1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

6. Alba Iulia, jud. Alba [Apulum]

Punct: Partoş - str. Dacilor nr. 34

Cod sit: 1026.02

Colectiv: Ioana Bogdan Cătăniciu (IAIA Cluj)

În cadrul contractului de cercetare cu încheiat cu MCC, în 17 octombrie 2001 s-au început cercetările în oraşul roman Apulum din cartierul Partoş al Albei Iulia.

Cercetarea s-a desfăşurat în grădina casei de pe str. Dacilor nr. 34, proprietatea doamnei Ana Lăncrănjan. S-a efectuat cercetarea în această zonă centrală a oraşului roman, ca urmare a acordului obţinut de a începe cercetări în suprafaţă şi de a le continua şi în viitor.

Cercetarea se impunea în zona centrală a oraşului, cea mai afectată de construcţiile aprobate în aceşti din urmă ani. Grădina în care am început cercetările este flancată de două case ridicate până la acoperiş! S-au efectuat cercetări de „descărcare de sarcină arheologică” şi s-au dat avizele.

Cercetarea s-a desfăşurat în condiţii deosebit de grele, timpul înaintat fiind foarte puţin potrivit pentru cercetări arheologice, a plouat, a fost ceaţă persistentă până la orele 14 şi în cele din urmă au fost temperaturi de -3° C.

Scopul cercetării este de a dezveli în suprafaţă o parte din ruinele oraşului roman în zona centrală şi de a demonstra că prin valoarea lor se impune nu numai cercetarea, dar şi crearea unei rezervaţii arheologice şi, în cele din urmă, a unui parc arheologic. Cercetarea este deci doar începutul unei activităţi care va reclama sprijinul CNA, şi al MCC, dar şi al factorilor din administraţia locală. Cercetarea s-a făcut cu acordul proprietarei Ana Lăncrănjan, contra despăgubirii recoltei de legume.

Cercetarea s-a efectuat pe o suprafaţă de 20 x 7 m şi a pus în evidenţă o locuire de tip urban, deosebit de bogată. A fost dezvelit nivelul de locuire al ultimei faze de locuire al unui edificiu de foarte mari dimensiuni. Nivelul este reprezentat de pavaj din mortar de var care a alcătuit baza unui paviment ceramic din care s-au păstrat doar câteva piese.

Pe nivelul de călcare s-au identificat urme de incendiu care a afectat partea lemnoasă. Acest nivel de existenţă se află la -0,5 m şi a fost foarte afectat de o groapă de mari dimensiuni, în carourile 16-20. Groapa este datată la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, pe baza materialului ceramic descoperit.

Zidurile construcţiei au fost ridicate din piatră de râu legată cu mortar. Lăţimea este de 0,7 m. În suprafaţa cercetată, imediat sub stratul arabil gros de 0,3-0,4 m, s-a descoperit o mare cantitate de tencuială pictată cu roşu pompeian, oranj, verde închis şi albastru intens. Nu lipseşte maro şi negru. Fragmentele descoperite indică un decor geometric: alb cu dungi oranj; roşu cu dungi oranj, dungi negre şi maro de bordură. Nu excludem ca unele fragmente să fie chiar figurate; din păcate au fost răvăşite, astfel că nu putem stabili desfăşurarea lor în spaţiu şi, deci, să reconstituim cel puţin panouri de pictură parietală.

La V de zidul orientat N-S, s-a descoperit un pavaj din dale mari de gresie galben-verzuie, care se pare c-a fost construit în două momente diferite, sau a fost refăcut într-o fază ulterioară, din cauză că fiind foarte friabil s-a degradat.

În acest moment al cercetării nu putem afirma ce anume reprezintă acest pavaj de piatră, dacă este al unei curţi interioare sau al unui cardinus. Tot datorită faptului că piatra de gresie se degrada atât de repede, acest pavaj a fost înlocuit în ultima fază cu un strat de mortar gros de 0,16 cm, în care s-a aşezat un pavaj din pişcoturi ceramice.

Deoarece pavajul de mortar s-a prăbuşit pe o mică suprafaţă, putem propune ipoteza că el acoperea un hipocaust.

Cercetarea s-a desfăşurat cu deosebită atenţie şi s-a lucrat cea mai mare parte la şpaclu.

O mare cantitate de vase întregibile s-a descoperit în zona de V a suprafeţei locuite; din păcate nu s-a putut surprinde un nivel de locuire post roman, deşi unele materiale sunt databile în sec. IV p. Chr. S-a descoperit o varietate de fragmente de vase de sticlă, două monezi încă neidentificate, dar cel puţin una din ele pare a fi un denar din a doua jumătate a sec. al III-lea p. Chr.

Cel de al doilea obiectiv al campaniei desfăşurate în acest an la Alba Iulia - Partoş a fost abordat ca urmare a necesităţii de a determina latura de N a fortificaţiei coloniei Apulum, în zona în care am efectuat cercetări de salvare reclamate de P. Moldovan, care a cerut aviz pentru edificarea unui „abator” de animale chiar pe colţul de N-E al oraşului (săpături efectuate în iunie 2001, vezi raportul nostru prin care ceream achiziţionarea terenului şi interzicerea construirii pe acest teren).

Deoarece pe acest sector am descoperit agger-ul oraşului pe latura de E, dar latura de N n-a fost identificată nici în anii trecuţi, nici prin cercetarea de salvare făcută de Coriolan Oprean, ca urmare a descărcării de sarcină arheologică în vederea construirii unei benzinării, pe varianta şoselei în zona din faţa porţii de N a oraşului roman.

Ca urmare a cercetării de salvare din primăvară, am ştiut că zona a fost acoperită cu un strat masiv de aluviuni (cca. 1 m) în anii `70. Pentru de a îndepărta acest strat, a fost folosit un utilaj Caterpillar, închiriat de la firma Start Construct din Alba Iulia. Am constatat că în nordul drumului de acces spre platforma de gunoi a oraşului actual (până la 1990), s-a adus o cantitate masivă de pământ galben care să constituie un baraj în faţa inundaţiilor Mureşului (probabil înainte de marile inundaţii din 1970 şi 1975). Stratul adus de aluviuni atinge, pe distanţa de 20 - 25 m secţionată, adâncimea de -2/-2,5 m.

Noi am ales din acest motiv pentru a amplasa secţiunea, zona cel mai puţin înaltă. Secţiunea cu dimensiunile de 16 x 1,2 m a atins la data de 28 octombrie (ultima zi de săpătură) cota de -2,7 m.

S-a pus în evidenţă dărâmătura zidului de incintă şi probabil partea superioară a şanţului (primului) de apărare al coloniei.

În stratul de dărâmătură, care se găseşte între m. 7 şi 10,9 m se află multă piatră, căzută probabil pe bermă. Prezenţa unei mari cantităţi de ţigle şi cărămizi în dărâmătura presupusei fossa ne face să considerăm că turnul de colţ al oraşului a fost acoperit cu ţigle şi poate chiar a fost parţial construit în cărămidă.

În profilul de răsărit se pare că s-a surprins latura de V a turnului de colţ. Pe o înălţime de 0,5 m, faţă de cota la care am ajuns cu săpătura, sunt păstrate resturi ale unui zid construit din piatră de calcar. Din cauza limitei în timp a contractului şi a vremii care s-a înrăutăţit, s-a întrerupt cercetarea care va fi continuată în campania 2002.

Materialul ceramic descoperit nu este deosebit de abundent, dat fiind şi caracterul de fortificaţie al obiectivului şi faptului că nu s-a epuizat cercetarea fossei. Totuşi, s-au descoperit vase romane şi chiar terra sigillata.

Cercetarea se impune cu stringenţă deoarece benzinăria aprobată este în curs de construcţie, şi acum este clar că s-a acordat avizul de construcţie fără a se face o cercetare completă, şi astfel toată zona de răsărit a laturii de N a incintei oraşului roman va face parte din curtea benzinăriei, dacă nu va fi şi afectată de săpăturile sub cota de -2 m, cât probabil că sunt depunerile ulterioare. De fapt am propus CNA revizuirea avizului de construcţie, în lumina datelor oferite de sondajele efectuate în 2001.

Planşa 8