1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]


Oltina, com. Oltina, jud. Constanţa



Yüklə 5,34 Mb.
səhifə102/165
tarix27.10.2017
ölçüsü5,34 Mb.
#16674
1   ...   98   99   100   101   102   103   104   105   ...   165

155. Oltina, com. Oltina, jud. Constanţa

Punct: Capul Dealului

Cod sit: 62495.01

Colectiv: Costel Chiriac (IA Iaşi), Gabriel Custurea (MINAC)


În toamna anului 2001 am executat un sondaj arheologic în zona de S-V a aşezării fortificate de la Capul - Dealului, cunoscută încă din relatările lui P. P. Polonic (1935). Secţiunea a avut orientarea generală E-V, lungimea de 35 m şi lăţimea de 3 m, fiind paralelă cu axul longitudinal al aşezării şi în vecinătatea imediată a unei „gropi” practicată în valul de apărare al fortificaţiei medievale timpurii.

În cursul săpăturilor am constatat că valul respectiv a fost (în zona vizată - către Lacul Oltina) construit din pământ şi nu din piatră sau cu bază de piatră, cum se considera iniţial. Coama valului se află la o înălţime de cca. 2 - 2,5 m faţă de nivelul actual de călcare. În partea de V a valului (care uneşte practic malul Dunării cu terasa superioară a Lacului Oltina pe o lungime de cca. 400 m) se află şanţul de apărare aferent valului de pământ. Şanţul are o adâncime, măsurată până la solul galben - steril de aproximativ 3 m, faţă de nivelul actual de călcare. Am constatat că şanţul valului a urmărit traseul unei falii naturale ce delimitează, de la N la S, peninsula pe care este situată fortificaţia, care are o suprafaţă de aproximativ 10 - 12 ha. Valul fortificaţiei a fost afectat, în zona în care s-a efectuat sondajul, de cel puţin trei intervenţii constructive care, în etapa actuală a observaţiilor, nu pot fi plasate riguros cronologic (sec. X - XI). Este vorba despre rămăşiţele unor locuinţe şi amenajări aflate într-o stare de conservare precară şi încă greu de definit ca formă, situaţie care nu ne permite avansarea unor concluzii clare.

Spre interiorul fortificaţiei (către capătul de E al secţiunii noastre - S1) am surprins, de asemenea, urmele unor locuinţe, probabil bordeie, pe care nu le-am excavat din lipsa timpului şi a fondurilor necesare. Cantitatea mare de ceramică, unelte de piatră şi metal (agricole) constituie în prezent un indiciu asupra caracterului economic al aşezării, ca şi despre limitele cronologice de referinţă ale nivelurilor arheologice superioare (sec. X - XI). Câştigul ştiinţific al primei campanii de săpături de la Oltina (Capul - Dealului) este constatarea că, cel puţin în zona controlată stratigrafic de noi, nu poate fi vorba, aşa cum s-a presupus, despre o aşezare fortificată cu zid de apărare, ci despre una de tip „horodişte”, cu val de pământ şi şanţ de apărare ridicată, probabil, peste ruinele, încă nesesizate arheologic, ale unei fortificaţii romane. Acest lucru este, în parte, sugerat de apariţia unor fragmente de terra sigillata specifice sec. I - II.

Viitoarea campanie de săpături va urma clarificarea situaţiei stratigrafice a zonei situate în vecinătatea vestică a valului, către interiorul fortificaţiei, ca şi lămurirea unor aspecte planimetrice sesizabile, deja, pe teren. Considerăm că cercetarea aşezării fortificate de la Capul - Dealului este de maximă importanţă pentru studierea segmentului de „limes” bizantin situat pe Dunăre, între cetăţile de la Păcuiul lui Soare şi Cernavodă, îndeosebi pentru istoria sec. VII - XII şi susţinem necesitatea continuării investigaţiilor printr-o eventuală extindere a colectivului de cercetare ca şi a deschiderii unor noi sectoare.


Abstract

The systematic archaeological research in the fortified settlement of Capul Dealului has started in the autumn of the year 2001. The aim was to investigate a defence earth vallum with an exterior ditch.

The present height of the vallum is of about 2 - 2,5 m and the ditch has a deph of about 3 m.

The archaeological objects discovered here leads to the conclusion that the fortified settlement can be dated between the 10th - 11th cent.

The future excavations will try to estalish an accurate stratigraphy and chronology of the settlement.


156. Oradea, jud. Bihor

Punct: Cetate

Cod sit: 26573.02

Colectiv: Adrian Andrei Rusu - responsabil (IAIA Cluj), Doru Marta (MTC Oradea), studenţii Ioana Barbu, Florin Mărginean (UBB Cluj), Ionuţ Codrea (Univ. Alba Iulia)

Finanţare MTC Oradea, Primăria Oradea.
Campania anului a început la data de 24 septembrie, derulându-se până la 15 noiembrie 2001

A fost trasată secţiunea S XXVII, cu dimensiunile de 3,20 x 20 m, perpendiculară pe corpul J al cetăţii exterioare. Ea se găsea la 30 de m, spre N de colţul de S-E al acestui corp. A fost investigată sistematic Poarta principală de intrare în cetate, prin secţiuni speciale, codificate S P/1-5.

Palisada şi valul timpuriu a fost înregistrat între m 3 şi 8. Adâncimea de descoperire este de -3,30/3,25 m. Ea se afla la o distanţă de cca. 2,60 m de zidul de incintă de piatră. Traseele lor sunt aproximativ paralele. Urmele unor gropi din 1, aflate spre profilul de N, par să indice faptul că lăţimea palisadei fusese în jur de 3 m. Latura dinspre interiorul incintei a fost constituită din trunchiuri verticale, aflate la o distanţă de cca. 0,50 m, unul de altul. La limita dintre  2 şi 3, spre profilul de S, s-a descoperit un grup de trei trunchiuri apropiate, dispuse în triunghi. Aproape perpendicular pe curbura zidului de incintă, medieval, de piatră, dar sub el, porneşte un şir de patru trunchiuri de stejar, cu grosimi între 0,30-0,40 m. Şirul este mărginit, de-o parte şi de alta, de trunchiuri tăiate pe grosime, la distanţe de 0,80-1 m.

Descoperirea ne aduce înainte nu numai traseul iniţial al palisadei, ci şi o componentă funcţională care poate fi interpretată ca un turn sau o poartă (eventual turn de poartă). Este limpede că ea se dezvolta către N, căzând în afara perimetrului secţiunii noastre. Starea de conservare a trunchiurilor este remarcabilă în □ 3-4. Se distinge coaja, iar în grosime, trunchiurile şi-au conservat culoarea gălbuie. Aproape de dispariţie, se prezintă, în schimb, capetele de trunchiuri din  1-2. În umplutura de pământ au fost regăsite fâşii de piele, coji de alune şi nuci, fragmente ceramice, nu foarte tipice. În dreptul zidului de piatră, la cca. 0,50 mm a fost găsită o cărămidă.

Zidul de incintă medieval, traversează secţiunea în  3-5. El are o lăţime de 1,90 m. Este construit din piatră de carieră, legată cu mortar de bună calitate. Se pare că distrugerea sa a fost făcută până la limita superioară a fundaţiei. Este foarte clar faptul că zidarii nu au avut decât alternativa înălţării sale în spatele vechii palisade. Aceea a fost lichidată doar până la o anumită cotă, lăsând zidului o bermă largă, compusă din distanţa de până la palisadă (2 m), alături de lăţimea vechii palisade (3 m), la care s-ar mai fi putut adăuga, eventual, berma aceleiaşi palisade.

Turnul T 1, a fost reluat după cercetări făcute în anul 1991 (S II - S III). S-a obţinut racordul său cu o poartă, pe care o flanca spre N. S-au identificat pragul, instalaţiile de blocare.

Turnul T 5 este o noutate absolută în cercetarea cetăţii. În  9, un zid masiv străbate secţiunea de la N-V, către S-E. Lungimea sa surprinsă este de 3,40 m. Fundaţia sa calcă pe nisip cu pietriş (sol viu), la -4,20 m faţă de nivelul de călcare actual. Au fost puşi iniţial un rând de bolovani neregulaţi, peste care s-a operat o egalizare până la o crepidă lată de 0,10 m. Fundaţia totalizează o înălţime de doar 0,50 m. Fundaţia a fost egalizată şi cu trei rânduri de cărămizi. De la ea, din elevaţie, par să se fi păstrat două asize cu blocuri de pietre mari. Grosimea zidului este mai mare de 1,40 m. Demolarea a fost masivă. Groapa de scoatere porneşte de sus, în forma unei pâlnii.

Poarta cetăţii, funcţională din sec. al XVI-lea, a suferit modificări majore. S-au identificat paramente originale (în bosaj), spre exterior, cu sugestii ale nivelului de călcare spre şanţul de apărare. Traseul porţii este străpuns de instalaţii apărute din sec. al XVIII-lea şi altele (cinci diferite !), din timpurile mai noi, din care doar una este funcţională. S-au obţinut date tehnice esenţiale pentru proiectul de restaurare ale ei.

Materialul arheologic constă din piese de bronz (cataramă, aplici de diferite tipuri şi destinaţii, degetar, vase şi fragmente de vase), arme (două capete de buzdugan, vârf de săgeată, ghiulele de fier), feronerie de construcţie (ţâţâni, închizători, gratii, scoabe, piroane), unelte (foarfeci - patru perechi, sfredel), pietre profilate gotice (fragmente de ogivă) şi renascentiste (ancadramente), piese de os (prăsele, rebuturi), sticlă (ochiuri de geam, numeroase fragmente de veselă, un fragment de brăţară turcească), ceramică de construcţie (ţigle, cahle-oală, de coronament, plăci cu decor diferit), veselă (loturi mici de vase timpurii - sec. XII-XIII, XIV-XV, foarte multă ceramică de sec. XVI-XVII, extrem de variată, cu multe exemplare întregi sau întregibile). Au fost prelevate trei mostre de bârne din palisadă, pentru analize dendrocronologice.

Întregul material arheologic se află în depozitele Muzeului „Ţării Crişurilor” din Oradea.





Yüklə 5,34 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   98   99   100   101   102   103   104   105   ...   165




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin