1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

12. Alba Iulia, jud. Alba [Apulum]

Punct: str. Munteniei nr. 15-17, Sediul guvernatorului consular al celor trei Dacii

Cod sit: 1026.10

Colectiv: Viorica Rusu-Bolindeţ (MNIT) - responsabil, studenţi ai Univ. Alba Iulia

Cercetările arheologice din campania anului 2001 au vizat finalizarea dezvelirii elementelor de construcţie de pe latura de N a suprafeţei excavate.

În acest scop, a fost continuată secţiunea S. XV/00 (cu dimensiunile de 6,4 x 3,5 m), rămasă neterminată din anul trecut, şi a fost deschisă o altă secţiune - S. XVI/01 (10,9 x 2,8 - 3,5 m) - şi o casetă - C. I/01 (3,6 x 2 m) - în capătul extrem estic al laturii menţionate. În această campanie a fost dezvelită o suprafaţă de 20 m, pe o lăţime variabilă (datorată distrugerii prin excavare), cuprinsă între 2,8 şi 3,5 m, până la o adâncime maximă de -2,85 m. Rezultatele cercetărilor arheologice din campania anului 2001 de pe obiectivul în discuţie cuprind următoarele (descrierile elementelor de construcţie, ca şi în ediţia precedentă a "Cronicii cercetărilor arheologice" şi aşa cum au fost ele descoperite, se fac de la V la E):

Epoca romană. S-a continuat dezvelirea extremităţii estice a camerei C. Podeaua din opus signinum a acestei încăperi de mari dimensiuni (15 m lungime) a fost curăţată pe ultimii 2,1 x 3,6 m, restul ei, până la fundaţiile zidurilor camerei B (cca. 1,7 m), fiind spart de o locuire medievală din sec. XVI (asupra căreia vom reveni mai jos). La construirea acestei încăperi mari, care aparţine ultimului nivel de locuire romană (faza II B), au fost dezafectate mai multe camere din fazele anterioare, ale căror ziduri, inclusiv instalaţii de încălzire, au fost utilizate ca substrucţii ale acesteia. Cu ocazia degajării gropii medievale care a spart extremitatea estică a podelei de opus signinum a camerei C, au fost puse în evidenţă podeaua inferioară a instalaţiei de încălzire a camerei B, pe o suprafaţă de 3,6 x 2 m. Aceasta din urmă avea la bază cărămizi dreptunghiulare, peste care se aşezau pilae-le de hypocaust.

Camera B - a fost dezvelită în campania anului 1992, însă era cunoscut numai zidul estic al ei (comun cu cel al camerei A) şi partea interioară a zidului nordic, precum şi podeaua inferioară de opus signinum a instalaţiei de încălzire, pe care s-au păstrat in situ trei pilae de hypocaust de formă pătrată. Dimensiunile păstrate ale încăperii sunt de 3,1 x 2,3 m. În campania anului 2001 a fost pusă în evidenţă şi partea exterioară a zidului nordic, construit în mare majoritate din rânduri de cărămizi, sporadic alternate cu pietre de calcar prinse cu mortar. Are dimensiunile de 2 x 0,8 m, elevaţia lui fiind păstrată pe înălţimea maximă de 0,6 m. Zidul respectiv constituia, împreună cu zidul perimetral vestic al camerei A, colţul nord-estic al camerei B. În spatele acesteia, la distanţă de 1,1 m spre NV, a apărut un zid paralel, din care s-au păstrat numai fundaţiile din piatră pe o lungime de 2,6 m, spre SV fiind spart de o groapă medievală din sec. XVI, iar spre NE intrând în profil. Este constituit de două rânduri de pietre din calcar prinse cu mortar, are lăţimea maximă de 0,4 m şi a fost păstrat pe înălţimea maximă de 0,4 m.

În interiorul spaţiului delimitat de acest zid şi de zidul NE al camerei B a apărut o instalaţie de încălzire în formă de canal, din care s-au păstrat podeaua inferioară din opus signinum, pe care s-au găsit păstrate in situ trei cărămizi dreptunghiulare (40 x 28 cm) şi o alta pătrată (24 x 24 cm). Pe ultima dintre ele erau aşezate patru cărămizi rotunde (cu diametrul de 0,16 cm), pila astfel formată fiind amplasată la 0,5 m de colţul NE al camerei B şi aproape lipit de zidul orientat E-V al acesteia. Instalaţia de încălzire descoperită deservea camera A.

Camera B' - paralel cu zidul instalaţiei de încălzire menţionate şi lipit de acesta, apar fundaţiile unui alt zid, orientat NE-SV, care a fost dezvelit pe o suprafaţă cu dimensiunile de 1,5 x 0,8 m, spre S fiind scos de o groapă medio-modernă, spre N intrând în profil. A fost construit din pietre mari de calcar prinse cu mortar. Pe latura sa internă, zidul respectiv a fost tencuit cu opus signinum, în care a fost prinsă in situ şi o tegula mammata fragmentară. De asemenea, interiorul camerei respective a fost zugrăvit policrom, fiind descoperite foarte multe fragmente de tencuială pictată în dărâmătura aparţinând acestei încăperi. Nu avem indicii privind pandantul acestui zid, deci nici asupra dimensiunilor camerei respective, ca şi al instalaţiei de încălzire care o deservea, judecând după tegula mammata prinsă în perete. O posibilă legătură s-ar putea stabili între ea şi camera b, care avea o serioasă instalaţie de hypocaust (?), însă posibila legătura dintre ele a fost distrusă de o groapă medio-modernă.

Camera A - era cunoscută din campania anului 1992. Ca urmare a extinderii săpăturii către N, a fost dezvelit zidul perimetral vestic al acesteia, care avea, până la partea distrusă prin excavare, dimensiunile de 3,08 x 0,7 m, înălţimea maximă a elevaţiei fiind de 0,7 m. A fost construit din rânduri de cărămizi de mari dimensiuni, sporadic alternate cu pietre de calcar, toate prinse cu mortar. Camera avea lăţimea de 3,5 m. Zidul perimetral estic al aceleiaşi încăperi a fost dezvelit numai pe lungimea de 2,6 m, capătul său nordic fiind distrus de o locuinţă medievală din sec. XVI, iar limita sa sudică nu a fost descoperită încă. Spre deosebire de zidul paralel, starea sa de conservare este mult mai proastă. În interiorul camerei astfel delimitate, a fost surprinsă podeaua inferioară din opus signinum a ei, foarte înnegrită datorită încălzirii acesteia de către instalaţia în formă de canal aflată în spatele camerei B. Nu au fost descoperite pilae de hypocaust pe această podea, nici in situ, nici la degajarea dărâmăturii din interiorul încăperii, dovadă a faptului că încălzirea ei era făcută numai de instalaţia de încălzire menţionată mai sus. Podeaua camerei A se află într-o stare de conservare foarte bună.

Camera A' - ultima încăpere de pe latura de N a suprafeţei excavate, situată în extremitatea NE a acesteia, a fost dezvelită pe 3,8 x 2,3 m. Zidul estic al camerei A este comun cu cel al camerei A', în timp ce spre E nu a fost surprinsă limita ei, deoarece nu a fost extinsă săpătura. De la această cameră a fost pusă în evidenţă o parte din podeaua de opus signinum de pe suprafaţa casetei C. I/01, ea fiind, pe perimetrul menţionat, păstrată pe 2,3 x 1,68 m, restul ei fiind afectat, spre N, de locuinţa medievală din sec. XVI, iar către zidul perimetral vestic, de o groapă medio-modernă. Pe această podea, în imediata vecinătate a laturii estice a casetei C. I/01, se află o groapă circulară, cu diametrul de 0,54 m, care are adâncimea maximă de 0,15-0,2 m, fundul ei reprezentându-l de asemenea un strat de opus signinum. Funcţionalitatea ei este greu de precizat, deocamdată.

Toate încăperile menţionate (A, A', B, B', C) aparţin ultimei faze de locuire a complexului, datată la sfârşitul secolului al II-lea şi în secolul al III-lea p. Chr. Nivelele mai timpurii au fost surprinse sporadic în campania anului 2001 şi, în general, s-a mers pe ideea dezvelirii construcţiilor aparţinând ultimei faze, în vederea valorificării lor prin conservare-restaurare, deoarece sunt impresionante ca dimensiuni şi dotări, şi se află într-o stare foarte bună de conservare, fără a se neglija însă fazele timpurii. În afară de informaţiile aflate despre fazele I şi II A din săpăturile efectuate în anii 1992 - 1997, a mai fost sondată fundaţia colţului NE al camerei A, până la nivelul pânzei freatice (-2,84 m) şi, aşa cum menţionam mai sus, s-a dezvelit o parte din podeaua inferioară a camerei B.

Epoca medievală. În interiorul camerei A şi probabil şi al încăperii A', a fost dezvelită o locuinţă medievală din sec. XVI. Au fost identificate trei din zidurile acestei locuinţe - de E, V şi S. Ele erau construite din pietre ecarisate (spolii romane) şi din fragmente de cărămizi romane prinse cu lut galben. Zidul perimetral vestic al locuinţei în discuţie a fost aşezat direct pe podeaua de opus signinum a camerei A, celelalte ziduri ale acesteia nefiind descoperite încă până la fundaţii. Locuinţa medievală se află la max. 3,2 m V de zidul perimetral vestic al camerei A, însă nu este paralelă cu aceasta. Dimensiunile ei sunt de 4,2 x 2,6 m, ei fiindu-i ataşată şi o anexă spre V, din care s-a prins un colţ cu dimensiunile de 2 x 0,88 m. Locuinţa medievală are patru nivele de locuire, marcate prin podele succesive din lut galben. În campania anului 2001, din raţiuni financiare, au fost săpate două nivele. Pe primul dintre ele (ultimul din punct de vedere cronologic), în colţul NV al încăperii, au apărut resturile din chirpici ale unei vetre. Întreg nivelul a fost foarte bogat în material arheologic (vezi mai jos).

Pe cel de-al doilea nivel, aproximativ către mijlocul încăperii, au apărut urmele de arsură ale unei sobe, din care s-au mai păstrat câteva fragmente de soclu şi câteva cahle-oală. Aici a fost găsită şi o cahlă cu însemn de proprietate. Ea atestă numele proprietarului locuinţei respective - Johannes Mezerzius - şi anul în care a fost construită soba - 1510. Cercetările arheologice s-au oprit pe acest nivel, urmând a fi continuate în campania viitoare. Monedele descoperite pe cele două nivele menţionate datează din vremea lui Ferdinand I, iar cahla cu inscripţie menţionată oferă la rândul ei un terminus ante quem pentru cronologia acesteia.

Tot o locuire medievală din sec. XVI s-a constatat şi în extremitatea estică a camerei C, care a distrus podeaua de opus signinum a încăperii romane menţionate. Din punct de vedere arheologic, nu au fost descoperite decât resturile din chirpici ale unei vetre, aflate la 0,4 m V de podeaua amintită, şi având diametrul maxim de 0,5 m. Cele patru monede de argint descoperite, datând din timpul lui Ferdinand I (3) şi Rudolf I asigură încadrarea acesteia în secolul menţionat.

Materialul arheologic. Datorită caracterului oficial al acestui complex, artefactele aparţinând epocii romane nu sunt nici foarte variate, nici foarte abundente. Se adaugă distrugerea straturilor romane prin intervenţii ulterioare (multe gropi medio-moderne). În campania anului 2001 au fost descoperite: un mortarium fragmentar din marmură, un opaiţ întreg lucrat la roată şi altele fragmentare turnate în tipare, un bol fragmentar Drag. 37, ştampilat cu motive vegetale, un fragment de bol terra sigillata locală cu decor în relief, ceramică comună. Numeroase au fost şi în această campanie descoperirile de material tegular, ştampilat în proporţie de 80% cu sigla legiunii a XIII-a Gemina sau cu aceasta, urmată de un număr de antroponime, la care se adaugă ţiglele şi cărămizile ştampilate cu siglele trupelor din garda guvernatorului. A mai fost descoperită tencuială pictată policromă, cu motive florale sau geometrice.

Pe cele două nivele aparţinând locuinţei medievale din sec. XVI a fost descoperit, aşa cum menţionam, un impresionant material arheologic. Pe lângă monede şi cahla cu inscripţie, s-au găsit foarte multe obiecte din fier, bronz şi os, sticlărie, foarte mult material ceramic.

Materialul arheologic descoperit se află la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei şi este în curs de prelucrare.

În campania anului 2002 se intenţionează încheierea cercetării sistematice a gropii excavate şi începerea sondajelor pe suprafaţa necercetată, aflată în componenţa rezervaţiei arheologice. Concomitent, se impun măsuri urgente de conservare primară a sitului în vederea pregătirii sale pentru restaurare, pentru ca vestigiile descoperite să nu fie definitiv compromise datorită intemperiilor şi ale factorilor antropici.

Rezultatele campaniilor arheologice efectuate între anii 1992 - 2002 vor constitui obiectul unei monografii, ce va fi publicată, în funcţie de posibilităţile financiare, în următorii cinci ani.