Odontoterapie

Grile licenţa 2016
ODONTOTERAPIE

1. 
   Cavitatea bucală este un organ cavitar delimitat de:
   

A. buze;

B. obraji;

C. arcadele alveolo-dentare;

D. vălul palatin;

E. laringe.
ABD

2. 
   *Cavitatea vestibulară este limitată în interior de:
   

A. obraji;

B. buze;

C. fundul de sac;

D. versantul extern al proceselor alveolo-dentare;

E. limbă

.

D

3. 
   Cavitatea vestibulară comunică cu cavitatea bucală propriu-zisă prin:
   

A. spaţiile interdentare;

B. spaţiul retromolar;

C. fundul de sac;

D. gaura mentală;

E. intervalul aflat între ultimul molar şi marginea anterioară a ramurii mandibulare.
ABE

4. 
   *Papila ductului parotidian proemină pe mucoasa jugală în dreptul coletului:
   

A. molarului prim inferior;

B. molarului prim superior;

C. molarului secund inferior;

D. molarului secund superior;

E. molarului de minte superior.
D

5. 
   Tunica mucoasă a vestibulului bucal prezintă următoarele formaţiuni clinice vizibile, palpabile şi repere
   

A. frenul buzei inferioare;

B. frenul limbii;

C. plicile alveolo-bucale;

D. gaura infraorbitală;

E. fosa canină.
ACDE

6. 
   Gaura mentală:
   

A. se situează în şanţul vestibular inferior labial;

B. se proiectează la jumătatea distanţei dintre marginea bazilară şi cea alveolară;

C. se proiectează între rădăcina mezială a molarului prim inferior şi cea a premolarului secund inferior;

D. se proiectează între rădăcinile celor 2 premolari inferiori;

E. se proiectează între rădăcina premolarului prim inferior şi cea a caninului inferior.
ABD

7. 
   Diviziunea topografică a cavităţii bucale propriu-zise cuprinde:
   

A. regiunea palatină;

B. regiunea sublinguală;

C. regiunea tonsilară;

D. regiunea retromolară;

E. regiunea vestibulară.
ABCD

8. 
   Linia „A” a regiunii palatine:
   

A. reprezintă o singură linie transversală, uşor concavă anterior;

B. reprezintă una sau mai multe linii transversale, uşor concave anterior;

C. marchează limita dintre palatul dur şi palatul moale;

D. corespunde marginii osoase posterioare a bolţii palatine;

E. nu corespunde marginii osoase posterioare a bolţii palatinE.
BCD

9. 
   Odonţiul este format din:
   

A. pulpă;

B. cement;

C. dentină;

D. smalţ;

E. ligament alveolo-dentar.
ACD

10. 
    Parodonţiul de susţinere cuprinde:
    

A. parodonţiul apical;

B. ligamentul alveolo-dentar;

C. osul alveolar;

D. gingia;

E. cimentul.
BCE

11. 
    Caracteristicile dentiţiei umane sunt:
    

A. difiodonţia;

B. homodonţia;

C. heterodonţia;

D. monofiodonţia;

E. polifiodonţia.
AC

12. 
    *Grosimea smalţului în regiunea incizală este de:
    

A. circa 2,3-2,5 mm;

B. circa 2 mm;

C. circa 2,5-3 mm;

D. circa 1,5 mm;

E. circa 1 mm.
B

13. 
    Compoziţia chimică a smalţului dentar cuprinde:
    

A. 90-95% fază anorganică;

B. 1-2 % fază organică;

C. 5-10% fază organică;

D. 95-98% fază anorganică;

E. 75% fază anorganică.
BD

14. 
    Membrana Nasmyth:
    

A. reprezintă cuticula primară a smalţului dentar;

B. este o membrană acoperitoare a capetelor interne a prismelor de smalţ;

C. acoperă dinţii recent erupţi;

D. se uzează prin masticaţie şi periaj;

E. reprezintă actul final al ameloblastelor, anterior degenerării acestora.
ACDE

15. 
    Smalţul dentar:
    

A. este incapabil de autoreparare;

B. este o structură densă şi foarte dură, impermeabilă pentru ioni şi molecule;

C. devine solubil în mediu acid, într-un mod neuniform;

D. devine solubil în mediu acid, într-un mod uniform;

E. devine mai permeabil odată cu înaintarea în vârstă, din cauza modificărilor din structura sA.
AC

16. 
    Joncţiunea smalţ-dentină:
    

A. reprezintă zona în care smalţul vine în contact cu dentina, fiind o suprafaţă ondulată, festonată;

B. reprezintă zona în care smalţul vine în contact cu dentina, fiind o suprafaţă netedă, liniară;

C. are o grosime de circa 30 μm;

D. are o grosime de circa 10 μm;

E. este o zonă hipermineralizată.
AC

17. 
    Odontoblastele:
    

A. sunt celule ce aparţin atât dentinei, cât şi pulpei dentare;

B. pot avea prelungiri ce depăşesc joncţiunea smalţ-dentină, în interiorul smalţului;

C. au prelungiri ce nu depăşesc niciodată joncţiunea smalţ-dentină, în interiorul smalţului;

D. au corpurile celulare cantonate la nivelul tubulilor dentinari;

E. prezintă prelungiri citoplasmatice denumite fibrele Tomes.
ABE

18. 
    Predentina:
    

A. este un strat de dentină mineralizată din vecinătatea corpului odontoblastelor;

B. este un strat de dentină nemineralizată din vecinătatea corpului odontoblastelor;

C. se găseşte întotdeauna la suprafaţa pulpei;

D. se găseşte întotdeauna la nivelul joncţiunii amelo-dentinare;

E. este cel mai recent strat de dentină format.
BCE

19. 
    Tubulii dentinari:
    

A. au capetele perpendiculare pe joncţiunea smalţ-dentină şi ciment-dentină;

B. sunt căptuşiţi la interior de dentina intertubulară;

C. variază în diametru, fiind mai largi la nivelul joncţiunii smalţ-dentină şi mai înguşti la nivelul pulpei;

D. variază în diametru, fiind mai înguşti la nivelul joncţiunii smalţ-dentină şi mai largi la nivelul pulpei;

E. prezintă mici ramificaţii laterale numite canaliculi dentinari.
ADE

20. 
    *Dentina secundară:
    

A. se numeşte şi dentină reparatorie;

B. este formată de odontoblaşti ca răspuns la iritanţii moderaţi de genul atriţiei, abraziei, etC.;

C. se depune într-un ritm lent pe pereţii interni ai camerei pulpare;

D. se depune localizat pe pereţii interni ai camerei pulpare;

E. prezintă aceeaşi direcţie a tubulilor dentinari ca în cazul dentinei primarE.
C

21. 
    Dentina scleroasă:
    

A. rezultă în urma îmbătrânirii individului;

B. rezultă în urma iritaţiilor de intensitate medie;

C. se formează în mod continuu pe toată durata vieţii individului;

D. produce o modificare în compoziţia dentinei primare;

E. se numeşte şi dentină reparatorie.
ABD

22. 
    * Porţiunea de dentină expusă în urma îndepărtării procesului carios cronic, ce a lăsat în urmă o suprafaţă curăţabilă, dură şi de culoare închisă, brun-negricioasă se numeşte: A. dentină scleroasă fiziologică;
    

B. dentină terţiară;

C. dentină secundară;

D. dentină eburnată;

E. dentină reparatorie.

D

23. 
    *Caracteristicile dentinei umane sunt:
    

A. este mai moale decât smalţul de circa 3 ori;

B. este un ţesut flexibil;

C. conţinutul mineral scade odată cu vârsta;

D. faza organică ocupă aproximativ 75% din volumul său;

E. este mai puţin mineralizată decât cimentul sau osul.
B

24. 
    Stratul de detritus dentinar:
    

A. se crează la suprafaţa smalţului prin acţiunea instrumentelor rotative;

B. acţionează ca un baraj natural al suprafeţelor tăiate, obliterând tubulii dentinari;

C. este greu dizolvat de către acizi;

D. este alcătuit din colagen denaturat, hidroxiapatită şi alte debriuri;

E. prezintă 2 componente: smear layer şi smear plug.
BDE

25. 
    Cimentul radicular:
    

A. are un conţinut mare de fluor, în comparaţie cu ţesuturile mineralizate;

B. este mai dur decât dentina;

C. este mai puţin transparent decât dentina;

D. se formează pe tot parcursul vieţii;

E. este format din celule numite „cimentoblaşti”.
ACDE

26. 
    Joncţiunea smalţ-ciment:
    

A. este numită şi linia cervicală;

B. poate presupune o zonă de expunere dentinară, atunci când smalţul nu se întâlneşte cu cimentul;

C. este o zonă relativ netedă la dinţii permanenţi cu o inserţie fermă a cimentului la dentină;

D. este lucul unde cimentul se leagă de smalţ;

E. este numită şi linia radiculară.

ABD

27. 
    * Stratul acelular al cimentului:
    

A. se depune şi se găseşte mai frecvent în jumătatea apicală a rădăcinii;

B. se depune şi se găseşte mai frecvent la nivelul furcaţiilor radiculare;

C. predomină în jumătatea coronară a rădăcinii;

D. se găseşte pe toată suprafaţa cimentului radicular;

E. predomină în 1/3 apicală a rădăcinii.
C

28. 
    *Compoziţia chimică a cimentului radicular cuprinde:
    

A. 20% fază organică;

B. 75% fază anorganică;

C. 45-50% fază anorganică;

D. 95% fază anorganică;

E. 50-55% fază anorganică.
C

29. 
    Simptomele subiective ale cariei simple sunt:
    

A. durere la rece şi la cald;

B. durere la rece şi la dulce;

C. durere la masticaţie;

D. apariţia provocată dar şi spontană a durerii;

E. dispariţia durerii odată cu încetarea acţiunii excitantului.
BE

30. 
    * Zona de predilecţie a cariei dentare cea mai susceptibilă este:
    

A. zona de la nivelul punctului de contact interdentar;

B. zona de sub punctul de contact interdentar;

C. zona coletului dinţilor;

D. zona şanţurilor şi a fisurilor de la nivelul coroanelor dentare;

E. suprafaţa radiculară.
D

31. 
    *Principala componentă minerală a smalţului, dentinei şi cimentului o constituie:
    

A. calciul;

B. oligoelementele;

C. hidroxiapatita;

D. fluorul;

E. carbonaţii.
C

32. 
    Procesul de demineralizare al smalţului din timpul formării cariei:
    

A. este ireversibil;

B. presupune dizolvarea cristalelor de hidroxiapatită;

C. este reversibil cu condiţia unui pH neutru;

D. este reversibil cu condiţia unui mediu lichid cu suficienţi ioni de fosfat de calciu Ca⁺²PO^-3₄;

E. presupune dizolvarea fibrelor de colagen.
BCD

33. 
    Procesul de remineralizare a unei leziuni carioase simple presupune:
    

A. reconstruirea cristalelor de apatită parţial dizolvate;

B. reacţii chimice similare pentru smalţ, dentină şi ciment;

C. o evoluţie asemănătoare a cariei pentru smalţ, dentină şi ciment;

D. apariţia cariei cronice;

E. existenţa unui pH < 4,5.
ABD

34. 
    * Studiile histologice arată următoarele zone distincte în caria smalţului:
    

A. zona 1 este cea mai profundă zonă şi reprezintă vârful de atac al leziunii;

B. zona 1 este denumită şi zona întunecată, deoarece nu transmite lumina polarizată;

C. zona 2 este numită corpul leziunii carioase;

D. zona 3 este denumită şi zona întunecată;

E. zona 3 este zona externă sau de suprafaţă, relativ neafectată de atacul carios.
A

35. 
    Modificările apărute în dentină în urma atacului carios ajuns la acest nivel sunt:
    

A. degenerarea şi dizolvarea materialului organic al dentinei;

B. degenerarea şi dizolvarea materialului anorganic al dentinei;

C. invazia bacteriană consecutivă pierderii integrităţii structurale;

D. demineralizarea dentinară de către un acid organic diluat;

E. invazia bacteriană anterioară pierderii integrităţii structuralE.
AC

36. 
    Zonele histologice ale dentinei carioase sunt:
    

A. zona 1 - dentina normală;

B. zona a 2-a - dentina subtransparentă;

C. zona a 3-a - dentina transparentă;

D. zona a 4-a - dentina tulbure;

E. zona a 5-a - dentina afectată.
ABCD

37. 
    Clasificarea cariei dentare după extinderea procesului carios şi al raportului cu pulpa: A. caria de gradul I este caria suprafeţei radiculare;
    

B. caria de gradul II este caria smalţului;

C. caria de gradul III este caria complicată cu pulpopatii;

D. caria de gradul IV este caria complicată cu parodontita apicală;

E. caria de gradul II este caria smalţului şi a dentinei.

CDE

38. 
    Caracteristicile cariei dentare acute sunt:
    

A. este mai frecventă la adulţi;

B. este mai frecventă la copii;

C. prezintă complicaţii pulpare tardive, rare;

D. este o carie umedă;

E. presupune degradarea lentă a ţesuturilor dure dentare.
BD

39. 
    În odontoterapie oglinda dentară se utilizează pentru:
    

A. proiectarea fascicolului luminos pe zona de examinat;

B. exercitarea de presiuni pe părţile moi cu scop de diagnostic;

C. îndepărtarea şi protejarea părţilor moi în timpul acţionării cu instrumentarul rotativ;

D. explorarea suprafeţelor inaccesibile prin vizibilitate indirectă;

E. aprecierea existenţei şi cantităţii de tartru supra şi subgingival.
ABCD

40. 
    *Caracteristicile sondei dentare „corn de vacă” nr. 23 sunt:
    

A. este o sondă dentară în baionetă;

B. este o sondă dentară cu 2 curburi în planuri diferite;

C. este utilizată pentru explorarea joncţiunii smalţ-ciment pe suprafaţa distală a premolarilor;

D. este utilizată pentru dinţii frontali superiori;

E. este o sondă dentară cu un unghi obtuz, drept sau ascuţit, în acelaşi plan.
C

41. 
    Separarea lentă a dinţilor, fără pierdere de substanţă, se realizează cu:
    

A. depărtătorul Ivory;

B. depărtătorul Eliot;

C. depărtătorul Ferrier;

D. lemn de portocal;

E. aţă pescărească.
DE

42. 
    Inspecţia corectă a arcadelor dentare va fi precedată de:
    

A. clătirea gurii pacientului cu multă apă în asociere cu un dezinfectant;

B. uscarea suprafeţelor dentare ce vor fi examinate;

C. îndepărtarea tartrului în cazul existenţei acestuia, în serviciul de profilaxie;

D. utilizarea anestezicului de contact;

E. izolarea cu digă a dinţilor examinaţi.
ABC

43. 
    Diafanoscopia presupune:
    

A. plasarea vestibulară pe dintele de examinat a sursei de lumină;

B. plasarea orală pe dintele de examinat a sursei de lumină;

C. evidenţierea leziunii carioase ca o pată întunecată pe fondul translucid al dintelui;

D. evidenţierea leziunii carioase ca o pată translucidă pe fondul întunecat al dintelui;

E. vizualizarea în oglindă a suprafeţei dentare inspectate.
BC

44. 
    *Defectele cuneiforme:
    

A. apar mai frecvent la nivelul molarilor şi premolarilor;

B. apar mai frecvent la nivelul incisivilor;

C. prezintă pereţii cavităţii netezi şi coloraţi;

D. sunt plasate vestibular în 1/3 cervicală a dinţilor;

E. sunt rezultatul hiperfluorozei.
D

45. 
    *Testarea vitalităţii pulpare cu zăpadă carbonică:
    

A. produce o scădere a temperaturii până la +4˚C;

B. produce o scădere a temperaturii până la -29, -30˚C;

C. produce o scădere a temperaturii până la -79˚C;

D. produce o scădere a temperaturii până la 0˚C;

E. produce o scădere a temperaturii pţnă la -10˚C.
C

46. 
    Care sunt factorii ce influenţează incidenţa cariei dentare:
    

A. latitudinea geografică;

B. vârsta;

C. sexul;

D. factorul social;

E. apartenenţa rasială.
ABCE

47. 
    Care sunt perioadele de creştere a incidenţei cariei dentare în cazul factorului vârstă: A. 4-8 ani;
    

B. 6-12 ani;

C. 11-19 ani;

D. 55-65 ani;

E. 18-25 ani.

ACD

48. 
    *Care este formula de calcul a indicelui de intensitate a cariei DMF, ce are ca şi corespondent în literatura română de specialitate indicele CER (C-cariat, E-extras sau absent şi R-restaurat sau obturat):
    

A. (C+E+R) x 100/28;

B. (C+E+R) x 28/100;

C. (C+E+R) x 32/100;

D. (C+E+R) x 100/32;

E. (C+E+R / 32) x 100.

A

49. 
    Simetricitatea cariilor:
    

A. la dinţii şi chiar la suprafeţele omologe, caria apare la intervale scurte de timp;

B. la dinţii şi chiar la suprafeţele omologe, caria apare la intervale lungi de timp;

C. este întâlnită mai ales la arcada superioară;

D. este întâlnită mai ales la arcada inferioară;

E. nu există elemente de simetricitate în ceea ce priveşte apariţia cariilor la om.
AD

50. 
    Susceptibilitatea la carie în funcţie de vârsta posteruptivă a dinţilor:
    

A. cariile ocluzale apar în primele 6 luni - 1 an după erupţie;

B. cariile ocluzale apar în 1-3 ani după erupţie;

C. cariile ocluzale apar la circa 3 ani după erupţie;

D. cariile suprafeţelor proximale apar în general la circa 3 ani după erupţie;

E. cariile suprafeţelor proximale apar în general la circa 2 ani după erupţiE.
BD

51. 
    Susceptibilitatea la carie în funcţie de poziţia dinţilor pe arcadă:
    

A. este mai mare cu cât dintele ocupă o poziţie mai mezială în cadrul grupului;

B. este mai mare cu cât dintele ocupă o poziţie mai distală în cadrul grupului;

C. excepţie fac molarii de 6 ani;

D. excepţie fac caninii;

E. excepţie fac incisivii.
BCD

52. 
    * Formula de calcul a indicelui cavitar IC. este:
    

A. IC = (nr. dinţi examinaţi x 100) / carii noi;

B. IC = nr. dinţi examinaţi / carii noi;

C. IC = (carii noi x 100) / nr. dinţi examinaţi;

D. IC = carii noi / nr. dinţi examinaţi;

E. IC = (nr. dinţi examinaţi x 4) / carii noi.
C

53. 
    Datele culese într-o colectivitate privind caria dentară, prelucrate statistico-matematic, oferă relaţii cu valoare ştiinţifică despre:
    

A. eficienţa sau ineficienţa măsurilor igienico-sanitare;

B. influenţa obiceiurilor alimentare;

C. statusul odontal al unui grup dat;

D. planificarea necesarului de forţe şi materiale pentru asanare;

E. perioada de debut a cariilor.
ABCD

54. 
    Cronologia apariţiei cariilor la dinţii umani permanenţi este următoarea:
    

A. molarul 1 superior, molarul 1 inferior, molarul 2 inferior, molarul 2 superior;

B. molarul 1 inferior, molarul 1 superior, molarul 2 superior, molarul 2 inferior;

C. molarul 1 inferior, molarul 1 superior, molarul 2 inferior, molarul 2 superior;

D. premolarii inferiori, premolarii superiori;

E. premolarii superiori, premolarii inferiori.
CE

55. 
    Îmbunătăţirea stării de sănătate bucală în ţările industrializate se datorează următorilor factori:
    

A. utilizarea crescută a antibioticelor;

B. creşterii consumului de glucide;

C. intervenţia vastă a programelor de profilaxie;

D. creşterea conştiinţei sănătăţii bucale;

E. larga răspândire a folosirii fluoridelor sub orice formă.
ACDE

56. 
    * Faza a II-a de colonizare a plăcii bacteriene supragingivale cuprinde:
    

A. spirale şi spirochete 3%;

B. coci şi bastonaşe gram pozitive 60%;

C. coci şi bastonaşe gram negative 30%;

D. fusiforme şi filamentoase 7%;

E. spirale şi spirochete 9%.
D

57. 
    Faza a I-a de colonizare a plăcii bacteriene supragingivale cuprinde:
    

A. spirale şi spirochete 3%;

B. coci şi bastonaşe gram pozitive 60%;

C. coci şi bastonaşe gram negative 30%;

D. fusiforme şi filamentoase 7%;

E. spirale şi spirochete 9%.
BC

58. 
    * Faza a III-a de colonizare a plăcii bacteriene supragingivale cuprinde:
    

A. spirale şi spirochete 3%;

B. coci şi bastonaşe gram pozitive 60%;

C. coci şi bastonaşe gram negative 30%;

D. fusiforme şi filamentoase 7%;

E. spirale şi spirochete 9%.
A

59. 
    Fazele de colonizare bacteriană a plăcii supragingivale sunt următoarele:
    

A. faza I = ziua 1;

B. faza I = zilele 1-4;

C. faza II = zilele 1-4;

D. faza II = zilele 4-9;

E. faza III = zilele 9-14.

AC

60. 
    Dintre cele 8 stereotipuri de Streptococcus mutans asociate cu caria dentară fac parte:
    

A. S. rattus;

B. S. sobrinus;

C. S. salivaris;

D. S. cricetus;

E. S. sanguis.
ABD

61. 
    *Microorganismele asociate cu progresiunea activă a leziunii carioase sunt:
    

A. specii de fusobacterium;

B. specii de lactobacillus;

C. specii de actinomyces;

D. specii de veillonella;

E. streptococii mutans.
B

62. 
    *Microorganismele asociate cu iniţierea cariei în smalţ sunt:
    

A. specii de fusobacterium;

B. specii de lactobacillus;

C. specii de actinomyces;

D. specii de veillonella;

E. streptococii mutans.
E

63. 
    Speciile de microorganisme predominante în dentina cariată sunt:
    

A. specii de fusobacterium;

B. s. mutans;

C. s. sanguis;

D. s. salivaris;

E. specii de lactobacillus.
BE

64. 
    Pelicula salivară:
    

A. se formează în 2 ore de la îndepărtarea materialului organic şi a bacteriilor de pe suprafaţa dinţilor prin detartraj şi periaj;

B. se formează în 12 ore de la îndepărtarea materialului organic şi a bacteriilor de pe suprafaţa dinţilor prin detartraj şi periaj;

C. are rol de a proteja smalţul dentar;

D. are rol de a reduce fricţiunea dintre dinţi;

E. are rol de a furniza matricea pentru remineralizarE.
ACDE

65. 
    Mecanismele generale de protecţie furnizate de salivă sunt:
    

A. prin remineralizare;

B. prin sistemul tampon;

C. prin activitatea directă antibacteriană;

D. prin activitatea indirectă antibacteriană.

E. prin înlăturarea mecanică a bacteriilor.