Anna karenina
Yüklə 3,26 Mb.
|
| l se anunţe. il găai in aceeaşi poziţie, cu capul reze-
[iraiai.
fotei la consigne i, incepu contesa intrind cu ; fifiind de emoţie şi de agitaţie. Am auzit totul ! ^ ■ovici ! Dragă prietene, adăugă ea, strin-mina cu amindouă miiniie şi privindu4 in minunaţi, visători... .Alexandroviei se sculă incruntat şi, desfăcindu-şi , un scaun.
şi buze]e ii tremurau. ne .' icpetă contesa, fără să-şi ia privii se ridicară deodată, alcătuind pe frunte un hi ţa ei urită şi galbenă se uriţi şi mai mult ; dar [fffc Liriia Ivanovna il compătimeşte, că e gata să copleşi induioşarea. ii apucă mina grasă şi in-i-o finite. -≪— Dragă prietene, şopti contesa cu glasul intretăiat de emoţie, nu trebuie să te laşi răpus de durere. Suferinţa dumitak e mare, insă trebuie să-ţi găseşti mingiiere.. —- Siat zdrobit, pierdut... nu mai sint om ! izbucni Alexei Alexandrovici. lăsindu-i mina. dar uitindu-se mai, departe ifŞfIBChii ei plini de lacrimi. Situaţia mea e cu atit mai iijjŞpşitoare, cu cit nu găsesc nicăieri un punct de sprijin,'ijp$ măoarin mine insumi. — AJ.*ă găseşti sprijin. Nu-1 căuta in mine, deşi te rog să cFezij'ijiifcjprieteBia mea, zise contesa, of tind. Sprijinul trebuie sa-4f<;autăBfl≪ in iubire, acea iubire pe care ne-a lăsat-o el. Pbvaifa lui e uşoară, adăugă ea, cu privirea aceea in extaz, pe care Karenin o cunoştea atit de bine. El are să te sprijine şi o să-ţi dea ajutor. Deşi aceste cuvinte exprimau mai mult induioşarea faţă de propriile sale sentimente inalte, precum şi o exaltare 1 Am călcat consemnul (Ir.). mistică, depsarind la moda in iMersbuarg, şi care i se 'părea exugerată lui Alexei Alexandrovici, acesta simţi o mingtiere auzintlu-le acum. —SlnţjSkab. Sint zdrobit. N-ain prevăzut nimic şi acum ItU mai priţep nimic. —Dragă prietene, repetă Lidia Ivanovna. —Nu-i vorba de ceea ce am pierdut, urmă Alexei Ale- JUndrovici. Nu de asta imi pare rău. Dar nu mă pot dezbAra de un sentiment de ruşine faţă de lume din pricina ultuaţiei in. care sint pus. E urit, dar nu pot face nimic ! —Nu dumneata ai săvirşit inalta faptă a iertării, de ≪re sint entuziasmată, dealtfel ca şi toată lumea, ci
itare sălăşluieşte in inima duniitale, spuse contesa Lidia Iva- Itovna, ridicindu-şi ochii in extaz. De aceea nu trebuie să tli ruşinezi de fapta dumitale. Karenin se incruntă şi, impreunindu-şi miinile, incepu şi trosnească degetele. — Trebuie să cunoşti toate amănuntele, zise Alexei Mexandrovici cu glas piţigăiat. Puterile omului au un capăt, contesă, şi eu am ajuns la capăt. Astăzi am fost nevoit dau toată ziua dispoziţii privitoare la gospodărie, dispo ziţii care decurg (el accentua cuvintul decurg) din noua mea situaţie de om singur ; servitorii, guvernanta, contu rile... toate acestea mă mistuie cu incetul, ca un foc mocnit •—• n-am mai fost in stare să mă stăpinesc. Ieri la masă era (ilt pe-iaci să mă scol şi să plec. Nu puteam indura privire≫ fiului meu* Nu m-a intrebat ce inseamnă toate acestea, daa^ Vroia să intrebe, şi eu nu i-am putut infrunta privirea. 3i8 t<*inea să se uite la mine. Şi asta nu-i totul... l Alexei AMxandrovici vru să pomenească de contul ec 1 ≪e adusese, iar glasul incepu să-i tremure. Se opri. Amin* ihv& contului aceluia, pe hirtie albastră, pentru o pălărie j| nişte panglici, il induioşa, făcindu-1 să-i fie milă de sini, |n.suşi. -'! — inţeleg, dragă prietene, zise contesa Lidia Ivanovna. inţeleg totul. Ajutor şi mingiiere sufletească n-ai să gai •rţfti la mine-j totuşi, am venit să te ajut, dacă pot. Aş vr≪| |a te scap de toate aceste griji meschine, injositoare... K I de o. mină de femeie care să orinduiască toate $ [leu. imi incredinţări mie aoe^st≫ sarcioă ?
*: AleiSel Alexandrovici ii strinse mina ;itt tăcere, c cunoştinţă. —Ne vom ocupa impreună de Serioja ! Nu sint pricepută in chestiunile de ordin practic, dar am să inc O să fiu menajera dumitale. Nu-mi mulţumi. N-o fac | la mine... —Nu pot să nu-ţi mulţumesc. —Insă, dragă prietene, nu te mai lăsa pradă sen tir tului de care-mi vorbeai, de a te ruşina tocmai de ceea| este cea mai inaltă faptă a oricărui creştin — cine se leşte, acela se inalţă ! Apoi nici nu-mi poţi mulţumi Trebuie să-i mulţumeşti lui şi tot lui să-i ceri ajutor. mai in el vom găsi liniştea, mingiierea, salvarea şi iubii adăugă ea şi, inălţindu-şi privirea la cer, incepu să se roa după cum inţelese Alexei Alexandrovici din tăcerea ei. Karenin o asculta, iar expresiile care mai inainte, eh dacă nu-i displăceau, i se păruseră de prisos, ii apari acum fireşti şi pline de mingiiere. Lui Alexei Alexandro\ nu-i plăcea acest spirit nou de exaltare. Era credincios, dar se interesa de religie mai cu seamă din punct de veder politic ; iar noua invăţătură, care ingăduia unele interpretări noi, nu era in principiu pe placul lui, tocmai fiindcă deschidea o cale discuţiilor şi analizelor. Mai inainte, Karenin avusese o atitudine rece şi chiar ostilă faţă de noua] invăţătură şi nu intrase niciodată in discuţie cu Lidia Iva-j novna, care se pasionase de această invăţătură, ferindu-se j de orice conversaţii cu ea in această privinţă. Acum insă, j pentru intiia oară, el ii ascultă cuvintele cu plăcere şi nu j mai simţea năseindu-se in el nici o obiecţie. — iţi sint foarte, foarte recunoscător şi pentru faptele' şi pentru vorbele dumitale, zise el cind contesa işi isprăvi rugăciunea. - Lidia Ivanovna mai strinse o dată amindouă miinile prietenului său. — Acum incep lucrul, adăugă ea cu un suris, după citeva clipe de tăcere, ştergindu-şi urmele lacrimilor de pe faţă. Mă duc la Serioja. N-am să mă adresez dumitalc ; aecit in cazuri extreme, şi contesa se ridică şi ieşi. Contesa Lidia Ivanovna se indreptă spre apartamentul Iui Serioja şi acolo, scăldind in lacrimi obrajii băiatului speriat, ii spuse că tatăl său e un sfint şi că maică-sa murise. Contesa LMia Ivanovna işi ţinu făgăduiala. Luă intr-Bvăr asupră-i toate grijile in legătură cu orinduirea şi conducerea gospodăriei lui Alexei Alexandrovici. Nu lagerase, insă, spunind că nu se prea pricepe in chestiuni ordin practic. Toate dispoziţiile sale trebuiau schimbate, indcă nu se puteau indeplini. Le schimba Kornei, fecio-lui Alexei Alexandrovici, care incepu să conducă toată Bspodăria lui Karenin, aproape fără să se simtă. in timp işi ajuta boierul la imbrăcat, Kornei il incunoştinţa de Bt ce era nevoie să ştie, liniştit şi cu luare-aminte. Totuşi jutorul Lidiei Ivanovna era cit se poate de folositor. Dra- Btea şi respectul ei ii dădeau lui Alexei Alexandrovici un prijin moral, mai cu seamă că, aşa cum ii plăcea să creadă, aproape il convertise la creştinism, făeind dintr-un crellncios indiferent şi leneş un partizan inflăcărat de noua Interpretare a invăţăturii creştine, care se răspindise in vre-ea din urmă la Petersburg. Această convertire se făcuse şor. Ca şi Lidia Ivanovna şi alţi oameni care le impărtă-lau concepţiile, el era cu totul lipsit de o imaginaţie pro-lundă, de acea insuşire sufletească, datorită căreia crea-[ţllle inchipuirii cer o oarecare logică şi conformitate cu rea-[ lila tea ca să le poţi da crezare. Astfel, el nu vedea nimic imposibil şi nefiresc in ideea | Că moartea, care există pentru cei necredincioşi, nu există pentru dinsul ; că sufletul lui este spălat de orice păcat, fiindcă se bucură de o credinţă desăvirşită, al cărei judecă-| tor este el insuşi, şi că se putea socoti — fiind incă pe 1 pămint — absolut sigur de mintuirea lui deplină. E drept că Alexei Alexandrovici simţea uneori, nelă murit, că ideile noii sale credinţe sint uşuratice şi false şi-şi dftdea seama atunci că bucuria pricinuită de sentimentul puternic ce-1 indemnase la iertare fusese mai nobilă şi mult superioară bucuriei pe care o simţea acum, cind gindea ca !n orice clipă Isus Christos sălăşluieşte in inima lui şi că, lemnind corespondenţa, indeplineşte voia sa. Alexei Ale- Xundrovici avea nevoie să creadă astfel ; in umilinţa lui cvea nevoie să se ridice la inălţimea aceasta imaginară de unde — dispreţuit de toţi — să poată dispreţui şi el pe alţii, Şl de aceea se agăţa de noua lui credinţă ca de un colac de Yüklə 3,26 Mb. Dostları ilə paylaş:
|