astfel de măsuri trebuie să fie în concordanță cu obiectivele Acordului de la Paris adoptat în cadrul CCONUSC (Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice), inclusiv stoparea creșterii temperaturii medii globale mult sub limita de 2 grade Celsius peste nivelurile pre-industriale, precum și continuarea eforturilor de a limita creșterea temperaturii la 1,5 grade Celsius peste nivelurile preindustriale.” Declarația de la Quito privind orașele durabileși așezările umane pentru toți, Conferința Națiunilor Unite privind Locuirea și Dezvoltarea Urbană Durabilă (Habitat III) de la Quito, Republica Ecuador în perioada 17-20 octombrie 2016, secțiunea Dezvoltarea urbană durabilă și rezilientă din punct de vedere al mediului, pct 79.

Consiliul Județean Sibiu este puternic angrenat în realizarea unor politici de dezvoltare durabilă a județului, acordând o atenție majoră îmbunătățirii calității vieții cetățenilor din județul Sibiu.
Energia este un element esential al dezvoltării durabile, prin urmare eforturile depuse pentru îmbunătățirea modului în care aceasta este produsă și consumată reprezintă o prioritate a Consiliului Județen Sibiu, care și-a asumat un rol activ în promovarea eficienței energetice și a surselor regenerabile de energie și implicit în combaterea efectelor încălzirii globale.
Obiectivele “Strategiei Județului Sibiu de reducere a emisiilor de CO2 pentru perioada 2016 – 2023” vizează în principal următoarele direcții de acțiune:

• 
  reducerea cererii de energie
  
• 
  utilizarea mai eficientă a energiei în toate tipurile de activități umane
  
• 
  promovarea sistematică a unui management adecvat în utilizarea energiei
  
• 
  producerea energiei din surse regenerabile acolo unde este identificat potențial
  
• 
  conservarea resurselor naturale
  
• 
  utilizarea durabilă a combustibililor fosili
  
• 
  transport durabil
  
• 
  management performant al deșeurilor
  
• 
  creșterea suprafețelor de spații verzi și păduri
  
• 
  planificarea teritoriului
  
• 
  utilizarea achizițiilor publice ecologice
  
• 
  promovarea parteneriatului public-privat
  
• 
  informarea și motivarea cetățenilor, a companiilor și a altor părți interesate la nivel județean cu privire la modul de utilizare a energiei în mod eficient
  
• 
  dezvoltarea capacității administrative de implementare a strategiei
  

“Strategia Județului Sibiu de reducere a emisiilor de CO2 pentru perioada 2016 – 2023” a fost elaborată de Fundația TERRA Mileniul III, cu sprijinul Consiliului Județean Sibiu - Serviciul Managementul Proiectelor.

Echipa TERRA Mileniul III a fost formată din:

• 
  Adrian Bădilă – Coordonator proiect, expert planificare strategică
  
• 
  Lavinia Andrei – expert schimbări climatice și eficiență energetică
  
• 
  Liviu Gheorghe – expert inventare emisii și resurse regenerabile de energie
  
• 
  Liliana Nichita – expert managementul deșeurilor și protecția mediului
  

“Strategia Județului Sibiu de reducere a emisiilor de CO2 pentru perioada 2016 – 2023” cuprinde și Planul de acțiune 2016 – 2023 care vizează în mod direct acțiunile Consiliului Județean și indirect tipuri de acțiuni ale părților interesate, cu impact asupra scăderii emisiilor de gaze cu efect de seră.

Metodologia de elaborare a strategiei este cuprinsă în ANEXA 1, parte integrantă a acestei strategii.
Este recomandabil ca cel puțin la nivel de Plan de acțiune acesta să fie actualizat/revizuit la doi ani.

2. DESCRIEREA JUDEȚULUI SIBIU

Judeţul Sibiu, situat în centrul României, în partea de sud a Transilvaniei, cu o suprafaţă de 5433 km² este învecinat la nord cu județul Mureș, la sud cu judeţele Argeş şi Vâlcea, la vest cu judeţul Alba și la est cu judeţele Braşov şi Mureş.

Ca și relief se disting 3 zone principale:

• 
  zona montană care ocupă aproximativ 30% din suprafața județului, reprezentată de Munţii Făgăraşului unde se întâlnesc înălţimi ce depăşesc 2500 m (vf. Negoiu 2535 m, vf. Vânătoarea lui Buteanu 2508 m), munţii Cibinului şi ai Lotrului;
  
• 
  zona de podiș care ocupă aproximativ 50% din suprafața județului, relief deluros cu înălţimi între 490 m şi 749 m - podişurile Hârtibaciului, Secaşelor şi Târnavelor;
  
• 
  zona depresionară de contact care se desfăşoară aproape continuu între cele două trepte de relief şi ocupă cca 20 % din suprafaţa judeţului - depresiunea Făgăraşului sau Ţara Oltului, Sibiului, Săliştei şi Apoldului sau Secaşului.
  

Figura II. Pozitțonarea și relieful județului Sibiu

Aşezarea județului în centrul ţării facilitează legăturile cu celelalte regiuni şi concentrează fluxuri de bunuri şi informaţii, iar relieful muntos din sudul judeţului creează un important potenţial hidrotehnic, silvic şi turistic dar obligă dezvoltarea infrastructurii pe anumite direcţii (văile Oltului şi Mureşului).

Din punct de vedere geologic, teritoriul judeţului Sibiu aparţine celor 2 unităţi mari geografice: muntoasă şi depresionară. Zona depresionară, s-a format la sfârşitul Cretacicului și în cadrul ei se disting din punct de vedere structural două zone principale, a cutelor diapire în care apar sâmburi de sare (Ocna Sibiului, Miercurea Sibiului) si a domurilor în care s-a acumulat gaz metan.

Județul Sibiu dispune de o bogată rețea de apă, cca. 2300 km, care face parte din doua bazine hidrografice – baziunul hidrografic Olt și bazinul hidrografic Mureș. Aceste surse însumând cca. 60 milioane metrii cubi în anul 2015, nu asigură necesitățile de alimentare cu apă potabilă și industriala de 64 milioane metrii cubi. Corpurile de apă din care peste 90% o reprezintă captarea din ape de suprafață au o stare ecologica bună sau moderată. ¹

Formele de relief predominante influenţează vegetaţia astfel încȃt în zona montanǎ şi sub-montanǎ sunt pǎşuni şi fȃneţe naturale, ceea ce face posibilǎ creşterea animalelor, mai ales a ovinelor ca activitate de tradiţie în județul Sibiu.

În anul 2015 pădurile în judeţul Sibiu acopereau 196,5 mii ha, ceea ce reprezintǎ 15,8% din totalul suprafeţei cu pǎduri din regiunea centru și cca. 3% la nivel naţional, formate în principal din foioase în proporţie de 62,3% şi din raşinoase 37,7% asigurând materie primă pentru industria lemnului, precum şi sursă de combustibil solid pentru gospodariile din mediul rural.

Funcţia economică care constă în capacitatea pădurii de a asigura resursa principală de masă lemnoasă din diferite specii forestiere şi resursele secundare ale mediului forestier - vânat, fructe, flori, plante medicinale, iarbă, frunze, ciuperci, coajă, răşină, etc., servește la dezvoltarea economiei şi asigurarea necesităţilor de consum ale populaţiei.

Începând cu anul 2008 se observă o tendință ușoară de creștere a suprafeței terenurilor împădurite așa cum este prezentat în tabelul II-1.

Tabelul II– Evoluţia suprafețelor împǎdurite în perioada 2007 - 2015

Categorii de terenuri şi specii de pǎduri	Anul 2007	Anul 2008	Anul 2009		Anul 2010	Anul 2011	Anul 2012	Anul 2013	Anul 2014	Anul 2015
	Mii hectare
Total	198,4	190	194,4	195,9		196,3	196,7	197,7	198,5	198,9
Suprafaţa pǎdurilor	193	187,7	192	193,7		194	194,5	195,4	196,2	196,5
Rǎşinoase	72,3	70,4	72,8	73,6		73,7	73,9	74,7	74,2	74,1
Foioase	120,7	117,3	119,2	120,1		120,3	120,6	120,7	122	122,4
Alte terenuri	5,4	2,3	2,4	2,2		2,3	2,2	2,3	2,3	2,4

Sursa: prelucrare date disponibile în baza de date a INS Tempo

Etajul pădurilor foioase se dezvoltă între 300 m şi 1200 m, pornind de la pădurile de gorun şi terminând cu pădurile de fag cu carpen. Pădurile de fag se întâlnesc pe suprafeţe restrânse, pe pantele nordice ale munţilor Făgăraş şi Cindrel, limita lor inferioară fiind la 400 – 500 m, iar cea superioară la 1300 – 1400 m. Între 1300 – 1500 se întâlnesc pădurile amestecate de fag şi molid, îndeosebi între văile Lotrioarei şi Cibinului. Etajul pădurilor de molid se desfăşoară, în general, între 1300–1800 m. În munţii Făgăraş lăţimea acestor păduri nu depăşeşte 2–3 km. În munţii Cindrel ele apar compact, cu cea mai mare extensiune în bazinele superioare ale Cibinului, Sadului şi Sebeşului, fiind formată în principal din molid.²

Pădurile joacă un rol important în regularizarea debitelor cursurilor de apă, în asigurarea calităţii apei şi în protejarea unor surse de apă importante pentru comunităţile locale fără alte surse alternative de asigurare a apei. Pădurile au un rol important în menţinerea stabilităţii terenurilor, inclusiv pentru controlul eroziunii, alunecărilor de teren sau avalanşelor.

Cu excepţia zonei montane cu păşuni şi fâneţe naturale unde preponderentă este creşterea animalelor, in zona depresionară de contact, agricultura este bine reprezentată de atât de sectorul vegetal cât şi de cel de creştere a animalelor. Pe suprafeţele agricole se practică o agricultură mixtă - cultura cerealelor, viticultură, pomicultura şi creşterea animalelor, activităţile având ponderi diferite în producţia agricolă determinate de relief şi baza pedologică. În zona colinară şi de podiş, se cultivă cereale, cartofi, legume, dar este dezvoltat şi sectorul de creştere a animalelor, iar în Podişul Târnavelor condiţiile sunt propice culturii viţei de vie.

Suprafaţa agricolă reprezinta în anul 2014 aproximativ 56% din totalul suprafeței județului Sibiu din care cea mai mare parte o reprezintă suprafața arabilă 118,5 mii ha, restul fiind reprezentat de păşuni 105,6 mii ha, fâneţe 71,6 mii ha, vii şi pepiniere viticole 2,8 mii ha și livezi şi pepiniere pomicole 5 mii ha.

Tabelul II. Sprafețele agricole și destinația lor în anul 2014

Destinația suprafețelor agricole total, din care:	Suprafața (mii ha)	Proporția
	303,619
Arabilă	118,498	39.0%
Pășuni	105,660	34.8%
Fînețe	71,575	23.6%
Vii și pepiniere viticole	2,839	0.9%
Livezi și pepiniere pomicole	5,047	1.7%

Sursă: prelucrare date disponibile în baza de date a INS Tempo

Figura II. Sprafețele agricole și destinația lor în anul 2014

Este de aşteptat ca agricultura şi silvicultura să aducă o importantă contribuţie la combaterea efectelor produse de schimbările climatice, prin:

• 
  Realizarea împăduririlor în vederea absorbţiei gazelor cu efect de seră, în special, prin înfiinţarea pădurilor tinere, cu viteză mai mare de creştere, care absorb cantităţi mai mari de CO2;
  
• 
  Utilizarea biomasei ca sursă de energie regenerabilă.
  

Schimbările climatice³ afectează habitatele de pădure și implicit speciile dependente, în diverse moduri:

• în zonele de deal, scăderea precipitaţiilor şi creşterea temperaturilor provoacă un declin drastic al productivităţii forestiere şi diversităţii pădurilor;

• în zonele montane, pădurile au fost şi sunt grav afectate de vânturile tot mai puternice şi mai frecvente şi de zăpada excesivă;

• pădurile sunt decimate de noi dăunători care s-au adaptat la temperaturile mai ridicate şi la secetă;

• temperaturile ridicate provoacă incendii ale pădurilor, care duc la daune materiale semnificative şi pun în pericol vieţi omeneşti.

Sursele regenerabile de energie din România au un potențial teoretic important insǎ potențialul utilizabil al acestor resurse este mult mai mic, din cauza limitărilor tehnologice, eficienței economice și a restricțiilor de mediu. Din potenţialul energetic economic total al surselor regenerabile al României, biomasa deţine mai mult de 50%.

Județul Sibiu din punct de vedere al potenţialul biomasei se situeazǎ la nivel mediu raportat la nivel naţional, cea mai mare contribuţie fiind a biomasei agricole dar şi cu o contribuţie importantǎ a biomasei forestiere.

Cu toate că județul Sibiu nu este din punct de vedere al potenţialului de biomasǎ în topul judeţelor cu un grad mare de aplicabilitate în producerea energiei termice, existǎ totuşi localitǎţi în care biomasa forestierǎ poate fi utilizatǎ pentru încalzire, mai ales în localităţile în care nu existǎ termoficare aşa cum este prezentat în figura II-3, respectiv în 6 orașe şi 215 comune.⁴

Figura II. Asigurarea cu energie termică prin termoficare

http://www.insse.ro/cms/ro/content/indicatori-de-statistica-regionala-tempo

3.