Am fost medic

noma faciei.
Această boală îngrozitoare se întâlneşte
destul de rar. În schimb apare în masă la copiii
din lagărul romilor. De aceea cercetările efectu-
ate au dat rezultate concrete.
Până acum, opinia medicilor era că noma
faciei apare mai ales în asociaţie cu pojarul, scar-
latina şi tifosul. Cercetările din lagărul romilor
contrazic această părere şi demonstrează că tifo-
sul, difteria, scarlatina, pojarul şi subnutriţia nu
sunt decât factori auxiliari, (care creează condiţii
favorabile pentru apariţia bolii, şi că factorul
cauzal propriu-zis este sifilisul ereditar. La ma-
joritatea copiilor de romi, pe lingă afecţiunile de
mai sus, s-a putut constata prezenţa unui sifilis
46/435

---

ereditar, în timp ce la copiii cehi,polonezi, evrei
din celelalte sectoare KZ, deşi există toţi factorii
condiţionali ce pregătesc terenul favorabil, noma
faciei nu apare, pentru că lipseşte sifilisul
ereditar.
Doctorul Mengele vizitează zilnic baraca
experimentală şi urmăreşte cu viu interes cer-
cetările. Lucrează împreună cu cei doi medici şi
cu o pictoriţă, pe nume Dina, care execută eu o
măiestrie demnă de toată lauda planşele aferente.
Ea este originară din Praga şi se află de trei ani în
lagărul deportaţilor din Cehoslovacia. În calitate
de colaboratoare a doctorului Mengele, se bucură
de anumite avantaje, prin urmare trece şi ea drept
o „eminenţă”.
47/435

---

V
Doctorul Mengele, medicul şef al lagărului
de la Auschwitz, este neobosit. După ce stă ceas-
uri întregi în baraca de cercetări din lagărul romi-
lor, nu pregetă să stea câte o jumătate de zi pe
rampa unde, în ultima vreme, sosesc câte patru-
cinci garnituri cu deportaţi din Ungaria.
Deportaţii, sosiţi în transporturi succesive,
se îndreaptă spre lagăr în coloane lungi, în rân-
duri de câte cinci, încadraţi de santinele SS. Nu
pot vedea convoiul de aproape, totuşi, chiar prin
trei-patru garduri de sârmă ghimpată, îmi dau
seama, judecând după îmbrăcămintea lor bună –
impermeabile, genţi elegante – că provin din vre-
unul dintre oraşele mari ale Ungariei.
Cu toate acestea, doctorul Mengele are
timp să se ocupe şi de mine. În faţa magaziei care
serveşte ca sală de autopsie se opreşte o căruţă
lungă, trasă de oameni. Echipa însărcinată cu
transportul cadavrelor coboară din căruţă două

---

cadavre pe pieptul cărora sunt scrise cu creion
dermatograf literele ZS, prescurtarea expresiei
Zur Sektion, ceea ce înseamnă: La disecţie.
Supraveghetorul barăcii nr. 12 mi-a repar-
tizat ca ajutor un deţinut isteţ, originar din Franţa.
Aşezăm pe masă unul dintre cele două cadavre.
În jurul gâtului mortul are un cablu gros; s-a
spânzurat sau a fost spânzurat. Examinez superfi-
cial şi celălalt cadavru. Nu încape îndoială că
moartea a fost provocată prin curent de înaltă
tensiune. Cauza decesului se poate identifica
uşor, după crustele punctiforme în jurul cărora
pielea se colorează în roşu liliachiu. Iarăşi stau şi
mă întreb: Să fie sinucidere sau asasinat? Oare
victima s-a repezit singură în gardul de sirmă
ghimpată, încărcat cu electricitate, sau a fost îm-
pinsă în el? în KZ sambele cazuri se întâlnesc cu
aceeaşi frecvenţă.
Formalităţile se fac după aceleaşi reguli, in-
diferent dacă omul s-a sinucis sau a fost asasinat;
la apelul de dimineaţă este scos din efectiv, apoi
este încărcat în căruţa care transportă cadavrele
49/435

---

îşi dus în magazia-morgă. Zilnic se adună câte
cincizeci-şaizeci de cadavre, pentru a fi transport-
ate apoi cu camionul la unul dintre crematorii.
Cele două cadavre mi-au fost destinate de
doctorul Mengele ca material de examen. De alt-
fel de la început îmi atrăsese atenţia că trebuie să
fac faţă obligaţiei pe care mi-am asumat-o.
Se aude bâzâitul unui motor de automobil.
În baraca nr. 12 se dă alarma. A sosit doctorul
Mengele, însoţit de doi ofiţeri superiori SS.
Supraveghetorul şi medicul şef al barăcii dau ra-
portul. Apoi, urmaţi de medicii deţinuţi ai
lagărului F, pornesc de-a dreptul la magazia de
autopsie. Am impresia că ne aflăm în secţia de
anatomie patologică a unui mare institut ştiinţific,
în aşteptarea disecţiei unui caz foarte interesant.
Pe chipurile lor încordate citesc interes şi curioz-
itate; vor să vadă ce ştiu. Dau examen în fa?a un-
ui for periculos. Simt cu câtă emoţie participă
colegii mei deţinuţi la această probă.
În afară de mine, nimeni dintre cei de faţă
nu ştie că la Institutul de medicină legală de la
50/435

---

Breslau –în calitate de colaborator al profesorului
doctor Strassmann– am studiat pe cadavrele
disponibile, timp de trei ani, toate formele pos-
ibile de sinucidere. Ceea ce a ştiut medicul de
atunci ştie şi acum medicul cu numărul A 8450.
Încep disecţia. Deschid craniul, toracele,
cavitatea abdominală, extrag toate organele, prez-
int toate anomaliile. Răspund fără întârziere în-
trebărilor ce mi se pun în timpul lucrului. Şi nu
sunt puţine... Pe chipurile lor se vede satisfacţie,
iar aprecierea din priviri mă asigură că am reuşit
la examen. Disec şi al doilea cadavru. Doctorul
Mengele îmi ordonă să întocmesc procesele-
verbale de autopsie, spunându-mi că mâine va
trimite după ele.
Pleacă medicii SS. Colegii mei deţinuţi mai
rămân să stăm de vorbă. Până acum au fost doar
politico?i, acum simt că m-au primit în cercul lor.
A doua zi mi se aduc alte trei cadavre pen-
tru autopsie. Publicul spectator este acelaşi ca
ieri, dar atmosfera e mai puţin încordată. Azi mi
51/435

---

se pun mai multe întrebări, iar la dezbaterea unor
probleme ştiinţifice se nasc controverse vii.
După plecarea medicilor SS, mă vizitează
câţiva tineri confraţi originari din Grecia şi
Franţa. Mă roagă să-i introduc în tehnica pun-
cţiilor lombare şi să le permit să facă practică pe
cadavre. Le satisfac cu plăcere cererea. Mă im-
presionează profund că şi între sârmele ghimpate
ale KZ-ului şi-au păstrat interesul pentru profesi-
unea lor. Încearcă cu perseverentă şi, după cinei-
şase experienţe, puncţia lombară le reuşeşte.
52/435

---

VI
De trei zile n-am nimic de lucru. Primesc
zilnic raţia de alimente cuvenită unui medic. Mă
odihnesc lungit în pat sau stau pe câte o bancă de
pe terenul de sport din apropierea lagărului F. Da,
în lagărul de concentrare de la Auschwitz există
şi un mare teren de sport, dar nu beneficiază de el
decât„eminenţele” din rândurile deţinuţilor ger-
mani originari din Reich. În fiecare duminică se
desfăşoară aici o intensă viaţă sportivă. În
celelalte zile terenul este pustiu. Numai un gard
de sârmă îl desparte de crematoriul nr. 1.Sunt tare
curios să ştiu ce se petrece la baza acelui coş uri-
aş din care ies flăcări. De aici, de unde mă aflu,
nu pot vedea prea multe, dar nu e prudent să mă
apropii de gard. Asupra celui ce intră din greşeală
într-o zonă neutră, din turnurile de observaţie,
atât de numeroase, se dezlănţuie, fără avertisment
o rafală de mitralieră.

---

Totuşi observ că în curtea crematoriului, în
jurul clădirii de cărămidă roşe, se înşiră bărbaţi în
haine civile. Rar să fie vreo două sute la număr.
În in fa?a frontului pe care-l formează ei stau
câţiva soldaţi SS. După câte mi se pare, acolo se
face acum încolonarea şi numărătoarea efectivu-
lui. Echipa de noapte este înlocuită de cea din
tura de zi. În crematoriu se munceşte fără între-
rupere, zi şi noapte. Ştiu de la un deţinut bătrân
că personalul crematoriilor este considerat Son-