Gail Kligman, Politica Duplicitatii

Gail Kligman, Politica Duplicitatii
Cap.2 Legiferarea reproducerii in socialism
Interventia statului in sfera private a facut parte din strategia denumita “Reconstructia politica a familiei”. Au fost promulgate o serie de legi si decrete care vizau restructurarea relatiilor familiale, a relatiilor intre sexe, atitudinea fata de corp si reproducerea umana.

Legislatia socialista privind avortul a cunoscut doua mari etape care corespund evolutiei constructiei socialismului in tara noastra. Prima etapa este cea a obedientei fata de URSS si fata de ideea comunismului international, care a avut ca rezultat faptul ca legislatia privind avortul din Romania a fost oglinda celei din URSS.

Astfel in 1948 este revizuit articolul 482 din Codul Penal, prin care era incriminat avortul. In URSS avortul fusese incriminat inca din 1936. Legalizarea avortului in Romania in 1957 apare intr-un context international favorabil. In URSS avortul fusese legalizat in 1955, iar in majoritatea tarilor socialiste in 1956. O alta cauza pentru legalizarea avortului a fost nevoia de forta de munca care a aparut in urma industializarii socialiste. Rolul esential al femeiiv care a fost subliniat in aceasta perioada este cel de muncitoare salariata, in defavoarea rolului de mama.

Statisticile arata ca intre 1946 si 1956 rata natalitatii a scazut incontinuu, ceea ce demonstra ca efectele legii din 1948 prin care era interzis avortul erau inexistente si ca femeile recurgeau la avorturi ilegale. Un motiv principal era contextul general. Romania se gasea dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial in plina perioada de tranzitie demografica, adica in trecerea de la tiparele traditionale ale fertilitatii si mortalitatii la cele moderne. Un alt motiv pentru scaderea natalitatii era ca in circumstantele respective, de mobilitate sociala si geografica crescanda, erau preferate familiile mai mici.

A doua etapa in evolutia legislatiei privind reproducerea corespunde cu afirmarea lui Ceausescu si cu dorinta acestuia de a impune un socialism national.. Din acest moment, deciziile luate de catre Romania vizau tocmai distantarea de URSS. Pronatalismul- sustinerea activa a cresterii demografice- a fost una dintre trasaturile esentiale ale comunismului nationalist al lui Ceausescu. In acest context a fost adoptat Decretul 770/1966 prin care avortul era interzis, cu o serie de exceptii. Politica lui Ceuasescu privind natalitatea a cunoscut de asemenea perioade usor diferite. Prima perioada este cuprinsa intre 1966 si 1974, cea de-a doua intre 1974 si 1983, iar ultima intre 1983 si 1984.

Introducerea in 1966 a acestei legislatii a fost motivata in primul rand politic. Desi motivul invocat de propaganda era cresterea fortei de munca, principalul interes se lega de exprimarea autodeterminarii si de pozitionarea geopolitica a Romaniei in sfera relatiilor internationale.

Exceptii de la Decretul 770/1966

• 
  sarcina pune viata femeii intr-un pericol care nu poate fi inlaturat prin alte mijloace
  
• 
  unul dintre parinti sufera de o boala grava care se transmite ereditar sau care determina malformatii congenitale
  
• 
  femeia insarcina prezinta invaliditati grave fizice, psihice sau senzoriale
  
• 
  femeie este in varsta de peste 45 de ani
  
• 
  femeia a nascut patru copii si ii are in ingrijire
  
• 
  sarcina este urmarea unui viol sau a unui incest
  

Legea prevedea sanctiuni atat pentru persoana care intrerupea sarcina, cat si

pentru complicii sai. Pedepsele variau de la amenda la condamnare efectuata la locul de munca sau in inchisoare. Politica aceasta a dat succes in primii doi ani de dupa promulgarea decretului. Astfel in 1967 numarul de nasteri s-a dublat, dar apoi rata fertilitatii a inceput sa scada din nou, in 1983 atingang nivelul din 1966.

In 1974 a fost demarata o noua campanie, care urmarea sa sublinieze “rolul deosebit si misiunea nobila” a femeilor in societate si care a corespuns cu Anul International al Femeii. Propaganda era insotita de anumite masuri administrative, precum asigurarea unor stimulente materiale si financiare pentru familiile cu multi copii, dar si masuri represive. Decretul 770 a cunoscut anumite modificari, care aveau ca scop cresterea controlului asupra asupra reproducerii umane. Deciziile privind intreruperea legala a sarcinii erau supuse unui control birocratic sporit. La sedintele comisiilor medicale care aveau dreptul de a decide efectuarea unui avort era obligatorie prezenta unui reprezentat al Ministerului Afacerilor Interne si unul al procuraturii. Varsta femeilor care aveau dreptul la avort a fost coborata la 40 de ani. Una dintre masurile extrem de represive a fost “teritorializarea”. Avorturile ilegale, care se soldau cu necesitatea unei interventii medicale, puteau fi tratate numai in anumite spitale, stabilite in functie de distributia lor teritoriala. De asemenea, in cazul acestor avorturi, medicii nu aveau dreptul sa intervina imediat, cu exceptia unor cazuri deosebit de grave precum blocaj renal, sau soc hemoragic. Personalul medical trebuia sa astepte sosirea reprezentatilor statului care sa analizeze situatia si sa hotarasca necesitatea unei interventii. Masurile luate in 1974 nu au dus insa la un boom al natalitatii, nici macar pe termen scurt, precum cele din 1967, ceea ce dovedeste ca populatia descoperise intre timp mijloace de a se sustrage efectului acestor legi.

A treia perioada a politicii pronataliste duse de Ceausescu (1983- 1989) a concis cu deteriorarea extrema a conditiilor de trai. Acesta hotarase achitarea cu orice pret a datoriilor externe, motiv pentru care intreaga productie s-a orientat spre exporturi. Principalele alimente au fost rationalizate, furnizarea caldurii si a electricitatii limitate. Decretul 770 din 1966 a fost din nou modificat in 1985. Conditiile in care femeile puteau solicita un avort legal erau mult mai drastice. Varsta la care femeile puteau sa ceara un avort legal a fost din nou ridicata la 45 ani de ani. De asemenea aceasta trebuia sa fi nascut cinci copii si sa ii aiba in ingrijire. In aceeasi perioada au fost luate masuri administrative care urmau sa stimuleze indirect cresterea demografica. Astfel intregul personal medical era considerat raspunzator pentru realizarea acestor obiective demografice. Neindeplinirea indicatorilor privind rata natalitatii aducea o reduce cu 15% a salariului.
Cap. 7 Raspandirea Cuvantului- Propaganda

Ca in toate regimurile leniniste, propaganda a avut rolul de legitimare a regimului si de educatie in masa. Principala metoda acesteia era redundanta, repetitia acelorasi mesaje care aveau rolul de modificare a constiintei.

Decretul din 1966 a venit ca o supriza pentru populatie, in mod evident neplacuta, iar rolul propagandei a fost de a “fabrica consimtamantul” populatiei. La aceasta a jucat un rol esential presa, dar si cadrele de specialitate, medicii, carora li se cerea sa se exprime public in favoarea avortului.

In functie de perioada, propaganda a accentuat diferite roluri esentiale ale femeii in societate. Astfel intre 1957 si 1966, cand avortul a fost legal a fost promovat rolul femeii muncitoare in uzina, in defavoarea celui de mama. Interzicerea avortului si debutul politicii pronataliste a adus in prim plan imaginea femeii mama, care putea contribui esential la reproducerea natiunii. Imaginile mamei, ale familiilor si copiilor au inundat sfera publica. In presa apareau nenumarate “elogii” aduse materninatii, care era prezentata ca “implinirea destinului de femeie”. Sfera publica a cunoscut de asemenea o mare afluenta a subiectelor despre sanatatea femeilor si a copiilor. Manipularea subiectelor medicale era o practica obisnuita. Astfel erau publicate diferite studii care demonstrau ca femeile mame dau un randament mai mare decat femeile fara copii si de asemenea sunt mai sanatoase. Femeile fara copii sunt expuse pe de alta parte risculului bolilor, depresiei etc. Medicii faceau declaratii publice in acest sens.

Dupa 1974 imaginea publica femeii a fost oarecum modificata. Femeia nu era doar mama, ci in primul rand actor economic si politic, devenind femeia creator. Aceasta schimbare de optica a coincis cu afirmarea Elenei Ceausescu in sfera publica. Un alt motiv invocat pentru aceasta redefinire publica a rolului femeii este necesitatea suplimentarii fortei de munca. In discursuri erau promovate valori precum egalitatea intre sexe, emanciparea femeii.