Alexandr Soljenitin

27. Mill, John Stuart (1806-1873), filosof şi economist englez. Creatorul pozitivismului englez, discipolul lui Auguste Compte. În Sistemul logicii (1843) a elaborat logica inductivă, pe care a tratat-o ca metodologie generală a ştiinţelor.

28. Wundt, Wilhelm (1832-1920), psiholog, fiziolog, lingvist şi filosof german. Unul dintre iniţiatorii psihologiei modeme experimentale şi ai psihologiei sociale (Psihologia popoarelor, 10 voi.).

29. Kautsky, Karl (1854-1938), publicist şi om politic german. Unul dintre liderii social-democraţiei germane şi ai Internaţionalei a Il-a. Lucrări de popularizare a marxismului.

30. Semaşko, Nikolai Alexandrovici (1874-1949), om politic, medic şi profesor de medicină. Unul dintre organizatorii sistemului ocrotirii sănătăţii publice,

31. Parvus (Alexandr Lvovici Helphand) (1869-1924), militant în mişcarea social-democrată rusă şi germană. Din 1903 – menşevic. După evenimentele din 1905 este condamnat la trei ani de exil administrativ, dar evadează înainte De a ajunge la destinaţie. Adept al teoriei revoluţiei permanente, propovăduită de troţkişti. >’” ’

32. Karpenko-Karâi (Tobilevici), Ivan Karpovici (1845-1907), dramaturg şi actor ucrainean. Pentru activitatea sa politică în cadrul cercurilor ilegale, a fost exilat la Novocerkassk (1884-1887).

33. Kirillov, Vladimir Timofeevici (1890-1943), poet. Marinar în flota comercială din Marea Neagră. Pentru activitatea revoluţionară din perioada 1905-1906, a fost exilat pe trei ani. A participat la revoluţiile djn 1917. A făcut parte din grupările poeţilor proletari. Autorul poeziei Noi, care conţine versurile: „în numele lui Mâinf, să-l ardem pe Rafael, /Să distrugem muzeele, să strivim florile artei” – devenite una dintre lozincile proletcultismului. Victimă a represiunilor staliniste,

34. Kasatkin, Ivan Miliailovici (1880-1938), prozator. Din 1902 membru al partidului social-democrat. Arestat de numeroase ori pentru activitate revoluţionara, în timpul primului război mondial (din iniţiativa E. P. Peşkova – soţia lui M. Gorki) şi după revoluţia din octombrie (din însărcinarea VEEKA) se ocupă de situaţia copiilor orfani şi abandonaţi. Victimă a represiunilor staliniste.

35. Karpov, Evtihi Pavlovici (1857-1926), dramaturg şi regizor. Ca participant la mişcarea revoluţionară narodnică, a fost exilat în câteva rânduri.

36. Suvorin, Alexei Sergheevici (1834-1912), publicist, scriitor şi editor, în anul 1895 a înfiinţat un teatru propriu, aşa-nurnitul Teatru Suvorin sau Teatrul Mic din Petersburg.

37. Krjijanovski, Gleb Maximilianovici (1872-1959), om de ştiinţă, literat şi politician. Prieten al lui V. I. Lenin. După revoluţia din octombrie a fost preşedintele comisiei pentru electrificare şi al Comitetului de Stat al Planificării. Autor al multor cântece revoluţionare (printre care celebra Varsovianca, 1896), scrise la închisoare (Butârki) şi în exil.

38. Al generalului Duhonin (vezi voi. I, p. 470, nota 9).: ’ ’ ’ „

39. Staroselski, Vladimir Alexandrovici (1860-1916), biolog, participant la mişcarea revoluţionară din Rusia. Bolşevic (din 1907). Ca locţiitor al guvernatorului guberniei Kutaisi (Georgia) (1905-1906), i-a sprijinit pe revoluţionari, drept care a fost poreclit „guvernatorul roşu”.

40. „Culegere de articole despre intelectualitatea rusă”, apărută la Moscova (1909), editată de un grup de publicişti şi filosofi (N. Berdiaev, S. Bulgakov, A. Izgoev, P. Struve ş.a.). V. I. Lenin a numit Vehi „enciclopedie a apostaziei liberale”. 451

41. Crucişător din flota Mării Negre, al cărui echipaj a participat la revolta din Sevastopol (1905). Pe acest crucişător s-a aflat P. P. Schmidt, comandantul flotei revoluţionare.

42. Staţiune climaterică pe litoralul Mării Negre (la 3 km sud-vest de lalta), unde familia imperială avea o reşedinţă de vară. I,: >;:

43. Gotz, Abram Rafailovici (1882-1940), revoluţionar, membru al partidului ese-: iilor, în perioada 1907-1917 se află la ocnă şi în exil. În 1917 este preşedinte al VŢIK (vezi Note şi abrevieri), în 1922 – condamnat de justiţia bolşevică.

44. Prima conferinţă generală a socialiştilor internaţionalişti, un prim pas spre unirea elementelor internaţionaliste, care au constituit nucleul Internaţionalei III. ’ ’ ^

45. Krupskaia, Nadejda Konstantinovna (1869-1939), militantă bolşevică. Soţia şi colaboratoarea lui Lenin.

46. Localitate situată la 14 km de oraşul Tuia, unde se află casa în care s-a născut, a trăit şi a creat aproape 60 de ani L. N. Tolstoi.

47. Stalin. –

48. Kovalskaia, Elizaveta Nikolaevna (1851-1943), revoluţionară aparţinând mişcării narodnice, în 1881 a fost condamnată la ocnă pe viaţă, pedeapsă pe care a executat-o în ţinutul râului Kara.

49. Lavrov, Piotr Lavrovici (1823-1900), filosof, sociolog şi publicist, unul dintre ideologii narodnicismului. Autorul Scrisorilor istorice, care s-au bucurat de mare popularitate în rândul tinerilor revoluţionari.

50. Sazonov (Sozonov), Egor Sergheevici (1879-1910), revoluţionar eser. Terorist, l-a ucis pe V. K. Plelive, ministrul afacerilor interne. Condamnat la ocnă pe viaţă, s-a sinucis, protestând împotriva pedepsei corporale la care erau supuşi ocnaşii politici.: „, n;?!:?!; j^e i f- ’

51. Plelive, Viaceslav Konstantinovici (1846-1904), ministru al afacerilor interne (1902-1904). A fost ucis de teroristul eser E. S. Sazonov.

52. Kaliaev, Ivan Platonovici (1877-1905), revoluţionar eser. Terorist, la 4 februarie

1905 l-a ucis pe marele principe Serghei Alexandrovici, guvernatorul general al Moscovei. A fost spânzurat.

53. Mihailovski, Nikolai Konstantinovici (1842-1904), sociolog, critic literar şi publicist de orientare narodnică, antimarxist.

54. Deici, Lev Grigorievici (1855-1941), revoluţionar narodnic (din 1874). În perioada 1884-1901 – ocnaş în ţinutul râului Kara, de unde a evadat. Din 1903 devine unul dintre liderii menşevismului. Biograful lui G. V. Plehanov.

55. Vers al lui Griboedov, citat de Puşkin în romanul Evgheni Oneghin. ’ ’

Capitolul 5 – POEZIA SUB LESPEDE, ADEVĂRUL SUB BOLOVAN

1. Kurocikin, Vasili Stepanovici (1831-1875), poet, unul dintre editorii revistei satirice „Iskra” („Scânteia”) (1859-1873).

2. Localităţi din Prusia Orientală şi, respectiv, din Polonia. Drumul de la Osterode la Brodnica a constituit prima etapă străbătută de Soljeniţân ca arestat.

3. Poem de A. Tvardovski, închinat apărătorilor patriei în cel de al doilea război mondial. -; t, -

4. Vers mult folosit în poezia rusă, compus din opt silabe, şi nouă, când rima are două silabe.

5. Vezi voi. I, p. 446, nota 7.

6. Pisarev, Dmitri Ivanovici (1840-1868), publicist şi critic literar, filosof materialist şi socialist utopic, democrat-revoluţionar. În perioada 1862-1866 a fost închis la fortăreaţa Petropovlovskaia pentru propagandă revoluţionară.

7. Blok, Alexandr Alexandrovici (1880-1921), poet. Simbolist din generaţia tânără. Celebritatea i-a adus-o volumul Versuri despre Frumoasa Doamnă, în 1918 a scris Cei doisprezece, primul poem despre revoluţie.

8. Este vorba de Dicţionarul explicativ al limbii ruse al lui V. I. Dahl (vezi voi. I, p. 456, nota 6).

9. Romanul scriitoarei engleze E. L. Voynich (1864-1960).

10. Vezi voi. I, p. 473, nota 17.

11. Vezi voi. I, pp. 306-313, 325-329. \par 12. Citat din poemul în proză Limba rusă de I. S. Turgheniev.

13. Petofi Sandor (1823-1849), poet ungur, care a influenţat considerabil dezvoltarea poeziei maghiare.

14. Arany Jdnos (1817-1882), poet ungur, autor de versuri patriotice, balade, poeme satirice, lirică filosofică etc.

15. Erou din poemul cu acelaşi nume de M. I. Lermontov: tânăr călugăr georgian, luat prizonier de ruşi, care se ofileşte şi se stinge în captivitate.

16. Şevcenko, Taraş Grigorievici (1814-1861), poetul naţional al ucrainenilor, pictor, fondatorul literaturii ucrainene modeme, Revoluţionar. Pentru activitatea în cadrul Societăţii Kirill şi Metodiu, care printre altele lupta pentru eliberarea Ucrainei, în 1847 a fost arestat şi trimis ca soldat simplu în corpul de armată Orenburg (1847-1858).

17. Adică în plin proces de compunere a poemelor Nopţi prusiene.

18. Personaj al basmelor ruseşti, considerat de fraţii lui mai puţin inteligent, dar care, până la urmă, rezolvă toate enigmele, trece prin toate încercările, cucerind inima fetei de împărat şi tronul împărăţiei.

19. Nouă ianuarie 1905 („Duminica sângeroasă”), ziua când trapele ţariste au tras în muncitorii (peste 140 000) care mergeau cu o petiţie la ţar. A constituit începutul revoluţiei din 1905-1907.

20. Mokrousov, Boris Andreevici (1909-1968), compozitor. Autor al unei opere (Ceapaev, 1940) şi al multor cântece de mare popularitate,

21. Isakovski, Mihail Vasilievici (1900-1973), poet. Poezie de inspiraţie preponderent sătească. Autorul textelor multor cântece despre război, devenite populare (Katiuşa s.a.).

S. ’,: – Capitolul 6 – UN EVADAT CONVINS;

1. Esenţă de ceai foarte puternică, înlocuitoare, în condiţiile de lagăr, a narcoticelor (peste 50 grame de ceai la 0,5 l apă).

Capitolul 7 -MOTĂNELUL ALB – –. – V

1. Deţinuţii care aveau permisiunea să se deplaseze singuri, fără a fi însoţiţi de un soldat din escortă.,

2. A fi eliberat de procurorul verde: a evada în anotimpul verii. A fi eliberat de procurorul alb: a evada pe timp de iarnă.

3. Versuri dintr-un cunoscut cântec revoluţionar din secolul al XlX-lea (Gândurile unui evadat străbătând Baikalul sau Slăvită mare, liber Baikal), aparţinând poetului şi etnografului sibenan Dmitri Pavlovici Davâdov (18L1-1888).

4. „Pace”, formulă de salut la popoarele de origine turcică.

5. Fel de mâncare specific kazallilor, având la bază came de oaie, un fel de tocană compusă din cinci alimente.

6. „Barbă albă”, căpetenie de seminţie, om respectabil; formulă de adresare bătrânilor în Asia Centrală şi Caucaz.

7. „Carne”? „Nu”!. – -

*.

8. Vas de băut (ceaşcă fără toartă) la popoarele din Asia Centrală. ’ „

9. Cântec de muzică uşoară care s-a bucurat de popularitate în jurul anului 1940.

10. Sat, la popoarele din Asia Centrală şi Caucaz. ’

11. Diminutiv de la Gheorghi.

12. În 1. Kazahă: cinci rable. Tenno şi tovarăşul lui au crezut că este o pronunţie defectuoasă pentru expresia rusească bez deneg: fără bani.

13. Ermak Timofeevici (7-1585), ataman de cazaci, vestit prin campaniile întreprinse în Siberia, care au constituit începutul cuceririi de către ruşi a acestui

—, teritoriu. Şi-a găsit moartea într-o bătălie cu tătarii. Erou de legende şi cântece populare.

14. Vezi Abrevieri şi sigle…

15. Abai Kunanbaev (1845-1904), poetul naţional al kazallilor, fondatorul literaturii kazalie modeme scrise.

16. Viacik Ştirbul (Viacik – diminutiv de la Viaceslav, prenumele lui Molotov).

Capitolul 8 – EVADĂRI ÎNTÂMPLĂTOARE SAU EVADĂRI ’ ’: PREGĂTITE INGINEREŞTE

1. Mişcarea partizanilor păcii, mişcare internaţională de masă împotriva războaielor şi militarismului, reunind pe luptătorii pentru pace indiferent de apartenenţa naţională şi de concepţiile politice şi religioase. A fost creată sub auspiciile partidelor comuniste la primul Congres mondial al partizanilor păcii (Paris-Praga, aprilie 1949). Alte manifestări: apelul de la Stockholm (1950), congresul din 1950 (Varşovia), sesiunea Consiliului mondial al păcii (Viena, 1951), Congresul popoarelor pentru apărarea păcii (Viena, 1952).

2. Tilionov, Nikolai Semionovici (1896-1979), poet şi prozator oficial; secretar al Uniunii Scriitorilor din URSS (din 1944), deputat în Sovietul Suprem (din 1946), preşedinte al Comitetului sovietic pentru apărarea păcii (din 1949),

Membru al Consiliului Mondial al Păcii. Laureat al multor premii Stalin şi Lenin.

3. La rândul lui, Ilia Ehrenburg a fost vicepreşedinte al Consiliului Mondial al Păcii din 1950 şi a primit premiul internaţional Lenin „Pentru întărirea păcii între popoare” (vezi şi voi. I, p. 459, nota 37). <-

4. Tot un deportat. Cecenii au fost deportaţi, întreaga republică, în anul 1944, sub acuzaţia de colaboraţionism cu ocupanţii germani. – –. -

5. Korneiciuk, Alexandr Evdokimovici (1905-1972), dramaturg ucrainean oficial şi om politic. Printre altele – membru al Consiliului Mondial al Păcii şi al Biroului acestuia (din 1949), membru al Prezidiului Consiliului Mondial al Păcii (din 1958). De cinci ori laureat al premiului Stalin; laureat al premiului Lenin pentru pace (1960).

6. Posesori de carnete de identitate „deteriorate” sau „avariate”, marcate discret pentru a dovedi că deţinătorii au avut probleme cu securitatea.

7. Căciulă de blană cu urechi mari. „’”

8. Preţul de răscumpărare a miresei, care se plătea părinţilor drept compensaţie pentru pierderea unei lucrătoare (la unele popoare din Asia, Africa ş. A).

9. (în unele limbi turcice.) Bunic, moş.,

10. În limba rusă, cuvântul razvedka are mai multe înţelesuri. Pe lângă sensul de serviciu de informaţii/de spionaj, mai înseamnă şi explorare, prospectare, prospecţiune, recunoaştere, cercetare etc.

11. Acordeon de construcţie rusească, dar care este prevăzut şi pentru mâna dreaptă tot cu butoane, nu cu clape.

12. (Sau mastârka.) Automutilare intenţionată, la care deţinuţii recurgeau pentru a se sustrage de la anumite corvezi. Simulare a îmbolnăvirii.

I i Capitolul 9 – BĂIEŢAŞII CU AUTOMATE Adică fără blană, doar din postav.

Volodia este de fapt diminurivul de la Vladimir, dar şi de la Vladilen, prenume construit artificial de la Vladi [mir] Len [în].

— Capitolul 10 – Când în ZONĂ ARDE pământul

1. Detaşamente de mărimi variabile, alcătuite din rândul naţionalităţilor neruse din URSS, care au luptat de partea germanilor.

2. Decrete din 7 august 1932 şi 4 iunie 1947, care pedepseau prejudiciile grave aduse proprietăţii socialiste.; -t, t;.’

3. Inguşii (gâlgâi), popor din Caucazul de Nord, care până în anul 1991 a făcut parte din RSSA Ceceno-inguşă (Ceceno-Inguşetia) în cadrul RSFSR.

4. Hoţ cu autoritate, cu multă experienţă, părerea căruia este respectată cu stricteţe în mediul interlop. Numirea hoţului „hoţ după lege” se face în cadrul „soborurilor”. Una dintre condiţiile acordării acestui „rang” era respectarea legii lumii interlope.

5., Una din camerele Sovietului Suprem al URSS (alături de Sovietul Uniunii), aleasă de populaţie conform normelor stabilite de Constituţie: 32 deputaţi pentru fiecare republică unională, 11 – pentru fiecare republică autonomă, 5 – pentru regiunile autonome şi l pentru fiecare district autonom.

6. Joc de cuvinte: conducerea lagărului a pus la dispoziţia turnătorilor o celulă (kamera), pe care deţinuţii, maliţioşi, au botezat-o „birou de bagaje” – kamera hraneniia (textual – celulă, cameră de păstrare).,

7. Mahno, Nestor Ivanovici (1889-1934), anarhist, unul dintre conducătorii rezistenţei anticomuniste din sudul Ucrainei în timpul războiului civil (1918-1921). În 1921 s-a refugiat în România.

— Capitolul 11 – LANŢURILE NI LE RUPEM PE DIBUITE

1. Este vorba de ajunul Crăciunului rusesc, care se prăznuieşte pe stil vechi (sau după Calendarul iulian). „,.;.;

2. Un fel de colivă, care se pregătea cu acest prilej.; – „

3. Vezi nota 19 de la Capitolul 5.

4. Deţinuţii aparţinând valului de arestări din 1937.

5. Adică Stalin.

6. (Katuska.) în jargonul puşcăriaşilor – durata maximă a condamnării, prevăzută de un articol concret din Codul penal.

7. Dutov, Alexandr Ilici (1879-1921), general-locotenent, unul dintre organizatorii rezistentei albgardiste din Uralul de Sud (1917-1919). S-a refugiat în China, unde a fost ucis.

8. Kamo (Ter-Petrosian), Simon Arşakovici (1882-1922), bolşevic de origine georgiană, amic cu Stalin, alături de care a organizat numeroase jafuri pentru completarea fondurilor destinate activităţii partidului. „* v ’”

9. 5 martie 1953, ziua când a murit IV. Stalin. „>; ’; v

10. Semnată de K. E. Voroşilov, ca şef al statului (preşedinte al Sovietului Suprem al URSS).

11. Este vorba de Beria.

12. Maslennikov, Ivan Ivanovici (1900-1954), şef militar, general de armată (1944). În 1945 – adjunct al comandantului şef al trupelor sovietice din Orientul îndepărtat, înainte şi după război a avut funcţii la GPU – NKVD -MVD.

13. Rudenko, Roman Andreevici (n. 1907), om politic, procuror general al URSS

<: ; (din 1953), acuzatorul principal din partea URSS la procesul de la Niiraberg v Capitolul 12 – CELE PATRUZECI DE ZILE ALE KENGHIRULUI

1. Aviaţia purta de asemenea epoleţi albaştri, totuşi de o altă nuanţă.

2. Revoltă muncitorească având ca obiectiv o serie de revendicări sociale; înăbuşită de tancurile sovietice.

3. Vezi voi. II, p. 416 şi urm.

4. Rimski-Korsakov, Nikolai Andreevici (1844-1908), compozitor şi dirijor, profesor la Conservatorul din Petersburg. A compus peste cincisprezece opere, numeroase lucrări simfonice, lieduri etc.

5. Vezi voi. I, p. 475, nota 12.

6. Sărbătoare, la tătari şi başkiri, după încheierea lucrărilor agricole de primăvară. La kazahi – nuntă la care au loc şi curse de cai.

7. Cot, Pierre (1895-1977), ministru francez (1933-1939), antifascist. Unul dintre organizatorii Mişcării partizanilor păcii. Laureat al premiului internaţional Lenin (1953).

8. Sartre, Jean-Paul (1905-1980), filosof şi scriitor francez. Reprezentant al existenţialismului. După 1950 – influenţat de marxism. Premiul Nobel (1964).

T

9. Iuri Dolgoruki (anii ’90 ai sec. XI – 1157), cneaz de Suzdal şi mare cneaz de Kiev, fiul lui Vladimir Manomahul (vezi voi. I, p. 462, nota 33). În 1125 a mutat capitala cnezatului Rostov-Suzdal de la Rostov la Suzdal. S-a luptat pentru cucerirea Pereiaslavului şi a Kievului, pentru care a fost poreclit Dolgoruki – cel lung de mână. În vremea lui este pomenită pentru prima dată Moscova, pe care o fortifică în 1156, fiind, astfel, socotit întemeietorul ei.

10. Oraş (din 1960 înglobat în Moscova) în apropierea căruia se află Aerodromul central al clubului aviatic, unde se desfăşoară parăzile de ziua aviaţiei

11. Surkov, Alexei Alexandrovici (1889-1983), poet oficial, om politic, secretar al Uniunii Scriitorilor din URSS. Soljeniţân se referă la articolul Sub stindardul realismului socialist, publicat în „Pravda” din 25 mai 1954.

12. Kocetov, Vsevolod Anisimovici (1912-1972), prozator conformist, unul dintre reprezentanţii consecvenţi ai realismului socialist. Din 1961 – redactor şef al revistei „Oktiabr”.

13. Ermilov, Vladimir Vladimirovici (1904-1965), critic şi istoric literar, unul dintre teoreticienii realismului socialist, iniţial căzând şi în păcatul sociologismului vulgar, în cazul de faţă, Soljeniţân are în vedere articolul Pentru realismul socialist „Pravda”, 3 iunie 1954, în care Ermilov atacă multe piese din dramaturgia contemporană.

Î,. ’:’ „’*!” ’

14. Malenkov, Gheorghi Maximilianovici (1902-?), om politic. Secretar al lui Stalin, i-a minat la cârma guvernului în 1953; demisionează în 1955. Din 1957 este eliminat din viaţa politică.

15. Aici autorul face aluzie la poezia lui N. A. Nekrasov Satul uitat (1856): într-un sat, al cărui stăpân (boierul) trăieşte la Petersburg, toate treburile merg prost. Ori de câte ori apare vreo problemă, ţăranii repetă: las’ că o să vină el, boierul, şi rezolvă totul.

—.< u

16. Adică după atacul germanilor de la 22 iunie 1941.

,.: ’,: j

17. Specie de antilopă care trăieşte în stepele şi zonele de semideşert ale Kazahstanului, Mongoliei şi Chinei de Vest.

PARTEA A ŞASEA EXILUL Capitolul 1 – EXILUL în PRIMII ANI DE LIBERTATE. „ ^

1. Semionov-Tian-Şanski, Piotr Petrovici (1827-1914), geograf, explorator şi statistician. Autor al unor lucrări monumentale: Dicţionarul geografic şi statistic al Imperiului rus, Rusia (19 voi.) ^…

2. Kon, Felix lakovlevici (1864-1941), revoluţionar polonez şi rus, om politic, în 1884 a fost condamnat la ocnă. În 1918 – membru al PEUS (cu vechime din 1906). A lucrat la Internaţionala III.

3. Tan-Bogoraz, Vladimir Ghermanovici (1865-1936), etnograf şi scriitor. Revoluţionar narodnic, în perioada 1889-1898 se afla în exil (Siberia). A pus bazele studiului popoarelor din nord şi le-a creat scrierea.

4. Lohelson, Vladimir Ilici (1855-1943), revoluţionar narodnic, etnograf şi lingvist, în 1888 a fost exilat în ţinutul Kolâmei. În 1922 emigrează în SUA.

5. Sternberg, Lev lakovlevici (1861-1927), revoluţionar, exilat în Sahalin (1889-1897), unde devine un etnograf de renume.

6. Martianov, Piotr Alexeevici (1835-1866), revoluţionar ţăran, prieten cu Herzen (vezi voi. I, p. 467, nota 1). Deportat în Siberia (1863).

7. Witte, Sergliei lulievici (1849-1915), conte, om de stat. Ministra al căilor de comunicaţie şi al finanţelor. Prim-ministru (1905-1906). A semnat pacea de la Portsmouth (5 sept. 1905) care punea capăt războiului ruso-japonez. În 1902-1905 a creat o reţea de comitete, destinate să studieze nevoile industriei agricole, care de cele mai multe ori se transformă în centre ale opoziţiei faţă de absolutism.

8. Gucikov, Alexandr Ivanovici (1862-1936), industriaş, lider al „octombriştilor” (partidul marilor moşieri, industriaşi şi comercianţi, 1905-1917). Preşedinte al celei de a 3-a Dume de Stat (din 1910) şi al comitetului militar-industrial central (1915-1917). Unul din organizatorii rezistenţei albgardiste conduse de L. G. Kornilov. Emigrant. -: „…; -. >. *-. >: -., >. –,”.,

9. A. S. Puşkin a cunoscut două exiluri: exilul din sud (1820) – Ekaterinoslav, Caucaz, Crimeea, Chişinău; în 1823, din Chişinău este transferat la Odessa; în iulie 1924 este trimis în exil la Mihailovskoe, moşia părinţilor din gubernia Pskov, de unde a fost rechemat de Nicolae I după înăbuşirea răscoalei decembriştilor.

10. I. S. Turgheniev (1818-1883), pentru că a publicat necrologul scris la moartea lui Gogol (1852), care fusese interzis de cenzură la ordinul lui Nicolae I, a fost ’ exilat la moşia sa din Spasskoe-Lutovinovo, gubernia Oriol.

11. Axakov, Ivan Sergheevici (1823-1886), publicist şi poet. Unul dintre ideologii slavofilismului şi panslavismului. A fost exilat din Moscova pentru un discurs în problema slavă.

12. Podbelski, Vădim Nikolaevici (1887-1920), om politic bolşevic. Din mai 1918 a fost comisar al poporului pentru poştă şi telegraf din RSFSR.

13. Dintr-o capitală de gubernie în capitala guberniei vecine.

14. Muncă voluntară („subotnicele comuniste”) efectuată sâmbăta (de unde şi, numele). Cel dintâi subotnic a fost organizat din iniţiativa comuniştilor sâmbăta

12 aprilie 1919 la depoul Moscova-Triaj.

15. Nadejdin, Nikolai Ivanovici (1804-1856), critic literar şi estetician. Editor al revistei „Telescop”, în 1836, pentru publicarea Scrisorii filosofice a lui P. I. Ceaadaev, revista este interzisă, iar Nadejdin trimis în exil până în anul 1838.

16. Jukovski, Vasili Andreevici (1783-1852), poet. Fondatorul romantismului rus. Bun prieten cu A. S. Puşkin, pentru care a intervenit de multe ori la curtea ţarului, unde avea o poziţie foarte bună.

17. La 26 august 1920, sub denumirea de Republica Sovietică Socialistă Autonomă Kirghiză, formată în cadrul RSFSR. La 19 aprilie 1925 a fost rebotezată în RSSA Kazahă. J^;

18. Lepeşinski, Panteleimon Nikolaevici (1868-1944), militant revoluţionar, bolşevic din 1898.

19. Agenţi ai GPU.

20. Vezi voi. I, p. 448, nota 30.

21. Cuvintele hristianin (creştin, cel care crede în Hristos), şi krestianin (ţăran), după cum uşor se poate constata, au un înveliş sonor asemănător, însă nu este vorba de o modificare, fiindcă krestianin a avut şi sensul de om botezat (v. Kreşcenie botez, krest – cruce), menţionat în Dicţionarul explicativ al limbii

22. Noghin, Viktor Pavlovici (1878-1924), om politic bolşevic. Membru în comitetul central al partidului, unul dintre conducătorii Mossovetului, comisar al poporului pentru comerţ şi industrie (1917).