partea Sonderkommando-ului!– urmează demol-
area mormanului de cadavre. Grea sarcină;
încheieturile mâinilor încleştate, cu pumnii
strânşi, trebuie prinse în nişte curele şi astfel ca-
davrele ude ce alunecă pe pardoseală sunt târâte
în sala alăturată. Aici funcţionează patru elev-
atoare mari. Morţii sunt încărcaţi câte douăzeci-
douăzeci şi cinci pe o platformă. O sonerie anun-
ţă pe manipulant că încărcătura este completă.
Atunci elevatorul porneşte şi urcă în sala de in-
cinerare, unde se deschid automat aripile unei uşi
mari. Acolo aşteaptă echipa de remorcare.
Braţele cadavrelor sunt iarăşi prinse în laţuri,
pentru a fi trase de-a lungul jgheabului anume
construit în pardoseala de beton şi depuse în faţa
celor cincisprezece cuptoare.
Cadavrele bătrânilor, tinerilor, copiilor zac
pe beton în şiruri lungi. Din nasul, gura şi trupul
80/435
lor zdrelit în urma târârii pe pardoseală curg
şiroaie de sânge care se amestecă cu apa ce curge
continuu din robinetele montate în pardoseala de
beton.
Urmează o nouă fază de „valorificare” a
victimelor, îmbrăcămintea şi încălţămintea a tre-
cut în proprietatea celui de-al treilea Reich. Dar
şi părul este un material preţios; el este necesar
pentru bombele cu explozie întârziată, întrucât
fibrele părului se dilată şi se contractă în mod
uniform atât în atmosfera uscată cât şi în cea
umedă. Această proprietate a părului se foloseşte
la acţionarea mecanismului de explozie a
bombelor. Deci morţii sunt tunşi.
„Valoarea fundamentală în cel de-al treilea
Reich este munca şi nu aurul!” Aceasta e lozinca
trâmbiţată cu surle şi fanfare. Dar realitatea este
alta; o echipă de opt oameni, specializaţi în ex-
tracţii dentare, stă în faţa cuptoarelor, ţinând în
mână
două
feluri
de
unelte,
aşa-zise
„instrumente”. Într-o mână au o rangă, în
cealaltă, un cleşte pentru extragerea dinţilor.
81/435
Pentru executarea acestei groaznice îndatoriri, ca-
davrele sunt întoarse cu faţa în sus. Cu ranga li se
desfac maxilarele, iar dinţii, coroanele, lucrările
ide aur aflate în cavitatea bucală sunt mai de-
grabă rupte decât extrase. Această echipă a
Sonderkommando-ului este formată din excelenţi
dentişti şi specialişti în chirurgie dentară. De alt-
fel au fost recrutaţi, pe baza pregătirii lor, de doc-
torul Mengele pentru lucrări fine de dentistică şi
chirurgie dentară. Nefericiţii s-au prezentat la
apel în nădejdea că vor fi utilizaţi în meseria lor.
Dar au picat de-a dreptul în infernul cremat-
oriilor. Lucrurile s-au petrecut cu ei întocmai
cum s-au petrecut cu mine.
Dinţii de aur extraşi se aruncă într-o găleată
ce conţine o soluţie de acid clorhidric şi se lasă
acolo până când acidul descompune resturile de
oase şi carne de pe metal. Celelalte obiecte de
aur, de platină, mărgelele, lanţurile, inelele se
strâng într-o cutie închisă, anume construită în
acest scop, prevăzută cu o deschidere în capac,
prin care se introduc obiectele de valoare. Aurul
82/435
este un metal greu. După aprecierea mea, în acest
crematoriu se colectează zilnic cam opt-zece
kilograme. Cantitatea depinde, fireşte, de trans-
port. Există transporturi sărace şi transporturi
bogate, în funcţie de locul lor de origine.
Transporturile din Ungaria sosesc la rampă
complet despuiate de avutul lor. Cele provenite
din Olanda, Cehoslovacia, din guberniile po-
loneze, deşi au trăit mai mulţi ani în ghetou, şi-au
păstrat bijuteriile, obiectele de lux şi dolarii. Ast-
fel cel de-al treilea Reich intră în posesia unor
comori considerabile.
După ce ultimul dinte de aur a fost extras
din gura proprietarului său mort, intră în acţiune
echipa de incinerare. Cadavrele sunt aşezate, câte
trei, pe nişte cărucioare mobile confecţionate din
plăci de oţel. Uşile de fier masiv ale cuptoarelor
se deschid automat. Cărucioarele cu roţi de fier
intră în interiorul cuptoarelor încinse, îşi descarcă
încărcătura şi ies apoi afară aproape înroşite.
Uşile se închid, şi doi oameni înarmaţi cu
83/435
furtunuri aruncă asupra cărucioarelor încinse
jeturi puternice de apă, pentru a le răci.
În douăzeci de minute cadavrele sunt com-
plet incinerate, în acest crematoriu funcţionează
cincisprezece cuptoare. Capacitatea lui zilnică de
incinerare este de cinci mii de oameni. În total
funcţionează patru crematorii cu acelaşi randa-
ment. Aşadar, în fiecare zi, douăzeci de mii de
oameni trec prin camerele de gazare, şi de acolo
în cuptoarele de incinerare. Sufletele a douăzeci
de mii de oameni nevinovaţi trec zilnic în neant,
prin uriaşele coşuri de fum. Nu rămâne din ei
decât un morman de cenuşă în curţile cremat-
oriilor, de unde camioanele o transportă la dis-
tanţă de vreo doi kilometri, pentru a fi înghiţită
de valurile Vistulei. După atâta suferinţă, după
atâta groază, nu li se acordă nici privilegiul ca
rămăşiţele lor să se întoarcă în pământ.
84/435
VIII
Laboratorul de anatomie patologică a fost
creat din iniţiativa şefului meu, doctorul
Mengele, şi avea drept scop satisfacerea curioz-
ităţii ştiinţifice a acestuia. Abia de câteva zile a
fost pus la punct şi nu aştepta decât un medic
specialist pentru a-şi începe activitatea.
În KZ există posibilităţi nelimitate pentru
studii de medicină legală asupra numeroaselor
cazuri de sinucidere, pentru studii de biologie a
gemenilor şi pentru cercetări anatomopatologice
ale anomaliilor de creştere, adică a gigantismului
şi a nanismului. Aici există un belşug nemaiîntâl-
nit de cadavre pentru disecţie.
Ştiu din experienţă că an timp ce în metro-
polele lumii abia se pot pune ia dispoziţia insti-
tutelor de medicină legală şi de anatomie patolo-
gică, pentru studii şi cercetări ştiinţifice, câte o
sută sau o sută cincizeci de cadavre, în lagărul de
la Auschwitz materialul de „cercetare” disponibil
este de ordinul câtorva milioane de cadavre.
Fiecare ins care pune piciorul în KZ este un
viitor cadavru. Cei pe care soarta oarbă îi trece în
coloana din stânga devin cadavre în termen de o
oră, în camera de gazare. Aceştia sunt cei mai
norocoşi. Cei pe care soarta vitregă îi duce în
Dostları ilə paylaş: |