lalvare. ;
XXIII
Contesa Lidia Ivanovna, entuziastă din fire, se măr
tase de foarte tinără cu un om bogat şi de vază, cu inir
bună, vesel, dar desfrinat din cale-afară. După o lună
citeva zile,Se căsnicie, bărbatul său o părăsise. La ent
ziastele sale manifestări de dragoste, soţul răspund*
numai cu ironii, ba chiar cu duşmănie — ceea ce nu putea
inţelege oamenii care cunoşteau inima bună a contelui
nu găseau nici un defect in caracterul entuziast al Lidi<
De atunci, deşi nu divorţaseră, soţii locuiau despărţiţi. Tcind
bărbatul işi intilnea nevasta, o intimpina intotdea:
cu aceeaşi ironie amară, pe care nu şi-o putea exp;
nimeni.
Contesa Lidia Ivanovna incetase de mult de a mai fi
drăgostită de soţul său, dar nu incetase nici o clipă
atunci să fie indrăgostită de cite cineva, uneori de r
multe persoane deodată — bărbaţi şi femei — in gen:
aproape de toţi oamenii care se deosebeau prin ceva
ceilalţi muritori. De pildă, se indrăgostea de toate prin
sele şi de toţi prinţii care făceau alianţe noi cu familia '
rului. indrăgise un mitropolit, un vicar şi un preot, aj
ziarist, trei slavi din Balcani, pe Komisarov, un mii un
doctor, un misionar englez şi pe Karenin. Toate iubiri,
cind mai slabe, cind mai puternice, n-o i m i .să aibă cele
mai intinse şi mai complicate relaţii la; ca şi in societate.
Dar după nenorocirea care il lovf Alexei Alexandrovici,
de cind il luase sub deosebita !.,tecţie şi incepuse să vadă
de gospodăria lui şi să-i ţtaem jplEtetul, Lidia Ivanovna işi
dădu seama că toate ce-filatelie„f$KŞg*x;te fuseseră iluzorii
şi că-1 iubea sincer nur i|≫e j£*rt≪|*B, ca sentimentul pe
care-1 nutrea pentru d
mai puternic decit toate sentimentele sale de
AfwHizmdu-şi sentimentul şi comparindu-1 cu
inainte, ea işi dădu bine seama că nu s-ar fi
H ţ j g s t i de Komisarov dacă acesta n-ar fi salvat
jarului ; că nu s-ar fi indrăgostit de Ristici-Kudjiţki
1 Ristici lovan (1831—1899) — om de stat sirt> ; membru al con
Jte regenţa in timpul minoratului lui Milan I ; ministru de exta
Serbiei in perioada războiului turco-sirt≫ din 1≪W.
i-ar fi ≪riatei problema slaitk. •.HrvKar≪cla insă il iubea
ntru parniun a lui, pentru '0WHA 'lui superior şi neinţe-i,
pentm timbrul subţirel apţ0am&ai cu intonaţii prelun-Jte,
atit #e drag ei, pentru f/mi im -: obosită, pentru
ca-≪cterul şi pentru miinile lui albe, ≪noi. cu vinele
umflate. u număr că se bucura cind ii vocea, dar căuta pe
faţa lui mele impresiei pe care o făcea ea asupră-i.
Dorea să-i , mi numai prin vorbă, ci prin intreaga ei
fiinţă. Ca -i placă lui, ea se ingrijea acum de toalete
mai mult v.U oricind in trecut. Se surprindea visind ce
s-ar fi in-plat dacă ea n-ar fi fost căsătorită ; iar el ar
fi fost r. Se imbujora de emoţie cind intra Karenin in
odaie. i putea stăpini un zimbet de inrintare cind ii
spunea a plăcutt.
Devdfaşva zile, contesa Lidia ivanovna era foarte tulbută.
Aflaae că Anna şi Vronski se găseau la Petersburg.
robuia să-1 ferească pe Alexei Alexandrovici de o intilnire
eu dinsa. Se cuvenea să-1 apere chiar de chinuitoarea veste
Că această femeie ingrozitoare se află in acelaşi oraş cu
dirtsul şi că el ar putea s-o intilnească in orice clipă.
Lidia ivanovna culegea informaţii, prin cunoscuţi, despri?
intenţiile acestor oameni dezgustători, cum ii numea
J≫e Anna p ^e Vronski, şi incerca in acelaşi timp să conţjiică
in aşa fel paşii prietenului său, ineit acesta să nu-i in-
Ulnuască. .ţin tinăr adjutant, prieten cu Vronski, de la care
contesa primea ştiri şi care nădăjduia să capete cu ajutorul
fi o concesiune, ii spuse că Anna şi Vronski işi isprăviseră
treburile şi erau hotăriţi să plece a doua zi. Lidia ivanovna
incepuse să se liniştească, dar a doua zi dimineaţă i se
≪duse un'bilet. Recunoscu, ingrozită, scrisul : era al Armei
Kureninav Plicul lunguieţ, galben, de hirtie groasă ca o
i*tj≪jă de tei purta un monogram mare. Scrisoarea mirosea
frumos.
—Cine a adus-o ? ,
—Un ≪coniisionar de la hotel.
Mult tanp, contesa lidia ivanovna nu se putu aşeza ,ţ|
clhiască scrisoarea. Din pricina emoţiei ea avu un acces de.
≪Mimă, de care suferea ; după ce se linişti, citi următoarea
icrisoare in fi
≪Madame Za comtesse, sentimentele creştineşti care v.1
'umplu inima imi dau neiertata indrăzneală de a vă scr.'u.
„Sint nenorocită din pricina despărţirii de fiul meu. Vă im
-.pior să-mi ingăduiţi să-4 văd o singură dată inainte de placare.
Iertaţi-mă că vă reamintesc de mine. Mă adresez dom
-sniei voastre şi nu lui Alexei Alexandrovici, numai fiindi
4iu vreau să-1 fac pe acest om mărinimos să sufere, aducii
*iu-i aminte de mine. Cunoscind prietenia domniei-voasti
pentru el, mă veţi inţelege. D veţi trimite pe Serioja ia
Imine, ori am să vin eu acolo la o anumită oră fixată de
dumneavoastră, ori mă veţi inştiinţa cind şi unde l-aş putea
vedea in afara casei ? Nu mă gindese la un refuz, deoa
cunosc generozitatea aceluia de care depinde acest li
■Nici nu vă puteţi inchipui cit de arzătoare este dorinţa f de
a-1 vedea, şi de aceea nu vă puteţi inchipui nici
nemăsurată este recunoştinţa pe care v-o port pentru
♦arul domniei-voastre ce veţi binevoi a-mi da.
Dostları ilə paylaş: |