Analysis of quality management services industry in materials by method bcg dot-matrix

Concluzii
Spațiul virtual are potenţialul de a fi un proces instantaneu, de profunzime, interactiv şi needitat, iar site-urile sunt considerate „mijloace dinamice în comunicarea cu publicurile” (Florek, Insch și Gnoth, 2006, p. 285). Aceste trăsături trasează și limitele cercetării de față, din moment ce conținutul acestora poate fi modificat în timpul sau după finalizarea procedurii investigative. „Conținutul și structura site-urilor pot varia de la o zi la alta, sau chiar mai frecvent și acest aspect trebuie luat în considerare în analiza și interpretarea rezultatelor” (Florek, Insch și Gnoth, 2006, p. 285) și asupra gradului de generalizare al acestora.

Strategia de branding al locurilor ar trebui să aibă ca scop diferențierea și, deși, un minimum este deja atins, așa cum am arătat în cadrul acestui studiu prin analiza prezenței virtuale, nu este suficient. „Ar trebui să existe și o strategie pentru a aduce acea prezență mai aproape de clienții potențiali”, consideră Palmer (2002, p. 192). Printre site-urile examinate, unele dintre ele reușesc să capteze atenția, mai mult decât altele. În termeni de construcție a brandului, acestea au prezentat variații ale aceleiași structuri, chiar dacă aspectul vizual oferea diferențierea mult căutată.

Aceste concluzii trădează lunga tradiție de utilizare a caracteristicilor specifice mediului Web 1.0, în care managerii de brand aplicau în practica virtuală eforturile de marketing cunoscute și funcționale din mediul offline, având ca rezultat website-uri statice, asemănătoare broșurilor, lipsite în conținut de potențialul oferit de noul mediu, în special în termeni de interactivitate (Christodoulides, 2009).

Din punct de vedere al oportunităților identificate, caracteristicile speciale sau originale (informații despre starea vremii, convertor valutar, cartea de oaspeți, aplicații specifice dispozitivelor smart, versiuni personalizate ale site-urilor în alte limbi), oferă valoare adăugată paginilor web și implicit brandurilor de loc. O cercetare suplimentară asupra caracteristicilor identitare trebuie realizată pentru a confirma sau a infirma aceste noi direcții, urmând evaluarea gradului de îndeplinire al funcțiilor site-urilor oficiale ale brandurilor de loc.

O altă oportunitate legată de contextualizarea brandurilor de loc în paradigma economiei circulare constă în replicarea stategiilor economice utilizate asupra produselor și brandurilor acestora și în mediul online – urmărind modelul „Arhitectura economiei circulare” (Weetman, 2017) –, făcând referire la dimensiunea de „proiectare a produsului”, „facilitatori și acceleratori” și de implementare a indicatorilor „colaborare” și „tehnologizare și digitalizare” pe o nouă structură de website-uri, specifică filosofiei Web 2.0. Una dintre cele mai importante caracteristici ale Web 2.0 este bogăția conținutului generat de utilizator. Odată cu apariția acestui tip de conținut, orice individ va putea influența modul în care un loc este perceput și evaluat. Oricine poate accesa şi poate oferi cu ușurință astfel de informații, indiferent de conținutul gestionat de către sursele oficiale ale locului.

Un indiciu al acestei oportunități propuse este apariția „prosumatorilor” – „un segment de utilizatori aflați la jumătatea distanței dintre consumatori și profesioniști - ca participanți activi la inițierea unui dialog cu brandul locului, într-un nou mediu al strategiilor de comunicare și al instrumentelor asociate acestora” (Florek, 2011, p. 83). Ei caută din ce în ce mai multă informație, sunt prezenți în realitatea virtuală, schimbă opinii, fișiere și profiluri personale, participă la discuții, vizionează și încarcă materiale video. Gerhardt (2008) afirmă că „prosumatorii sunt dornici să adopte produse și servicii specifice mediului Web 2.0, ca aplicații ale noilor tehnologii” (citat în Florek, 2011, p. 83), putând considera că „producătorul și consumatorul implodează pe Web 2.0 în prosumator. Cu alte cuvinte, pe Web 2.0 utilizatorii produc ceea ce consumă” (Ritzer, 2011, p. 319), determinând mecanisme ale unui economiei circulare în mediul online, caracterizată prin schimburi, colaborare și participare activă, reciclare, reutilizare, securitate.