Rodica Elena lupu

Rodica Elena LUPU

Motto: Tainele mării nu se cunosc de pe mal...

Nu-s de seamă vorbele, când nu se văd faptele!

La multă lumină şi adevăr!

Născută în Războieni-Cetate, judetul Alba la 27 01 1951

Domiciliul actual Bucureşti.
Liceul Teoretic Ocna Mures, 1970
Institutul de Stiinte Economice, Cluj Napoca, 1973
Facultatea de Drept – Academia de Politie Alexandru Ioan Cuza, Bucuresti, 1994
De profesie jurist, conduce Editura ANAMAROL

A editat peste 400 de cărţi printre care şi ale renumitului scriitor Paul Goma: Arta ReFugii, Bonifacia, Săptămâna roşie, Jurnal 2004, Jurnal 2005, Jurnal 2006, Ostinato, Patimile după Piteşti, Gherla Lăţeşti.

Membru de onoare al Asociaţiei Interculturale „Ars Longa” din Nürnberg, membru ASLA Oradea, a Asociatiei Scriitorilor de Limba Romana din Canada, A Cenaclului Observatorul din Toronto, Asociaţei Române pentru Patrimoniu şi apare în WHO IS WHO – Enciclopedia Personalităţilor din România, 2006-2010.
Ca autor, semnează uneori şi sub pseudonimul literar Roena Woolf.
2011 -CD – CAT MAI E VREME – 14 melodii pe versuri semnate de Rodica Elena LUPU
A publicat 52 de volume de proză şi poezie si apare in 4 antologii:


CARŢI SCRISE ŞI PUBLICATE

DE

RODICA ELENA LUPU
2001:”VACANŢE, VACANŢE”, Editura Publiferom, Bucureşti.
2002: „PRĂJITURI ŞI SFATURI DE LA MAMA ŞI BUNICA”, Editura Publiferom, Bucureşti; „IEFTIN ŞI GUSTOS”, Editura Dacia, Cluj Napoca; „SFATURI ŞI PRĂJITURI DE LA MAMA ŞI BUNICA”, Editura Curtea Veche, Bucureşti;
2003: „VACANŢE, VACANŢE”, Editura Curtea Veche, Bucureşti; „VACANŢE–ANGLIA, VACANŢE–ITALIA”, „VACANŢE– GRECIA”, „VACANŢE–ISRAEL”, „VACANŢE–SPANIA”; „SĂNĂTATE ŞI FRUMUSEŢE”, Editura ANAMAROL, Bucureşti;
2004: „VACANŢE, VACANŢE–DRUMURI PRINTRE AMINTIRI” vol. I şi II, „VACANŢE, VACANŢE–ROMÂNIE, PLAI DE DOR”; „PRĂJITURI ŞI SFATURI DE LA MAMA ŞI BUNICA” ediţia a doua, „GLASUL INIMII” roman, „TIMPUL JUDECĂ ŞI PLĂTEŞTE” roman, Editura ANMAROL, Bucureşti;
2005: „MÂNA DESTINULUI” roman, „MIRACOLUL VIEŢII” roman, „ETERNA POVESTE” roman, „O UMBRĂ DIN TRECUT” roman; „IEFTIN ŞI GUSTOS” ediţia a doua; „SĂNĂTATE ŞI FRUMUSEŢE” ediţia a doua; din colecţia „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL“ au apărut: ”VIS ÎMPINIT”, „O CLIPĂ DE RĂTĂCIRE”, „UNDE EŞTI”, Editura ANAMAROL, Bucureşti;
2006: Din colecţia „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” a apărut: „DE CE OARE?”; „CLIPA” poezii; „SĂNĂTATE ŞI FRUMUSEŢE” ediţia a treia,  Editura ANAMAROL, Bucureşti.
2007: „POEZII PENTRU COPII”; „GLASUL INIMII” ediţia a II-a; din colecţia „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” au apărut: „PROBLEMĂ DE FAMILIE”, „VIVIANA”, „CAMPIONUL”, Editura ANAMAROL, Bucureşti.
2008: „VOI TRĂI...CLIPA” poezii, „REGĂSIRE” poezii ediţie bilingvă română-maghiară, Editura ANAMAROL, Bucureşti.
2009: „ALFABETUL POVEŞTILOR”; „AUTOPORTRAIT” poezii limba franceză, „DAR” poezii, „LUCKY” roman, Editura ANAMAROL, Bucureşti.
2010: „CU IN-CE-TI-NI-TO-RUL” poezii; poezii pentru copii: „ALFABETUL POEZIILOR”, „NUMĂRĂM ŞI POEZII ÎNVĂŢĂM”, „PLAI DE DOR”, „PRIETENIA”; „AUTOPORTRET-SELBSTPORTRÄT” poezii ediţie bilingvă română-germană; CLIPA-THE MOMENT poezii ediţie bilingvă română-engleză; “AUTOPORTRET-AUTOPORTRAIT” poezii ediţie bilingvă română – franceză; CÂT MAI E VREME-¿CUÁNTO TIEMPO QUEDA? poezii ediţie bilingvă română–spaniolă, Editura ANAMAROL, Bucureşti.
2011: „CLIPA / IL MOMENTO” poezii ediţie bilingvă română-italiană; „HAOS” poezii, „ÎNTRE ANOTIMPURI” poezii, roman „MISTER”,roman „IUBIRE, TU”, Editura ANAMAROL, Bucureşti

2012: „CLIPE IN DOI”, roman, Editura ANAMAROL, „DINCOLO DE TIMP”, roman, Editura Dacoromana Bucuresti, „BEYOND TIME”, roman lb. Engleza, Editura ANAMAROL, Bucuresti.
Poezii în Antologii: 2006: „SPIRALELE VIEŢII”; 2007: „DRUMURILE VIEŢII”; 2008: „ŞANSELE POEZIEI”, „DOAMNELE POEZIEI”, „RÂDEŢI CU NOI”; 2009: „ARTA DE A FII...”
Publică frecvent eseuri, povestiri şi poezie în revistele: „Agero” Stuttgart, Revista Euro-Observator Germania, „Observatorul” din Toronto – Premiul Special, sept. 2006, Revista de cultură a românilor din Canada „Alternativa”, Revista „Atheneum”, Canada, „Miorita USA”, Revista „Clipa”, SUA, „Romania Vip”, Dallas, SUA, „Curentul Internaţional”, Detroit, SUA, „Phoenix”, Arizona, SUA, „Pagini româneşti”, Noua Zeelandă, Romanian Global News – Agenţia de presa pentru românii de pretutindeni, Analize şi Fapte – ARP, revistele: „Ecoul”, Luceafărul românesc”, "Capricorn", „Boabe de grâu” „Semănătorul”, „Dacologica” editate de Asociaţia Română pentru Patrimoniu, „Oglinda Literară” revista „Starpress” „Confluente Romanesti”, „Armonii Literare” şi alte reviste.
Redactor: Confluente Romanesti, Roman in Lume (Spania), Pagini Romanesti (Noua Zeelanda)
Colaborează cu „Insula poeţilor”, „Reţeaua Literară”, Radio Timişoara, Radio România Actualităţi, Radio România Internaţional, Radio Dor de Ţară, Suedia, Radio Prodiaspora, Germania

.

Rdactor la Radio Diaspora Online Chicago, Redactor Radiovis.de.

Cplaboreaza cu diferite posturi de televiziune: TVR Cultural, TVR International, DDTV, OTV, TV ANTENA 2, TVRM, Favorit TV.
Participă la: Târgul Internaţional de Carte şi Muzică, Braşov, România, 2007; Întâlnirea Reprezentanţilor Comunităţilor Româneşti din Germania, Stuttgart, 27 mai 2007; Festivalul Callatis, ediţia a IX-a, 2007, în cadrul Salonului Artiştilor Români de Pretutindeni; Gala Celebritatilor Romania „Premiu Special Cultura”, 2010, Gala Celebritatilor Romania-Spania – „Premiu de Excelenta Cultura”, 2010; Gala Celebritatilor Romania FEMEI DE SUCCES 2010 „Premiu de Excelenta Cultura”.

[e-mail]

www.rodicaelenalupu.piczo.com

www.radiodisporaonline.com

www.radiovis.de

Să fac mai întâi o precizare. Dacă nu aş fi citit romanul „Glasul inimii”, unul dintre romanele scrise de Rodica Elena Lupu, roman care m-a fermecat, aş fi declinat fără să ezit invitaţia de a scrie despre poemele sale. Şi nu numai pentru că nu sunt critic literar, dar nu am ieşit din secolul 20 în materie de poezie şi nu pot să exprim decât opinii de diletant. Spun asta pentru că în acest capitol am rămas la René Char, la Henri Michaux şi la Rainer Maria Rilke.

Nu mă supăr, puteţi spune că sunt un demodat. Şi recunosc, citesc foarte rar şi întâmplător poezie. Fac şi eu ce pot, trăiesc în felul meu criza de azi a valorilor. Civilizaţia a reuşit să facă din progres tehnic o cauză fatală a regresului interior, aşa că, azi e mai mul decât o „secetă”.

O apreciez însă prea mult pe Rodica Elena Lupu ca intelectual căruia îi pasă şi iată-mă aşternând pe hârtie câteva gânduri. Am citit aceste poeme şi uşor surprins, şi cu interes, iar nu o dată, ca atunci când am ajuns la „Clipa”, la „Voi trăi”, la „Tainic joc”, la „Comoara tristă”, la „Drum închis”, la „Tainele mării nu se ştiu de pe mal!”, la „Scara cu flori”, la „Toamna”, la „Iubită mamă”, cu o emoţie tulbure.

Chiar dacă nu se mai scrie poezie ca în secolul din care am ieşit, Rodica Elena Lupu scrie cu sufletul, scrie ceea ce simte. Adică scrie româneşte, scrie aşa cum vorbeşte. Spun asta pentru că este ceea ce am simţit citind aceste poeme.
Octavian PALER

Ianuarie, 2007

Cât de rar te poţi privi in oglinda sufletului unui Poet – cartea lui de versuri – şi să-ţi revezi propriul suflet, cu trăirile lui, de fapt, ale tale, cu bucuriile şi suferinţele lui, de fapt ale tale. De fapt, ale tuturor. De fapt, ale lui homo universalis, care este suma lui homo faber, homo sapiens, homo ludens… De fapt, să te revezi, în primul rând, întru neuitare, OM, şi-apoi, rând pe rând, întru mirare şi delectare, faber, sapiens şi ludens…

Poezia ca stare. Să fii in stare să-ţi întrebi propriul eu, acela, insondabilul : «Oglinda, oglinjoară /Care-i cea mai benefică stare, bunăoară?» Iar răspunsul să ţi-l culegi de pe buze, în chip de petale de flori, şi să-l depui ca omagiu la picioarele Poetului…
Poezia ca mod de viaţă. Să te uiti în ochii semenilor, şi-apoi să le culegi impresiile, să vezi ce-ai semanat, şi să le depui în tainitele inimii : «Poezia ta cu noi are / De fapt, nu are/ Asemănare… ». Iar tu să roseşti frunzărindu-ţi inima, şi să-ţi crească, în chip de Crez, aripioare…

Poezia ca Iubire. Să-ţi iubeşti Trecutul, Istoria, să-nţelegi, cu indulgenţă, Prezentul şi să te rogi pentru Viitor şi Viitorime. Să vezi şi să crezi… Să vezi şi să creezi… Crede şi nu cerceta… Creează şi vezi ce-au zămislit propriile tale plăzmuiri… Şi nu uita că la început a fost Cuvântul…

Poezia este timp (o farâmă de Timp) spaţializat (Spaţiu circumscris unui petic de hârtie), pus în mişcare de Iubire (îngemănarea cu Muza, cu inspiraţia – inspirăm şi trăim). Poetul inspiră Poezie şi trăieşte. Prin ea şi pentru ea. De fapt, pentru noi, pentru a ne face mai buni, mai frumoşi.

Şi reuşeşte să ne facă viaţa mai bună. Nu mult, doar atât cât trebuie pentru a cunoaşte străfulgerarea crâmpeiului de fericire, cea atât de efemeră, de evanescentă, ba chiar mirobolantă… Mirarea de a ne descoperi altfel, pe noi şi lumea înconjurătoare, e de ajuns pentru a ne face fericiţi.

Poezia este o lecţie de mirare. Ne mirăm că suntem, în ciuda a toţi si a toate. Ne mirăm că iubim, în ciuda urii şi ostilităţii ce ne strivesc din toate părţile. Ne mirăm că ne putem prelungi şi înmulţi prin iubire, prin vlăstarele cărora le dăm rod, asemeni Arborelui Vieţii şi al Adevărului. Ne mirăm că ne mai putem mira…

Poezia ca delectare. Înainte de atemporala răfuială decembristă, rafturile librăriilor erau pline de cărţi de poezie clasică şi modernă, care se epuiza rapid. Se editau cărţi de poezie, chiar şi ale unor poeţi nu extrem de cunoscuţi şi proslăviţi de critică, în tiraje de 20.000 exemplare, clasicii şi cei celebri ajungând la tiraje de sute de mii de exemplare. Unde sunt acele vremuri, veţi întreba, reluând, retoric : Où sont les neiges d’antan ? Où sont les bons vieux temps ? Eu aş întreba cvasi-retoric: Unde ne sunt visătorii ? Unde ne sunt cititorii de poezie? Vor fi dispărut ei cu toţii în tulburele vârtej?!

Era, în adevăr, Poezia pentru ei o delectare? Sau sperau să-şi alunge plictisul şi disperarea, găsind eventual acolo reţete ale fericirii posibile în acele vremi, sau vreo scânteie de revoltă? Erau cititorii aceia fideli Poeziei ? Sau le cumpărau pentru că erau mai ieftine decât romanele, de exemplu? Doar pentru a umple un gol în bibliotecă? Existau de pe atunci bogaţi în devenire şi cereau librarilor – eram prieten cu aceştia, cum sunt şi acum - să le dea vreo doi, să zicem, metri de cărţi de o anumită înălţime şi lăţime, ca să fie uniforme, să dea bine la imagine… Sau eram toti o ţară de bogaţi în devenire?!
Eram o ţară de oameni care visam la mai bine. Ucigând Poezia din noi şi condamnând poeţii la uitare, am devenit mai săraci ca înainte, pustiul din suflete neputând fi mobilat ori decorat cu zorzoanele din tinichele lucitoare, oferite de economia de piaţă, care ne îndeamna la vânzarea de suflet, mult mai cumplită ca vânzarea de ţară. Ţara era exterioriul, sufletul este lăuntricul, este Sinele, este firea şi firescul, natura noastră. Suntem vinovaţi de extrem de înaltă trădare pentru că am trădat Poezia şi Poeţii la uitare prin nelectură, prin abandonul de spiritualitate.
Nu vom redeveni bogaţi spiritual decât prin întoarcerea la izvoare, la Poeta Vates, la Poezie, la Cuvântul cel dintâi stătător, decât redevenind noi cei primordiali, independenţi de perisabilă şi înjositoare materie. Revenind intra muros, reintegrând acel Palat în care desfătarea spirituală este singura preocupare, cea mai înălţătoare şi innobilantă dintre toate. Trăim paradoxul unor vremuri teribile: nu Poeţii au fost daţi afară din Cetate, ci noi ne-am alungat din Cetatea Poeziei, lasându-ne atraşi cu mărgeluţe de sticlă colorată de neguţătorii noului Bizanţ care este Occidentul actual.
În actualul Occident, editorii de poezie dau faliment, căci NIMENI nu mai citeşte Poezie… Trist! Să fie oare adevărat că Occident este participiul verbului occire: a ucide, în franceza veche, ceea ce ar da în limba română: cel care ucide?! Sau că, în aceeaşi franceză veche, unde oc însemna DA, Occident ar însemna: Cel care spune DA la toate?! Problema este cu eşti de acord, la ce spui DA, se prea poate să spui DA în loc de NU, atunci când, de fapt, ar trebui să te opui! Să te revolţi sau să iei măsuri ca un anumit lucru să nu se producă, să nu aibă loc! Asta ar însemna supunere oarbă, depersonalizare!
Iată lumea în care am intrat, în care ne-am dorit într-atât să intrăm, după care am jinduit ani de-a rândul… O lume în care, într-un dicţionar Larousse, citeam, în anii ’90 : «Poetul este o fiinţă ruptă de realitate, cu capul în nori, care nu se poate apuca de treburi serioase»! Iată în ce mod ruşinos este expediat Poetul în această lume, de Cetatea actuală care, nici ea, nu acceptă ingerinţa sufletescului, spiritualului şi mentalului în societatea contemporană, care are cu totul alte idealuri – să vândă tot ce se poate vinde şi să câştige sume enorme de bani.

Acesta fiind, de altfel, singurul lucru care poate face fericit, pare-se, pe omul contemporan, locuitor al Planetei numite Occident, străină de planeta Micului Prinţ, a Poeziei şi a Rozei: “L’important, c’est la rose, l’important!”, spunea un cântecel cu ceva vreme în urmă (desigur, roza de acolo desemna cu totul altceva...). Şi totuşi, cântecul de lebadă al lumii ăsteia nebune în cursa ei după bani şi spre nicăieri, ar fi întoarcerea la poezie, sensibilitate, frumuseţe, puritate, subtilitate etc. La starea de bine pe care ţi-o conferă lectura unei poezii de bună calitate, pe un fundal muzical de calitate...

Toate acestea le desluşim din poemele unei Doamne a Poeziei, pe care am descoperit-o cu delicii, într-atât de intens agreabilă a fost surpriza ocazionată de momentul cunoaşterii acestei Personalităţi a Prezentului, prezenţa ei pe scenele culturale de la noi augurând un bun viitor al literelor şi artelor în această ţară. Par poeme scrise de mine, de tine, de el sau de ea, de noi sau de voi, de ei ori de ele, de oricare dintre noi, căci în fiecare poem ne regăsim, în ipostaze care ne fac plăcere sau ne storc lacrimi. Greu de încadrat în tipare poetice o astfel de poezie, straină oricăror obediente.
Fără teama de a greşi, o putem încadra pe RE LUPU (ştiaţi că Re înseamnă Rege, iar uneori, cuvântul Re’, un soi de abreviere ad hoc, era desemnarea Reginei de către Rege aşa, ca un alint: La mia Re’, come sta la Sua Maestà?), într-o singură categorie, mai puţin (sau deloc) convenţionala: cea a Poeţilor fără Frontiere! Imprevizibilă, transgresând orice orizont de aşteptare, demolând vechile grile de lectură, reinventându-se continuu sau întorcându-se, la modul propriu, în trecutul (uneori abscons) al Poeziei, Rodica Elena LUPU ne-a demitizat imaginea Poetului locuitor al propriului Turn de Fildeş.
Peregrină pe meridianele lumii, prin civilizaţii şi societăţi diverse şi heteroclite, poezia ei pare un Jurnal de bord, consemnând momentele demne de a învinge curgerea vremii, par oglinda propriului suflet în care se priveşte înainte de culcare, dar şi înainte de ivirea zorilor, pare emanaţia propriei aure purtătoare a unui nimb unic, dar şi înregistrarea sonoră, în tonalităţi specifice simfoniei, a vocilor inimii. Poeta călătoreşte prin lume în căutarea propriului Sine, sperând, cvasi-utopic, într-o grabnică revedere şi regăsire, nemaiavând nimic în comun cu poetul prizonier al Turnului de Fildeş.
Poeta coboară în Agora (nicidecum claustrofobia nu e de vină!), căci unde este mai probabilă şi propice găsirea lui UNU, decât în Multiplu? Asumarea condiţiei umane, a responsabilităţii ce-i revine ca deschizătoare de suflete şi de lumină (încleştată uneori în lupta cu întunericul), mântuitoare de angoase şi anxietăţi, Poeta închină adevărate Ode şi Imnuri mamei iubite, trimiterea la Primordial, la Mama Primordială care este Viaţa, la Creatorul nostru al tuturor, fiind, dacă nu foarte evidentă, cel putin plauzibilă. Remarcabilă şi subtilă ODA închinată Tatălui Ceresc, prin Imnul închinat Mamei!
Rândurile puţine dar, sperăm noi, elocvente, ne-au fost inspirate de Poezia Doamnei Rodica Elena LUPU, dar şi de puţinele clipe petrecute în extrem de plăcuta ei companie, în care am încercat să o descos, cu delicată discreţie, despre unele aspecte care-mi scăpau, de exemplu, cum reuşeste să se împartă între funcţia de conducere, posturi de radio şi de televiziune, între propria creaţie şi cea a celor publicaţi de editura pe care o conduce. O Poeta fără Frontiere, dar şi fără Timp, iată o posibilă definiţie a Poetei în chestiune, dar care domină maiestuos Spaţiul Poeziei, unde se mişcă cu dezinvoltură!
Am tradus cu plăcere această Poezie, care, trebuie s-o recunoaştem, la început ne-a intrigat, alteori ne-a lăsat interzis, anumite poeme fiind descinse parcă din pana marilor Poeţi ai Panteonului literaturii române unde, e de presupus, va avea un loc al ei. Alteori, ne întrebam de unde provine această poezie, care sunt sursele ei şi ce a inspirat-o. Lupa extrem de puternică cu care operează Traducătorul, ne-a edificat curând ! Pare o variantă feminină a eliadescului Mit al Veşnicei Reîntoarceri... Dar care nu întoarce spatele Realităţii, Oamenilor, Timpului ori Spaţiului, într-o Mişcare rectilinie spre Înalt. Superb!
Prof. univ. dr. Constantin FROSIN

Officier des Palmes Académiques

Officier des Arts et Lettres
Sunt onorat că printre prietenii mei de suflet se află şi distinsa doamnă Rodica Elena Lupu, descinsă şi ea din Ardealul meu istoric, una dintre cele mai importante scriitoare ale ţării noastre.

Lansarea volumului „CÂT MAI E VREME”, ediţie bilingvă româno-spaniolă, iniţiativă lăudabilă a Ambasadei României la Madrid de a promova valorile culturii româneşti.

Volumul ce se va lansa va fi o invitaţie pentru cititor de a cunoaşte opera acestui scriitor complet şi complex şi fiecare va rămâne uimit de setea şi curajul cu care romanciera şi poeta pătrunde în abisul fenomenului uman- fiind obsesia melancolică a întregului demers artistic al autoarei de a găsi şi ilumina adevărul despre paradoxala şi frenetica lumină plină de umbre care este fiinţa umană.

Acest volum este încă o săgeată trasă din inima Elenei Rodica Lupu care arde de mult timp pentru poezie.

Nu pot decât să mă bucur încă o dată pentru darul pe care ni-l face prin această carte, pentru succesul domniei sale şi nutresc speranţa că demersul excelenţei sale, doamna ambasador, Maria Ligor, va deveni o permanenţă şi că mulţi alţi reprezentanţi ai lumii literare şi artistice vor avea şansa să fie cunoscuţi peste graniţele ţării.

Cu deosebită consideraţie,

Paul Surugiu-Fuego.

07.10. 2010
  In raport cu proza realistă şi cu poezia de notaţie, "reportajele eseistice" ale Rodicăi Elena Lupu (din "Românie, plai de dor" mai cu seamă) interesează prin îndepărtarea de un canon şi o neobişnuită "vorbire în două limbi" sufleteşti. Impresia este în afară de comun. Pretutindeni, există aici o exultare a lumii şi o fericire a diversităţii ei fiind evident că aceasta nu-i o "literatură descriptivă" sau "geografică" căci şi atunci când subiectul ar fi ,măcar în aparenţă, adaos de realitate imediată sau chiar un panoptic, esenţiale sunt sufletul contemplativ, starea lui de beatitudine, lamura. Ceea ce la altţi poate să fie numai "reportaj" sau şiruri de fotografii, aici pare a fi mai mult, şi chiar şi este: o emoţie continuă şi o exaltare în faţa elementelor naturale care, în măreţia lor, traduc în chip nedesluşit ceva din cele ce nu se văd ci doar se presimt..

Aceasta este, oricât ar apărea drept neobişnuit, expresia unui suflet arhaic. Nicăieri materia expusă nu se învoieşte cu raţiunea rece şi prea de tot "modernă" căci felul insuşi de a se exprima porneşte dintr-o realitate de dincolo de clipă şi atinge un punct atât de indepărtat de contingent încât totul pare că vine de demult şi poate chiar dintr-o dimensiune paralelă.

Şi temele sunt "vechi" ori, mai bine spus, inactuale prin materia lor ireductibilă. O schemă de umanitate originară se întrevede peste tot, in această literatură care năzuind a fi europeană izbuteşte să fie la izvoarele Europei, unde stapâneşte "fenomenul choral" şi unde natura însăşi se înveştmântează într-un fel de magie prin care ne vorbeşte, comunicând în straturi de "tipar" ancestral.

In fond, scriitoarea exemplifică un fel de " reportaj etnologic" călăuzit de altfel de principii decât raportul în imediat şi "prezenteismul" şi ilustreazăo specie ce va trebui să capete "teoria" deopotrivă cu materia aplicată, aşternută aici.

Dr. Artur Silvestri

Prof. Univ. Francophone Internationale-Bruxelles
Association Roumaine pour le Patrimoine (ARP)

Rodica Elena Lupu: „Glasul inimii“

September 28th, 2007 at (cronica de carte)

Poetă, prozatoare, reporter şi eseist, însă mai înainte de toate „făcător de cărţi“, Rodica Elena Lupu încă nu şi-a găsit locul potrivit într-o literatură care astăzi îşi organizează geografia de valori mai degrabă prin „poziţie“ decât prin „creaţie“. Şi aici, notorietatea de editor împiedică uneori examinarea fără determinări a creaţiei care este merituoasă şi ar reclama o analiză în amănunt căci, având lărgime şi o diversitate de poligraf ottocentesc, impresionează prin stăruinţă şi aport cantitativ.

În ceea ce are mai cunoscut şi i-a adus răspândire, Rodica Elena Lupu este mai ales prozator şi, de fapt, romancier chiar dacă „reportajele eseistice“ anterioare i-ar fi îngăduit dezvoltări mai interesante dacă s-ar fi produs la timp. Dar proza propriu-zisă nu dezvoltă etnologicul deşi o anumită înclinaţie către tradiţional şi clasic se observă de îndată şi se orânduieşte în măsuri verificate fiind, la drept vorbind, „inactuală“ la comparaţia cu o literatură a „veşnicului proiect“ şi cu disoluţia formelor ce încremenesc în ipoteza incongruentă. Principiile ei sunt, în fond, „vechi“ dar fără să dea semne de caducitate iar desfăşurările, ce nu complică o materie sufletească mai degrabă romantică, se fac cu proporţie şi calcul, arătând că prozatoarea nu inventează manierist.

Totul se învârte în jurul unor noţiuni aproape necunoscute azi, în experimentalismul mărunt şi adesea disgraţios, şi din acest unghi nu mai e de mirare a se invoca „mâna destinului“ şi „timpul ce judecă totul“, „miracolele“ şi „umbrele din trecut“, reproducând o „eternă poveste“ tradusă episodic în romane diferite într-o bibliografie ce arată o relativă industriozitate.

Între acestea, „Glasul inimii“ este episodul de „roman bourgeois“, fiind mai degrabă o combinaţie – în proporţii admisibile – de Hortensia Papadat Bengescu (deşi fără feminismul fiziologic din „Concert din muzică de Bach“) şi Mihail Sebastian din „Accidentul“ de unde se recunosc mediul şi viziunea sentimentală fără complicaţii sociale inutile. Însă acestea nu sunt înrâuriri ci un aer de familie sufletească ori trăsături comune de penel ce se traduc într-un realism reprodus indiferent de epocă şi unde lipseşte „modernitatea“ criantă şi declarativă. Abia dacă prin alăturările de episoade şi din mulţimea de personaje ce defilează succint pe o scenă în modificare continuă s-ar mai putea întrevedea câte ceva din tehnicile recente deşi impresia generică ar fi mai degrabă de „proceduri involuntare“. Prozatoarea rămâne în cadrele clasice şi ar fi lipsit de sens a o înţelege altfel decât e.

Dr. Artur Silvestri

Prof. Univ. Francophone Internationale-Bruxelles
Association Roumaine pour le Patrimoine (ARP)

VOI TRĂI…CLIPA
Autoarea acestui remarcabil volum ne încântă din nou cu poezie de calitate.

Citindu-i versurile îţi dai seama că Rodica Elena Lupu scrie cu sufletul, folosind tehnici deosebite, care dau valoare şi personalitate mesajului către cititor, acesta descoperind pe parcursul lecturii nu numai zbuciumul interior al poetei ci şi mângâierea fină a aripii de înger care îi încântă mintea şi privirea.

Romancieră, poetă, eseistă, promotor cultural, Rodica Elena Lupu este o personalitate de seamă a literaturii române contemporane nu numai prin talentul literar ci şi prin volumul bogat al producţiilor literare pe care le prezintă citiorului.

Consider că volumul « VOI TRĂI…CLIPA » va fi apreciat de toţi cei care vor avea privilegiul să îl descopere.

George Roca, Sidney

Scriitor,Rredactor revista Agero

Membru al Academiei Româno-Americane
Sunteţi un poet rotund, consistent – pe la vers, cum e « Bonifacia » pe la trup.

Mi-au sunat bine, sensibilele: « Clipa », « Cu încetinitorul », « Iarba ». Nu mai puţină poezie au manifestat aprigile, vituperantele : « Al prostiei roi », « Marii deputaţi ».

O îmbràţişez pe poeta şi o re-salut pe editoarea mea preferată.
     Paul Goma

Intr-o lume in care totul se vinde şi totul se cumpără, generozitatea de care dă dovadă Rodica Elena Lupu surprinde, intrigă şi emoţionează. Personalitate multilaterală şi complexă, ea se ridică deasupra timpului şi  reuşeşte să-şi dăruiască existenţa unui anotimp al cărţii. Fie că este editor, fie că este autor,  Rodica Elena Lupu refuză efemerul şi caută să aşeze în fiecare cuvânt eternitatea. In  roata  norocului, destinul îi ţese călătorii  din care se întoarce,  ca dintr-un curcubeu, să ne spună din ce sunt făcuţi norii. Din ispita cunoaşterii lumii, poezia ei ne  destramă în culori egale cu veşnicia.

Intâlnirea cu Rodica Lupu Elena e un transplant de tandreţe.
Conf. univ. dr. Dona TUDOR

Bucureşti, 2010

Am „răsfoit“ cu inverşunare printre înregistrările de la Lansarea de carte de la Teatrul Nottara din Bucureşti până am dat de cuvântarea ta. Şi am fost răsplătită pe deplin. E mare minune să te văd şi să te aud aşa de aproape, vorbind aşa de frumos. Ai pus cu adevărat virguilele mai aproape de cuvinte, acolo unde se cerea. Sunt bucuroasă ca sunt şi eu ardeleancă, lângă tine, cu gândul. Te sărut cu drag şi te felicit,

Dr. ec. Gabriela Căluţiu Sonnenberg

Benissa, Spania, octombrie 2010
Aştept alte cărti semnate de dumneavoastră. Pe lângă faptul că vă admir, îmi oferţti şi clipe plăcute pentru suflet / inima. De aceea, întotdeauna îmi va face plăcere să va "citesc" / văd / ascult. Pentru că aveţi o personalitate puternică, pentru că sunteţi o femeie puternică, pentru că luptaţi pentru recunoşterea unor valori personale care, altfel, datorita vieţii / societăţii în care trăim plus răutatea caracteristică, ar trece neobservate. Cu mare drag, aici, oricând, pentru totdeauna, a dumneavoastră,

Carmen Dorobanţu

Bucureşti, 08 Octombrie 2010
Parafrazându-l pe Woody Allen (“de vrei să faci cu adevărat un bine umanităţii, povesteşte-i o glumă bună”) voi spune: de vrei cu adevărat să faci ceva pentru românii de pretutindeni, apelează la Rodica Elena Lupu. O personalitate în acelaşi timp puternică şi sensibilă, pare că îşi trage seva din frumuseţea sufletului romănesc (orişiunde ar fi el în această lume). Are Rodica Elena Lupu o căldură aparte în glas, o căldura ce te îndeamnă la confesiune, prietenie…Deopotrivă, în vers ca şi la radio, poeta va fi mereu ”semănător de stele / Sub plugul de argint al Ursei Mari / În brazda cerului să înalţ castele / Un Paradis de trandafiri solari” (“VISUL MEU”) Iubesc o poezie a Elenei Rodica Lupu, ”VOI TRĂI”: Voi trăi. / O voi lua de la capăt. / Aşa îmi spuneam. Ştii. / mâine…viitorul…/ Acum e doar o perioadă de tranzitţe… Vă întreb: poate această Doamnă să înţeleagă sufletul românului plecat să-şi găsească norocul departe? Eu cred că da. Aşa cum bine o defineşte Dona Tudor, într-o ţară în care totul se vinde şi se cumpără, Rodica Elena Lupu este un dar de suflet!

Poeta Evelyne Croitoru

Bucureşti, 24 oct. 2010, la 2:30 pm

Felicidades Elena usted es una persona muy intellectual y culta. Es un honor para mi ser su amiga y comparatir temas muy interesantes. Un abrazo. Elena, me encanta la poesía. Y ésta bella me gustaría compartir en mi muro si estás de acuerdo escritos, notas y poemas tuyos. Sos muy buena. Elena, me encanta la poesía. Y ésta bella me gustaría compartir en mi muro si estás de acuerdo escritos, notas y poemas tuyos. Sos muy buena. Te felicito. My poetess!!!!

Rose Quezada,

San José, Costa Rica, 1 noiembrie 2010

Doamna Rodica Elena LUPU,

Draga prietenă,

Mă bucur din suflet pentru lansarea cărţii CÂT MAI E VREME la Ambasada României de la Madrid. Este o mare reuşită, vă urez să aveţi cât mai multe astfel de lansări încununate de succes! Nu m-am înşelat deci în Prefaţa mea, când am spus că este poezie de care se va mai auzi, vorbi...

M-aş bucura dacă aţi încerca o astfel de lansare şi într-o ţară francofonă, ca Franţa, Belgia, Luxemburg, chiar şi Elveţia! Poate într-un viitor nu prea îndepărtat veţi reuşi, v-o doresc sincer, cu menţiunea că aş încerca să fiu alături de dumneavoastră la respectiva lansare.

Închei dorindu-vă multa sănătate şi multe bucurii de ordin spiritual şi artistic, şi ajutor de la Cel de Sus.

Al Dumneavoastră,
Prof. Univ. Dr. Constantin FROSIN,

Officier des Palmes Académiques

Officier des Arts et Lettres, noiembrie, 2011
DOMNUL SĂ-I BINECUVÂNTEZE PE PĂRINŢII TĂI

PE TINE ŞI CEI DRAGI!

 

Mulţumesc, felicitări pentru tot ce faci pentru Eminescu, pentru cultura română, pentru români, ca redactor la Radio Diaspora Online din SUA. La rândul meu îi mulţumesc Lui Dumnezeu că m-a inpsirat să aduc viziunea aceea profundă şi grandioasă despre Fenomenul Eminescu.

Uite de ce faci tu un lucru extraprdinar, care ne depăşeşte, şi ale cărui efecte vor fi numeroase... Generaţiile acestea de elevi, de la generală,  de la Liceu, nu citesc mai deloc...Despre  Eminescu nu ştiu mare lucru, poeziile nu i le-au citit... Când am pus prima ta emisune cu Eminescu,  la o clasă a XII-a, cea in care spui răspicat că Eminescu a fost asasinat de francmasonerie, o clasă întreagă a ascultat emisIunea cu sufletul la gură... Emisunile tale, fiind o sinteză  formată din: viziunea asupra biografiei poetului, interpretări şi viziune asupra operei, poezii de Eminescu recitate de actori mari, poeme puse pe muzică, SUPERBE, caracterizari ale Poetului făcute de oameni mari de cultură... Emisiunea ta, conţinutul ei le merge la suflet elevilor, reţin tot şi au o viziune mai bogată asupra vieţii şi a operei poetului. Tu îi ajuţi enorm pe elevi să-l cunoască mai bine pe Eminescu. Felicitări, domnul să ne ajute pe toţi! Cu preţuire,
Profesor Ştefan Dumitrescu

Scriitor, dramaturg, critic literar,

ianuarie 2011
Răscolitor şi brutal (!) de liric! – “După noi…” Dacă modestia te împiedică să difuzezi poemele tale, pe mine nimic şi nimeni nu mă va împiedica să o fac. Iţi sugerez oricum să ţii aproape, pregătesc împreună cu mai mulţi prieteni o revistă-ziar care va reinventa presa, mesajul mediatic şi cultural precum şi o editură transnaţională. Mulţumesc pentru superbul mesaj poetic pe note lirice apăsate şi grave din registrul păunescian, dar şi eminescian. Finalul este tragic, cu atât mai mult cu cât "elita mândră" de acum numai elită nu poate fi numită, sau cel mult, cum îmi place mereu să o spun, "elita pârliă", nu pentru că ar fi trecut şi ea prin foc şi fum...Ci pentru că se face foc şi scoate fum din coşul ei necurăţat de locomotivă-drezină care merge pe şine ruginite cu spatele de parcă dă îndărăt, ceea ce şi face în laşitatea ei. Să trăieşti, Elena.

Romeo Tarhon

Mişcarea Romania altfel Mi.R.A.

Ianuarie 2011

Efectul de seră...

Într-o lume în care "lumina e ca şpanul", "oamenii străbătuţi...de maşini de călcat", iar prostia "un nivel de cunoaştere redus", efectul este, mai degrabă sideral... E drept că "fără prostie ne-am plictisi înfiorător", iar dacă aceasta "are cauze biologice", în "configuraţia neuronală" , "prostia...e uneori fascinantă". Observ. "Nici nu ştii cât mă bucură / când oamenii / chiar simt / ce vreau eu să transmit..." Sper!!!

Scris de Conţu, 2011

Personal consider că Rodica Elena Lupu are cea mai consistentă contribuţie la popularizarea artei culte şi a celei populare româneşti în cele două continente cu tradiţie culturală de sorginte europeană. Prin activitatea de memorare şi rememorare a valorilor culturii noastre naţionale, Rodica Elena Lupu menţine flacăra vie a patriotismului în Diaspora Românească de pretutindeni. De asemenea consider că emisiunile ei de la radio, atent elaborate şi întodeauna bine documentate, ar fi cu mare interes ascultate şi de conaţionalii noştri. Aceasta desigur dacă nu deranjează pe diletanţii unor posturi de radio-tv, care mai tot timpul debitează inepţii de-a dreptul penibile. Mult success şi numai de bine! Cu stimă,

Professor, Ion POPA

16 februarie 2011

NO COMENT!

EMISIUNI DEOSEBITE LA RADIO DIASPORA CHICAGO!

Si totuşi, m-aţi făcut sa lăcrimez prin darul dumneavoastră de a vorbi. Frumoase cuvinte, frumoase stihuri ce m-au făcut să visez pentru o clipă, o clipă pe care mi-o doresc şi eu, dar încă nu am curajul să public. Sunteţi minunată!

Gabriela Niţu

2010


A trăi - este simplu.

A trăi, iubind şi dăruind, e o binecuvântare

Incontestabilă dovadă a unei existenţe exemplare, Rodica Elena LUPU ne demonstrează tuturor că trăirea călăuzită de iubire şi dăruire necondiţionată este universul în care am putea convieţui în linişte şi bună înţelegere. Despre domnia sa, ca OM, vorbesc de la sine, următoarele cuvinte: loialitate, modestie, corectitudine, optimism, seriozitate, respect. În ceea ce priveşte sfera creaţiilor semnate de Rodica Elena LUPU, aceasta este una diversificată (cărţi publicate: poezii pentru copii, romane, jurnale de călătorie, reţete culinare, etc) şi dovedeşte încă o dată faptul că a dărui necondiţionat tuturor, nu este un lucru care se învaţă la şcoala bunelor maniere, ci este o calitate cu care te naşti sau nu.

Am cunoscut-o pe Rodica Elena LUPU în momentul în care mă aflam la începutul unui drum, aparent – cât se poate de simplu şi, în acelaşi timp, destul de dificil de parcurs: drumul către sufletul cititorului. Mi-a întins mâna şi am urmat-o, încredinţându-i gândurile mele scrise, pentru publicare. Nu corectitudinea de care a dat dovadă m-a făcut să o apreciez ca om şi ca artist. Ci faptul că a completat esenţialul necesar oricărei persoane aflate într-o astfel de situaţie: mi-a dăruit încrederea în mine şi curajul de a rezista în faţa unei societăţi în care valoarea spirituală şi artistică este considerată a fi, din păcate, un merit aproape inexistent, societate pentru care Rodica Elena LUPU continuă să existe şi să construiască, ori de câte ori are ocazia, o piramidă a binelui la care dacă am participa cu toţii, am avea atât de multe de învăţat!

Nu am întrebat-o niciodată de ce face ceea ce face, dar am primit anticipat răspunsul domniei sale: “Mi-ar părea rău să las atâtea lucruri neîmplinite... Pentru mine, fiecare zi este un cadou dacă pot să deschid ochii, să mă concentrez pe amintirile frumoase, amintiri pe care le-am adunat de-a lungul vieţii mele. Aceasta este ca un cont în bancă, iei de acolo exact ce ai adunat.”.

Avem nevoie de ani mulţi şi poate că multora dintre noi nu ne-ar fi de ajuns o singură viaţă să putem clădi ceea ce Rodica Elena LUPU a realizat până acum, iar câteva dintre titlurile cărţilor scrise de domnia sa vor rămâne mărturia unei vieţi trăite ca o binecuvântare:

.... „Voi trăi... CLIPA!” ca o “Regăsire”, iar în “Eterna poveste” voi fi „Glasul inimii” şi “Miracolul vieţii” în “Mâna destinului”…

Mariana Eftimie Kabbout

Scriitor, director Radiovis