Friends don't have to be exactly the same

Yüklə 282,32 Kb.
ölçüsü282,32 Kb.
  1   2   3   4   5

People today, in all this new world technology and thinking, have lost sight of what a true friendship is. So, I thought I would help the world out a little and explain what real, true friends are. Therefore, keep these things in mind!

1. Friends don't have to be exactly the same. Friends have similarities but they also have their differences. The key to opening up the world of friendship is not only to expand on similarities but to accept each other's faults. Because you can't ever judge your friend.
2. Friends have to argue! No one likes to, but it is necessary to be healthy. Because if you agree on everything, either the government has expanded cloning subjects or someone isn't being true and is trying a little too hard.
3. You have to be comfortable together or else you just aren't going to click. If you feel edgy around the person then something isn't quite right.
4. Friends love unconditionally. They have their little angry moments, but what's done is done and all is forgiven and forgotten. Why let something that happened in the past ruin what happiness you could have in the future?
5. Believe in love at first sight because there is the equivalent in friendship. Some people think that you have to know someone really well to become good friends. Trust me, it's not true. If the first time you really spend time together you talk for 25 hours straight until 4:30 in the morning about some topic you thought no one else in the world understood, believe me, that's real love/friendship at first sight.
These are only a few of the basics. Just remember, friends are forever. But only if you keep it that way. Don't disappoint your friends, love them instead. And when they drive you crazy, love them that much more for being just a little bit different and maybe just a little bit eccentric!

Prof Aniela Moga

‘A true friend is someone who thinks that you are a good egg even though he knows that you are slightly cracked.’ Bernard Meltzer

‘A friend is one who knows us, but loves us anyway.’

Fr. Jerome Cummings
‘Who finds a faithful friend, finds a treasure.’ Jewish saying

‘What is a friend? A single soul dwelling in two bodies.’ Aristotle

‘Don't walk in front of me, I may not follow. Don't walk behind me, I may not lead. Just walk beside me and be my friend.’ Albert Camus

‘The only way to have a friend is to be one.’ Ralph Waldo Emerson

A faithful friend is the medicine of life.’ Apocrypha
‘Some people come into our lives and quickly go. Some stay for awhile and leave footprints on our hearts. And we are never, ever the same.’ Anonymous
‘Friendship is born at that moment when one person says to another: "What! You, too? Thought I was the only one." C.S Lewis
‘Silence is the true friend that never betrays.’ Confucius
‘When a friend is in trouble, don't annoy him by asking if there is anything you can do. Think up something appropriate and do it.’ Edgar Watson Howe
‘Friendship with oneself is all important because without it one cannot be friends with anybody else in the world.’ Eleanor Roosevelt
‘Let us be grateful to people who make us happy; they are the charming gardeners who make our souls blossom.’ Marcel Proust

  • I've learned that there are many good friends around, but true best friends are hard to come by.

    • I've learned that sometimes you love a best friend more than a boyfriend.

  • I've learned that a best friend is more important than a boyfriend.

    • I've learned that you can do something or nothing with a best friend and still have the best time.

  • I've learned that a true friendship has many memories, both good and bad, but all important.

    • I've learned that sometimes the most used part of a best friend is the shoulder you cry on, and the shoulder you are willing to lend.

  • I've learned that when a best friend is happy, you find yourself happy too, even when it has nothing to do with you.

    • I've learned that the only one who truly understands is a true friend.

  • I've learned that your heart is forever touched by a true friend, no matter how things end up.

    • I've learned that a best friend will call you in the middle of the night to talk without thinking, and it's OK.

  • I've learned that in many cases, a hug and a kind word from a best friend is the only thing that helps get you through the day.

    • I've learned that best friends stay up all night and on the phone for hours talking without even realizing it.

  • I've learned that a best friend can tell the difference between a silly crush, and more than that.

    • I've learned that sometimes a best friend is all you have.

  • I've learned that, most importantly of all, best friends will always be best friends, no matter what is happening in their lives, where they are, or what they are doing. A best friend is irreplaceable. This is the most important thing I could have ever been taught by a best friend.

friends … in the VIIth D

  1. Friends will be friends. – QUEEN

  2. I’ll be there for you – FRIENDS

  3. Together – BOB SINCLAIRE

  4. Freedom to love – LEXTER

  5. Don’t matter – AKON

  6. We love – Sean Kingston

  7. My love – Justin Timberlake

  8. We are the champions – QUEEN

  9. Goodbye, my lover – JAMES BLUNT

10.Familiy – RBD

… friends in the….. VII D

All are not friends that speak us fair; I cannot be your friends and your flatterer too.

Old acquaintance will soon be remembered.

A friend in need is a friend indeed.

There is no companion like the penny.

Old friends and old wine and old gold are best.

Books and friends should be few but good.

A hedge between keeps friendship green.

The death of a friend is equivalent to the loss of a limb.

To have a friend, be a friend.

Love is blind; friendship closes its eyes.

The best mirror is an old friend.

Life without a friend is like death without a witness.

The only unsinkable ship is FRIENDSHIP

1. watch TV together 2. play video games together 3. play toys

4. play computer games 5. write a poem 6. go Christmas caroling 7. give presents to each other 8. go to the cinema

9. listen to music 10. go to the park 11. tell secrets

12. give Valentine's cards 13. watch horror films together 14. eat with each other 15. tell jokes 16 dance and sing like there's no …tomorrow. 17. go to the zoo 18. play outside 19. go into the pool 20. just talk 21. play basketball 22. go on trips 23. play chess 24. read 25. sleep over

26. ride bikes 27. go fishing 28. be partners in school

29. help each other at homework 30. go to each other's birthday party

31. go to the beach 32. send letters 33. make your friend feel brave 34. share toys 35.give hugs 36. do each other's hair sandcastles 38. swing 39. play board games 40. play baseball 41. play football 42. Write an article about how proud you are to have a friend 43. play dress up 44. go shopping 45. go to concerts 46. color

47. polish each others nails 48. go ice-skating 49. go to a carnival 50. go over your friend's house 51 collect stamps 52.throw a party 53. be sad together 54. feed the ducks in the lake 55. go on a picnic 56. dance 57. go to the aquarium 58. build a snowman 59. play hide and seek

60. watch the sunset 61. plant flowers 62. laugh 63. share snacks 64. paint 65. have dinner together 66. do projects 67. go roller skating 68. write a story 69. kiss 70. build a tree house 71. skateboard 72. scare each other 73. race each other 74. arm wrestle

75. thumb wrestle 76. E-mail each other 77. show a magic trick 78. tell a friend how you feel 79. lend a friend money. 80. build up a friend's confidence 81. climb trees

82. congratulate your friend when something good happens

83. play cards 84. join a club together 85. walk to school together 86. pillow fight 87. stick up for each other 88. talk on the phone together 89. sit next to each other on a bus 90. do a science experiment together 91. chat for hours 92. make surprises 93. go sleighing

94. collect stamps 95. have snowball fights when school is cancelled 96. fly kites 97. solve puzzles 98. build sand castle 99. collect shells 100. make bead necklaces

101. Act as crazy as possible.
… Friends … in the Vth A

1. Dacă ar trebui să alegi un labirint în care te-ai duce?

a) labirintul vieţii

b) labirintul şcolii

c) labirintul dansului

2. Dacă ar trebui să cânţi un cantec, pe care l-ai cânta?

a) cântec de leagăn

b) cântec şcolăresc

c) cântec din desene animate

3. Ce filme îţi plac mai mult?

a) filme de epocă

b) filme ştiinţifice

c) filme de comedie

4. Ce sport ţi-ar plăcea să practici?

a) dans sportiv

b) handbal

c) înnot

5. Dacă ai avea un vis frumos cât timp ţi-ai dori să dureze ?

a) foarte mult

b) atât cât durează el

c) mă plictisesc repede

6. Ce cărţi îţi place să citeşti?

a) de dragoste

b) de ştiinţă

c) de aventuri

7. Jucăria ta preferată:

a) ursuleţ de pluş

b) puzzle

c) păpuşa Barbie/ maşina cu telecomandă

8. Ce culoare preferi?

a) alb

b) albastru

c) roşu

9. Unde ţi-ai dori să locuieşti dacă ai trăi în oraşul viitorului?

a) în natură

b) într-o casă cu grădină şi piscină

c) castel

10. Ai răspuns sincer la întrebări ?

a) Cred ca da.

b) Da

c) Nu ştiu


Notează răspunsurile pe o foaie şi numără variantele alese (a,b sau c)

Dacă numărul de variante “a” este cel mai mare atunci ai un suflet caracterizat de MELANCOLIE

Dacă numărul de variante “b” este cel mai mare atunci ai un suflet caracterizat de REALITATE

Dacă numărul de variante “c” este cel mai mare atunci ai un suflet caracterizat de JOC

Test propus de Bianca Radu


Formarea şi dezvoltarea competenţelor de citire la elevi constituie o activitate importantă a procesului învăţării la clasele primare. În clasele I şi a II – a elevii învaţă să citească, iar în clasele a III –a şi a IV –a citesc pentru a învăţa, citirea devenind un instrument de învăţare şi o tehnică a muncii cu cartea. Întreaga evoluţie a elevilor, atât în şcoală cât şi în viaţă, depinde de măsura în care cititul, devine un mijloc de informaţie şi de autoinstruire.

Prin tehnica citirii se înţelege deprinderea de a citi corect, curent, cursiv, conştient şi expresiv. Citirea curentă se realizează atunci când elevii pronunţă clar cuvintele. Citirea cursivă trebuie să se dezvolte o dată cu corectitudinea, expresivitatea şi caracterul conştient al citirii. Viteza se dezvoltă paralel cu capacitatea de înţelegere, pe bază de exerciţii, ajungând ca viteza normală a citirii să corespundă cu ritmul vorbirii lor. În vederea asigurării caracterului conştient al citirii, elevii trebuie să redea corect conţinutul textului parcurs. Citirea expresivă îi ajută pe elevi în înţelegerea celor citite, intonaţia şi accentul având rol important în redarea mesajului textului.

Combinarea citirii cu voce tare (stimulează efortul de concentrare) cu citirea în gând este necesară. Citirea se învaţă articulând, iar singurul mod prin care învăţătorul îşi dă seama de greutăţile pe care elevul le întâmpină la descifrarea textului şi de greşelile pe care le face este acela de a-l asculta. Condiţia esenţială este ca fiecare elev să depună efort propriu, indiferent de exerciţiile utilizate, acestea fiind variate.

Se pot folosi următoarele tipuri de exerciţii la clasele mici:

  1. Citirea împreună: elevul citeşte împreună cu învăţătorul;

2. Citirea în cor: se citeşte rar o parte din lecţie, având influenţă în realizarea justă a intonaţiei.

  1. Citirea în perechi: citesc doi elevi cu capacităţi diferite, având rol în diminuarea inhibiţiei.

4. Citirea ecou: un elev citeşte, iar altul îl secondează; unul citeşte iar ecoul este grupul, echipa; un grup de elevi citeşte, iar ecoul este alt grup.

5. Citirea alternativă: se citeşte o propoziţie cu voce tare, iar alta în gând; se citesc cu voce tare cuvintele care încep cu o consoană şi în gând cele care încep cu o vocală.

6. Citirea întârziată: elevul citeşte în gând şi apoi cu voce tare; elevul citeşte de două ori, prin repetare.

7. Citirea ortoepică: variantă a citirii silabisite; fiecare silabă se citeşte de două ori (lărgeşte orizontul de citire, dezvoltă precizia elevilor în succedarea silabelor în cuvinte).

8. Citirea consecutivă: un elev care citeşte mai lent citeşte după un elev care citeşte cursiv şi invers.

9. Citirea prin excludere: textul se citeşte cu voce tare, se exclud cuvinte la alegere, cuvinte care încep cu o vocală, primul sau ultimul cuvânt din propoziţie, se exclud cuvintele după virgulă sau unele părţi de vorbire.

10. Citirea continuă: învăţătorul citeşte o parte din text, iar un elev preia de unde a rămas.

11. Citirea în ştafetă: învăţătorul citeşte prima propoziţie sau un alineat, după care solicită un elev să citească mai departe.

12. Vânătorul de greşeli: un elev citeşte până greşeşte, iar apoi citeşte alt elev.

13. Citirea de semnalare a greşelilor: un elev citeşte iar ceilalţi semnalează când greşeşte.

14. Citirea în lanţ: fiecare citeşte câte o propoziţie, pe rând.

15. Citirea pe roluri: ca şi citirea dialogurilor, imprimă un ritm normal, cerut de conţinutul textului.

16. Citirea jocurilor de cuvinte: sunt citite la început rar, apoi din ce în ce mai repede, în cor şi individual.

  1. Citirea în şoaptă: elevul citeşte fără rezonanţa treptelor vocale.

  2. Citirea în gând: se citeşte un alineat şi se formulează o întrebare legată de conţinut.

  3. Citirea selectivă: se selectează din text un enunţ care descrie un obiect sau un personaj.

  4. Lanţul cuvintelor: se citeşte un cuvânt, iar elevii subliniază cuvintele care încep cu litera cu care s-a terminat cuvântul precedent. Se citeşte o propoziţie şi se subliniază în propoziţia următoare orice cuvânt începe cu litera de la începutul ultimului cuvânt citit anterior.

  5. Bucheţelele: se scrie pe tablă un cuvânt, iar elevii caută în text cuvintele care încep cu fiecare literă din cuvântul respectiv.

Inst. Marinela Lazăr , Şcoala Nr. 2 Galaţi

Ghidul antistres al temelor pentru acasă
Stresant, obositor, prilej de îngrijorare… Tema pentru acasă a copilului pare că aduce uneori cu ea toate aceste lucruri. Iată, însă, că ea poate deveni, cu puţin ajutor, un moment plăcut şi firesc pentru copil şi părinte.

În fiecare seară, aproape, copilul are de rezolvat lecţii pentru a doua zi. După oboseala acumulată de el şi de părinţi, temele pentru acasă pot părea o corvoadă pentru oricine.

Iată câteva sfaturi prin care părinţii pot elimina stresul acestor momente lucrând eficient:

  • Lasă-i o pauză după şcoală.

Unii parinţi cred că este mai bine ca temele să fie făcute cât mai repede,,ca să îţi iei o grijă”. Se pare că o astfel de metodă nu face decât să surmeneze copilul. Acesta nu are timp să facă la nivel subiectiv tranziţia de la părăsirea programului şcolar la revenirea acasă. În dorinţa de a avea mai mult timp liber după terminarea lecţiilor, copilul nu mai are vreme să se relaxeze, să se debaraseze de agitaţia acumulată la şcoală.

  • Transformă temele într-un ritual zilnic.

Un program riguros, respectat zilnic, favorizează capacitatea de învăţare. În plus, copilului îi va fi mai uşor ştiind că timpul dedicat temelor nu îi rezervă surprize neplăcute.

Posibilitaţile de concentrare ale unui copil sunt reduse: între 8 şi 10 ani, el poate avea nevoie de pauze scurte, creative (câteva minute dedicate desenului sau unui joc de Lego…), iar, până la vârsta de 12 ani, este preferabil ca timpul de concentrare fără întrerupere să nu depăşească o jumătate de oră. Nu uitaţi că trebuie să fiţi prezenţi în timpul de lecţii al copilului. Adultul are rol de organizator. Copilul are nevoie de îndrumare pentru a învăţa cum să îşi gestioneze timpul.

Părintele administreză programului micului elev şi serveşte, totodată, ca garant al coectitudinii . Aceasta nu înseamnă că trebuie să vă transformaţi în gardian sau în profesor.

Copiii au nevoie să simtă că există cineva de încredere care coordonează totul, care îl încurajează, îl laudă şi îi este alături, dacă nu se descurcă.

Două extreme de evitat:


Copilul nu are dreptate niciodată. Nu trebuie încurajat pentru că “ i se urcă la cap”. Dacă are probleme la lecţii trebuie să înveţe să se descurce singur. Temele nu sunt, oricum, suficient de multe sau grele.

Rezultatul: demontivarea, descurajarea, scăderea încrederii în sine şi a înţelesului pentru studii, teama.

Toleranţa extremă

Şcoala este foarte solicitantă. Copilul oboseşte de la efort şi trebuie protejat. Dacă spune că nu mai poate trebuie intervenit imediat.

Este bine ca membrii familiei să rezolve situaţia pentru ca lecţiile să nu rămână nefăcute.

Rezultatul: dezorganizare, lipsa responsabilităţii, a exerciţiului, alint exagerat, fragilitate, nepăsare.

Psihologii susţin că transformarea temelor într-o simplă obligaţie, ignorând partea imaginativă, curiozitatea, ritmul propriu, interesele şi particularităţile unui copil, îl poate demotiva foarte tare pe acesta. Ruptura dintre creativitate şi efortul de învăţare provoacă îndepărtarea de studiu.

  • Nu-i face tu temele.

Mulţi copii, ştiu să atingă coarda sensibilă a părinţilor. Însă, asa cum nu este bine nici ca temele să devină un motiv de teroare, micul elev trebuie să ştie că ele sunt responsabilitatea lui. Uneori el poate provoca tot felul de argumente care să îl scape de efort, iar mama sau tata se lasă impresionaţi de ele. Specialiştii recomandă intervenţia părinţilor numai atunci când este vorba de o problemă reală şi după ce copilul a depus eforturi de rezolvare.

Psihologii afirmă că, de la vârsta de 13 ani, influenţa părinţilor în pregătirea temelor se poate diminua. Este de preferat ca acest proces să aibă loc treptat şi discret. Dacă vedeţi că fiul sau fiica dumneavoastră ştiu să îşi respecte timpul de lucru şi se descurcă cu succes, supravegherea lor poate fi din ce în ce mai rară.

Dupa cinci ani în care părinţii au fost alături de copii învăţându-i să se organizeze şi să se responsabilizeze, prezenţa lor poate deveni mai discretă, pentru a le lăsa libertatea de dezvoltare.
Înv. Angheluţă Nicoleta
Dacă ne luăm după ştiinţă, timpul este ceva monoton, fărâmiţat în părticele egale, numite secunde; ele se adună în minute, ore, zile, cinci zile lucrătoare şi două de week-end. Obişnuiţi cu calendarul modern, oamenii uită că Dumnezeu a creat lumea în şase zile şi în a şaptea S-a odihnit şi că tocmai de aceea săptămâna este alcătuită din şase zile lucrătoare şi duminică, zi dedicată celor sfinte. Unii oameni de la sat mai păstrează rânduiala zilelor ca în vechime. Un ţăran, întrebat de etnologul Ernest Bernea, spunea despre duminică: „E ziua rugăciunii, a florilor şi a bucuriei, tot omul e mai curat, e altfel!” Ei au simţit de mult că zilele nu seamănă unele cu altele, că fiecare zi are fărâma ei de sfinţenie, că sfinţii pomeniţi în fiecare zi ne ocrotesc. O zi de post nu este la fel ca una de dulce, iar duminica şi sărbătorile au o lumină specială, care vine din Sfintele Taine care se săvârşesc în timpul slujbelor religioase. Cinstindu-i pe sfinţi, oamenii s-au obişnuit să cinstească zilele şi nu întâmplător şi le-au imaginat ca pe nişte bătrâne care îşi petrec zilele în rugăciuni şi post: Sfânta Luni, Sfânta Miercuri, Sfânta Joi, Sfânta Vineri şi Sfânta Duminică. Zilele de post s-au bucurat întotdeauna de multă cinstire şi le-au împărţit oamenilor anul în două: o parte în care posteau şi se rugau, şi încă o parte, când petreceau şi făceau nunţi.

Atunci când zilele şi sărbătorile se rânduiesc unele după celelalte în chip atât de înţelept, nu este de mirare că fiecare lucru trebuie făcut la timpul lui. Luni, fiind începutul săptămânii, cum începi, aşa îţi merge. E bine să pleci la drum sau să pui piatra de temelie a unei case noi. Iar oamenii credincioşi care voiau ca un lucru să le iasă bine ţineau lunea post negru sau post cu pâine şi cu apă. Despre marţi se spune că ar fi o zi cu trei ceasuri rele, de care e bine să te fereşti. Nu se porneşte la drum, nu se încep activităţi importante, că nu-ţi merge bine. Ziua de miercuri este foarte respectată, pentru că e ziua Maicii Domnului. Maica Domnului le dăruieşte sănătate celor care postesc. Joi îţi merge bine, poţi să faci orice. Unii o considerau ziua Sfântului Nicolae, care apără recoltele de grindină, ploi şi furtuni mari şi de aceia nu lucrau în zilele de joi dintre Paşti şi Rusalii. În ziua de vineri se ţine din nou post în amintirea Răstignirii Domnului Iisus Hristos. Sâmbăta este dedicată morţilor. Femeile sfinţesc la biserică bucate şi colivă, pe care apoi le împart de sufletul celor adormiţi. Unele sâmbete de peste an, înainte de marile posturi şi sărbători, au primit nume: Moşii de iarnă (înaintea Postului Sfintelor Paşti), Moşii de vară (înaintea Pogorârii Sfântului Duh). Numele ne arată că este vorba de ziua moşilor şi strămoşilor care aşteaptă să-i pomenim şi pe ei în aceste zile. Iar duminica este cea mai importantă zi a săptămânii. Ea nu face parte din timpul obişnuit , căci este zi de sărbătoare şi sărbătoarea preschimbă timpul, aşa cum rugăciunea preschimbă sufletul omului. Este ziua bucuriei spirituale şi a comuniunii cu Dumnezeu, când la Sfânta Liturghie se săvârşeşte Taina Sfintei Euharistii.

Marile sărbători creştine le-au rânduit oamenilor în vechime nu numai timpul, ajutându-i să se orienteze în hăţişul anului, ci şi anotimpurile. Ele nu începeau la nişte date calendaristice fără semnificaţie, ci la anumite sărbători mai mari: primăvara începea pe 24 februarie – Întâia şi a doua aflare a capului Mergătorului-Înainte şi Botezătorului Ioan, când oamenii au pus şi Dragobetele, vara pe 21 mai, de Sfinţii Constantin şi Elena, toamna pe 14 septembrie, la Ziua Crucii, iar iarna pe 30 noiembrie, la Sfântul Andrei.

Este o dovadă în plus că, de atâtea veacuri, românii gândesc şi trăiesc creştineşte şi de aceea ar trebui să trăim şi noi ca bunicii noştri, după o rânduială creştină, cu zile sfinte, zile bune şi sărbători. Altfel vom fi mai săraci sufleteşte. Şi mai trişti!

Prof. Tuluş Geanina
Culoare şi personalitate
Prezentă în tot ceea ce ne înconjoară, culoarea există în fiecare moment al vieţii noastre. Culoarea ne însoţeşte permanent, ea fiind constantă în existenţa noastră. Avem o paletă largă de culori de la cele ale hainelor pe care le purtăm, ale mobilei pe care o folosim pentru a ne decora casa, la cele ale produselor alimentare pe care le consumăm.

Culorile au influenţă asupra stării noastre de spirit, asupra capacităţii de memorare şi chiar asupra gustului mâncării, în concluzie asupra întregii vieţi.

Culorile calde, deschise stau la baza unei bune dispoziţii, având un efect stimulativ şi intreţinând o stare afectivă pozitivă. Aceste culori ne pot face mai deschişi, mai comunicativi. Culorile reci, închise induc stări psihice de tristeţe, depresie, scăzând nivelul energetic. Aceste culori ne pot face mai tăcuţi sau meditativi, interiorizaţi.

Atracţia sau, dimpotrivă, repulsia faţă de o culoare indică modul de raportare a personalităţii la exterior. Culorile sunt în concluzie un important instrument de psihodiagnoză a personalităţii. Preferinţele cuiva pentru anumite culori pot da informaţii importante despre structura personalităţii sale. Asocieri interesante pot fi facute între culori, trăsăturile de personalitate şi trăirile unui om.

Uneori este posibilă deducerea caracteristicilor personalităţii unui pictor când acesta foloseşte preferenţial 2-3 culori. Aici putem da drept exemplu obsesia lui Gauguin pentru galben.

În momentul în care facem alegerea unei anumite culori ne proiectăm trăirile şi stările interioare în exterior. Semnificaţia culorii este una universală indiferent de sex, vârstă sau educaţie.

Este demonstrat ştiintific faptul că lumina şi culorile au efecte diferite asupra afectivităţii indivizilor. Reacţiile şi atitudinile faţă de anumite tonuri de culoare sunt cauzate de puterea pe care culorile o "exercită" asupra psihicului nostru: ele ne pot calma, relaxa sau vindeca, sau ne pot face trişti, pot induce o stare de nervozitate etc. De asemenea, putem descoperi calităţile sau defectele unei persoane în funcţie de preferinţele pe care le are pentru anumite culori.

Albul simbolizează Luna, prin urmare feminitatea şi puritatea. Persoanele din această categorie au un suflet curat, sunt darnice, inocente şi de obicei sunt adeptele stilului de viaţă simplu.

Roşul este culoarea pasiunii şi a optimismului, care intensifică activitatea de orice fel, fiind considerată culoarea cea mai puternică. Ea induce vitalitate, curaj şi încredere în sine. Dar poate simboliza şi agresiunea sau pericolul.

Rozul, format din alb şi rosu, este o culoare feminină ca şi albul, inducând comfort şi relaxare. Este o culoare care îl face pe cel care îl poartă să iubească lumea, fiind deci culoarea dragostei şi totodată cea mai romantică şi afectivă culoare.

Portocaliul reprezintă ambiţia, fiind o culoare rece prin comparatie cu roşul. Energia portocaliului ne face mai veseli şi ne creşte pofta de viaţă

Galbenul este considerat culoarea pozitivă prin excelenţă, fiind cel mai aproape de lumina pură şi strălucire. Este culoarea ce aduce oamenii laolaltă - o culoare socială - şi în acelaşi timp culoarea oamenilor inteligenţi.

Verdele este recunoscut la nivel mondial ca fiind "culoarea care vindecă". Verdele simbolizează viaţa, creşterea şi renaşterea, fiind culoarea vegetaţiei ce ne înconjoară pretutindeni. Este culoarea echilibrului şi a autocontrolului.

Albastrul reprezintă personalităţile idealiste şi aduce linişte în suflet. Are un efect relaxant asupra sistemului nervos şi este recomandată folosirea lui ca agent terapeutic în tulburările somnului şi odihnei.

Violetul este culoarea legată de paranormal, dar este şi o culoare a suferinţei. Are un efect stimulator, neliniştitor şi descurajator, dând senzaţia de gravitate. Semnificaţia psihologică este de tristeţe, melancolie.

Maroul este culoarea care înfrânge extravaganţa. În unele cazuri, această culoare creează o senzaţie de tensiune. Totodată maroul este culoarea pământului si pădurii. Este solid, de încredere şi ajută la crearea unei atmosfere neutre, confortabile şi primitoare. Este culoarea care comunică sinceritate, putere, maturitate.

Auriul este culoarea perfecţiunii spirituale, culoarea sfinţeniei. Pentru a înţelege mai bine semnificaţia acestei culori este de ajuns să ne gândim la icoane.

Negrul este o culoare care sugerează confuzie, nehotărâre, durere, despărţire. Această culoare are o vibraţie negativă. Ea are efecte psihologice de nelinişte, reţinere, depresie, introversie; impresie de adâncime, greutate; are o semnificaţie psiho-afectivă de tristeţe, sfârşit, singurătate, despărţire, doliu. Poate fi utilizată ca element de delimitare, contrast sau fond pentru celelalte culori.

Dacă am trăi într-o lume "pictată" numai în alb şi negru am deveni mai agitaţi, mai nervoşi şi am suferi de mai multe afecţiuni, cu siguranţă. Simbolul culorilor spune multe despre personalitatea fiecăruia dintre noi. Un lucru ştiut despre culori este că ele pot schimba starea de spirit într-un anumit moment al zilei.

Chiar dacă nu realizăm efectele pe care culorile le au asupra psihicului şi afectivităţii noastre, ar trebui să începem să conştientizăm efectul terapeutic pe care acestea le au asupra noastră, eliberându-ne de stres, îmbunătăţindu-ne sănătatea şi făcând lumea mai plină de lumină şi de strălucire.


Stima de sine şi succesul în carieră

Cariera este una dintre coordonatele esenţiale ale existenţei omului contemporan. Prin carieră se înţelege o sumă de activităţi, de poziţii profesionale pe care cineva năzuieşte să le ocupe, însă pentru aceasta este are nevoie de un ansamblu de aptitudini, competenţe, cunoştinţe, etc.

Încă din primii ani de viaţă, copilul este învăţat că trebuie să îndeplinească în cadrul familiei anumite sarcini, că părinţii au o carieră, altfel spus că trebuie să muncească. Pe parcursul şcolii se insistă pe dezvoltarea de priceperi, pe însuşirea unor valori şi atitudini, succesul profesional fiind o rezultantă a acestora. În perioada 12-18 ani adolescentului i se configurează orientarea vocaţională. Înclinaţiile observate în perioada copilăriei şi a preadolescenţei se cristalizează în perioada şcolarităţii, definind aptitudinile elevilor. Ele intră în interacţiune cu celelalte sentimente şi atitudini specifice, formând capacităţile. Înclinaţiile elevilor pentru anumite tipuri de activităţi definesc formarea vocaţiei profesionale şi de aceea învăţământul acordă un rol deosebit orientării şcolare şi profesionale care încearcă să creeze premisele necesare însuşirii de abilităţi, deprinderi, cunoştinţe necesare tinerilor pentru a se putea integra cu succes într-o profesie. Orientarea şcolară şi profesională necesită o atenţie susţinută deoarece piaţa muncii evoluează, este într-o permanentă schimbare, iar tânăra generaţie trebuie să deţină capacităţile necesare pentru a se putea adapta. În 1999 Savickac a afirmat prioritatea educării tinerilor pentru independenţă şi flexibilitate stabilind cinci domenii prioritare: cunoaşterea de sine, informaţiile ocupaţionale, luarea deciziei, planificarea şi rezolvarea problemelor.

Orientarea şcolară şi profesională este o activitate complexă în care conlucrează numeroşi factori: părinţi, profesori, prieteni, specialişti, etc. Şcoala prin demersurile ei are ca finalitate capacitatea tinerilor de a lua o decizie în legătură cu orientarea profesională şi de a se armoniza cu cerinţele de pe piaţa muncii. Acţiunile de orientară şcolară şi profesională pornesc prin metode specifice un demers de identificare a aptitudinilor, de cunoaştere a elevilor şi de autocunoaştere. Dezvoltarea armonioasă a tinerei generaţii se poate realiza în mediul familial şi mai apoi în cel şcolar, unde elevul începe să-şi contureze o imagine de sine, începe să-şi dezvolte încrederea în sine.

Copilul, tânărul, dar şi adultul, devin conştienţi de imaginea de sine numai în situaţiile de grup, în activităţile colective sau în relaţiile zilnice cu ceilalţi. Fiecare facem parte simultan din mai multe grupuri care interferează: familia, clasa de elevi, profesorii, prietenii, etc.Tânărul, mai ales cel din clasele terminale, poate face diferenţa dintre imaginea socială de sine, cu alte cuvinte despre aprecierea celorlalţi despre el, şi stima de sine (imaginea de sine), adică cum se vede pe sine însuşi. Copiii şi tinerii vor să fie apreciaţi, respectaţi şi iubiţi indiferent de rezultatele şcolare, însă părinţii şi profesorii fac de cele mai multe ori aprecieri pozitive numai atunci când văd performanţe. Neîncurajarea celor cu rezultate slabe la învăţătură duce la lezarea imaginii de sine, iar remedierea acestei stări de fapt se poate realiza numai prin apreciere şi recompensă.

Carl Rogers şi Abraham Maslow au lansat ideea că fiecare persoană prin natura sa umană îşi dezvoltă capacităţile pozitive în măsura în care mediul îi permite. În orice copil există ceva bun, de aceea părinţii şi profesorii trebuie să-l accepte necondiţionat. Teoriile psihologiei unanimiste stau la baza învăţământului modern axându-se pe următoarele principii: fiecare copil este unic şi are o individualitate proprie, doreşte să fie respectat, dar nu revendică atitudini similare de la cei de vârsta lui. Învăţământul modern încurajează diversitatea şi pune accent pe stima de sine ca premisă în dezvoltarea personală.

Stima de sine este parte integrantă a imaginii de sine, construită din totalitatea percepţiilor privind abilităţile, atitudinile şi comportamentele personale. Stima de sine desemnează modul în care noi ne evaluăm, comparându-ne în permanenţă cu alţii şi depinzând de părerile altora despre noi. Stima de sine este componenta afectivă şi de reglaj a imaginii de sine. Încrederea în sine se dezvoltă în raport cu anumiţi factori: mediul particular de viaţă, evenimentele trăite în diferite etape ale existenţei, interacţiunea cu membrii familiei, cu prietenii, etc, iar etichetările negative pot duce la deteriorarea încrederii în sine.

Se reproşează copiilor că sunt ,,răi”, ,,proşti” sau ,,neascultători”, dar se trec cu vederea consecinţele acestor vorbe. Fiecare părinte doreşte să îndrepte anumite abateri ale copilului şi de fapt nu doreşte ca el să se perceapă pe sine ca atare. În mediul şcolar rezultatele la învăţătură şi disciplină nu ar trebui să-i determine pe dascăli să aibă atitudini negative faţă de copil, deoarece reproşurile primite sunt indicatori ai valorii de sine a acestuia. Într-un cuvânt, trebuie să acordăm o grijă deosebită modului în care vorbim copilului sau în prezenţa copilului.

În schimb o stimă de sine pozitivă şi realistă oferă condiţiile formării şi dezvoltării durabile a capacităţii de a lua decizii responsabile, de a accepta limitele personale, de a reacţiona pozitiv la presiunile grupului sau la eşecurile personale. S-a observat că elevii care au o stimă de sine pozitivă nu se simt complexaţi în raport cu alţii, stabilesc relaţii bune cu ceilalţi în planul comunicării, ştiu care le sunt limitele, acceptă schimbările şi realizează cu uşurinţă lucruri noi, sunt conştienţi că nu ştiu anumite lucruri, dar sunt dispuşi să înveţe, pot să minimizeze semnificaţiile eşecurilor şi să se mobilizeze, oferă ajutor celorlalţi, nefiind aroganţi sau cinici. Stima de sine nu trebuie confundată cu sentimentul de superioritate (autosuficienţă) deoarece prima este caracterizată prin realism, iar cea de a doua prin supraevaluarea sinelui.

Pentru ca elevilor să li se dezvolte stima de sine profesorii trebuie să aibă expectanţe în funcţie de nivelul de dezvoltare a copilului, să planifice activităţile din timp, iar când elevii întâmpină dificultăţi să fie ajutaţi, să fie lăudaţi pe latura comportamentului pozitiv şi a efortului, chiar dacă rezultatul muncii nu este perfect, să ofere posibilitatea elevilor de a alege şi, mai ales, să ofere recompense dentru munca depusă.

În concluzie, o stimă de sine pozitivă se asociază cu performanţele şcolare, cu o bună comunicare cu ceilalţi, cu adaptarea socială. Astfel de persoane au o atitudine realistă despre propria valoare, deţin capacitatea de a-şi asuma responsabilităţi, sunt dinamice, iar astfel de atribute sunt necesare tinerei generaţii pentru succesul în carieră.

Prof. Aura Nicoară


1. Bălan, Adriana (coordonator), Consiliere educaţională, Editura Aramis, Bucureşti, 2002;

2. Ilut, Petru, Sinele şi cunoaşterea lui, Editura Polirom, Iaşi, 2001;

3. Jigău, Mihai, Consilierea carierei, Editura Sigma, Bucureşti, 2001;

Relațiile profesorilor cu elevi în cadrul lecției
Procesul instructiv- educativ se realizează în contextul unei rețele complexe și dinamice de interacțiuni reciproce, între profesor și elevi, dar și între elevi, cu o importanță majoră pentru buna sa desfășurare.

Dobândind condiția de elev, copilul intră într-un grup social, la normele căruia trebuie să se adapteze. Elevul își desfășoară activitatea și se manifestă într-un grup stabil –clasa-, unde își însușește valori, clișee comportamentale, își formează convingeri prin imitație sau preluare conștientă. El se identifică cu grupul în care se integrează, preluând normele, valorile și scopurile acestuia, care mijlocesc relațiile cu ceilalți în cadrul activității comune. Prestațiile fiecăruia se desfășoară în fața grupului, trezind reacții de aprobare sau critice, prețuirea sau sancțiunea din partea colegilor, ceea ce joacă un rol deosebit de important în selectarea propriilor tipare de comportament și în formarea imaginii de sine.

Grupul asigură sistemul de referință pentru memebrii săi. Cunoașterea construcției sociale a claselor de elevi, a interacțiunilor ce se stabilesc între membrii unor astfel de grupuri sociale este esențială în asigurarea reușitei activității didactice.

Ca urmare a interacțiunilor se formează cu timpul anumite modele de comunicare, se creează situații dintre cele mai diverse: competitive, imitative. În grupurile unde predomină un climat calm de simpatie reciprocă între membrii săi, relații de colaborare cu caracter mobilizator, rezultatele sunt superioare față de cele în care predomină relații conflictuale, tensionate. Cunoașterea acestora facilitează progresul dirijării, prin măsuri adecvate, a influenței educative.

Profesorul se implică în activitatea didactică cu întreaga sa personalitate: motivație, aptitudini, nivel de competență, experiență personală. Predarea este o acțiune organizată și orientată de către profesor, cu scopul de a provoca modificări în comportamentul elevilor.

Natura relațiilor pe care profesorul le stabilește cu elevii este determinată nu numai de stilul de abordare a activității și de trăsăturile sale de personalitate, ci și de trăsăturile individuale și de grup ale elevilor. Cunoașterea partenerilor de activitate este indispensabilă. Pe de o parte e necesară cunoașterea valorilor pregătirii fiecărui elev, a trăsăturilor sale de personalitate , a statutului său în cadrul grupului-clasă, iar pe de altă parte, o cunoaștere a particularităților structurale și a fenomenelor de natură psihosocială ce au loc în grupul-clasă.

Cunoașterea elevilor îi permite profesorului să perceapă unicitatea fiecăruia, îl influențează, orientându-i conduita în activitățile desfășurate, fapt care constituie una dintre condițiile fundamentale ale organizării și funcționării procesului instructiv-educativ.

Optând pentru un stil democratic de relaționare, profesorul încurajează utilizarea strategiilor didactice apte, se stimuleze participarea elevilor la activitate, să le dezvolte simțul responsabilității, să faciliteze comunicările. Trebuie să motiveze elevul ținând seamă de dorințe și aspirații, încurajând manifestarea creativității și spontaneității. El caută în permanență să dezvolte motivații superioare, autocunoașterea, autocontrolul, coeziunea și solidaritatea grupului.

Clasa devine locul în care se stabilește un dialog autentic între participanții la activitate.

Inst. Marieta Țelinoiu


O floare călătoare
Sunt o floare,
Frumoasă şi mare.
Zbor pe aripi de vânt,
În timp ce cânt.

Călătoresc prin lume

Uneori fac glume.
Văd şi ascult,
Învăţ cântând.

Când mă gândesc la voi,

Plâng în şuvoi.
Dar iar zâmbesc,
În timp ce cânt,
Un cântec de dor,
Închinat tuturor!
Teodora Moraru

clasa a IV-a A


Mi-e dor
Mi-e dor, mi-e dor

De zâmbetul tău,

De privirea ta

Mi-e dor!

Mi-e dor, mi-e dor,

Stau şi grăiesc

Aceste cuvinte:

“Te iubesc” !

Mi-e dor,

Mi-e dor de tine,

Vino, dar cât mai repede,

Vino, nu mă lăsa,

Copilarie, draga mea !

Bianca Radu

Clasa a IV-a A

Mamă, eu chiar te iubesc

Şi aş vrea să-ţi dăruiesc,

Inimioara mea

Cu toată iubirea!

Mamă te ador

Şi vin încetişor.

Mai plângi uneori,

Te înveselesc uimitor.

Luna ţi-a zâmbit,

Fiindcă te-ai înveselit,

Şi soarele venea

În căsuţa mea.

Tu eşti zâna din poveşti

Şi vii să mă trezeşti,

Mă aperi mereu

De orice e rău.

Bianca Radu

clasa a IV-a A

Visul e o floare ce răsare,

Din magia stelei sale,

Ce îţi cântă la culcare!

Şi adormi uşor, uşor,

Zbori pe un nor!

Dimineaţa te trezeşti,

Vezi o floare şi zâmbeşti,

Atunci ştii că pe la tine

Visul trece, visul vine!

Teodora Moraru

clasa a IV-a A

Primăvara copăceii

Îşi veghează mugureii,

Mugureii lor cei mici

Să se facă mai voinici.

Vara sunt mai încântaţi,

De păsări sunt alinaţi.

Copilaşii tot se joacă

Burtica la soare-ndreaptă.

Toamna nu sunt fericiţi

De păsări sunt părăsiţi,

Ei un pic s-au bosumflat

Frunzele tot cad, tot cad…

Iarna iat` s-au îmbrăcat

Cu hăinuţe albe-n sat.

Moşuleţul a venit,

Eu sunt tare fericit!

Bianca Radu

clasa a IV-a A

Copilărie, draga mea,

Stai, te rog, nu pleca,

Nu pleca de lângă mine

O să-mi fie dor de tine.

De ce pleci de langă noi

Mă laşi cu griji şi cu nevoi.

E mai bine lângă tine

Nu pleca de lângă mine.

Eu încerc să te opresc

Dar mai tare te grăbesc,

Eşti un rai de pe pământ

Vii şi pleci chiar ca un gând.

Bianca Radu

clasa a IV-a A

Sunt un soare
Sunt un soare

Încălzesc hotare

Lumea toată eu iubesc

Şi pe toţi eu încălzesc.

Sunt o pasăre mare

Mă duc spre soare

Şi admir hotare

Pline de culoare.

Andreea Sârghe

clasa a IV-a A

Iarna rece a fugit,

Pomii toţi au înflorit

Cerul s-a înveselit,

Primăvara a sosit!

Mieii zburdă pe câmpie,

În oraş e bucurie

Copiii fac mărţişoare,

Pentru mămici iubitotare.

Păsări se întorc din zări

Umplând crângul de culori,

Ouăle le-om înroşi,

Iepuraşul va veni!

Natura se pregăteşte

Creştinul se primeneşte,

Totul este mai curat,

Căci Hristos a înviat!

Ana Zlătescu

clasa a IV-a A

Aceasta sunt eu
Gậndurile mele,

Sunt ca nişte stele.

Inima mea,

E ca un fulg de nea.

Sufletul meu,

E ca un zeu.

Un copil sunt eu,

Şi asta voi fi mereu!

Teodora Moraru

clasa a IV-a A

Acoperă-mi inima cu ceva ,

Cu zâmbetul unui bărân anotimp

Pierdut printre anii copilăriei mele


Aruncă-mi dintre nori spre gând

O stea şi…

Acoperă-mi inima cu ceva
Bulancea Egidiu

clasa a VIII-a A

Surâs de copil
Un vis,

Un surâs de copil

O lume mai bună,

Un gând umil…

Ce mulţi paşi sunt până la idealul căutat,

Însă deschizi ochii, şi nimic nu e adevărat

Ceaţă, deşeuri,

Un oraş poluat

Ştiinţa e folosită în cantităţi industriale,

Felicitări oamenilor,

Dar…natura moare.

Avem o ţara frumoasă,

Cu păduri defrişate

O ţară modernă,

Cu ape poluate.

Pentru mai multă lumină,

Mai multă verdeaţă

Pentru mai multe păduri,

Mai mult chef de viaţă
Avem nevoie de:



Un gest umil,


Yüklə 282,32 Kb.

Dostları ilə paylaş:
  1   2   3   4   5

Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur © 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə