1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

34. Bumbeşti Jiu, jud. Gorj

Punct: Vârtop

Cod sit: 79317.02
Colectiv: Vasile Marinoiu - responsabil, Gheorghe Calotoiu, Dumitru Hortopan, Olimpia Bratu (MJ Gorj)
Cunoscut încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, castrul roman de la Vârtop a început să fie cercetat sistematic abia din a doua jumătate a secolului al XX-lea, studiindu-se mai ales elementele sistemului defensiv (1956 şi 1993 - 1994) şi al edificiului din interior (horreum) în 1993, iar din 1988 s-a descoperit şi aşezarea civilă din imediata apropiere a fortificaţiei.

Castrul cu val de pământ şi aşezarea civilă romană de la Vârtop se află situată la cca. 900 m E de malul stâng al râului Jiu, la 2 km S de oraşul Bumbeşti Jiu şi la 700 m N de castrul cu zid de piatră din punctul Bumbeşti Jiu - „Gară”. Cercetările arheologice efectuate în anul 2000, s-au desfăşurat în zona edificiului roman descoperit de noi în anul 1997, situat la 60 m S de valul castrului de pământ şi pârâul Vârtop şi la 10 m E de DN 66, Târgu Jiu - Petroşani, în dreptul km 82,6. Acestea au avut drept obiectiv principal verificarea posibilităţii de continuare a zidurilor edificiului, delimitarea şi destinaţia acestuia. Cercetările s-au efectuat manu militari (cu sprijinul soldaţilor Şcolii de Jandarmi “Al. D. Ghica” din oraşul Bumbeşti Jiu, judeţul Gorj).

Au fost trasate două secţiuni pe direcţia E - V (S. 1 / 2000 cu dimensiunile de 18 x 2 m şi S. 2 / 2000 cu dimensiunile de 5,5 x 2 m şi s-a deschis o casetă (C. 1 / 2000 cu dimensiunile de 1,9 x 1,5 m.

În S. 1 / 2000, în carourile 1 - 2, la -0,6 m faţă de nivelul actual de călcare, a fost dezvelit un pavaj realizat din piatră de râu de dimensiuni mici şi mijlocii. În carourile 1 - 2 materialul arheologic mobil scos la iveală constă din materiale de construcţie (fragmente de olane, ţiglă, cărămidă şi piroane din fier), ceramică şi sticlă fragmentară. Lângă pavaj în caroul 3, la -0,58 m a apărut fundaţia unui zid din piatră de râu cu grosimea de 0,6 / 0,62 m, fără legătură de mortar, orientată N - S. Tot în acest carou a apărut şi o monedă de bronz (sesterţ) emisă în timpul împăratului Traian.

În caroul 9, la -0,61 m s-a identificat fundaţia altui zid, paralelă cu prima, cu grosimea de 0,6 m, de data aceasta însă legată cu mortar. Cele două fundaţii conturează la E şi la V o încăpere a cărei lăţime este de 4,4 m şi aparţine edificiului cercetat între 1997 - 1999. În interiorul încăperii se afla un strat de dărâmătură gros de 0,35 m, care conţinea fragmente de ţiglă, olane, cărămidă şi mortar, piroane din fier, un vârf de suliţă din fier, ceramică şi sticlă fragmentară. Tot aici, în caroul 8, la - 0,86 m faţă de nivelul actual de călcare s-a descoperit o cărămidă pătrată cu dimensiunile de 0,2 x 0,2 x 0,08 m, ruptă în diagonală şi care are pe una din feţe o ştampilă, tip tabula ansata, a Legiunii a IV-a Flavia - LEG IIII F -. Aceasta atestă că un detaşament al acestei legiuni a construit castrul de la Vârtop în perioada războaielor de cucerire a Daciei şi a staţionat aici până în anul 118 p. Chr., când întreaga legiune a fost retrasă în Moesia Superior la Singidunum. O cărămidă similară (cu dimensiunile de 0,2 x 0,17 x 0,08 m) se află în inventarul Muzeului Judeţean Gorj, fiind descoperită în anul 1969 în zona Bumbeşti Jiu, dar fără a se cunoaşte clar condiţiile descoperirii. Este prima atestare a unei vexilaţii a acestei legiuni la Bumbeşti Jiu - “Vârtop”, şi prin aceasta, considerăm noi, s-a stabilit şi limita estică a prezenţei acesteia în provincia romană Dacia. Ca urmare a acestui fapt se confirmă ipoteza că teritoriul de la V de Jiu intra, din punct de vedere administrativ, în perioada 106 - 118 în componenţa provinciei romane Dacia, iar după această dată în provincia Dacia Superior, până la reorganizarea din 168 - 169.

Lângă zidul estic, la -0,74 m faţă de nivelul actual de călcare, pe o suprafaţă de 1,2 x 2 m a apărut o peliculă compactă şi rezistentă de cocciopesto. La E de aceasta, în carourile 10 - 18, la -0,8 m faţă de nivelul actual de călcare, s-au descoperit numeroase fragmente de ţiglă, olane şi cărămidă, un vârf de suliţă, piroane din fier şi ceramică fragmentară.

Stratigrafia secţiunii S. 1 / 2000 este identică cu cea din anii precedenţi: stratul vegetal coboară până la -0,1 / -0,2 m, excepţie făcând carourile 9 - 18 unde de la -0,3 / -0,7 m se află un strat de umplutură modernă. Până la -0,91 / -1,2 m, urmează stratul de cultură roman, sub care apare pământul virgin.

Deschiderea casetei C. 1 / 2000, la 1 m N de secţiunea S. 1 / 2000 în capătul vestic al acesteia, a permis descoperirea colţului de NV al încăperii apărute în secţiunea anterioară. Şi acest zid are aceleaşi caracteristici constructive ca cel pe care îl continuă: este din piatră de râu, fără legătură de mortar şi are o grosime de 0,6 - 0,62 m.

Din punct de vedere al materialului arheologic descoperit, aici au apărut fragmente de ţiglă, olane, cărămidă, ceramică, sticlă şi un piron de fier.

Secţiunea S. 2 / 2000 s-a trasat la 2,3 m N de S. 1 / 2000, tot la capătul vestic al acesteia şi paralel cu C. 1 / 2000. La 1,5 m N distanţă de colţul încăperii descoperit în caseta mai sus amintită, apare fundaţia unui alt zid. Aceasta apare la adâncimea de -0,25 m faţă de nivelul actual de călcare. Zidul este mult mai bine conservat decât cele descoperite anterior, fiind executat din piatră de râu, legat cu mortar de var şi având o grosime de 0,65 m. Se păstrează până la adâncimea de -0,85 m şi este orientat pe direcţia E - V. Lângă zid, în partea dinspre N, au apărut trei stâlpi, executaţi din câte patru cărămizi suprapuse, legate cu mortar de var şi a căror utilitate nu o putem stabili deocamdată. Aceştia au între ei o distanţă de 0,9 respectiv 1,1 m. Cărămizile lor au dimensiuni diferite: 0,28 x 0,20 x 0,07 m; 0,61 x 0,25 x 0,07 m; 0,4 x 0,26 x 0,07 m; 0,36 x 0,24 x 0,04 m; 0,33 x 0,26 x 0,04 m. Inventarul arheologic descoperit în S. 2 / 2000 constă din fragmente de cărămizi, olane, ţigle, fragmente de tencuială pictată în roşu închis, ceramică fragmentară şi piroane din fier.

Cercetările arheologice din anul 2000 din aşezarea civilă de la Bumbeşti Jiu - “Vârtop” au adus noi precizări privind dimensiunile edificiului. În stadiul actual nu ne putem încă pronunţa asupra destinaţiei acestuia. Descoperirea cărămizii cu inscripţie consemnează unitatea militară care s-a stabilit la Vârtop, pentru o perioadă de timp, construind castrul şi aşezarea civilă romană de aici.

Materialul arheologic descoperit în campania din anul 2000 se încadrează din punct de vedere cronologic în prima jumătate a secolului al II-lea p. Chr.