Dacă Dumnezeu a creat universul, atunci cine l-a creat pe Dumnezeu?

01.01.2015

Dacă Dumnezeu a creat universul, atunci cine L-a creat pe Dumnezeu?

 

O mulțime de sceptici pun aceasta întrebare. Dar Dumnezeu prin definiție este creatorul  necreat al universului, deci întrebarea ‘Cine L-a creat pe Dumnezeu?’ este ilogică, la fel cum ai întreba ‘Cu cine este căsătorit burlacul acesta?’

Prin urmare cineva mai sofisticat ar putea întreba: ‘Dacă universul necesită o cauză, atunci de ce Dumnezeu nu necesită o cauză?’ Și dacă Dumnezeu nu are nevoie de o cauză, de ce ar avea nevoie universul?’ Ca răspuns, creștinii ar putea folosi următoarea motivație:

1.       Tot ce are un început are și o cauză.

2.       Universul are un început.

3.       Deci, universul are o cauză.

Este important să accentuăm cuvintele subliniate. Universul necesită o cauză pentru că are un început, cum vom arăta mai jos. Dumnezeu, spre deosebire de univers, nu are un început, deci nu are nevoie de o cauză. În plus, teoria relativității generale a lui Einstein, care are un mare suport experimental, arată că impulsul este legat de materie și spațiu. Deci timpul însuși a început odată cu materia și spațiul. Deoarece Dumnezeu, prin definiție, este creatorul întregului univers, El este creatorul timpului. De aceea El nu este limitat de dimensiunea pe care a creat-o, deci nu are un început în timp – Dumnezeu este ‘Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică’ (Is. 57:15). Prin urmare El nu are o cauză.

Din contră, există bune dovezi că universul are un început.  Acestea pot fi văzute în Legile termodinamicii , legi de bază în științele fizice. 

·         Legea 1: cantitatea totală de masă-energie din univers este constantă.

·         Legea 2: cantitatea de energie disponibilă pentru lucru este limitată, pe când entropia este în creștere spre un maxim.

Dacă suma totală de masă-energie este limitată, și cantitatea de energie utilizabilă este în descreștere, atunci universul nu poate sa fi existat din infinit, altfel s-ar fi consumat deja toată energia utilizabilă- ‘moartea termică’ a universului. De exemplu, toți atomii radioactivi ar fi degradați, fiecare bucățică din univers ar avea aceeași temperatură, nici un lucru mecanic nu ar mai fi posibil. Deci, evidenta consecință este că universul a început în urmă cu un timp limitat cu un nivel ridicat de energie utilizabilă, și descrește spre o altă limită în timp. 

Acum, dacă cel care a pus întrebarea acceptă că universul are un început, dar nu acceptă că nu are nevoie de o cauză? Dar, este auto-evident că lucrurile care au un început au o cauză – nimeni nu neagă cu adevărat lucrul acesta în inima lui. Toată știința și istoria s-ar prăbuși dacă ar fi negat principiul cauză-efect. La fel s-ar întâmpla și cu aplicarea legii dacă poliția ar gândi că nu este nevoie de o cauză pentru un trup înjunghiat sau o casa tâlhărită. De asemenea, universul  nu poate fi auto-cauzat – nimic nu se poate crea singur, pentru că ar însemna că ceva a existat și înainte și-a început din nou existența, ceea ce este o absurditate logică.

În concluzie

 
·         Universul (inclusiv timpul însuși) poate fi demonstrat că are un început. 

·         Nu este rezonabil să credem că ceva ar putea să existe fără a avea o cauză.

·         Așadar și universul are nevoie de o cauză, cum ne învață și Geneza 1:1 și Romani 1:20.

·         Dumnezeu creator al timpului, este în afara acestuia. Deoarece El nu are un început în timp, El a existat dintotdeauna, deci nu are nevoie de o cauză.

 

Obiecții  

Există doar două moduri de a respinge un raționament:

1.       Demonstrează ce este logic invalid.

2.       Demonstrează că cel puțin una dintre  premise este falsă.

  a)      Este raționamentul valid?  

Un raționament valid este acela în care este imposibil ca ideea de bază să fie adevărată iar concluzia falsă. Rețineți că validitatea nu depinde de veridicitatea premiselor, ci de forma raționamentului. Raționamentul din această pagină este adevărat; este de aceeași formă cu următorul raționament: Toate balenele au coloană vertebrală; Moby Dick este o balenă; prin urmare Moby Dick are coloană vertebrală. Deci singura speranță pentru sceptic este să contrazică una sau ambele premise.

b)      Sunt premisele adevărate?  

1.      Are universul început?  

Ideile universului oscilant au fost promovate de ateii, precum Carl Sagan și Isaac Asimov doar pentru a evita noțiunea unui început, cu implicarea unui Creator. Dar, așa cum am demonstrat mai sus, Legile Termodinamicii subminează acest argument. Nici chiar un univers oscilant nu poate să contravină acestor legi. Fiecare din ciclurile ipotetice ar epuiza din ce în ce mai multă energie utilizabilă. Aceasta înseamnă că fiecare ciclu ar fi mai mare și mai lung decât precedentul, deci privind înapoi în timp ciclurile ar fi din ce în ce mai mici. Așadar modelul multiciclic ar putea avea un viitor infinit, dar poate avea doar un trecut finit. De asemenea, există multe șiruri de dovezi care arată că este mult prea puțină masă pentru ca gravitația să oprească expansiunea și să permită, în primul rând, desfășurarea ciclului, cu alte cuvinte, universul este “deshis”. Conform celor mai bune estimări (chiar susținând presupunerile despre vechiul pământ), universul tot are doar aproape jumătate din masa necesară unei recontractări. Aceasta include totalul combinat dintre materia luminoasă și materia non-luminoasă (găsită în aureolele galactice), ca și orice posibilă contribuție a neutronilor la masa totală. Niște dovezi recente ale unui univers “deschis” , reies din numărul “lentilelor gravitaționale” din cer, care redirecționează lumina. De asemenea, cercetările Supernovei demonstrează că rata de expansiune a universului nu încetinește destul pentru un univers închis. Se pare că există doar 40-80% din materia necesară pentru a cauza o ”mare implozie”. Întâmplător, această masă scăzută este de asemenea o problemă majoră pentru utilizarea versiunii ”inflaționare” a teoriei ”big bang-ului”, deoarece aceasta prezice o densitate a masei chiar în pragul unei prăbușiri --- un univers ”plat”.

În final, mecanismul necunoscut ar permite un salt înapoi după o ipotetică „mare implozie”. Așa cum Profesoara Beatrice Tinsley a Universității Yale a explicat, chiar dacă matematica spune că universul oscilează, „ Nu există niciun mecanism fizic cunoscut care să inverseze o mare implozie catastrofală”. Luate de pe hârtie și aplicate în lumea reală a fizicii, aceste modele încep de la Big Bang, se extind, se prăbușesc, și acesta este sfârșitul.

2.      Negarea unei cauze și a unui efect Unii fizicieni afirmă că mecanica cuantică încală acest principiu cauză-efect și poate produce ceva din nimic. De exemplu, Paul Davies scrie:

”… timpul spațial a putut să apară din neant ca un rezultat al tranziției cuantum. … Particulele pot apărea de nicăieri fără o legătură de cauzalitate specifică … Totuși lumea mecanicii cuantum se produce de obicei din nimic.”

Dar aceasta este o aplicare eronată a mecanicii cuantum. Mecanica cuantum niciodată nu produce ceva din nimic. Davies însuși a recunoscut pe pagina anterioară că scenariul său ”nu ar trebui sa fie luat prea în serios”.

Teorii care spun că universul este o fluctuație cuantică trebuie să plece de la supoziția că exista ceva de fluctuat - 'vacuumul lor cuantic' este mai mult un potențial de materie-antimaterie - nu 'nimic'. De asemenea, am o vastă experiență practică și teoretică în mecanica cuantică (QM) din teza mea de doctorat. De exemplu, spectroscopia lui Raman este un fenomen QM, dar din numărul de valuri și intensitatea benzilor spectrale, putem determina masele atomilor și forța constantelor legăturilor ce influențează benzile. Pentru a ajuta poziția ateului ce susține că universul a început să existe fără o cauză, ar fi nevoie să facem benzile lui Raman să apară nefiind cauzate de tranziția în statusul cuantic vibrațional, sau particulele alfa să apară fără nuclei preexistenți, etc. Dacă mecanica cuantică ar fi acauzală, cum unii ar crede, atunci nu ar trebui să pretindem că aceste fenomene au o cauză. Atunci ar trebui să-mi ard teza mea de doctorat în fizică cuantică, și toate jurnalele de spectroscopie să abdice, la fel cu orice studiu de cercetare în fizica nucleară.

De asemenea, dacă nu există cauză, nu există explicație de ce chiar acest univers a apărut în acest timp, sau de ce a apărut un univers și nu, să spunem, o banană sau o pisică. Universul nu poate avea posibilitatea de a-și explica începerea existenței , pentru că nu ar avea nici o posibilitate înainte ca el să înceapă să existe.