Algoritmul de cercetare a polipilor nazali
Yüklə 0,67 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- CORELAŢIA DINTRE RINOSINUZITA ALERGICĂ ŞI RINOSINUZITA POLIPOASĂ Eusebiu Sencu, Ruslan Eşanu, Carolina Vorotilă
- Scopul
- Aspecte de conduită terapeutică în tratamentul rinosinuzitelor alergice Eusebiu Sencu, Nadejda Sencu, Ruslan Eşanu, Carolina Vorotilă, Andrei Panfil
RezultateleÎn această patologie se apreciază istoricul bolii ( anamneza), se efectuează palparea glandei tiroide, se studiază nivelul de hormoni( mai rar anumiţi anticorpi, calcitonina s.a.) O importanţă majoră în diagnosticul modern o are vizualizarea modificărilor patologice în glanda tiroidă.Cu acest scop se utilizează scanarea radionucleidă ( determină nivelul de saturare cu iod radioactiv a ţesutului glandei tiroide), ultrasonografia, tomografia axială şi tridimensională, rezonanţa magnetică nucleară. De obicei clinicienii mai des utilizează ultrasonografia ca metodă diagnostică precoce. Această metodă permite de a constata volumul glandei tiroide, prezenţa sau lipsa nodulilor, precum şi de a aprecia starea lor cu posibilitatea de tumefiere.
Scanarea radionucleară permite vizualizarea activităţii funcţionale a elementelor sale, dar nu permite depistarea malignizării. RMN si TC se indică în stări insoţite de simptomele de compresie a căilor respiratorii superioare şi a proceselor de volum. Examinarea histologică este o metodă obiectivă care este indicată în caz de suspecţie a patologiei tumorale a glandei tiroide şi se efectuiază cu ajutorul unei seringi speciale prin colectarea elementelor glandei tiroide. După părerea noastră această metodă trebuie efectuată chiar la începutul investigaţiilor. Totodată, este necesar de menţionat, că patologia tumorală a glandei tiroide este tratată de către medicii ORL şi de către medici endocrinologi. Se cunoaşte că investigaţia dată se efectuiează numai când există suspecţie la malignizare. Partea negativă a acestei metode este pătrunderea dificilă în zona afectată.
Discuţii Este extrem de dificil şi totodată important de a identifica pacienţii cu hipotiroidism. Se cunoaşte că simptomele de hipotiroidie, în majoritatea cazurilor sunt nespecifice, se întîlnesc şi în alte condiţii patologice, prin urmare, continuă să fie extrem de importantă problema de screening a grupului de risc în patologia tiroidiană. În prezent, tulburările tiroidiene sunt printre cele mai agreate din lume. Astfel, preparatele pe bază de hormoni tiroidieni figurează printre primele 13 medicamente eliberate în Statele Unite ale Americii. În Marea Britanie, acelaşi hormon este administrat la 1% din populaţie. Incidenţa crescută a maladiilor tiroidiene o putem anexa la o serie de boli, cum ar fi diabetul zaharat şi bolile sistemului cardiovascular. Conform unor rapoarte, prevalenţa bolii tiroidiene este chiar mai mare decât cea care este cunoscută în prezent. Acest lucru se datorează evoluţiei frecvente asimptomatice sau unui tablou clinic nesemnificativ în procesul a mai multor stări patologice tiroidiene.
La momentul actual nu există un răspuns cert de către oamenii de ştiinţă despre cauza dezvoltării acestor boli - că este ereditară, genetică sau provocată de factorii mediului ambiant. Este cunoscut bine faptul că bolile tiroidiene au o predispoziţie ereditară,dar totodată un rol primordial îl au diferiţi factori externi - stresul, infecţiile, expunerea la soare şi cea mai mare valoare din acest punct de vedere îl are iodul din mediul înconjurător. Bibliografie 1.Note de curs - Endocrinologie (M. Coculescu); 2.Tratat de Endocrinologie (sub redactia Acad. St. M. Milcu) 3.Lothar Thomas.Thyroid function in Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 1004-1022. 4.Angelescu N. – Elemente de propedeutică chirurgicală, Ed.Medicală, Bucureşti, 1981 5.Angelescu N. (sub redacţia) – Patologie Chirurgicală, vol I, II, Ed Medicală, Bucureşti, 1993 6.Peter A.Singer, MD в монографии "Болезни щитовидной железы" под ред. Lewis E.Braverman, MD - М.: Медицина, 2000, с.280. 7.Revista Romana de Endocrinologie si Metabolism 8.Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Centrul de Cercetare în Chirurgie Generală Clasică şi Laparoscopică, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa” IAŞI
USMF “Nicolae Testemiţanu”, Clinica O.R.L., IMSP SCR Summary The corelation between allergic rhinosinusitis and polypoid rhinosinusitis The authors show a clinical-statistical study of 43 cases of polypoid rhinosinusitis (14 patients with unilateral damage) a period of 2 years of patients operated in the clinic ENT university IMSP SCR. Patients age ranged between 26 and 68 , with more frequent hospitalization in the 2 and 4 decade (76%). Allergic area was assessed in 26 patients with folowing data: bronchial cortico-dependent asthma (n-15), allergic rhinosinusitis (n-7), Widal syndrome (4). Anosmia has been found in 41 patients. Nasal obstruction was present in all patients. Other relevant evidence that rhinorrea (n-26), headache (n-19), feverishness (n-9), irritating coughing (n-21). For differential diagnostic purposes, puncture of maxilary sinus is justified and indicated. The clinical forms of rinosinusitis suppurative-polipoid was found in 11 patients. The single solution to resolve the case is surgery. Rezumat Autorii, prezintă un studiu clinico-statistic a 43 cazuri de rinosinuzită polipoasă (14 pacienţi cu afectare unilaterală) pe o durată de 2 ani a pacienţilor operaţi în clinica ORL universitară IMSP SCR. Vârsta pacinţilor varia între 26 şi 68 ani cu spitalizare mai frecventă în a 2 şi a 4 decadă (76%). Un teren alergic a fost apreciat la 26 pacienţi cu următoarele date: astm bronşic cortico-dependent (n-15), rinosunuzita alergică (n-7), sindromul Widal (4). Anosmia a fost constatată la 41 pacienţi. Obstrucţia nazală era prezentă la toţi bolnavii. Alte semne relevante ca rinoreea (n-26), cefalee ( n-19), sufebrilitate (n-9), tusa iritativă (n-21). Cu scop de diagnostic diferenţial, este justificată şi indicată puncţia sinusurilor maxilare. Forme clinice de rinosinuzită supurato-polipoasă sa constatat la 11 bolnavi. Singura soluţie de a rezolva cazul este intervenţia chirurgicală. Actualitatea Rinosinuzita alergică (RSA) şi rinosinuzita polipoasă (RSP) sunt în atenţia savanţilor ca problemă cu implicaţii clinice şi sociale deosebite. Este o problemă medico - socială a secolului XXI din cauza prevalenţei înalte inclusiv, şi afectarea modului normal de viaţă, iar tratamentul este îndelungat şi deseori se asociază cu alte patologii de tipul astmului bronşic. Aceste afecţiuni pot evalua atât independent cât şi asociat. Incidenţa acestor boli este în deplină creştere, plasânduse în ierarhia maladiilor organelor O.R.L printre primele locuri. Studiile epidemiologice au arătat, că rinosinuzita alergică reprezintă un factor de risc în ceea ce priveşte apariţia şi declanşarea ulterioară a astmului bronşic în 32-64% din cazuri şi aproximativ 25-30% din cazurile cu polipoză rinosinuzală. Aproximativ 25–30 % din cazuri se asociază cu asmul bronşic, iar circa 12 % cu intoleranţa la aspirină. Din păcate una din caracteristicile bolii este recurenţa. Pacienţii cu RSA sunt dificil de tratat, iar RSP este frecvent însoţită de rinosinuzita cronică bacteriană şi uneori cu astm bronşic. RSA este o reacţie exagerată a sistemului imunitar la particulele inspirate din aer. În mod normal sistemul imunitar protejează organismul împotriva virusurilor şi a bacteriilor prin producerea de anticorpi cu combaterea acestora. În cazul RSA, sistemul imunitar începe să protejeze organismul împotriva substanţelor care în mod normal nu sunt nocive, cum ar fi acarienii şi polenul (alergeni), ca şi când acestea ar începe să atace organismul. Această reacţie exagerată cauzează inflamaţie şi simptome care afectează în principal cavitatea nazală şi sinusurile paranazale, conjunctiva, cavitatea bucală. Scopul Studierea corelaţiilor rinosinuzitei alergice şi a rinosinuzitei polipoase Material şi metode Materialul prezintă un studiu clinico-statistic a 43 cazuri de rinosinuzită polipoasă ( 14 pacienţi cu afectare unilaterală) pe o durată de 2 ani a pacienţilor operaţi în clinica ORL universitară IMSP SCR. Vârsta pacinţilor varia între 26 şi 68 ani cu spitalizare mai frecventă în a 2 şi a 4 decadă (76%). Repartiţia pacienţilor după sex: b – 36, f -7.(Fig.1) 
Fig.1 Repartiţia pacienţilor după sex în caz de RSP Un teren alergic a fost apreciat la 26 pacienţi cu următoarele date: astm bronşic cortico-dependent (n-15), rinosunuzita alergică (n-7), sindromul Widal (n-4). (Fig.2). 
Fig.2 Prevalenţa fonului alergic Pe plan clinic: circumstanţele diagnostice în studiul efectuat cu certitudine prezentă semne clinice variabile. Anosmia a fost constatată la 41 pacienţi. Obstrucţia nazală era prezentă la toţi bolnavii. Alte semne relevante ca rinoreea (n-26), cefalee ( n-19), sufebrilitate (n-9), tusa iritativă (n-21). Forme clinice de rinosinuzită supurato-polipoasă sa constatat la 11 bolnavi.
Fig. 3 Incidenţa semnelor clinice Rinoscopia a permis de a diagnostica după tabloul clinic o polipoză rinosinuzală la 42 pacienţi. Cu scop de diagnostic la 26 de pacienţi s-a efectuat puncţia sinusurilor maxilare şi numai la 11 bolnavi s-a confirmat forma clinică de rinosinuzită supurato-polipoasă. Semnele clinice obiective la rinoscopie nu puneau la îndoială, că polipii prezenţi în cavitatea nazală sunt de o natură inflamatorie banală. La un pacient a fost efectuată biopsia pentru certificarea suspectă a polipilor. Examenul histologic a confirmat diagnosticul de polipoză rinosinuzală. Pe plan radiologic: la toţi pacienţii sau efectuat radiografia de sinus standart, iar 9 bolnavi aveau efectuat un CT, care a permis de a efectua un bilanţ pre-chirurgical. Până la intervenţia chirurgicală, toţi pacienţii, nu au efectuat vre-un oarecare tratament sistemic sau topic legat de afecţiunea menţionată. Tratamentul chirurgical efectuat, consta în polipectomie (n-29), polipectomie concomitent cu etmoidectomie (n-5), polipectomie concomitent cu cura radicală maxilară (n-10). (Fig. 4)
Fig.4 Tratamentul chirurgical Discuţii In literatura de specialitate rinosunuzita alergică este dezbătută intens, fiind-că este o adevărată problemă de sănătate publică mai ales în ţările nordice, unde se apreciază afectarea aproximativ 25% din populaţie. Drake-Lee şi colab., pe loturi impresionante de bolnavi, au demonstrat că incidenţa alergiei la pacienţii cu polipoză rinosinuzală nu este diferită de incidenţa alergiei în populaţia generală. Etiopatogeneza rinosunuzitei alergice şi a polipozei rinosinuzale este multifactorială, iar rinosinuzita polipoasă este asociată atât cu afecţiuni generale(sindromul Widal, Kartagener şi mucoviscidoza), cât şi cu suferinţe locale, cum ar fi diferite forme clinice de rinosinuzită bacteriană. Numitorul comun al acestor afecţiuni este inflamaţia locală rinosinuzală Rinosinuzita polipoasă este o afecţiune cronică frecventă,iar diagnosticul este clinic şi uneori poate fi confirmat prin examen histologic, endoscopic sau prin rezonanţă magnetico-nucleară. Deseori, cu scop de diagnostic diferenţial, este justificată şi indicată puncţia sinusurilor maxilare. Singura soluţie de a rezolva cazul este intervenţia chirurgicală. Pentru examinarea corelaţiilor dintre rinosunuzita alergică şi rinosinuzita polipoasă inclusiv dintre infecţie, inflamaţie şi rinosinuzita polipoasă sunt necesare în continuare studii fundamentale şi epimidiologice. Este necesar de menţionat că până în prezent nu a fost unanim acceptat nici un singur agent etiologic responsabil de formarea polipilor nazali. Tratamentul medicamentos are drept scop inhibarea inflamaţiei şi uneori a infecţiei bacteriene, iar deseori este combinat cu intervenţia chirurgicală. Intervenţia chirurgicală are drept scop lărgirea ostiumului şi ca urmare reducerea exudatului inlamator intrasinusal şi posibil scăderea colonizării bacteriene. Tratamentul medical şi chirurgical al pacienţilor cu rinosinuzita polipoasă impune cunoaşterea detailată şă precisă a evoluţiei diferitor forme clinice de polipoză rinosinuzală pentru a decide momentul intervenviei, în raport cu terapia combinată topico-sistemică şi la necesitate antibiotic. Concluzii 1. Etiopatogeneza rinosunuzitei alergice şi rinosinuzitei polipoase este multifactorială, însă numitorul comun este inflamaţia locală rinosinuzală. 2. Pentru examinare mai aprofundată a corelaţiilor dintre rinosunuzita alergică şi rinosinuzita polipoasă sunt necesare în continuare studii fundamentale şi epimidiologice. 3. Tratamentul rinosunuzitei alergice este anevoios, care impune o strategie complexă de abordare de la caz la caz, prin măsuri de control al mediului ambiant, tratament medicamentos topico-sistemic, deseori necesită imunoterapie specifică cu alergeni şi ca măsură adjuvantă de tratament în cazuri selectate, trebuie folosită intervenţia chirurgicală. 4. Rinosinuzita polipoasă este o afecţiune cronică frecventă,iar diagnosticul este clinic şi uneori poate fi confirmat prin examen histologic, endoscopic sau prin rezonanţă magnetico-nucleară. Cu scop de diagnostic diferenţial, este justificată şi indicată puncţia sinusurilor maxilare. 5. Tratamentul medical şi chirurgical al pacienţilor cu rinosinuzita polipoasă impune cunoaşterea detailată şă precisă a evoluţiei diferitor forme clinice de polipoză rinosinuzală pentru a decide momentul intervenviei, în raport cu terapia combinată topico-sistemică şi antibiotic la necesitate. Bibliografie 1 .Andersson M, Greiff L, Svensson C, Wollmer P, Persson CGA. Allergic and nonalergic rhinitis. In Busse WW, Holgate ST. Asthma and Rhinitis. Blackwell Science, 1995. p 145-155 2 .Ayars G. Nonallergic rhinitis. Immunology and Allrgy Clinics of North America, 2000;20 3. Baroody FM, Nacleiro RM. Antiallergic effects of H1-receptor antagonists. Allergy 2000;55:17-27 4. Bartlez J, Fergusson W, Moodz A, Wells AU, Kolbe J. Normal adult values,diurnal variation, and repeatabilitz of nasal nitric oxide measurement. Am J Rhinol 1999;13:401-405 5. Behrendt H, Becker WM, Fritzsche C, sliwa-Tomczok W, Tomczok J, Friedrichs KH, et al. Air pollution and allergy; experimental studies on modulation of allergen release from pollen by air pollutans. Int arch Allergy Immunol 1997;113:69-74 6. Bernstein DI. Nasal Polyposis,sinusitis,and nonallergic rhinitis. În Grammer LC, Greenberger PA. Patterson's Allergic Diseases, 6th ed. Lippincott, Williams, & Wilkins,2002 7. Boner AL. Effects of intranasal corticosteroids on hypotalamic-pituitari-adrenal axis in children. J Allergy Clin Immunol 2001;108:S32-39 8. Bousquet J, Michel FB. Safety considerations in assesing the role of immunotherapy in allergic disorders. Drug Saf 1994;10:5-17 9. Bush RK, Wood RA, Eggleston PA.Laboratory animal allergy. J Allergy Clin immunol 1999;54:1130-1141 10. Cauwenberge P et al. Consensus statement on the treatment of allergic rhinitis. Allergy 2000; 55:116-134 11. Corren J. Allergic rhinitis: Treting the adult. J Allergy Clin Immunol 2000;105:S610-615 12. Helquist H.B. Nasal polyps update. Histopathology.// allergy Asthma Proc., 1996, 17(5): 237-15. 13. Marshall GD. Therapeutic options in allergic disease:antihistamines as systemic antiallergic agents. J Allergz Clin Immunol 2000;106:303-309 14. Meltzer E, Orgel H, Jalowski A. Nasal citology. În: Nacleiro R, Durham S, Mygind N. Rhinitis: mechanisms and management. Marcel Dekker, 1999. p 175-202 15. Myging N et al. Mode of action of intranasal corticosteroids. J Allergy Clin Immunol 2001;108:S16-25 16. Sarafoleanu C.Rinologie, Editura medicală,2003, p 284-355 17. Silviu Albu “ Rinosinuzitele”, Editura Medicală Naţională, 2001,p. 75 18.Skoner D. Allergic rhinitis: Definitions, epidemiology, pathophysiology, detection, and diagnosis. J Allergy Clin Immunol 2001;108:S2-8
USMF “N.Testemiţanu”, Clinica O.R.L., IMSP SCR Summary Aspects of behavior therapy in the treatment of allergic rhinosinusites The clinical-statistical study refers to the management of allergic rhinosinusitis. The authors present the results of medical and surgical treatment. It correct and intense medications treatment, sometimes associated with the surgery provides good results in the quality of life and improves the caracteristic symptoms. Rezumat Acest studiu clinico-statistic se referă la management-ul rinosinuzitei alergice. Autorii prezintă rezultatele tratamentul medicamentos şi chirurgical. Tratamentul medicamentos corect şi intens, uneori asociat cu cel chirurgical, oferă rezultate bune în cea ce priveşte calitatea vieţii şi ameliorarea simptomatologiei. Actualitatea temei R inosinuzita alergică este un proces inflamator a mucoasei nazale şi a pituitarei sinusurilor paranazale, declanşată de Ig E-mediată, care se caracterizează prin obstrucţie, rinoree, strănut, prurit nazal, susţinută de inhalarea unui antigen specific (alergen). Este o afecţiune cu implicaţii clinice şi sociale deosebite a secolului XXI din cauza prevalenţei înalte inclusiv, şi afectarea modului normal de viaţă, iar tratamentul este îndelungat şi deseori se asociază cu alte patologii de tipul astmului bronşic. Poate evalua atât independent cât şi asociat. Incidenţa acestei boli este în deplină creştere, plasându-se în ierarhia maladiilor organelor O.R.L printre primele locuri. Studiile epidemiologice au arătat, că rinosinuzita alergică reprezintă un factor de risc în ceea ce priveşte apariţia şi declanşarea ulterioară a astmului bronşic în 32-64% din cazuri şi aproximativ 25-30% din cazurile cu polipoză rinosinuzală. Aproximativ 25–30 % din cazuri se asociază cu asmul bronşic, iar circa 12 % cu intoleranţa la aspirină. Incidenţa bolii în Europa este de 10-15%, în SUA de 15-20%, iar în ţările nordice afectează 25% din populaţie. Scopul lucrării Lucrarea are ca scop reducerea efectului declanşator al rinosinuzitei alergice intermitente şi persistente, prin eliminarea alergenului, pe cât este posibil, cu o conduită raţională în prescrierea remediilor medicale şi la necesitate de a efectua o corecţie chirurgicală pentru ameliorarea respiraţiei nazale prin înlăturarea factorilor favorizanţi s-au tratament medicamentos asociat. Material şi metode În clinica ORL a USMF „N. Testemiţanu” s-a efectuat un studiu clinico-statistic pe o durată de 3 ani pe un număr de 156 de pacienţi (b – 62 (39,7%); f – 94 (60,3% ), figura 1, cu o vârstă cuprinsă între 18-68 ani cu rinosinuzită alergică intermitentă 47 (30,1%) şi persistentă 109 (69,9%), figura 2, cu diferit debut al suferinţei. Pacienţii incluşi în studiu au urmat anterior un tratament cu decongestive topice nazale 156 pacienţi, antihistaminice orale 81 (51,9%) pacienţi, corticosteroidi topici 73 (46,8 %) pacienţi, corticosteroizi sistemici 11 (7,1 %) pacienţi şi imunoterapie specifică 6 (3,8 %) pacienţi. Figura 3
Fig. 1. Repartizarea pacienţilor după sex 
Fig. 2. Repartizarea pacienţilor după forma clinică a rinosinusitei alergice 
Fig. 3. Numărul de pacienţi supuşi anterior unui tratament medicamentos La instalarea unei rinosinuzite alergice, medicul ORL se concentrează în combaterea acestei afecţiuni. Luind în consideraţie, că tratamentul medicamentos a bolnavilor cu rinosinuzită alergică intermitentă şi rinosinuzită alergică persistentă diferă, este necesar de a stabili forma clinică de rinosinuzită alergică. Diagnosticul diferenţial dintre rinosinuzita alergică intermitentă şi rinosinuzita alergică persistentă: Rinita alergică intermitentă
Rinita alergică persistentă
Toţi pacienţii erau consultaţi de medicul alergolog cu efectuarea testelor alergologice. Tratamentul medicamentos a bolnavilor cu rinosinuzită alergică intermitentă includea: Euphorbium spray + Nazonex spray şi Claritină sau Aerus p. o. după toaleta foselor nazale cu soluţiie Salini cu o durată de tratament de 4 săptămâni. Tratamentul indicat s-a repetat peste 6 luni. Pacienţiilor cu rinosinuzită alergică persistentă s-a indicat Euphorbium spray + Nazonex şi Claritină sau Aerus p. o. spray după toaleta foselor nazale cu soluţiie Salini cu o durată de tratament de 4 săptămâni cu efectuarea ulterioară a unor intervenţii chirurgicale pentru înlăturarea factorilor favorizanţi. Tratamentul indicat s-a repetat peste 6 luni. În rezultatul examinării pacienţilor s-a depistat patologie endonazală asociată la 46 (31,4%) pacienţi (tabel 1)
cu efectuarea ulterioară a unor intervenţii chirurgicale pentru înlăturarea factorilor favorizanţi menţionaţi. La 29(18,6%) pacienţi s-a determinat patologie asociată rinosinusală (rinosinusite maxilare supurate), iar la 9 (5,8 %) pacienţi s-a depistat rinosinuzită etmoidală polipoasă bilaterală de gradul I. În medicaţie s-a asociat utilizarea preparatelor antibacteriene în dependenţă de sensibilitatea lor către germenii patogeni cu un efect durabil de acţiune prin ameliorarea rapidă a simptomatologiei. În cazurile de rinosinuzită etmoidală polipoasă bilaterală tratamentul medicamentos includea cure scurte de 12 zile cu prednizolon p.o., Euphorbium spray + Nazonex spray după toaleta foselor nazale cu soluţiie Salini şi Claritină per os cu o durată optimă de tratament de 8 săptămâni. Tratamentul indicat s-a repetat peste 6 luni. Yüklə 0,67 Mb. Dostları ilə paylaş:
|
