1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

171. Plosca, com. Bistreţ, jud. Dolj

Puncte: Cabana de metal, Ferma 2

Cod sit: 70931.02, 70931.03

Colectiv: Ion Motzoi-Chicideanu - responsabil (IAB), Monica Chicideanu-Şandor (FIB), Florin Ridiche (MO Craiova), Sorin Oanţă-Marghitu (MNIR), Bogdan Tănăsescu (MJ Giurgiu), Constantin Ciuculescu, Nicuşor Sultana (masterand FIB), studenţi FIB, Univ. Craiova

Săpăturile din campania 2001 s-au desfăşurat în două puncte distincte, deşi aflate la mică distanţă unul de altul. Ambele sunt situate pe malul de S al actualului Bazin 1, în fapt Lacul Bistreţ, vis-à-vis de satul Plosca, comuna Bistreţ, judeţul Dolj. Locul este denumit de localnici Cabana de metal, după o magazie pentru furaje, distrusă de apă prin anii 1985-1986. Cel de al doilea punct, denumit convenţional Ferma 2, se găseşte la cca. 150 m E de primul, în faţa fermei pomicole nr. 2.

1. Cimitirul de incineraţie din epoca bronzului

În punctul Cabana de metal, situat pe un ieşind al malului, a fost continuată cercetarea cimitirului de incineraţie din epoca bronzului, cultura Gârla Mare. Dat fiind că în campaniile 1999-2000 a fost săpată o suprafaţă destul de mare de-a lungul malului, în zona direct afectată de eroziune, săpătura din anul acesta a început cu trasarea a două noi suprafeţe situate la S şi la E de vechile suprafeţe, scopul principal fiind surprinderea eventualei limite de S a cimitirului. Datorită unui drum de circulaţie pentru vehiculele fermei piscicole, nu s-a putut dezvolta săpătura decât până în preajma acestuia. Dincolo de drum a mai rămas o zonă lată de cca. 20-30 m până la baza actualului dig RAIF, zonă în care sunt interzise orice fel de săpături. Zona cercetată în 2001 a fost cel mai mult afectată de lucrările de îmbunătăţiri funciare din anii 1968-1971. Către SE se mai păstrează un strat de nisip eolian, gros de cca. 0,1/0,2 m, sub care se găseşte un strat negru-cenuşos, cu mult nisip în compoziţie. Grosimea acestuia variază între 0,2/0,45 m. La partea superioară au fost descoperite cioburi Dridu, alături de bucăţi de chirpici, ce documentează o locuire în cea mai mare parte distrusă. Sub acestea se găsesc ceva mai multe fragmente ceramice Basarabi, material asemănător fiind din abundenţă pe plaja malului. Este vorba în special de fragmente de străchini cu marginea arcuită spre interior, fragmente de ceşti - mai puţine, cioburi de la vase de uz comun. Decorul ceştilor şi străchinilor constă din caneluri sau motive incizate şi adesea incrustate cu substanţă albă. Locuirea Basarabi este bine documentată pe malul de S în zona punctului Cabana de metal, aici fiind culese de pe plajă încă din anul 1983, numeroase fragmente ceramice şi alte materiale cum sunt o fibulă din bronz cu scut beotic, 3 vârfuri de lance, o figurină zoomorfă miniaturală reprezentând un cal. Anul acesta au fost recuperate de pe plaja din faţa săpăturii două vârfuri de săgeată din bronz şi un vârf de cuţit. Din păcate, în lipsa unor complexe clare, nu putem aprecia caracterul sitului Basarabi. Materialele Basarabi se găsesc peste resturi - cioburi şi puţini chirpici - ce pot fi atribuite aşa numitei culturi Vârtop de la începutul primei epoci a fierului, caracteristica lor fiind dată de decorul canelat al vaselor. La partea inferioară a depunerii negru-cenuşoase au apărut fragmente ceramice Gârla Mare ce provin, în parte măcar, de la morminte deranjate sau distruse. Săpătura din august 2001 a reuşit să stabilească limita sudică a zonei funerare ce se află la cca. 20 m de actualul aliniament al malului.

Către V, de-a lungul malului, situaţia stratigrafică este diferită în sensul că straturile de nisip eolian şi depunerea neagră cenuşoasă au fost îndepărtate cu buldozerele în anii 1968-1971, complexele Gârla Mare apărând la mică adâncime, uneori chiar la -3 cm de la actualul nivel de călcare. Cercetarea plajei şi a malului către V a pus în evidenţă două fapte. Mai întâi au fost observate resturi de morminte de incineraţie distruse, documentate prin fragmente de oase calcinate şi cioburi răspândite pe plajă la piciorul malului, fapt ce probează că cimitirul Gârla Mare s-a extins către apus, cel puţin până la punctul în care în 1994 a fost salvat un mormânt Gârla Mare (M. 1 pe plan), punct situat la cca. 100 m V de marginea săpăturii din campania 2000. În această parte însă răzuirea cu buldozerul a fost făcută până la solul viu, abia către punctul în care a fost găsit M. 1 fiind evident stratul negru-cenuşiu, acoperit însă de un strat gros de cca. 0,6/0,8 m de nisip, ceea ce punea problema unei săpături costisitoare în condiţiile lipsei forţei de muncă. Din această cauză săpătura s-a restrâns la o secţiune, S. Ih, lungă de 22 m şi lată de 2m, orientată V-E, aprox. de-a lungul malului, pornind de la latura de V a S. Ig, scopul fiind acela de a identifica eventuale complexe funerare. Săpătura nu a depăşit -0,4 m în adâncime, dat fiind faptul că secţiunea a fost trasată în zona unde decapările cu utilaje grele au fost cele mai severe. La cca. 7 m de capătul de E, la -0,1/0,5 m au fost descoperite într-un sol cafeniu-cenuşos, ce stătea direct pe solul galben, steril din punct de vedere arheologic, trei grupuri de cioburi disparate, provenind de la tot atâtea vase sparte pe loc. În jurul loc s-au găsit şi fragmente mici de oase calcinate, totul indicând că este vorba de resturi de morminte distruse cu ocazia decapărilor. Fragmentele ceramice proveneau de la două castroane şi de la o ceaşcă, toate cu decor tipic Gârla Mare. Cum însă nu au mai fost surprinse şi alte elemente care să permită precizarea unor complexe funerare, grupurile de materiale nu au fost marcate ca morminte propriu zise, fiind considerate materiale deplasate de la locul lor iniţial. Către capătul de V al S. Ih, chiar în locul unde aceasta atingea malul lacului, a fost descoperit M. 50. La cca. -0,15 m de la actuala suprafaţă a terenului, a fost găsit un fragment mare de la un vas, posibil kantharos, alături de care se mai găseau şi alte cioburi de la el ca şi altele de la un castron cu o toartă. Lângă ele se găseau, evident împrăştiate, oase calcinate sfărâmate. La cca. 5 cm mai jos, tot în solul cafeniu, a fost descoperită o grămadă de oase calcinate, grupate, dedesubtul lor găsindu-se şi câteva fragmente de vas, probabil de la fundul urnei. Este evident un mormânt de incineraţie, distrus în cea mai mare parte de decapările din 1968 ca şi de eroziunea malului. În taluzul malului, în această zonă se mai pot observa câtre V resturi de oase calcinate şi fragmente ceramice, iar pe plajă se găseşte o cantitate remarcabilă de cioburi Gârla Mare, ceea ce indică cu siguranţă că în zonă au mai existat şi alte morminte distruse în acelaşi fel. De altfel, M. 1 şi 2 descoperite în 1993 şi 1994 se găsesc plasate la cca. 70 m mai spre V de M. 50, ceea ce demonstrează că cimitirul a avut o suprafaţă destul de mare, foarte probabil însă cea mai mare parte a sa găsindu-se în partea de teren distrusă de apă în ultimii 30 de ani. În restul secţiunii s-au descoperit fragmente ceramice izolate, toate aparţinând culturii Gârla Mare. Pentru completarea cercetărilor din campania precedentă a fost prelungită spre S secţiunea S-g, scopul principal fiind cercetarea în plan a Cpl. 21 şi verificarea şi în această zonă a cimitirului de incineraţie. Imediat sub actualul strat vegetal s-a ajuns la solul cafeniu ce suprapune direct solul galben viu. A fost surprinsă pe plan şi jumătatea de S a Cpl. 21, iar prin răzuiri repetate au mai fost descoperite Cpl. 23 şi două alveolări ale stratului cafeniu, dar lipsite de material.

În jumătatea sudică a Cpl. 23 au fost descoperite cioburi Gârla Mare disparate ca şi un fragment ceramic roman târziu, antrenat pe un gang de animal. Reamintim că În campania 2000 în Cpl. 21 fusese descoperit un pandantiv de bronz de tipul Herzförmigeanhänger, specific grupului Gârla Mare. Nici structura şi nici materialul arheologic din Cpl. 21 nu ne permit o precizare a caracterului său. În mod cert, în lipsa materialului osteologic, nu poate fi vorba de un mormânt. Nici posibilitatea ca Cpl. 21 s reprezinte un cenotaf nu poate fi reţinută, dat fiind că M. 39, un cenotaf descoperit anul trecut, avea inventarul tipic unui mormânt de incineraţie, deşi nu conţinea oase calcinate. Din aceste motive nu putem reţine decât faptul că acest complex nu este decât o groapă cu puţin material ceramic şi o piesă de port, groapă situată în cadrul zonei funerare, eventual în legătură cu unele detalii de ceremonial funerar adiacente unor înmormântări. La cca. 0,5 m spre S de Cpl. 21, la -0,22 m a fost descoperit Cpl. 23, de forma unei pete circulare cenuşii, cu diam. de 0,8 m şi adâncă de doar 0,05 m. În umplutură au fost descoperite doar câteva cioburi, dintre care doar două aveau decorul tipic Gârla Mare. În lipsa unor elemente clare nu putem avansa nici o interpretare a acestui complex. Către V, la cca. 2,5 m şi la -0,18 m a fost surprins un grup de fragmente ceramice oarecum disparate, dintre care se remarcă, în primul rând, un fragment de statuetă antropomorfă, alături de care s-au descoperite fragmente de castroane cu decor tipic Gârla Mare şi câteva torţi de ceşti, fiind în mod evident vorba de resturi de la un alt mormânt de incineraţie distrus de buldozer şi al cărui loc nu a putu fi precizat.

2 - Aşezarea din epoca bronzului

În cursul campaniilor din anii 1999-2000 către E de punctul Cabana de metal, au fost descoperite pe plajă materiale ceramice care atestau o locuire din epoca bronzului anterioară culturii Gârla Mare. Materialele acestea se concentrează în faţa Fermei pomicole nr. 2 a fostului IAS Corabia, de la care am preluat şi denumirea convenţională a punctului. Documentarea privind perioada timpurie a epocii bronzului în zona lacului Bistreţ este deficitară astfel că pentru prima oară se ivea prilejul unei cercetări privind evoluţia arheologică anterioară culturii Gârla Mare

Din punct de vedere stratigrafic situaţia se prezintă după cum urmează: sub un sol vegetal gros de cca. 0,03-0,05 m, se întinde un sol cafeniu, lutos, gros de cca. 0,2/0,3 m, sub care se găseşte imediat loessul galben care reprezintă solul steril arheologic (pământul viu). În depunerea cafenie au fost identificate resturile unei aşezări distruse în special de apă, aşezare ce poate fi plasată în prima parte a epocii bronzului. Deşi suprafaţa cercetată nu a avut dimensiuni mari au putut fi identificate câteva complexe alcătuite din chirpici şi fragmente ceramice, uneori şi pietre. Materialul ceramic se poate împărţi în două categorii mai mari: de uz comun şi “fină”. Pentru prima categorie cioburile provin de la vase lucrate dintr-o pastă mai puţin îngrijită, cu cioburi pisate şi nisip cu bobul mare. Formele principale, atât cât s-au putut reconstitui este vasul cu corp bombat, cu gât scurt şi marginea uşor evazată, caracteristica fiind dată de suprafaţa brăzdată cu măturica, aşa zisul decor Besenstrich. Cioburile aparţinând categoriei a doua provin de la vase lucrate din pastă fină cu nisip bine cernut şi arse îngrijit. Formele ce au putut fi reconstituite sunt castronul şi ceaşca. Pe câteva fragmente se mai păstrau resturi de decor cu motive incizate. După materialul ceramic, aşezarea poate fi apropiată grupei Verbicioara.

3 - Cercetări de suprafaţă

De pe plajele din vecinătatea punctului Cabana de metal a fost adunat material ceramic aparţinând culturii Gârla Mare, primei epoci a fierului - grupa Vârtop -, culturii Basarabi şi culturii Dridu. De o însemnătate aparte sunt câteva piese din bronz: un vârf de cuţit şi două vârfuri de săgeată, toate din bronz.

Ca de obicei, colectivul şantierului a efectuat verificări de suprafaţă în zona lacului Bistreţ. Din păcate, nivelul crescut al apei în acest an a restrâns din posibilităţi, dar totuşi au fost verificate punctele Ferma 3, unde materialul de pe plajă pare a indica existenţa unui alt cimitir Gârla Mare (dintre materialele recuperate se remarcă două fragmente de statuete antropomorfe) cu înmormântări de tip Bistreţ-Işalniţa, şi punctul Malu Mare de pe grindul Ostrovogania (în bazinul 2, în faţa localităţii Cârna/Dunăreni, com. Goicea) unde a fost verificată situaţia aşezării Coţofeni distrusă parţial de un canal. [Ion Motzoi Chicideanu]
Punctul Ferma 2.

În perioada 15 august - 3 septembrie 2001 s-au efectuat săpături arheologice în punctul Ferma 2. Finanţarea cercetării a fost asigurată de fonduri ale Ministerului Culturii prin intermediul Muzeului Naţional de Istorie a României. Punctul Ferma 2 este situat la aprox. 100 m E de necropola Gârla Mare, pe malul de S al Lacului Bistreţ, în dreptul localităţii Plosca. Zona fiind puternic afectată de eroziunea naturală datorată apei lacului săpătura arheologică a căpătat un caracter de salvare.

De pe plaja din dreptul acestui punct au fost adunate fragmente ceramice decorate cu striuri, triunghiuri incizate, fragmente de cupe. În anul 2000 s-a încercat stabilirea caracterului obiectivului arheologic din acest punct şi a stratigrafiei acestuia prin efectuarea unui sondaj de 10 x 1 m, notat S.I, orientat N-S, perpendicular pe malul lacului, săpătura fiind finalizată în 2001. Staţiunea din acest punct este o aşezare cu următoarea stratigrafie: nisip galben, care apare la adâncimea de aprox. -0,90 m, suprapus de un strat gros de 0,25 - 0,30 m de nisip de culoare galben-roşcată (ambele sterile din punct de vedere arheologic); un strat de culoare cenuşie cu grosimea de 0,20 m (nivelul I) suprapus de un altul de culoare neagră (nivelul II); deasupra există o depunere subţire (0,07 - 0,10 m) de nisip eolian, suprapusă de solul vegetal. În ambele niveluri de locuire apar multe fragmente ceramice, bucăţi şi pigmenţi de chirpici şi cărbune, fragmente de vatră, oase de animale. În stratul de nisip de culoare galben-roşcată materialul arheologic este în poziţie secundară, antrenat de gangurile de animale. În nivelul I (inferior) s-au descoperit câteva fragmente ceramice din pastă cenuşie, cu nisip în compoziţie, decorate cu striuri verticale, un vas fragmentar cu pereţi subţiri din pastă gălbuie, decorat sub margine cu un şir de puncte imprimate. Materialul din nivelul II (superior) este amestecat: ceramica striată, asemănătoare cu aceea din nivelul inferior, apare alături de ceramica de tip Bistreţ-Işalniţa (lobi din pastă fină, de culoare neagră, lustruită) sau de factură hallstattiană (fragmente de ceşti din pastă fină neagră-cenuşie cu o toartă cu secţiunea semiovală, decorată pe mijloc cu o incizie lată şi pe margini cu două benzi umplute cu linii paralele, oblice). În capătul de N al secţiunii S. I, la adâncimea de -0, 57 m, a fost surprinsă limita de E a unei gropi (notată CPL1). În profilul de V a secţiunii s-a observat că groapa a fost săpată de la baza nivelului inferior şi se adâncea în stratul de nisip galben-roşcat. În urma studierii profilului s-a observat că în umplutură, pe lângă fragmente ceramice, oase şi cărbune apar şi bucăţi mari de chirpic.

Pentru a surprinde restul complexului a fost deschisă la V de S. I, păstrând un martor de 0,20 m, o secţiune (S. II) cu dimensiunile de 4 x 3 m, orientată N-S, perpendicular pe malul lacului. Stratigrafia este aceeaşi: nisip galben-roşcat (steril din punct de vedere arheologic) suprapus de două depuneri de pământ de culoare cenuşie (nivelul I) respectiv neagră (nivelul II), ultimul puternic afectat, parte superioară fiind rasă de lama scraper-ului în acţiunea de construire a digului cu ocazia transformării lacului în fermă piscicolă; aceste depuneri sunt suprapuse la rândul lor de un strat de nisip eolian şi de solul vegetal. În ambele niveluri de locuire s-au descoperit fragmente şi pigmenţi de chirpici şi cărbune, bucăţi de lipitură de vatră, oase de animale şi fragmente ceramice. Complexe arheologice au fost găsite doar în nivelul inferior. În colţul de N-E al secţiunii a fost cercetat restul complexului CPL 1, o groapă cu bucăţi de chirpici,pământ ars şi fragmente ceramice, în umplutură. După desenarea profilului complexului s-a trecut la demontarea martorului. Groapa, de formă ovală cu dimensiunile de aprox. 1,20 x 1 m şi adâncă de 0, 50 m, a fost umplută cu bucăţi mari de chirpici puternic ars, lipite între ele, unele făţuite, amestecate cu pământ ars, fragmente de lipitură de vatră, bucăţi de cărbune şi fragmente ceramice, unul decorat cu măturica, un ciob decorat prin împunsături succesive, un fragment dintr-o ceaşcă din pastă neagră, lustruită. Aproape de fundul gropii, în jumătatea de E, s-a descoperit un fragment de râşniţă de piatră. Groapa era căpăcuită de o masă de chirpici şi cioburi, toate atipice peste care zăcea fundul unui vas spart pe loc, în care au apărut mai multe bucăţi de chirpic.

În capătul de N al S. II s-a cercetat un alt complex (CPL 2), o masa de fragmente de chirpici,unele făţuite pe o parte, de formă circulară cu diametrul de aprox. 0,30 m. La secţionare, complexul se prezintă sub forma unei lipituri de pământ galben groasă de 2-3, cu partea de pe nivelul de călcare făţuită. Deasupra lutuielii au fost prinse bucăţi mici de chirpic. Interpretarea complexului este incertă, sub lutuială nefiind prezentă arsura care ar fi dus la concluzia că am fi avut de a face cu o vatră. Lângă acest complex au apărut un fragment ceramic decorat cu striuri dispuse în reţea şi un fragment de pahar din pastă galbenă, cu marginea răsfrântă, decorată cu crestături. În colţul de S-V al secţiunii a fost cercetată jumătatea unei gropi (CPL 3) care avea în umplutură doar câteva bucăţi mici de chirpic.

La E de S. I, păstrând un martor de 0,20 m, a fost deschisă o altă secţiune (S. III) cu lungimea de 4, 42 m la V şi 4, 50 m la E, lăţimea de 3 m, orientată N-S, perpendicular pe malul lacului. Stratigrafia este aceeaşi ca în celelalte două secţiuni, nivelul superior fiind afectat într-o măsură mai mare de lama scraper-ului. Singurul complex descoperit este o groapă (CPL 4) care aparţine la fel ca şi celelalte complexe nivelului I. Groapa se adânceşte cu 0, 20 m din stratul cenuşiu în nisipul galben-roşcat şi are diametrul surprins în secţiune de aproape 0,50 m, restul complexului fiind în martor. Complexului îi aparţin fragmente de la un vas mare, acoperit cu slip roşu şi decorat cu linii incizate dispuse în reţea. În depunerea cenuşie alături de multe fragmente ceramice atipice s-au descoperit câteva cioburi decorate cu striuri şi o margine de vas decorat pe partea interioară cu un motiv realizat din linii incizate dispuse în reţea şi incrustrat cu pastă albă. Spre capătul de S al secţiunii jumătatea unui vas-borcan de mari dimensiuni, decorat cu striuri, zăcea direct pe nivelul de călcare, fără a face parte dintr-un complex arheologic, lângă el descoperindu-se doar câteva cochilii de scoici. Materialul ceramic descoperit în depunerea de pământ de culoare neagră (nivelul II) este amestecat, fapt observat şi în celelalte secţiuni. Alături de fragmente ceramice decorate cu striuri, tipice nivelului inferior, apar cioburi de tip Verbicioara (decorate cu motive triunghiulare incizate, o toartă decorată cu romburi înlănţuite), o margine de vas de tip Bistreţ-Işalniţa, sau fragmente de factură hallstattiană (margini de vase decorate cu brâuri, un fragment de ceaşcă cu o toartă).

În urma săpăturilor începute în 2001, în punctul Plosca-Ferma 2 a fost documentată o aşezare cu două niveluri de locuire. Prezenţa materialului ceramic decorat cu striuri în nivelul inferior indică o datare a locuirii la începutul perioadei mijlocii a epocii bronzului, la nivelul aşa-zisului “orizont al ceramicii decorate cu măturica”. Cele patru complexe cercetate până acum aparţin acestei perioade. Prezenţa acestui stil ceramic în raza Lacului Bistreţ este importantă din două puncte de vedere. În primul rând perioada de timp cuprinsă între descoperirile de tip Coţofeni şi cele Gârla Mare era documentată doar prin câteva morminte Verbicioara. Aşezarea din punctul Ferma 2 umple acest gol cronologic. În al doilea rând, ceramica striată, care aparţine unui stil ceramic cu o arie largă de răspândire în bazinul mijlociu şi inferior al Dunării, apare la Bistreţ asociată, inclusiv în acelaşi complex (CPL 1) cu o specie ceramică de factură diferită, decorată prin incizie, cu motive în reţea şi incrustrată cu pastă albă sau ceramică din pastă fină, de culoare neagră, lustruită, uneori decorată prin împunsături succesive.

Materialul arheologic din stratul superior, puternic afectat de lucrările de amenajare a digului, este probabil în poziţie secundară, fiind purtat de apele lacului. Apar amestecate materiale ceramice de tip Verbicioara, Bistreţ-Işalniţa şi hallstattiene.

Materialul se află la Muzeul Naţional de Istorie a României şi este în curs de prelucrare. [Sorin Oanţă-Marghitu]