A methodology for Benchmarking the tvet in Romania

Aspecte de luat în considerare în viitor în benchmarking în sistemul ÎPT

Mai sus în acest document am subliniat importanţa ca managementul sǎ înţeleagǎ conceptul de putere instituţionalǎ şi viabilitate ce stǎ în spatele acestor etaloane de referinţǎ şi modalitatea în care aplicarea tuturor acestora poate conduce la atingerea unui nivel de excelenţǎ. Ca parte a dezvoltǎrii acestui nivel comun de înţelegere şi funcţionând ca un factor catalizator în vederea întreprinderii de acţiuni concrete, echipa de management al etaloanelor de referinţǎ poate organiza un exerciţiu de evaluare utilizând nivelurile de dezvoltare proiectate pentru a rǎspunde la întrebarea: “unde ne plasǎm prin raportare la aceste concepte?” De exemplu, etalonul de referinţǎ pentru “Dezvoltarea de parteneriate” poate fi utilizat pentru a determina dacǎ o anumitǎ instituţie implicatǎ în EFP se aflǎ într-un stadiu iniţial sau matur de dezvoltare, sau într-un proces plasat undeva între aceste douǎ stadii:

Etalonul de referinţǎ	Iniţial	Pe parcurs	Matur
Dezvoltarea de parteneriate	Existǎ un proces de selectare şi gestionare a asigurǎrii serviciilor de EFP şi a îndeplinirii obiectivelor de program	Îmbunǎtǎţirile petrecute în plan educaţional şi realizǎrile cursanţilor sunt recunoscute iar partenerii externi au fost identificaţi	Instituţia de EFP şi partenerii sǎi cheie sunt interdependenţi. Sunt elaborate în comun planuri şi politici pe baza informaţiilor împǎrtǎşite.

Elemente de luat în continuare în considerare la organizarea şi gestionarea unui exerciţiu de evaluare a etaloanelor de referinţǎ includ:

Validitate: dezvoltarea indicatorilor de referinţă presupune emiterea unor judecăţi privind ce anume este important şi cum se va măsura. Argumentul pentru fiecare indicator de referinţă şi obiectivitatea necesară pentru evaluare trebuie totuşi să aibă validitate. Aceştia trebuie să fie convingători pentru cititor. Prin urmare, oricare ar fi indicatorii de referinţă dezvoltaţi, ar trebui să înceapă printr-o scurtă prezentare a motivului importanţei domeniului în evaluarea funcţionării unui furnizor ÎPT. Această argumentare pentru fiecare indicator de referinţă trebuie inclusă ca parte a explicaţiei respectivului indicator.

Calibrare: standardele se schimbă, preferabil în sens pozitiv, ca o consecinţă a unei mai bune înţelegeri şi a unor instrumente de măsurare mai adecvate; ori, când măsurătorile unt indirecte, ca urmare a unei mai bune definiri. Este esenţial ca cei care aplică şi utilizează instrumente de măsură să fie conştienţi că va fi nevoie de o re-calibrare a indicatorilor, din când în când, pe măsură ce definirea şi colectarea datelor se îmbunătăţesc.

Aprecierea unui expert: ca şi în benchmarking-ul companiilor, cele mai bune informaţii privind ce anume şi cum trebuie măsurat (cantitativ sau calitativ) vor proveni în urma implicării unor experţi. De aceea, indicatorii de referinţă trebuie elaboraţi prin implicarea celor mai experimentate persoane din cadrul inspectoratelor şcolare, al centrului pentru dezvoltarea ÎPT, al ARACIP şi al instituţiilor ÎPT însele. În scopuri comparative mai largi, poate fi necesară mai multă obiectivitate, şi adesea vor trebui incluşi şi colegii sau cei care deţin funcţii similare. Acesta este modul de a obţine obiectivitatea.

Numere gestionabile: Câţi indicatori de referinţă pot fi monitorizaţi periodic, în mod rezonabil? Răspunsul va depinde în mare măsură de situaţia instituţiilor de învăţământ, de informaţiile la nivel regional şi de sistemele de management al datelor, însă experienţa altor state arată că un set de bază de 15-25 în total este varianta optimă. Furnizorii ÎPT trebuie să aibă propriile opţiuni privind numărul de indicatori de referinţă necesari pentru a răspunde nevoilor organizaţiilor proprii.

Aspecte privind implementarea

Aspectele referitoare la validare, calibrare, rolul experţilor şi indicatorii gestionabili, discutate în cadrul secţiunii anterioare, evidenţiază importanţa contextului organizaţional în care s-ar putea desfăşura procesul de benchmarking. În prezent, în sectorul ÎPT din România nu există o structură unică, responsabilă de organizarea, gestionarea şi analizarea rezultatelor procesului de benchmarking. Cele trei organisme naţionale capabile să îndeplinească acest rol sunt:

• 
  Centrul Naţional pentru Dezvoltarea Învăţământului Profesional şi Tehnic (CNDIPT), cu experienţa dobândită în urma organizării şi gestionării unor procese ample de monitorizare pentru asigurarea calităţii, planificare strategică şi colectare şi analizare de date, pentru a asigura atât relevanţa evoluţiei ÎPT din perspective nevoilor sociale şi economice strategice, cât şi corelarea între abordările naţionale şi cele europene şi internaţionale; Centrul dispune de experienţă în efectuarea analizei datelor pentru previziuni pe termen mediu privind oferta ÎPT şi corelarea acesteia cu cerinţele pieţei muncii; de asemenea, în ultimii ani CNDIPT a contribuit considerabil la dezvoltarea politicilor şi strategiilor privind reforma ÎPT, precum şi la elaborarea actelor normative şi metodologiilor privind ÎPT, aceasta constituind o garanţie a capacităţii sale de a prelua iniţiativa activităţii de benchmarking.
  
• 
  Cele două agenţii naţionale de acreditare/autorizare – CNFPA şi ARACIP – ar putea, de asemenea, să joace un rol în procesul de benchmarking, în calitate de organisme statutare cu rol decizional privind calitatea ofertei ÎPT şi relevanţa calificărilor profesionale. Abordarea analitică a acestora în privinţa performanţei instituţiilor de învăţământ şi a programelor ar fi extrem de utilă pentru identificarea carenţelor metodologice din procesul de benchmarking şi pentru propunerea unor soluţii alternative la problemele imediate ce pot surveni. Ambele autorităţi au nevoie de informaţii valide şi credibile privind performanţa instituţiilor ÎPT, pentru a lua decizii, şi ar sprijini şi contribui la iniţiativa de benchmarking, ori în calitate de organisme consultative ori ca factori direct implicaţi în administrarea procesului de benchmarking şi în analizarea rezultatelor acestuia.
  

O opţiune alternativă care poate fi luată în considerare pentru implementarea periodică a procesului de benchmarking este constituirea unui organism consultativ distinct – de exemplu, un Comitet Comun pentru sisteme de informare şi analiză, prezidat de ministrul educaţiei sau de secretarul de stat din cadrul acestui minister, din care să facă parte membri ai celor trei instituţii (CNFPA, ARACIP, CNDIPT), alături de alţi experţi (ex., de la departamentul pentru statistică educaţională reprezentanţi ai structurilor pentru sistemele de management al informaţiei în domeniul educaţional, de la nivelul autorităţilor locale şi regionale). De asemenea, ar putea fi implicaţi conducătorii unităţilor de management al informaţiei din cadrul universităţilor, pentru valorificarea experienţei acestora în colectarea şi analiza datelor. Acest organism ar asigura ministerului consiliere privind implementarea procesului de benchmarking şi, treptat, ar putea deveni un forum pentru discutarea rezultatelor şi propunerilor de dezvoltare şi consolidare a metodologiei de benchmarking. Similar, Comitetul poate identifica discrepanţele şi deficienţele în procesul actual de colectare a datelor şi propune diferite soluţii, de exemplu modificarea bazelor de date existente sau crearea unora noi etc.

Un astfel de comitet nu ar implica resurse considerabile, iar procesele-verbale ale întâlnirilor sale pot fi păstrate şi distribuite participanţilor împreună cu invitaţiile, de către un secretar administrativ recrutat din oricare dintre administraţiile organismelor sus-menţionate.

Oricare ar fi decizia privind structura acestui organism, termenii săi de referinţă ar trebui să includă, printre alte activităţi, următoarele:

• 
  propuneri privind un set comun de procese şi de instrumente de măsură – deoarece procesul de benchmarking necesită analizarea atentă a modului în care instrumentele de măsură comune pot fi acumulate şi a proceselor şi măsurilor care se pot aplica pentru a colecta date pertinente despre furnizorii ÎPT;
  
• 
  decizii privind înfiinţarea unui program de benchmarking, în care sunt definite de comun acord ciclul de viaţă şi sfera de acţiune, în care procesul de benchmarking este standardizat, sunt definite instrumentele de măsură comune, sunt determinate clar caracteristicile demografice, ale sectorului de activitate, ale tipului şcolii şi ale profilului, pentru efectuarea comparaţiilor între furnizorii ÎPT;
  
• 
  consiliere privind un chestionar de benchmarking pentru colectarea datelor etc.