Analitica secunda topica respingerile sofistice
Yüklə 3,07 Mb.
|
|
729 Adică toate cazurile care vor fi cercetate în acest capitol: relativul, contradictoriul, alături de stare-privaţie. Starea este posesia. j 470 TOPICA VI, 9, 147 a, b ine
asemenea, cin defineşte eXplicam în toate lucun e df ... | care defineşte cuprinde în definiţia sa, în anumită asemeriea 0C1" ■ ' jucruri deodată, nu unul singur. Aşa, de exemplu, privinţă, maimstjjnta defineşte într-un anumit fel şi neştiinţa, de cine define? 'jefmeste pe savant defineşte şi pe ignorant, iar cine :a defineşte şi ignoranţa. Explicând primul termen, ă privinţă, şi pe celelalte730. Trebuie să avem grijă litii ca să nu se ivească o discordanţă, apelând la privitoare la termenii contrari şi înrudiţi731, trebuie să luăm seama la relativi, dacă şi specia este i, întocmai cum genul speciei este legat de relativul de exemplu, dacă concepţia este raportată la obiectul de put si o anumită concepţie este raportată la un anumit obiect de C°nceput iar dacă multiplul este raportat la o fracţiune a sa, şi un anumit ultiplu este raportat la o anumită fracţiune732. Dacă nu facem aceste raporturi, este evident că am săvârşit o eroare. Mai trebuie să luăm seama dacă opusul termenului dat a primit definiţia opusă; de exemplu, dacă definiţia jumătăţii este opusa definiţiei dublului. în adevăr, dacă dublul este ceea ce depăşeşte cu o anumită cantitate, jumătatea este ceea ce este depăşit cu o anumită cantitate. Ca şi la opuşii relativi, tot aşa stau lucrurile la opuşii contrari: definiţia contrarului este contrară definiţiei celuilalt contrar, ori de câte ori ne aflăm în faţa unei combinaţii de contrari733. Aşa, de exemplu, dacă utilul este ceea ce produce binele, dăunătorul este ceea ce produce răul sau ceea ce distruge binele. Căci unul din aceşti doi termeni din 147 b urmă este contrarul termenului dat la început. Dacă unul din cei doi termeni nu este contrarul termenului dat la început, este evident că nici una din definiţiile date, în al doilea rând, nu poate fi definiţia contrarului dat la început. Prin urmare, nici definiţia dată originar nu a fost corect constituită. ---•---- _ Astfel în dnf?eflnirea °Pu?ilor>în cele patru feluri, trebuie să cuprindem amândoi termenii, e inirea unei stări (a unei posesii), care, în cazul de faţă, este „ştiinţa", trebuie .' pnvaţia ei (orcpirioic). Privaţia este sau contradictoria, negaţia ştiinţei: pa" contrara: Ştiinţa greşită, eroarea, înrudit anarf VU K^SlOT Iocuri' atributul contrar aparţine subiectului contrar, iar atributul 73yrune sub'eetului înrudit (vezi aici II, 7, 8, 9; IV, 3, 4; V, 6). sPeciilor lof00" COmun este uSor de înţeles: raportarea genurilor duce la raportarea
Spre combinaţia contrariilor, vezi aici cartea a Il-a, 7. 471 ARISTOTEL Deoarece unii contrari sunt exprimaţi cu ajutorul privat' ■ termeni, cum, de exemplu, inegalitatea pare a fi privaţia egaljtg, sunt numite inegale lucrurile care nu sunt egale), este evid contrarul exprimat cu ajutorul privaţiei altuia trebuie sa fie defin- °* acel altul, dar acesta nu poate fi definit prin termenul exprim ajutorul privaţiei aceluia734. în acest caz, ar urma că fiecare din termeni este cunoscut prin celălalt. Trebuie deci să avem termenii contrari735, de a evita această eroare; de exemplu, de a d f' egalitatea ca fiind contrarul neegalităţii, căci ar însemna să constitu definiţia printr-un termen exprimat cu ajutorul privaţiei. Pe lângă acea cine defineşte în acest chip trebuie să întrebuinţeze în definiţie însu lucrul definit, cum se vede lămurit când, în locul numelui, ne folosim de definiţie, căci nu este o deosebire între expresiile „neegalitate"si „privaţie de egalitate". Astfel, egalitatea va fi contrarul privaţiei de egalitate, şi prin aceasta am întrebuinţat în definiţia egalităţii însuşi termenul de egalitate736. Eroarea este aceeaşi dacă nici unul dintre cei doi contrari nu este exprimat cu ajutorul privaţiei, dar definiţia lor este dată în acelaşi fel737 Aşa, de exemplu, dacă binele este opusul contrar al răului, evident că răul este opusul contrar al binelui (căci definiţia lucrurilor contrare de genul acesta se constituie în acelaşi fel). Urmează că şi de data aceasta am întrebuinţat în definiţie însuşi lucrul de definit. în adevăr, în definiţia răului se întrebuinţează termenul de „bine". Aşadar, dacă binele este contrarul răului, şi dacă nu există nici o deosebire între „rău" şi „contrarul binelui", atunci binele va fi contrarul contrarului binelui. Este evident că am definit un lucru prin însuşi lucrul de definit. 734 privaţia se exprimă prin opusul ei, adică prin posesie (stare), nu însă şi ui» de exemplu, orbirea poate fi definită ca privaţia de vedere, dar nu vederea ca privaţi orbire. 735 Termenul contrar este exprimat printr-o privaţie. 736 Definirea unui termen prin privaţia termenului negativ (egalitatea este p • neegalităţii) înseamnă a defini egalitatea prin egalitate, prin repetarea definitului, d neegalitatea este privaţia de egalitate. „ 737 Nici un termen nu se defineşte prin contrarul său, chiar dacă acesta n formă privativă, căci se comite aceeaşi eroare: definim un termen prin termenu ' ^ Dacă definim binele prin rău, şi răul se defineşte prin bine. Binele este contrarul deci am definit binele prin repetarea lui.
trebuie să luăm seama dacă, la termenul exprimat Mai departe^ offlis să eXprimăm şi termenul a cărui privaţie este printr-o privaţie, ^^ sau COntrarul, sau oricare alt termen a cărui cl; de exemplu- s^ ^ Omenea, dacă am trecut cu vederea de a adăuga pnm cl; de ^ ^ Omenea, dac g privaţie este pnm \ atia se manifestă de la natură, fie că s-a trecut cu termenul în ca^aa at>Solut orice termen în care privaţia se manifestă vederea de a a ^^ ^ atjăugat termenul primordial în care privaţia de la na J,iela natură739. Aşa, de exemplu, se defineşte ignoranţa ca se manifestare^ ^ ^^ ^ ^^ privaţia ştiinţei, sau nu se adaugă o Priva^ carc ea se manifestă de la natură, sau se adaugă acest termen, tennen"e adaugă termenul în care ea se manifestă primordial, de exem-"e spune că ignoranţa este în om sau în suflet, nu în partea raţională Psufletului. Dacă°nu se ţine seama de aceste prevederi, cădem în eroare. Tot asa se întâmplă dacă, vorbind de orbire, nu s-a arătat că este privaţia d vedere a ochilor, căci pentru a defini bine natura orbirii trebuie să arătăm a cărei determinări este ea privaţie şi care este subiectul ei. Apoi să luăm seama dacă nu s-a definit printr-o privaţie un termen care de obicei nu exprimă o privaţie, o eroare care pare săvârşită, în cazul ignoranţei, de toţi acei care nu înţeleg prin ea o pură negaţie. Căci nu pare a fi ignorant acel care nu are nici o ştiinţă, ci mai degrabă acel care se înşală. De aceea nu spunem că lucrurile neînsufleţite şi copiii sunt ignoranţi. Deci ignoranţa nu înseamnă o simplă privaţie de ştiinţă740. 148 a 10
Mai departe, trebuie să luăm seama dacă termenilor derivaţi ■anatori le corespund derivaţii asemănătoare ale termenului definit. 739 sesia °PUsă privaţiei. orbirea la animalei"'6 ''^ U"e' Stă" ^ Care subiectul ° P°sedă natural, ca, de exemplu, Iernienul pozitiv d ""^ ^ "^ 'a natura"• ^e aceea> privaţia trebuie să arate nu numai Pozitiv „de ia natu ^ Se duce IjPsa'dar termenul pozitiv „de la natură", şi încă termenul raţionale a sufletului Pnmordial- A?a- de exemplu, ignoranţa este o privaţie a părţii • --Ştiinţă (cni0TTiu \. ' 1^noran!a (oyvoia) are două sensuri: a) privaţia de cunoştinţă, ■ între ienorant- eroarea (dwdTTi), care este o cunoştinţă falsă. Descartes face ■> Şi eroare (Meditaţii IV, Despre adevăr şi fals). 473 ARISTOTEL Aşa, de exemplu, dacă „util" înseamnă „ceea ce face sănăto " „în chip util" înseamnă „în chip de făcător de sănătate", şi f-'aH înseamnă „fiind făcător de sănătate". •% Mai trebuie să cercetăm dacă definiţia dată se potriveşte c Căci, la unele definiţii, nu se întâmplă aşa; de exemplu, la definiţii animalelor de Platon, care adaugă cuvântul „muritor". Dar fiind S r de Om în sine nu poate fi muritoare, definiţia dată de Platon anim i nu i se potriveşte741. în genere, orice definiţie care implică mOm „pasiv" şi „activ" este în dezacord cu Ideea. Căci Ideile nu sunt Peni;
cei ce admit existenţa lor, nici pasive, nici mişcătoare. împotriva tora742 sunt valabile astfel de argumente. Mai departe, trebuie să luăm seama dacă nu cumva, la lucra i definite, desemnate însă omonim, s-a constituit o definiţie ţ omn tuturor743. Se ştie că numai la lucrurile desemnate sinonim definiţia este comună tuturor lucrurilor desemnate sinonim. De aceea, definiţia daţi termenului omonim nu este proprie nici unuia din lucrurile desemnat prin acest cuvânt, deoarece ea se potriveşte deopotrivă tututor lucrurile: desemnate omonim. O astfel de eroare săvârşeşte definiţia dată vieţii de Dionysios744, potrivit căreia viaţa este mişcarea înnăscută şi consecutivi ei a genului hrănitor de fiinţe, căci această definiţie nu se potriveşte nici animalelor, nici plantelor. în adevăr, viaţa nu pare că ar putea fi reduşi la o singură specie, fiindcă ea este alta pentru animale şi alta pentru plante. S-ar putea ca, în chip intenţionat, să dăm vieţii o astfel de definiţie745, ca şi cum viaţa ar fi un termen sinonim, adică un termen valabil pentru o singură specie de lucruri. Dar se poate întâmpla, dimpotrivă ca să fim conştienţi de omonimie si să vrem atunci să dăm o defini* 741 O altă obiecţie adusă teoriei platonice a Ideilor. Dacă animalul este o muritoare, „Omul în sine", Ideea de om, deşi omul este un animal, nu este murii'*' De asemenea, Ideea nu participă nici la pasivitate şi nici la activitate, cum nu p la muritor. 742 „Acestora" se poate referi la Idei, ca şi la partizanii Ideilor , 743 Pentru lucrurile omonime, deci diferite, dar trecute sub acelaşi nufltf. nu este unică sau comună. Definiţia comună se găseşte numai la sinonime- iMti& 744 Despre Dionysios nu se ştie aproape nimic. Pare a fi un sofist pe car ^ ra îl citează şi în Fiziognomie. Definiţia sa este echivocă, este deci prea ge aplică diferitelor fiinţe vii, care nu se hrănesc la fel. 745 Adică o definiţie valabilă numai pentru un termen omonim, conştienţi de aceasta. nera
-fun' 13 474
TOPICA VI, 10, 148 a, b nsurile cuvântului omonim şi totuşi să nu se observe numai aunu'adl"ueeste proprie acelui sens, ci este comună celor două că definiPa r. rx nrocedăm într-un fel, fie că procedăm în altul, ciri Oricum,ne;u»v $cn3u* 746 săvârşim o ere ferr,enii omonimi trec neobservaţi, trebuie ca în-- teze termenii omonimi ca şi cum ar fi sinonimi (atunci abatorul sa ^ sensuri nu se va potrivi celuilalt, aşa încât definipa u .a jmpresia că nu 1-a definit cum trebuie, deoarece respon < ^ trebuie să se aplice la tot ce este sinonim)747. termen^iva> respondentul trebuie să distingă de la sine diferitele semnificaţii- ... , , Deoarece unii dintre respondenţi iau omonimul drept sinonim, când definiţia dată nu se potriveşte la toate lucrurile cuprinse în termenul definit si invers, iau sinonimul drept omonim, când definiţia dată se potriveşte la amândouă sensurile, atunci trebuie să ne înţelegem mai întâi cu respondentul asupra acestei chestiuni, sau să dovedim silogistic că termenul este, într-un fel sau altul, omonim sau sinonim, căci oamenii sunt mai dispuşi să se înţeleagă când nu prevăd care vor fi consecinţele ce rezultă din poziţia lor. Dar dacă, fără înţelegere prealabilă, se ia sinonimul drept omonim, fiindcă definiţia dată nu se potriveşte şi acestui al doilea sens, trebuie să cercetăm dacă definiţia acestui sens se potriveşte celorlalte sensuri. Este evident atunci că acest sens trebuie să fie sinonim cu celelalte; altminteri vor exista mai multe definiţii pentru celelalte sensuri, fiindcă atunci cele două definiţii se potrivesc acestor termeni, atât acea dată în primul rând, cât si acea dată în al doilea rând748. 746 i xistă în cazul omonimelor două erori: a) omonimul este confundat cu un b)omonî 'I,atUnci dăm' intenţionat, o definiţie comună pentru noţiuni omonime; * aplică i "U CSte Confundat cu sinonimul, şi dăm o definiţie care, în intenţia noastră, 747 C-T"1 eCh'V0ce- Prima eroare este atribuită lui Dionysios. Va fi tratată «s Om°nimia sau echivocitatea a trecut neobservată, ea va ieşi la lumină dacă ""* multe du g"1Ominie" Sinonimele comportă o singură definiţie, în timp ce omonimele, ame care dinP Se"SUrile diferite ale omonimului. Celălalt partener al discuţiei trebuie să 748 Ar „nSUnle omon'mului este vizat de definiţie. ilustrează căzu""161"8163 ^ obscură- Poate ?' fiindcă Aristotel, de data aceasta, nu trebuie să avem erTă tr"U" exemPlu- Argumentarea sa este următoarea. în orice discuţie este omonim sau si PeiUm * eV'ta neînfelegerile. să Ştim cu precizie dacă termenul folosit im. Dacă nu s-a precizat acest punct important, vom avea un prim 148 b
475 ARISTOTEL Dar dacă cuiva, având să definească un termen luat în m ■ sensuri şi găsind că definiţia sa nu se potriveşte tuturor acestor i se va obiecta că termenul este, ce-i drept, omonim, dar că nu se potriveşte tuturor sensurilor în chip propriu, tocmai fiindcă h f lui nu se potriveşte tuturor sensurilor, el va riposta că, deşi î, chestiuni nu trebuie să vorbim ca oamenii de rând, trebuie în întrebuinţăm termenii tradiţionali şi curenţi, ocolind orice se' radicale în acest domeniu749. unele 'OtUşijj
11 Dacă s-a constituit definiţia unui termen compus, să înlăturăm definiţia uneia din părţile lui şi să vedem dacă definiţia restului st potriveşte părţii restante. Dacă nu se potriveşte, este evident că nici definiţia întregului nu se potriveşte întregului. Aşa, de exemplu,dacă s-a definit o linie dreaptă finită ca limita unei suprafeţe având ea însăşi limite, al cărei mijloc continuă extremităţile750, şi dacă definiţia liniei finite este „limita unei suprafeţe având ea însăşi limite", atunci restul definiţiei, adică „al cărei mijloc continuă extremităţile", trebuie să fie caz: respondentul ar putea spune că termenul sinonim este omonim, fiindcă definiţia"1" nu se aplică la toţi indivizii şi toate speciile cuprinse sub termenul dat pentru a fi defini, aşadar, fiindcă nu există o definiţie comună pentru toţi aceştia. Aşa, de exemplu.d"9 s-a definit animalul ca fiinţă însufleţită neraţională, respondentul va spune că definiţi2 M este valabilă pentru toate animalele, deci nu este comună, şi deci definitul este un onK"™, Al doilea caz de confuzie este considerarea termenului omonim ca sinonim, atunci' se crede că definiţia se aplică la toate speciile şi la toţi indivizii cuprinşi în sfera detiM Se va riposta arătând că definiţia nu poate fi sinonimă, adică nu se aplică la toate luc cuprinse sub acel termen. Vom avea atunci mai multe definiţii pentru acelaşi termen, ce este absurd. ■ ;„ 749 Comentatorul Sylvester Maurus (secolul al XVlI-lea) rezumă acest p«W propoziţia: loquendum cum multis, sentiendum cum paucis („să vorbim ca cei gândim ca cei puţini"), deci să ne ferim de a fi reformatori în terminologie. ^ ^ 750 „Al cărei mijloc continuă extremităţile" înseamnă că linia are o singura , aşa încât, dacă o privim de la o extremitate, ea ne apare ca un punct. Iiindca j maschează extremităţile, deci este în continuarea lor. Orice punct mascheaz următor. 476
Dar Jinia infinită" nu are nici mijloc, nici extremităţi, de ^tcl ' ţă«"asa încât restul nu este definiţia părţii restante, şi totuşi este "dr^aPtreb'uje să luăm seama dacă, termenul definit fiind Mai deparaejui aie tot atâţia membri cât şi termenul definit. Defi-cofflPuS-de - ^g lot atâţia membri cât şi termenul definit, dacă ea cP niţia se spune ţa - ^g lot atâţia membri termenm definit. în astfel numai ..ve: cuprinde tot a ^ neCesitate o înlocuire reciprocă de termeni, fie de definlţ".e cel puţin ^ unora, fiindcă acum nu sunt întrebuinţaţi mai aj tuturoi înainte. Dar, în definiţie, trebuie să punem noţiuni mulţi tcrnidii w*^w , 1 ui cuvintelor, pe cât se poate pentru toate, iar de nu, pentru cele "uite Căci în felul acesta, chiar obiectele simple pot fi definite ' nrintr-o schimbare de cuvânt, de exemplu, înlocuind termenul de şmânt" prin acel de „îmbrăcăminte"751. Este o greşeală şi mai mare dacă înlocuim un cuvânt cu unul încă mai necunoscut; de exemplu, daca înlocuim expresia „om alb" cu „muritor luminos". în felul acesta nu am făcut o definiţie, şi apoi o asemenea vorbire este încă mai puţin clară. De asemenea, trebuie să fim atenţi dacă, la înlocuirea cuvintelor, nu mai semnificăm acelaşi lucru752, ca, de exemplu, când definim ştiinţa teoretică: o concepţie teoretică. Concepţia nu este acelaşi lucru cu ştiinţa753, ceea ce ar trebui să fie, dacă ţinem ca expresia definitorie, luată ca întreg, să se confunde cu definitul. în amândouă expresiile, cuvântul „teoretic" este comun, în timp ce restul este diferit. Mai departe, trebuie să luăm seama dacă. la înlocuirea cuvintelor, s-a schimbat genul, nu diferenţa, cum s-a făcut în exemplul de mai sus, întrucât „teoretic" este un cuvânt mai puţin cunoscut decât 7S1 înlocui d aS^Ul Cere' 'a defini'iile comPUse, ca definiţia să nu consiste într-o simplă subiectTs 6 nUme' ^ 'nCât definiţia sa aiba "tot atâ!ia membri", adică nu mai multe simplu v' Pred";ate decat termenul compus de definit. Este ca şi cum am defini termenul sâ distingj ărt' ^^ "'mbracaininte"' Definiţia trebuie să se refere la întreg, dar totodată urmâto,- !£ U'' Regula Priveşte deci o eroare în definiţie, cum se vede din pasajul altceva (Ws. 1. ' ^ f'm atenţi ca în definiţie să nu ne folosim de un termen care semnifică •at lucrul de definit. ustăi-la Kmo)v11t'HC) are ° sferă mai largă decât „ştiinţa" (4tuottihti). •fiinţa teoretică"' r termenul "concePţie", care este genul ştiinţei, ci în aplicarea lui la acest», un gen strJ. enul este aici „ştiinţa", nu „concepţia". „Concepţia" este, în cazul 149 a 477
^ ARISTOTEL „ştiinţa"754; aceasta este genul, acela este diferenţa, iar genul mai cunoscut dintre toţi termenii. De aceea trebuie să înlocuim n ^ ^ ci diferenţa, fiindcă aceasta este mai puţin cunoscută. Dar obiecţie ar putea să fie ridiculizată. Căci nu este deloc excl ^ diferenţa, spre deosebire de gen, să fie exprimată printr-un cuvâ °' cunoscut. în acest caz, este evident că înlocuirea numelui trebuie f" la gen, nu la diferenţă. Dar, dacă înlocuim nu un cuvânt cu un alt ( ci un cuvânt cu definiţia lui, este evident că trebuie să dăm i definiţia diferenţei decât a genului, fiindcă diferenţa este dată nu în interesul cunoaşterii. Căci diferenţa este mai puţin cunoscută dec' genul755. 12 Dacă s-a dat definiţia diferenţei756, trebuie să fim atenţi ca nu cumva definiţia să fie prea generală, aşa încât să cuprindă şi altceva decâi diferenţa respectivă. Aşa, de exemplu, dacă s-a denumit numărul nepereche ca numărul care are un mijloc, trebuie să definim şi ce se înţelege prin „are un mijloc". Căci cuvântul „număr" se repetă în amândouă expresiile, în timp ce s-a înlocuit cuvântul „nepereche" cu definiţia lui-Dar un mijloc au şi linia şi corpul, deşi ele nu sunt „nepereche" ■ ^ urmare, nu am formulat încă definiţia cuvântului „nepereche". Dar daca expresia „are un mijloc" cuprinde mai multe sensuri, trebuie să defini"1 754 La definiţie trebuie să se schimbe diferenţa, nu genul care este ma'u\_ cunoscut, ca, de exemplu, la „ştiinţa teoretică", unde s-a schimbat genul, nu (lire adică termenul „teoretic", mai puţin cunoscut. jr(, 755 Acest loc comun se aplică tot la definirea termenilor compuşi. La in ^ cuvintelor — caracteristică pentru definiţie — să se acorde atenţie deosebită parP puţin cunoscute, şi în genere mai puţin cunoscută este diferenţa. ^y 756 Continuând să se ocupe de diferenţă, acest capitol prelungeşte pe ce' P ^ ^ 757 Definiţia „numărului nepereche" prin „numărul care are un miji* wjpoctfl exactă, din cauza sensurilor diferite, la „linie", „corp", a expresiei „are un r liniei nu este mijlocul numărului.
TOPICA VI, 12, 149 a, b sensul de aici ate sau c Mai depar , iei „are un mijloc". De aceea, se spune pe buna '' rea sau că nu s-a dat nici o definiţie758, ^u să luăm seama dacă obiectul definiţiei aparţine ai depar , conţmutul definiţiei nu aparţine. Aşa, de exemplu, realităţii' în u P ca Q cujoare amestecată cu foc", vom spune că 149 b dacă s-a de im «^ ^ ^^ necorporal să fie amestecat cu unul corporal, nu este posi ^^ amestecată cu foc" nu este ceva real, în timp ce „alb" a dacă la termenii relativi nu arătăm clar faţa de care lucruri îativi ci cuprindem în acestea un prea mare număr de lucruri, -vârsim o eroare, totală sau parţială760. De exemplu, să definim me- stiinta realităţii". Dacă medicina nu este ştiinţa a nimic real, evident că eroarea este totală; dacă medicina este însă ştiinţa unei părţi din realitate, nu şi a altora, eroarea este parţială. în adevăr, medicina trebuie să fie ştiinţa întregii realităţi, dacă se spune că este, prin esenţa ei, nu accidental, ştiinţa realităţii. Aşa cum se întâmplă la toţi relativii, orice obiect de ştiinţă este relativ ştiinţei. Aceeaşi situaţie este la toţi relativii, căci relativii se convertesc. De asemenea, dacă ar fi just că mijlocul cel mai bun de a pune în relaţie cu ceva este de a pune în relaţie nu esenţial, ci accidental, atunci orice relativ ar fi raportat nu la un simplu lucru, ci la mai multe. în adevăr, orice lucru poate fi real, alb şi bun, aşa încât a pune acel lucru în relaţie cu una din aceste calităţi înseamnă a-i da o bună definiţie, fireşte dacă a da o bună definiţie este a da o definiţie prin accident761. Mai mult. O atare definiţie nu poate să fie proprie termenului dat. Căci nu numai medicina, ci şi cele mai multe din celelalte ştiinţe sunt ative faţă de ceva real, aşa încât fiecare din aceste ştiinţe va fi ştiinţa ^ defini'ia este rea- '"exactă; în cazul precedent al „ştiinţei tiă" "U P°ate fi vorba de definiţie- pal c "culoarea" ca simplă calitate, ca un necorporal şi focul drept • albul" Xulo are,fose'lă acea calitate, şi de aceea ele nu pot fi amestecate pentru a da S k * 'deŞ1 necorP°raîă, este reală, dar amestecul ei cu focul nu este real. 760 D
760 corelativul Defi 1 trebuie să cuprindă corelativul; de exemplu, la „ştiinţă" i Ş' definiţia trebuie să fie convertibile, adică să aibă aceea?i sferă 761 Oh 1U acc>dental si det 'mţle a relativului cuprinde corelativul său esential-si de aceea unic, • Şi de aceea multiplu. 479 ARISTOTEL unui real. Este evident atunci că o astfel de definiţie nu dei o ştiinţă, căci definiţia trebuie să fie proprie, nu comună76- Uneori se defineşte un lucru nu în sine, ci după o bună < sau în starea sa perfectă. Aşa sunt definiţiile oratorului şi hoţul •" definim oratorul: „acel care ştie să extragă din orice chestiu ''^ convingătoare şi să nu treacă nimic cu vederea", iar hoţul: ..acel tilizează ceva în taină". Evident că, având astfel de calităţi un ^ un bun orator, celălalt — un bun hoţ, deoarece, de fapt, hoţ este ^ care subtilizează ceva în taină, ci acel care vrea să subtilizeze în tai ft De asemenea, trebuie să luăm seama dacă nu cumva am pre ceva care este dorit de dragul său ca fiind dorit de dragul produsei sau înfăptuirilor sale, sau de dragul oricărui altceva764. Aşa este cm de exemplu, dacă definim dreptatea ca păstrătoarea legilor, sau întel ciunea ca aducătoarea de fericire, căci ceea ce produce sau pastel ceva este dorit de dragul altui lucru. Este posibil însă ca ceea ce est dorit de dragul său să fie dorit şi de dragul altuia. Totuşi, nu ne înşelfe mai puţin dacă definim în acest chip ceea ce este dorit de dragul său Căci în orice lucru partea sa cea mai bună este aceea care rezultat esenţa sa. Este deci mai bine ceea ce este dorit de dragul său decât ceti ce este dorit de dragul altuia. De aceea definiţia trebuie să dea la iveală mai ales această calitate765. Yüklə 3,07 Mb. Dostları ilə paylaş:
|