1. Chirurgia omf, specialitate stomatologică. Importanţa şi locul chirurgiei onf în rîndul celorlalte specialităţi stomatologice şi de medicină generală

101. Flegmon hemifacial topografia, etiopatogenia, clinica şi tratamentul

Flegmonul hemifacial sau cel ce presupune jumatate de fata topografic se compune din totalitatea lojelor si spatiilor din zona hemifaciala superficiale si profunde: loja submandibulara, jugullara, temporata, infratemporala, pterigoidiana, infraorbitala, etc.

Etiopatogenetic se explica prin agentii traditional ca la alte tipuri de inflamatie purulenta din zona facaiala. Prin tesuturile laxe si grase are loc difuzia usoara printre loje ca in curind sa se extinda pe jumatate de cap. Prezinta un risc crescut de difuzare a infactiei in mediastin, riscul de afectiuni hepato-renale, septicemii, septicopiemii, trombioflebite, meningite purulente, etc.

Clinic: Se incepe de la inflamatia purulenta a unei loje din cauze odontogene (inf periapicala, af odontoparodontale, etc.), lipseste fluctuenta initial, rapid sunt afeectate alte zone a capului si a fetei, are loc extinderea hemifaciala. Vizual pacientul are jumatate de fata edemata cu inceputul submandibular inclluzind pina la urma zona temporala si chiar orbita, relieful natural al fetei este sters, santurile (ex: geniolabial, etc.) si ascensiunile (ex: ungh. Mandibula, etc) se sterg/omogenizeaza din cauza edemului pronuntat. Buzele si nasul la fel sunt edemate pe jumatatea afectata. La palpare este dura zona, nu se distinge limita dintre zonele normale si cele afectate, pielea capata o culoare cianotica din cauza diferitor dereglari locale de circulatie, dar in general e rosietica_cianotica, intrabucal se observa o mucoasa edemata in pozitia zonei afectate cu imprimarea dintilor pe dinsa – este puhava, miros fetid, creste viscozitatea salivei, e prezent un trismus pronuntat.

General pacientul prezinta o simptomatica de intoxicare pronuntata. Febra 40 C, Cre VSH, cres nr. Neutrofile.

Tratamentul: se fac incizii pentru curatarea lojelor afectate de puroi si drenare:

Submandibular pentru loja submandibulara, submaseteriana si infratemporala, suprazigomatic pentru infratemporala si temporala, temporale conform topografiei nervului facial si vaselor pentru drenarea zonei temporale, endobucal se realizeaza incizii la undul sacului vestibula, in regiunea tuberozitatii pentru deschiderea spatiilor profunde. In fiecare zona incizata se aplica cite doua tuburi de drenaj si spalaturi cu ser antigangrenos, enzime preoteolitice, antibiotice. Se asigura un tratament sistemic cu antibiotice, bacteriostatice, dezintoxicante, etc.

102. Flegmon retromandibular topografia, etiopatogenia, clinica şi tratamentul.
Topografie: limite:

Anterior=partea posterioara a ramurilor mandibulare si muschiul pterigoidian mezial;

Posterior=procesul stiloid al piramidei temporare si anteriorul muschiului sternocleidomastoidian;
Superior=canalul auditiv si capsula articulara temporo_mandibulara;

Inferior= unghiul mandibulei;

Extern= fascia parotido_maseterica si pielea.

peretele inferior

peretele posterior

peretele superior

Asta tipa ii peretele anterior

Etiopatogenie: Deobicei infectarea zonei date e secundara inflamatiei in zonele adiacente comunicante: din infratemporal, laterofaringian, pterigo_mandibular.

Clinic: Dureri spontane in zona data si mai ales la intoarcerea cap[ului, relieful ramurii mandibulare netezit din cauza edemului, se pierde devenind o zona edemata rosietica deschisa, lobul urechii e lateralizat, pielea nu se stringe in plica, zona este indurate, trismus pina la gradul 3, starea generala, e medie cu temperature pina la 39 grade, VSH masit, proteinurie, nr. De neutrofile scazut, formula leucocitara crescuta numeric cu deviatie spre stinga – aparitia formelor tinere de leucocite. Stare de intoxicatie cu slabiciuni si transpiratie, prezinta pericol datorita vecinatatii pachetului vasculo_nervos al gitului.


Delimitarea zonei

Tratament:

Zona inciziei


Asta-i alta interventie

Incizia are o lungime de 4 cm si se face parallel cu marginea anterioara a m sternocleidomastoidian posterioi de ramura mandibulei, cu o pensa se penetreaza, sau ca aishi

Se curate de beaka, apoi se pune un dren si ca la toate mai departe cu tratament genral s.a.m.d.
103.Căile de difuzare a infecţiei odontogene în ţesuturile moi.

• 
  a.calea transosoasa , intilnita in special in procesele care au drept cauza afectiunile dentare apicale: infectia periapicala difuzeaza progresiv de-a lungul canalelor Havers, care se dilate(faza endoosoasa); germenii patogeni, impreuna cu puroiul traverseaza astfel osul maxilar si ajunge sub perioast, pe care la inceput il decoleaza(faza subperiostala) si apoi il erodeaza, deschizind-si drum in tesuturile moi maxilare,(faza de supuratie sub-mucoasa sau de difuzare in lojile perimaxilare).
  
• 
  b. calea sub mucoasa, intilnita in procesele supurative care au drept cauza afectiunile parodontale, accidentele de eruptive a dintilor, fracturile maxilare: infectia se dezvolta la nivelul unei pungi pioreice, sub capisonul mucos intre mucoasa si os; mucoasa este decolata, procesul supurativ localizindu-se superficial si avind chiar posibilitatea de a se deschide spontan.
  
• 
  c. caile limfatice si venoase, situatie mai rar intilnita in cazurile in care infectia faringoamigdaliana, dentoparadontala sau osoasa difuzeaza prin vasele limfatice, localizindu-se in lim-fonodulii perimaxilari, sau prin vene, realizind insamintarea fleboflegmonoasa.
  
• 
  d.calea directa intilnita in supuratiile care au drept cauza punctiile septic, prezenta de corpi straini.
  

• 
  La maxila difuzarea infectiilor se face catre Vestibular : radacinile incisivilor centrali, caninilor si premolarului 2.
  

Cu exceptia celor plecate de la incisivii laterali si radacinile palatinale a molarilor si premolarului 1, ce evolueaza s

pre bolta Palatina. Radacinile caninilor favorizeaza difuzarea infectiei catre obraz si orbita.

• 
  La mandibula difuzarea se face spre Vestibular de la incisivi pina la primii premolari.Premolarii secunzi
  

si primii molari au radacinile in mijlocul procesului alveolar, iar molarii 2 si 3, apropiate de tabla linguala.

• 
  Anatomia fetei si gitului favorizeaza raspindirea infectiei in diferite regiuni anatomice. Pe fata si git sunt multe spatii anatomice umplute cu tesut adipos care comunica una cu alta, atit la suprafata cit si la adincime. Trecerea infectiei dintr-o regiune in alta poate fi pe diferite cai, prin continuitate, prin parcursul placilor fasciale, pe parcursul vaselor sanguine, a nervilor, pe suprafetele osului. Spatiile interfasciale sunt umplute cu tesut celuloadipos, deaceea ele au un rol important in raspindirea infectiei cu atit mai mult ca ele sunt strabatute de vase si nervi care favorizeaza difuzarea infectiei dintr-o loja in alta.
  

Etiopatogenia.Procesele infectoase ale tesuturilor moi perimaxilare au urmatoarele cauze:
 
a.leziunile dentoparodontale sunt cel mai frecvent cauza proceselor septice permaxilare :caria penetranta cu gangrena complicata cu parodontita apicala,pungile parodontale adânci cu traiect serpiginos,dintii cu modificari pulpare fara carii evolutive,fracturile dentare,accidentele de eruptie a dintilor temporari sau permanenti;

b.leziunile traumatice:astfel fracturile portiunii dentare a maxilarelor se pot infecta ,din focarul de fractura fiind înspmantare spatiile perimaxilare;
 c.osteomelita maxilarelor este însotita adeseori se supuratii in partiile moi,de multe oriosteomelita debuteaza printr-o supuratie perimaxilara.
 d.litiaza salivara infectata poate însamanta lojile din imediata vecinatate a glandei (submaxilara,sublinguala,parotida) e.tumorile maxilarului,in special chisturile se pot suprainfecta,germenii patogeni însamântând partile moi,perimaxilare.
 f.corpii straini patrunsi accidental prin mucoasa sau tegumente pot fi cauza unor procese septice perimaxilare.
 g.infectiile faringoamigdalie se pot difuza in tesuturile perimaxilare urmând însa,cel mai frecvent,calea vaselor limfatice;
 h.furunculele si piodermitele fetei,gâtuluisi pielii capului pot constitui cauyele unor complicatii septice in lojile perimaxilare;
 i.complicatiile anesteziei loco-regionale:daca nu se respecta strict regulile în timpul punctiei anestezice exista toate conditiile aparitiei unor supuratii,fiindca cunoscute aceste supuratii cu caracter grav dupa anestezii tronculare periferice la tuberozitate sau la spina Spix
 j.complicatiile extractiei dentare aceasta putând deveni cauza unor supuratii perimaxilare in cazurile în care nu s-a ales momentul cel mai potrivit pentru efectuarea ei cand dupa extractie nu s-au îndepartat elementele patologice din alveola sau în urma extractiilor traumatizante;
 k.complicatiile diferitelor tratamente stomatologice:pot produce secundar,infectii perimaxilare.
 Localizare infectiilor este dependenta de o serie de factori,si anume:grosimea si structura tablelor osoase în raport cu radacinile dintilor ;dispozitia partilor moi ai structura lojilor perimaxilare ;insertia mucoasei mobile în raport cu axurile dintilor si insertiile muachilor perimaxilari.Clinic procesele infectioase nespecifice ale partilor moi perimaxilare sunt sistematiyate astfel:abcese periosoase,ale lojilor superficiale,ale lojilor profunde;flegmoane ,limfadenite supurate,fistule cronice cutanate sau mucoase.

104.Metodele de anestezie utilizate în infecţia a regiunii OMF.

Se utilizeaza toate tipurile de anestezie, cu o anumita exceptie daca avem un proces inflamator difuz se va opta pentru anestezie generala.!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

106.reabilitarea bolnavilor cu complica’ii a regiunii omf:

Reabilitarea reprezinta o forma de asistenta medico-sociala complexa, dar in acelasi timp unitara in conceptie, care se desfasoara continuu si are ca scop final reintrarea deficientilor in societatea productiva, mijloacele ei de actiune urmarind obtinerea unor valori optimale ale tuturor celor patru parametri vitali ai oricarui individ : capacitatea morfo-functionala, starea psihica, pregatirea profesionala si conditia sociala.

La baza reabilitarii bolnavilor cu osteomielita se impugn 2 directii principale:reabilitarea medicala si sociala.

Obiectivul medical consta in reabilitarea maximal a functiilor pierdute sau a celor slabite dupa osteomielita .Acest lucru se realizeaza in mai multe etape:

1reabilitarea precoce

2.reabilitarea va fi efectuat pe etape de la debut pina la tratamentul definitive al maladiei

3.reabilitarea cu luarea in seama a particularitatilor fiecarui individ in parte.

109.Complicaţiile generale ale afecţiunilor inflamatorii ale regiunii oro-maxilo-faciale , clinica şi diagnoctica.

Infectiile bacteriene acute generalizate sunt la ora actuala manifetari frecvente ale procesului infectios. Tratamentul antibiotic incorect administrat, terapia imunodepresanta, erorile diagnostice constituie conditiile in care se dezvotla cu usurinta infectii generalizate. Sub termenul de infectii bacteriene generalizate se includ bacteriemia, septicemia, endocardita bacteriana acuta. Implicarea diferitor bacterii in etiologia bacterieimiei septicemiei si endocarditei bacteriene este determinata atit de factori apartinind organismelor cit si de factori din mediul inconjurator si anume:

• 
  Fluctuatiile spontane care au aparut in incidenta diferitor agenti etiologici ca si in severitatea infectiilor
  
• 
  Impactul medicamentelor antimicrobiene asupra florei patogene a bolnavilor
  
• 
  Schimbare susceptibilitatii organismelor umane la infectii
  
• 
  Comportamentul favorizat infectarii al unor categorii de populatie(toxicomani si homosexuali)
  

Etiologia: coci gram pozitivi

Stafilococi

Bacilii gram negativi

Bacteriile anaerobe.

Bacteriemia- cea mai frecventa dintre infectiile acute generalizate presupune existenta tranzitorie a bacteriilor in singe insotita sau nu de semne clinice.(febra, frison soc)

Septicemia- cea mai severa dintre infectii, presupune preexistenta unei porti de intrare si a unui focar infectios, preexistenta persistenta. si multiplicarea germenilor patogeni in torentul circulator, constituirea de metastaze septice in plamini ficat rinichi etc.

Endocardita bacteriane este o septicemie in care particularitatea consta in dezvoltarea procesului infectioe la nivelul endocardului.

Clinica- difera in functie de germenul etiologic. Febra constituie un semn constant intii, in majoritatea cazurilor ea este insotita si de frison, in bacteriemie exotoxinele induc hipotensiunea, apare febra voma diaree. In bacteriemie cu germeni pozitivi endotoxinele induc tulburari care conduc la inflamatie, fibrinoliza, alterarea mec de coagulare

Septicemia este insotita de leucocitoza polinucleoza si vsh crescut, constituirea metastazelor pulmonare, osoase, endocardiene, sindromul de coagulare diseminata intravasculara.

Diagnosticul se va face pe baza examenelor clinice si paraclinice pe baza examenlui citologic al singelui prin izolarea agentului patogen din singe. Sau din colectiile purulente. Diagnosticul pozitiv al septicemiei nu constituie un domeniu de controversa principalul e de a sesiza momentul generalizarii infectiei(febra frison, hipotensiune, soc hepatomegalie).

Ca o complicatie avem socul in cursul infectiilor:

• 
  Socula cardiogen
  
• 
  Socul normovolemic
  
• 
  Socul hipovolemic
  
• 
  Soc anafilactic.
  

Alte coplicatii locale ca consecinta a proceselor infectioase in regiunea OMF poate sa fie: meningita acuta bacteriana, abcesul cerebral, troboflebita de sinus cavernos., flebitele endocraniene. In urma osteomielitei poate avea loc fracturi de mandibula sechele etc.

110. Mediastenita odontogena: etiopatogenia, clinika, diagnostikul, tratamentul...

Mediastenita – este o inflamatie acuta purulenta a tesutului celular mediastinal. Mediastenita poate fi provokata de flegmoanele odontogene profunde, infectia raspindinduse prin spatiile inter fasciale,si inter muskulare.

Mediastenitele odontogene se dizvolta in rezultatul raspindirii exudatului purulent dela flegmoanele paraesofagiene, si a planseului cavitatii bukale, pe traektul paketului vasculo-nervos a gitului si a fasciei pretraheale.

Experientele au demonstrat, ca raspindirea puroiuluiin procesele inflamatorii a plansheului cavitatii bucale, si a gitului, se raspindeste prin kontakt, prin spatiile fasciale profunde,si prin spatiul previsceral si fisura vaskulara camunica cu mediastinul anterior, iar prin spatiul retro visceral, cu mediastinul posterior. De mentionat ca in majoritatea kazurilor apar mediastenitele anterioare. Mediastenitele odontogene pot aparea imidiat si sa se dizvolte paralel cu flegmoanele a plansheului bukal si a gitului din aceasta kauza diagnostikarea lor e complicata.

Ca un indice al mediastenitei odontogene este ca ne catind la ceia ca focarul primar infectios a fost deschis,si bine drenat, si efectuarea tratamentului antiinflamator,dezintoxicant, atibacterial,si.a. a fost efectuata adecvat, insa starea generala a bolnavului se inrautateste. Febra 39-40`C ,frisoane, ameteli, slabiciune generala. Pulsul 110-140 bat/min, filiform, aritmic. Respiratia ingreunata, superficiala, 45-50 de acte/min. Unul din simptomele de baza a mediastenitei purulente este durerea retro sternala sau in interiorul cutiei toracice.in cazul flexarii capului pe spate durerea creste (simptomul Gherke), durerea creshte si la inspirul profund, si in tipul actuluide deglutitie. Tusea permanenta inrautateste starea generala a bolnavilor. Pozitia pacientuluieste fortata. Pacientul sta cu capul aplecat in jos,sau culcat pe o parte cu picioarele apropiate de abdomen, si barbia spre piept. In singe se depisteaza o leucocitoza pronuntata. In diagnostikarea mediasteniteiun rol important il joaka rentghenografia care de obicei se efectuiaza in 3-i planuri(anterior, lateral, tangential). Pe cliseul rengenologic se depisteaza largirea umbrei mediastinului, shi exsudat in cavitatea pleurala. P-u depistarea dinamica a procesului rentghenografia se repeta peste 2-3 zile. La bolnavii cu procese imflamatoro purulente difuze, a tesutului fetei si gitului, ce se raspindesc asupra mediastinului, e depistata o dishomeostazie pronuntata, ca urmare apare o acidoza metabolica decompensata cu alement respirator. In momentul culminant al bolii e observata hipercoagulabilitatea sangvina. In timpul tratamentuluicomplex indicii coagulagrameiscadeausi pina la vindecarea completa revineau la normal. De aici rezulta ca bazinduse pe acest indice putem prognostica eficienta tratamentului. Rezultatul mediastenitei purulente intr-o mare masura depinde de diagnostikarea la timp. Si ca rezultat teratamentul rational trebuie sa contina terapie complexa, madiastinotomia si o terapie intensiva; antibacteriana si dezintoxicanta.

Interventia kirurgicala trebue de efectuat imediat dupa diagnosticarea mediastenitei. Cea mai raspindita este mediastino tomia dipa Razumovski, (mediastino-tomia prin git) aceasta operatie e efectuatacel mai des in mediastenitele odontogene, si cele prin kontakt. Interventia kirurgikala dupa razumovski are drept skop krearea accesului la mediastinul superior si cel mediu, drenarea spatiilor mediastinale prin tuburile din polietilena sau policlorvenil, prin care se efectuiaza si spalaturile spatiilor mediastinale cu antibiotice si antiseptice. Kanshin si coautorii recomanda spalarea spatiilor mediastinale cu solutie de furacilina de 1:5000. Spalaturile permanente cu aspirtie minutioasa, au dus la scaderea numarului de kazuri letale, si la micsorarea timpului de tratament in stationar cu 10- e zile. Prognosticu mediastenitei odontogene este foarte negativ (din 6 pacienti 5 au decidat) la cei decedati, la otopsie sa depistat: pleurita purulenta, pericardita purulenta, scimbaridistroficepronuntate in renichi si ficat.

111.Septicemia : etiologie, clinica, diagnostic, tratament

O boala infectioasa generala determinate de microorganism patogene, pe fonul reactivitatii schimbate a organismului, caracterizata prin: poarta de intrare, focar septicemic, prezenta germenilor in singe, metastaze septic.

Etiologie: cel mai des stafilococul auriu, streptococci, pneumococi, mai rara neisseria. Germenii anaerobi, bacilli gram pozitivi, negative, streptococul anaerob.

Clinica : depinde de natura agntului patoge, situatia focarului septic, legatura lui cu circulatia generala si starea de rezistenta a organismului invadat. Febra cu frisoane. Hepato-spleno-megalie. Eruptii cutanate, leucoza, creste VSH, hemocultura pozitiva, hipotensiune, soc, semen clinice ale metastazelor septic in organe.

Diagnostic:

• 
  Hemocultura pentru germenii aerobi, anaerobi si cei ce se dezvolta in CO2
  
• 
  Prezenta factorilor patogeni si a reactivitatii schimbate a organismului(administrarea de citostatice, corticosteroizi, imunodificienta)
  
• 
  Prezenta celor 4 factori patogeni caracteristici
  

Diagnoistic diferential cu : -febra tifoida si paratifoida

-infectii sistemice cu salmonella

-bruceloza

-TBC

Tratament:

-asanarea chirurgicala a focarului septic(chiuretaj, drenaj, antibiotic local)

-mai intii antibiotic de spectru larg (gentamicina+penicilina; eritromicina+ cotrimaxazol) apoi se face antibioticograma si alegerea antibioticului respective

-tretament cu antibiotic inca 10-14 zile dupa disparitia simptomelor

Pt stafilococ – oxacilina/meticilina,gentamicina

Pt pneumococ, streptococ beta-hemolitic – penicilina G in doze mari 6-12 mln / 24 ore

-terapia de sustinere: gama-globuline, in stare de soc- corticoterapie

- reechilibrarea acido-bazica si hidro electrolitica

-tratamentul insuficientei circulatorii, oxigenoterapia, tratamentul insufiecientei renale acute.
120, Limfangita: etiologie, patogenie, clinica si tartament

Inflamatia vaselor limfatice.

Se intilneste foarte rar in teritoriul OMF, din cauza lungimii si calibrului redus a vaselor limfatice.

Etiologie: -cel mai frecvent este infectia locala , in special data de streptococul beta-hemolitic.Alti germeni patogeni: stafilococo,streptococci, pneumococi

-secundara unor infectii din teritoriul drenat

-procese inflamatorii dento-paradontale:

*gangrene simpla

*gangrene complicate cu paradontita apicaala

*paradontite marginale

*pericoronarite

-gingivostomatite

-amigdalite acute si cornice

-inflamatii ale tegumentelor(acne,piodermita, furuncul)

121 Limfadenita acuta,etiologie, clinica si tratamentul

Inflamatie acuta a ganglionilor limfatici.

Etiologie: -cel mai frecvent este infectia locala , in special data de streptococul beta-hemolitic.Alti germeni patogeni: stafilococo,streptococci, pneumococi

-secundara unor infectii din teritoriul drenat

-procese inflamatorii dento-paradontale:

*gangrene simpla

*gangrene complicate cu paradontita apicaala

*paradontite marginale

*pericoronarite

-gingivostomatite

-amigdalite acute si cornice

-inflamatii ale tegumentelor(acne,piodermita, furuncul)

Clinica: debutul- un nodul de dimensiuni mici cu tegumentul acoperitor normal colorat, la palpare- putin dureros, elastic, mobil in raport cu tesuturile di jur. Ulterior nodulul creste in volum, congestia tegumentului acoperitor, si a celui inconjurator. Relieful facial e estompat din cauza tumefactiei si edemului inconjurator. In aceasta faza palparea e dureroasa, ganglionul devine fluctuient la locul de bombare maxima si adherent la tesuturile inconjuratoare, datorita periadenitei. Starea generalaŞ febra, indispozitie, frison.

Tratament conservative:

-tratarea focarului de infectie

-antibiotice (10-14 zile)

-vaccinuri polimicrobiene

• 
  Antidolorante:
  
• 
  Antihistaminice:
  
• 
  Antipiretice:
  
• 
  Dezintoxicarea-picurători
  
• 
  Imunostimulante: dicaries,
  
• 
  Vitaminoterapia: Vit. A, B2, B2, C, PP,
  
• 
  Electroforeza cu caliu iod, cu dimexid, fermenţi.
  
• 
  Razele ultrascurte,
  
• 
  Alimentaţia: lactate, vegetale,
  
• 
  Pansamente cu dimexid.
  

Chirurgical:

In faza supurata- punctia si evacuarea puroiului; in cazul unei colectii mici bine delimitate – drenaj filiform cu ac sau fire de setolina sau nylon; in colectiivoluminoase – deschiderea chirurgicala si drenajul.

• 
  drenarea abceselor;
  
• 
  Limadenita cronică-înlăturarea cu capsulă
  
• 
  extracţia dintelui; tratamentul endodontic;
  
• 
  tratarea alveolitei;pericoronarectomia;
  
• 
  Chistotomia;Chistectomia;imobilizarea fracturii;
  

124. Furuncul: etiopatogenia, clinica, diagnosticul...

Furunculul este un proces inflamator purulent al foliculului pielos şi ţesuturilor înconjurătoare. Ulterior inflamaţia se răspîndeşte pe glanda sebacee şi ţesutul conjunctiv înconjurător.

Etiologie: Furunculul cel mai des este provocat de stafilococul auriu şi mai rar de stafilococul alb.Se relatează şi cazuri de implicare a altor germeni (ex. streptococul beta-hemolitic). Factorii predispozanţi, sunt microtraumele şi murdăria suprafeţei pielii, murdăria pielii cu particule aspre de praf (var, cement, cărbune) îndeosebi în combinarea cu microtraume în timpul bărbieritului sau strivirea acnelor. Un rol important în apariţia furunculelor şi furunculozei îl are scăderea forţelor protectoare a organismului ca rezultat a bolilor cronice, avitaminozei, diabetului zaharat, condiţiilor meteorologice nefavorabile, răcirea sau supraîncălzirea corpului, dereglărilor sistemului nervos, endocrin.

Furunculele feţei de obicei se localizează în regiunea buzei, mentonieră, nasului, mai rar în regiunea frontală şi jugală.

Tabloul clinic

I fază (Infiltrativă)- apare hiperemie şi edem fără limite clare, cu dureri neînsemnate. Timp de 1-2 zile în regiunea foliculului pielos se formează un nodul limitat, ţesuturile înconjurătoare se infiltrează, hiperemia pielii în regiunea afectată se înteţeşte şi apar dureri pronunţate. Specificul furunculelor feţei este că prezintă un edem pronunţat a ţesuturilor, ce înconjoară nodulul deoarece ţesutul subcutan este fărâmicios.

II fază ( Abcedantă)- caracterizează prin apariţia puroiului şi necrozei. Peste 3-4 zile după începutul afecţiunii apare o dezintegrare purulentă a ţesuturilor, care clinic se manifestă prin fluctuaţie. După deschiderea furunculului se elimină cantităţi variate de puroi cu sînge. În regiunea defectului epidermului se observă burbionul necrotic a furunculului- capul, care se înlătură uşor cu pinceta. După aceasta apare un ulcer cutanat cu ţesut granulos, infiltraţie şi edem a ţesuturilor înconjurătoare. După terapie intensivă efectuată la timp, infiltraţia tegumentelor treptat scade şi procesul parcurge ulterior fără abcedare.

etapa III- e caracteristic regenerarea plăgii cu formarea cicatricei. În cazul, cînd are loc acumularea puroiului şi liza burbuionului necrotizat, apare furunculul abcedant.

La aceşti pacienţi apare cefalee, frisoane, fatigabilitate generală, toate acestea fiind simptomele intoxicaţiei. Cel mai grav parcurg furunculele în regiunea buzei superioare, în regiunea triunghiului nazo-labial, în aceste cazuri pot apare complicaţii grave (tromboflebita venelor faciale şi sinusului cavernos, septicemie, meningoencefalită). Aşa furuncule au denumirea de „furuncule maligne” Dezvoltarea gravă a frunculului apare de obicei după încercarea strivirii la etapa iniţială infiltrativă a afecţiunii. Furunculul poate fi solitar, dar uneori pot să apară concomitent sau apar multe focare unul după altul în diferite regiuni (frunculoza). Furunculele de obicei sunt însoţite de limfadenită regională, supuraţia nodulilor limfatici apare rar.

125. Carbuncul: etiopatogenia, clinica, diagnosticul.

Carbuncul este o inflamaţie acută purulentă – necrotică a cîtorva foliculi pieloşi şi glandelor sebacee cu formarea infiltratului şi necrozei difuze a pielei şi ţesutului adipos subcutanat.

Etiopatogenia ca si la furuncul...

Dezvoltarea carbunculului ca şi a furunculului se începe cu formarea pustulei, dar la carbuncule brusc apare infiltrat dureros, care se răspîndeşte nu numai pe piele, dar şi în ţesutul adipos subcutan. Pielea deasupra infiltratului este de culoare cinuşiu-roşietică.

Pentru carbuncule e caracteristic apariţia cîtorva focare pio-necrotice, ulterior în regiunea centrală a carbunculului apare ramolirea şi detaşarea ţesutului necrotic.

Carbunculele feţei sunt însoţite de obicei de limfadenită regională. Starea pacienţilor e gravă, febră 39^o-40^oC cu frisoane pronunţate. Apar şi alte simptome (leucocitoza pronunţată, devierea formulei leicocitare spre stînga, creşterea bruscă a vitezei sedimentării hematiilor, paliditatea ţesuturilor).

Carbunculele feţei mai des decît furuncule se complică cu tromboflebita venelor faciale şi sinusului cavernos, septicopiemie.

Tromboza venelor faciale şi sinusului cavernos cel mai des apar ca complicaţii a furunculelor şi carbunculelor. În patogeneza tromboflebitelor venelor faciale şi sinusului cavernos are un rol deosebit prezenţa reţelei dese a vaselor limfatice şi venoase cu anastomoze multiple, comunicarea venelor feţei, cavităţii nazale, fosei pterigopalatinale cu venele orbitei, sinusului cavernos, scăderea reactivităţii după afecţiuni virale, alergie microbiană şi autoalergie la procese inflamatorii a regiunii maxilo-faciale. Anastomoza principală între venele profunde a feţei cu venele orbitei, venelor durei mater cu sinusul cavernos este vena orbitală inferioară. În anastomozele venelor feţei cu sinusurile durei mater supapele aproape lipsesc.

Direcţia circulaţiei sîngelui în vene în timpul proceselor inflamatorii se poate schimba. În condiţiile obişnuite sîngele se scurge din orbită prin vena angulară în vena facială. În cazul proceselor inflamatorii în regiunea buzei superioare sîngele pe vena angulară se poate scurge în venele orbitei, adică în direcţie inversă decît cea fiziologică.