Am fost medic

derkommando, adică echipă repartizată la munci
speciale. Oamenii din Sonderkommando trăiesc
foarte bine: poartă haine civile excelente, dar
îndeplinesc sarcina cea mai îngrozitoare. Nu pot
părăsi curtea crematoriului şi după patru luni,
când au aflat prea multe secrete, sunt lichidaţi.
Până acum aceasta a fost soarta fiecărui Sonder-
kommando, de când există KZ-ul. De aici nimeni
n-a ieşit viu, ca să poată vesti lumii ororile ce se
petrec de ani de zile între aceste ziduri ale
groazei.
54/435

---

Mă întorc tocmai la timp în baraca nr. 12
pentru a-l întâlni pe doctorul Mengele. Soseşte cu
automobilul. Supraveghetorul barăcii îl întâmp-
ină. Doctorul Mengele îl trimite după mine. Îmi
ordonă să mă urc în maşină. De data aceasta n-
am însoţitor. N-am nici timpul necesar să-mi iau
rămas bun de la colegi. Plecăm. Dar în (faţa ad-
ministraţiei lagărului ne oprim. Doctorul
Mengele îi spune doctorului Senkteller, care se
apropie grăbit, să-i aducă fişa mea. Peste câteva
clipe, doctorul Mengele este în posesia ei.
Am mers vreo zece minute printre gardurile
de sârmă ghimpată, intrând şi ieşind pe porţi
foarte bine păzite, trecând dintr-un sector de lagăr
într-altul. Abia acum văd cat este de mare acest
KZ. Deţinuţii n-au prilejul să-l vadă în întregime,
pentru că majoritatea lor sunt nimiciţi în sectorul
unde au fost internaţi de la început. Lagărul de
exterminare de la Auschwitz a închis în interiorul
sârmelor sale ghimpate, încărcate cu curent elec-
tric, uneori şi cinci sute de mii de oameni. Brusc,
55/435

---

meditaţia mea este întreruptă de doctorul
Mengele, care-mi spune:
— Nu te duc într-un sanatoriu, dar vei
avea o situaţie suportabilă.
Ieşim din lagăr. Parcurgem vreo trei sute de
metri de-a lungul rampei de sosire a deportaţilor.
Automobilul încetineşte, claxonează. Poarta mare
de fier,din îngrădirea de sârmă se deschide. În
poartă stau santinele. Intrăm într-o curte mare,
curată, cu peluză verde, întretăiată de alei cu ni-
sip şi pilcuri de brazi. Peisajul ar fi plăcut, dacă
n-ar exista şi construc?ia mare de cărămidă roşie,
iar la extremitatea ei uria?ul coş care scuipă
flăcări. Ne aflăm în curtea unuia dintre cremat-
orii. Coborâm din maşină. Un soldat SS ne iese
grăbit în întâmpinare şi-i dă doctorului Mengele
raportul. Traversăm curtea şi, pe o uşă mare, in-
trăm în clădirea crematoriului.
— E gata camera? întreabă doctorul
Mengele pe însoţitorul nostru SS.
Răspunsul acestuia este afirmativ. Mergem
într-acolo. El intră, eu îl urmez.
56/435

---

Ne aflăm într-o încăpere luminoasă,
proaspăt văruită. Fereastra mare, prevăzută cu
grilaj solid de fier, dă spre curte. Atmosfera de
aici pare foarte prietenoasă în comparaţie cu cea
din baracă. Mobilierul se compune dintr-un pat
alb, un dulap tot alb, o masă lungă şi câteva
scaune. Masa e acoperită cu catifea roşie, pe par-
doseala de beton sunt aşternute covoare fru-
moase. Toate semnele arată că eram a?teptat.
Sonder-iştiiau văruit şi mobilat odaia. Covoarele,
cuvertura de pe masă au fost luate de la transpor-
turile exterminate aici, iar scaunele, patul ?i du-
lapul din lemn de brad au fost confecţionate în
atelierul de tâmplărie al crematoriului.
De aici, trecând printr-un coridor lung şi în-
tunecos, ajungem într-o altă încăpere. Ne aflăm
într-o sală cu două ferestre, luminoasă, echipată
ca cea mai modernă sală de autopsie. Pardoseala
roşie este din beton, în mijlocul încăperii, o masă
de autopsie, cioplită din marmură cenuşie, cu nu-
meroase orificii de scurgere, montată pe un soclu
de beton. Lipit de o margine a mesei, im bazin de
57/435

---

iapă, deasupra lui, robinete de nichel. Pe pereţii
vopsiţi în ulei verde se află montate trei lavabouri
de porţelan. Ferestrele mari, cu grilaje de fier,
sunt prevăzute pe dinăuntru cu o plasă de culoare
verde împotriva muştelor şi ?ân?arilor.
Din sala de autopsie trecem într-o altă
încăpere; camera de lucru. O sală cu mobilier el-
egant, din lemn lustruit, cu fotolii comode, iar la
mijloc, o masă de lucru lungă, acoperită cu
postav cenuşiu. Pe masă se află trei microscoape.
Într-un colţ, o bibliotecă mare, ticsită cu lucrări
de specialitate, în cele mai noi ediţii. Mai este un
dulap cu geam de sticlă, plin cu chimicale, şi un
altul pentru halate, şorţuri, prosoape şi mănuşi de
cauciuc. Mă aflu în faţa unei copii fidele a unui
institut modern de anatomopatologie dintr-un
mare oraş.
Toate bune, dar eu sunt încremenit de
groază. Îmi dau seama că, o dată ce am intrat pe
această poarta, păşesc pe drumul morţii, spre abi-
sul ameţitor al morţii lente. sunt pierdut!
58/435

---

Acum înţeleg pentru ce mi s-au dat haine
civile! Aşa sunt îmbrăcaţi cei din Sonderkom-