1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

173. Poiana, com. Zvorâştea, jud. Suceava

Punct: În Huci la Fedcu

Cod sit: 151380.01

Colectiv: Mugur Andronic (CMJB Suceava)

Săpăturile arheologice sistematice din anul 2001, a treia campanie, desfăşurate pe parcursul a două etape, de vară şi de toamnă, au avut ca scop cunoaşterea sectorului nordic al sitului.

L₃₁ - locuinţă de suprafaţă (-0,5 m, faţă de nivelul actual de călcare), rectangulară, de mici dimensiuni (1,80 x 2,10 x 1,80 x 2m), de tipul colibei, cu adâncime maximă la baza cuptorului de -0,6 m, orientată aprox. N-S. Spre colţul de N-E a fost clădit din lespezi de piatră un cuptor, ulterior distrus şi răvăşit. O parte mică din pietre s-au găsit împrăştiate în partea opusă a spaţiului locuibil. Pe fundul locuinţei s-a descoperit material osteologic şi ceramic, cât şi cărbune fragmentar.

L₃₂ - locuinţă uşor adâncită, cu podea albiată şi adâncă la mijloc de 0,7 m, relativ dreptunghiulară, cu un colţ mult rotunjit şi laturi de 2,9 x 3,9 x 3,45 x 4,20 m. Orientarea aproximativă este N-S. În colţul de N a fost amenajat un cuptor (0,9 x 0,75 m), a cărui bază constructivă ajungea la -1,10 m. Vatra sa se prezenta sub forma unui strat de lut ars gros de 3 cm.

Ca inventar amintim un împungător din os, material osteologic şi ceramic fragmentar.

L₃₃ - locuinţă semiadâncită, de forma unui pătrat cu un colţ mult alungit (cu laturi de peste 3 m) cu podea albiată şi adâncime de 0,65 m. Orientarea aproximativă a complexului a fost N-S. În colţul nordic fusese iniţial un cuptor (sau vatră), din care s-a păstrat doar suprafaţa vetrei, ovală (0,90 x 0,65 m), constând dintr-un strat de lut cărămiziu, gros de 3-4 cm. Probabil că a fost vorba despre un cuptor dezafectat, prin refolosirea ulterioară a pietrelor.

L₃₄ - locuinţă semiadâncită (-0,65 m), aprox. pătrată (3,20 x 3,40 m), cu fund uşor albiat, suprapusă de L₃₆. Nu a păstrat urme evidente de instalaţie de foc. Orientarea sa a fost NE-SV. Paralel cu peretele vestic s-a descoperit o dispunere în şir de mici lespezi. Alături de material ceramic şi osteologic fragmentar s-au mai descoperit o fusaiolă şi o bucată de lut ars semănând cu partea terminală a unui picior de statuetă umană.

L₃₅ - locuinţă semiadâncită (-0,85 m), de formă neregulată (3 x 2,33 x 3,40 x 2,10 m), cu colţuri mult rotunjite, cu podea albiată, cu adâncime maximă spre centru şi orientare aproximativă NE-SV. Nu s-au descoperit urme certe de instalaţie de foc, ci doar mici pietre, răzleţe. Pământul de umplutură conţinea o cantitate mare de cenuşă şi cărbuni. Ca inventar arheologic s-a descoperit material ceramic şi osteologic, inclusiv un dinte de mistreţ matur, cu vârful pilit pentru ascuţire.

L₃₆ - locuinţă semiadâncită, aproape pătrată (3,70 x 3,10 x 3,70 x 3m), ce a suprapus pe L₃₄. Podeaua uşor albiată, mergea spre centru până la -75 cm. În colţul estic s-a conservat un mic cuptor din pietre (0,7 x 0,55 m), cu vatră slab conturată prin lut ars insuficient. În colţul sudic s-au mai descoperit urmele de la o suprafaţă de ardere, de mici dimensiuni (0,5 x 0,4 m), probabil de la o fostă vatră.

Notabil este şi faptul că L₃₆, sau L₃₄, au beneficiat în exterior, în strictă apropiere de un mic cuptor, fără nivel de ardere la lut roşu, ridicat pe nivelul antic de călcare (-0,35/0,4 m), parţial desfăcut şi el, după cum o demonstrează o mică grupare de lespezi clădite la cca. un metru de el.

L₃₇ - locuinţă (?), atelier, de formă relativ ovală (3,50 x 2,25 m), având în extremitatea de NV un cuptor exterior, cu vatra relativ circulară (diam. cca.1,25 m), marcată de un strat de pământ cărămiziu puternic ars, gros de 3-4 cm, dar nu şi zgurificat. În zona fostei sale guri s-au păstrat trei pietre de dimensiuni mai mari.

Alături de ceramică şi oase, s-au descoperit o lopăţică din corn de cerb, o lamă de cuţit, două fusaiole bitronconice, un împungător din os şi o ancoriţă de fixat toarta unei găleţi din lemn.

L₃₈ - locuinţă de suprafaţă (-0,45 m), relativ pătrată, cu laturi de 2,90 x 3x 2,50 x 2,60 m, şi orientare aproximativă N-S. Nu a păstrat urme evidente de instalaţie de foc. Spre colţul de S-V s-au păstrat câteva pietre, iar în dreptul laturii nordice s-au păstrat două mari grupări de pietre cu urme de ardere, intercalate de bucăţi de cărbune (foc pe vatră pietruită ?).

L₃₉ - locuinţă de suprafaţă (-0,4/0,45 m), cu un contur patrulater incert (laturi de cca. 3 m), cu orientare ipotetică N-S. Spre colţul nordic a identificat urma unei foste instalaţii de foc (cuptor sau vatră), prin existenţa unei suprafeţe de lut ars (0,5 x 0,6 m), groasă de 2-3 cm, de culoare cărămizie.

L₄₀ (?) - adăpost de tipul probabil al unei colibe (-0,4 m), de contur incert, cu o latură de 2,6 m surprinsă mai bine, cu urme de incendiere constând dintr-o cantitate considerabilă de cenuşă şi cărbuni. Orientarea complexului, de formă se pare dreptunghiulară (cca. 2,65 x 1,34 m), era aprox. NE-SV. Nu a posedat urme vizibile de instalaţie de foc, dar în perimetrul său au apărut câteva fragmente ceramice şi osoase.

L₄₁ - locuinţă de suprafaţă (anexă?, -0,40 m), patrulateră cu laturi de cca. 3,5 m şi orientare aproximativă N-S. Nu s-au identificat urme de instalaţie de foc, ci doar câteva pietre de dimensiuni modeste răzleţe.

L₄₂ - locuinţă adâncită (-0,75/1,05 m), rectangulară (3,55 x 4,45 x 3,60 x 4,42 m), orientată aprox. NE-SV. Nu a prezentat urme certe de instalaţie de foc, deşi se pare că a avut-o, prin pietrele de mai mici dimensiuni împrăştiate spre colţul de N.

Alături de inventarul obişnuit ceramic şi osteologic, a mai fost recuperat fragmentul unei greutăţi de lut, discoidale pentru tors fire de dimensiuni mai mari.

L₄₃ - locuinţă adâncită parţial (-0,6 m), rectangulară (4,52 x 3,95 x 4,56 x 3,73 m), orientată aprox. N-S. În colţul nordic, a fost amenajat cu o mare cantitate de pietre un cuptor, ulterior răvăşit. Vatra sa (0,55 x 0,80 m) căpătase consistenţă şi culoare tipică, pe o profunzime de 2-3 cm.

Aici s-a descoperit o jumătate de fusaiolă modelată prin rotire, din pastă nisipoasă, având caneluri.

L₄₄ - locuinţă adâncită parţial (-0,75 m), relativ pătrată (4x 4,20 x 4,22 x 4,40 m), cu orientare aproximativă N-S. Spre colţul de S-V s-a găsit o mică grupare de pietre de mici dimensiuni, provenind se pare de la o fostă instalaţie de foc.

S-au descoperit două fusaiole arse oxidant cu profil canelat, una bitronconică şi trei forme de lut ars (mărgele?), tubulare şi perforate.

L₄₅ - locuinţă de suprafaţă (-0,35/0,40 m), cu un contur (patrulater) imposibil de determinat cu exactitate. Nu s-au identificat urme de instalaţie de foc. În schimb s-au descoperit mai multe bucăţi mari de chirpici de la pereţi, având în componenţă pleavă, groase de cca. 3,5 cm şi purtând amprente de crengi de 3-4 cm diametru. Peretele lutuit şi făţuit pe ambele părţi, deci putea avea o grosime de 7-8 cm. Pe lângă obişnuitul material ceramic şi osteologic fragmentar, s-a mai descoperit un împungător din os.

G₁ - groapă umplută cu pământ cenuşos, dar fără cărbuni, cu rare fragmente ceramice şi osoase, relativ ovală (1,80 x 0,90 m), cu adâncime maximă de 1,10 m şi pereţi oblici. În pământul de umplutură s-a descoperit o mică lamă de cuţit.

G₂ - groapă de contur neregulat (1,20 x 0,75 m), cu pământ cenuşos şi fragmente mici de cărbune, cu fund plat, adânc de 0,5 m. Fără ceramică sau oase.

Ca inventar descoperit în această campanie, se remarcă în primul rând o lopăţică (otic?) de la baza unui corn de cerb, piesă care se putea întrebuinţa poate şi la tăbăcitul pieilor şi care este rar atestată în epocă: Borşeni-Neamţ¹, Lozna-Botoşani², Alcedar şi Rudi (R. Moldova)³ sau Dobronăuţi (reg. Cernăuţi/Ucraina)⁴.

O altă piesă cu rare descoperiri este ancoriţa de fixat toarta unei găleţi de lemn. Astfel de piese s-au găsit mai numeroase la Alcedar⁵, Rudi sau Echimăuţi⁶, toate în stânga Prutului.

În sfârşit, în L₃₄ s-a descoperit un fragment de seceră, astfel de unelte fiind destul de frecvente in siturile din sec. de sfârşit ale primului mileniu creştin: Lozna, Dragosloveni-Vrancea⁷, Odaia şi Echimăuţi⁸ în Basarabia, Revna şi Dobronăuţi⁹ ambele în regiunea Cernăuţi.

Ceramica descoperită, fără posibilitatea întregirii unui vas, este realizată peste 95% exclusiv cu mâna, cu cioburi pisate în compoziţie, arsă oxidant incomplet. Cel mai adesea buzele vaselor sunt ornamentate, cu obişnuitele alveolări digitale.

Ceramica la roată foloseşte un lut nisipos, destul de fin cernut, fiind ornamentată cu incizii orizontale şi vălurite. Fiind deosebit de rară, în aşezare o considerăm de import, fiind deosebit de importantă pentru datarea sitului în plin veac IX.
Note:

1. Informaţie I. Mitrea, pentru care îi mulţumim.

2. D.Gh.Teodor, Regiunile carpato-nistrene în sec. V-X p. Chr., p. 100, în volumul Spaţiul N-E carpatic în mileniul întunecat (coord. V.Spinei), Iaşi, 1997, fig. 22.

3. M.T.Kašuba, N.P.Teľnov, T.A.Sčerbakova, Alčedarskoe drevnerusskoe poselenie (raskopki 1987-89 gg.), Tiraspol, 1997, p. 20, 34; V. S. Bejlekči, Otčet o raskopkah vostok'noj v Posada Ruď v 1971 godu, raport 163, Arhiva I. A. al A. S. a R. M., p. 104, pl. 2/1.

4. L.Mihajlina, Naselennja verhn'ogo Poprytja VIII-X st., Cernăuţi, 1997, fig.47.

5. M.T.Kašuba, N.P.Teľnov, T.A.Sčerbakova, op. cit., p. 51.

6. M.G.Rošaľ, G.B.Fedorov, Žilye i proizvodstvennye sooruženija drevnerusskogo poselenija Ruď, în A. I. M. (1970-1971 gg.), Chişinău, 1973, p. 162, 175.

7. D.Gh.Teodor, Meşteşugurile la nordul Dunării de jos, p. 26-27, cu bibliografia. Idem, Regiunile carpato-nistrene…, fig.25.

8. I.A.Rafalovič, Otčet o polevyh'ssledovanijah otrjada ranneslavjanskoj arheologij P. D. Z. za 1963-1964 gg., raport 24, Arhiva I. A. al A. S. a R. M., p. 62.

9. L.Mihajlina, op. cit., p. 99.