1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

26. Bordeşti, com. Bordeşti, jud. Vrancea

Punct: Fosta mănăstire „Adormirea Maicii Domnului”

Cod sit: 175448.03
Colectiv: Aurel Nicodei (MJ Vrancea)
Ansamblul monastic se găseşte într-o zonă afectată de alunecări de teren la începutul secolului al XX-lea. Mănăstirea este construită la sfârşitul sec. al XVII-lea (1699) de căpitanul Manaila, dregător al lui Constantin Brâncoveanu. Hramul bisericii „Adormirea Maicii Domnului” este evidenţiat în pictura murală, realizată de Pârvu Mutu, ajutat de Radu Zugravu. Pictura este terminată în 1722.

Cutremurele din sec. al XIX-lea afectează grav ansamblul monahal care este părăsit de călugări după secularizarea averilor mănăstireşti făcută de Al. I. Cuza. În anul 1915 biserica este declarată monument istoric.

Cercetarea arheologică este iniţiată în anul 1991, ca urmare a realizării proiectului de consolidare şi restaurare a bisericii. Lucrările de restaurare ale bisericii încep în anul 1994. În anul 1995 se realizează un sondaj arheologic în interiorul bisericii. Începând cu anul 1998 se realizează trei campanii de cercetare arheologică în incinta fostei mănăstiri, care au avut ca obiective stabilirea planimetriei construcţiilor ce au alcătuit ansamblul monahal şi descărcarea de sarcină istorică a incintei mănăstirii în vederea realizării proiectului de sistematizare a acesteia.

Cercetările arheologice din anii 1999 - 2000 au relevat următoarele rezultate:

A. Pe jumătatea sudică a laturii vestice a incintei s-a descoperit o construcţie unitară cu zidul vestic. Aceasta este de plan dreptunghiular, fiind compartimentată în trei încăperi. Lungimea construcţiei este de 15 m, lăţimea de 5,4 m, compartimentarea fiind de la S spre N de 4,8 m, 4,5 m şi 2,8 m. Din această construcţie s-a păstrat fundaţia şi câteva asize din elevaţie. Lăţimea fundaţiei este de 0,7 - 0,8 m, iar adâncimea de -1,2 / - 1,4 m.

Construcţia este unitară cu zidul de incintă prezentând aceleaşi caracteristici constructive:

- fundaţie turnată din cărămidă spartă înecată în mortar de nisip cu var;

- fundaţie zidită (2 - 3 asize) şi elevaţie alcătuită din cărămidă bine arsă de dimensiuni cuprinse între 25 x 27 cm x 14 x 15 cm x 4,5 - 5 cm. Mortarul de nisip cu var este destul de consistent;

- în exteriorul acestei construcţii în partea sudică la cca. 1 m sub nivelul actual de calcare am relevat un pavaj de cărămidă.

B. În aceeaşi zonă sub nivelul de construcţie al clădirii de mai sus am evidenţiat două fundaţii orientate de la V la E alcătuite din cărămidă spartă, înecată în mortar de nisip cu var. Faţa superioară a acestor fundaţii se afla la cca. 1,05 - 1,1 m sub nivelul actual de călcare.

C. În jumătatea vestică a laturii sudice a incintei s-a delimitat o construcţie de plan dreptunghiular cu lungimea de aprox. 21,5 m şi lăţimea de 11,4 m. Este de fapt - stăreţia - clădire construită pe o pivniţă din cărămidă, boltită, compartimentată, care se întindea probabil pe toată suprafaţa parterului. Aceasta construcţie avea pe latura nordică un pridvor cu stâlpi de piatră, iar pe latura sudică s-au evidenţiat două umblători şi fundaţiile a 2 contraforţi. Fundaţia sudică a clădirii cu o adâncime de -4 / -4,5 m joacă rolul şi de perete al pivniţei. Este alcătuit dintr-o fundaţie turnată din cărămidă spartă cu mortar de nisip cu var având lăţimea de 0,7 - 0,8 m şi o adâncime de -0,8 m, care continuă cu zidărie de cărămidă pe o adâncime de 3 - 3,5 m. Aceeaşi fundaţie se continua şi pe latura estică. Ea prezintă fisuri pronunţate şi demolări masive. Latura nordică a clădirii nu a fost delimitată decât pe colţul de NE (C. 2 / 2000 şi S. I) şi zona mediană (S. V şi S. VII). Caracteristicile constructive ale acestei laturi sunt deocamdată la stadiul de ipoteze. Pe latura vestică (C. 7 / 2000) am reperat o parte din bolta semicilindrică a pivniţei care are o înălţime de 1,9 m faţă de nivelul pardoselii de cărămidă. Această pardoseală de cărămidă prezintă urmele unei instalaţii de foc - probabil cuptor. Zidul pivniţei a fost relevat până la adâncimea de -3,2 m fără a se putea atinge baza sa.

II. Materialul arheologic recoltat constă în ceramică fragmentară din secolele XVIII - XIX, fragmente de sticlă, piese metalice (cuie, pinten de fier, fragmente de obiecte de cult). De remarcat fragmentele de fusuri de coloană, care provin fie de la pridvorul bisericii, fie de la cel al clădirii stăreţiei.

Ca elemente de datare am descoperit 2 monede otomane din secolul al XVIII-lea, una dintre ele de la Mustafa al II-lea, din 1703. Mormintele de inhumaţie cercetate în S. I, S. IV şi C. 4 au fost datate de monedele emise între anii 1906 - 1924.

Concluzii:

1. Existenţa unei prime etape de construire (probabil sfârşitul secolului al XVII-lea) relevată în colţul de SV al incintei la nivel de fundaţii turnate. Aceasta este suprapusă de zidul de incintă şi de construcţia din zona vestică a acestuia.

2. Construcţia centrală a incintei - cu rol de stăreţie, se află pe latura sudică. Este o clădire masivă, cu pivniţa boltită compartimentată, care a cunoscut mai multe etape de refacere. Ea a funcţionat pe toată durata existenţei schitului.

3. Construcţia de pe latura vestică ceva mai târzie - probabil începutul secolului al XIX-lea. A funcţionat şi după părăsirea schitului până către începutul secolului al XX-lea.

4. Stabilirea definitivă a planimetriei zonei şi a cronologiei etapelor de construcţie impun continuarea cercetării arheologice.

Planşa 9

27. Borduşani, com. Borduşani, jud. Ialomiţa

Punct: Popină

Cod sit: 92998.01
Colectiv: Silvia Marinescu-Bîlcu (IAB); Dragomir Popovici (MNIR); Florin Vlad (MJ Ialomiţa); Adrian Bălăşescu, Constantin Haită, Valentin Radu (MNIR - CNCP)

În campania anului 2000 au fost continuate cercetările arheologice cu caracter pluridisciplinar în tell-ul de la Borduşani.

Colectivul de cercetare şi-a propus în principal definitivarea studierii aşa-numitului "nivel de abandon" observat pe întreaga suprafaţă cercetată ce caracterizează ultimele secvenţe de locuire gumelniţene. Aceasta a avut în vedere definirea caracteristicilor sale prin prisma observaţiilor conform cărora tipul de locuire prezintă unele modificări a căror cauzalitate rămâne încă neclară în suprafaţa în care s-au concentrat cercetările în această campanie.

Observaţiile stratigrafice au permis observarea existenţei aici a mai multor secvenţe ocupaţionale ce prezintă caracteristici asemănătoare. Au fost cercetate astfel resturile locuinţelor nr. 32, 33, 36, 37 şi 38, precum şi unele perturbări antropice ulterioare acestora, câteva datând din epoca Latène.

De asemenea a fost continuat programul de arheologie experimentală, reuşindu-se construirea unui cuptor ce a şi fost testat în condiţii de utilizare reală.

A continuat şi programul de formare profesională a studenţilor ce doresc să se formeze în domeniul arheologiei preistorice.

Raport arheozoologic (nevertebrate, peşti, reptile)
Valentin Radu (MNIR - CNCP)
Materialul arheozoologic din această campanie de săpături arheologice provine din suprafaţa β. Recoltarea s-a realizat direct, odată cu celelalte materiale arheologice. Din această cauză dimensiunile oaselor sunt mari, fiind reprezentaţi astfel numai indivizii de talii mari.

Mollusca. S-au identificat 259 indivizi ce au aparţinut bivalvelor Unio tumidus, Unio pictorum, Unio crassus, Anodonta cygnaea, Dreissena polymorpha, şi melcilor Caepea vindobonensis, Helix pomatia, Viviparus acerosus.

Pisces. Numărul total de resturi osoase identificate se ridică la 887 din care s-au determinat 564 (63,58%). Acestea aparţin taxonilor de mari dimensiuni ca morunul (Huso huso), păstruga (Acipenser stellatus), ştiuca (Esox lucius), plătica (Abramis brama), crapul (Cyprinus carpio), somnul (Silurus glanis) şi şalăul (Stizostedion lucioperca).

Chelonia. Doar 22 resturi de carapace şi plastron de broască ţestoasă de apă dulce (Emys orbicularis) au fost identificate pentru această grupă de animale.

Studiul arheozoologic al materialului faunistic de mamifere
Dragoş Moise (MNIR - CNCP)
Resturile osteologice de mamifere descoperite în cursul campaniei 2000 provenite din suprafeţele şi , nivelurile Gumelniţa A₂, sunt în număr de 2125. Din acestea, 1192 au putut fi determinate specific sau generic.

Au fost identificate cele 5 specii domestice caracteristice epocii: vită (Bos taurus) - NR = 212, oaie (Ovis aries) - NR = 25, capra (Capra hircus) - NR = 10, porc (Sus domesticus) - NR = 273, câine (Canis familiaris) - NR = 141, precum şi 14 specii sălbatice: cal (Equus cf. caballus) - NR = 5, bour (Bos primigenius) - NR = 4, cerb (Cervus elaphus) - NR = 62, căprior (Capreolus capreolus) - NR = 32, mistreţ (Sus scrofa attila) - NR = 114, lup (Canis lupus) - NR = 9, vulpe (Vulpes vulpes) - NR = 17, râs (Lynx lynx) - NR = 2, pisica sălbatică (Felis silvestris) - NR = 10, bursuc (Meles meles) - NR = 5, vidra (Lutra lutra) - NR = 6, castor (Castor fiber) - NR = 9, iepure (Lepus europaeus) - NR = 6

Privitor la raportul mamifere domestice / mamifere sălbatice în funcţie de numărul de resturi, se observă că acesta înclină în favoarea primelor (26,21% NR domestice, 73,79% NR sălbatice).

În cadrul animalelor domestice se constată predominanţa suinelor (22,9% NR), urmate de bovine (17,79% NR) şi de ovicaprine (14,09% NR per ansamblu). Câinele prezintă şi el un procent însemnat (11,83% NR); s-a pus în evidenţa consumul alimentar al acestuia.

În cadrul animalelor sălbatice procentul cel mai însemnat îl deţine mistreţul (9,56% NR), urmat de cerb (5,20% NR) şi căprior (2,68% NR).

Studiu sedimentologic
Constantin Haită (MNIR - CNCP)
În campania de cercetări arheologice din anul 2000, studiul sedimentologic pe tell-ul neo-eneolitic Borduşani - Popină a avut ca obiectiv înregistrarea succesiunilor sedimentare corespunzătoare unor locuinţe neincendiate aparţinând ultimului nivel stratigrafic Gumelniţa A2 şi prelevarea de eşantioane micromorfologice.

Datorită faptului ca timpul nu a permis cercetarea integrală a locuinţelor în această campanie, eşantionarea micromorfologică a fost limitată la două situaţii particulare, urmând ca succesiunile de construcţie - amenajare - utilizare din interiorul acestor locuinţe să fie eşantionate în campania următoare.

Au fost prelevate două eşantioane micromorfologice în cadrul unei succesiuni de podele, lutuieli şi niveluri ocupaţionale organice aparţinând unei locuinţe neincendiate ce a putut fi observată în profilul unei gropi Latène. Un alt eşantion micromorfologic a fost prelevat într-o acumulare naturală cu laminaţie paralelă, depusă pe fundul unei alte gropi Latène, în perioada dintre ultimele două campanii arheologice, pentru completarea colecţiei de referinţă.