Anna karenina

t Pe terasă se adunase toată societatea feminină, căreia

i$ plăcea de obicei să sfea acolo dupăVfkrinsL In ziua aceea

fttsă sveazt acolo şi treabă. Pe lingă cusutul cămăruţelor

şi croşetatul feselor la care lucrau toate — in ziua aeeea

sUt făcea acolo dulceaţă după o metodă nouă pentru

Agafia Mihailovna — adică fără apă. Kitty adusese cu

dfrtsa această metodă nouă, folosită in casa Şcerbaţki. Mai

tftarnte treaba asta cădea in sarcina Agafiei. Mihailovna

care, socotind că ceea ce ae făcea in casa Levin nu putea

1$ rătr, pusese apă in dulceaţa de căpşuni şi de fragi, fiind

incredinţată cS M sf pdtea altfel. Fusese surprinsă asupra

taşAtăM. Bin pricins asta, dulceaţa de zmeură se făcea

acum faţă de toată lu-reiea: Agafia Mihailovna trebuia convinsă

că dakeaţa iese bună şi făr;i apă.

Ca faţa aprinsă şi necăjită, cu parul zburlit şi cu braţele

aţşbe, goale pLnă la cot, Agulia Mihattovnir invarteai o

tingire pe o p l i l ă portativă şi, posomorită, se uita dulceaţă

de zmeură, dorind din tot sufletul ca siropul sa se lege

prea ţare sau ca fructele sa nu fiarbă destul. Simţind că

minia Agafier MihaiTovna era indreptată tmpo-ftfVa ei, ca

sfătuitoare principală in chestiunea dufceţii de anewă.

bătrina prinţesă se prefăcea ci e prinsa cu site treburi şi

că n-are grijă do dulceaţă. Vorbea despre-tot felul 6e

lucruri, dar ae uit;i clin cind In cind la piifa≫| e≫ coada

ochiului.

— Eu cumpăr totdeauna singură,, de Ja tarabe≫ teriale

ieftine pentru rochiile slujnicelor, spiaiea. băl prinţesă,

urmind conversaţia incepută... Nu e vrei^ea de fuat

spuma, dragă ? intrebă ea pe Agafia Mihailovna. Nu

trebuie să faci tu treaba asta, te incălzeşti prea tare, incheie

ea, oprind-o pe Kitty.

„— Lasă să fac eu, sări Dolly şi, ridioindu-nse, incepu

să umble cu grijă cu lingura prin siropul cu spui≫ă. Din

eind in cind, ca să desprindă ceea ce se luase pe lingură, o

bătea de farfuria plină cu spumă in fel de fel de culori,

galbene-trandafirii, cu dare de sirop singeriu. ≪Ce au; să

tnai lingă copiii la ceai !≫ se gindea Dolly la odraslele

Sale, adueindu-şi aminte cum ea insăşi, cind era copil, se

J38

mira de ce oamenii mari nu manincă ce e mai bun pe ,

lume vspuma dulceţli.

—Stiva spune că e mait mai bine s§ 1? dai bani,

urmă in acelaşi timp Daria iWrararadroTrna

conversaţi*'

incepută despre felul cel rraai feun de a-^i răsplăti

slu

gile, dar...

—Cam poţi să le dai barei ? izbucniră intr-

prinţesa şi Kitry. Ele preţuiesc ateiiţia şi se bucură

de

cadouri. •

—Eu, de pildă, am cumpărat acarii un an pentru

Matriowa Semionovna de la noi ceva in felul

poplinului,

işi smieti prinţesa. :

—hta aduc aminte. Pwrta rochia aceea de ziua dumifale.

—Era un desen foarte drăguţ. Aşa €e simplu şi de

distins ! Dacă n-ar fi avut-o ea, mi-aş fi făcut vnm la

§t&j.

Semăna cu rochia Varenkli. Drăguţ şi ieffiB !

—Ei, mi se pare că acum e gata, anunţă Doily, In

cercand siropul.

—Ctod se face ≪feonabmiiea≫, atunci e ^ita. Mai

ţine-o puţin pe foc, Agafia Mihailoyna.

—Ce de muşte \ ≪puse mintoasă Agafia MihaiJovna.

Are să iasă la fel, adăugă ea.

—Ah, ce drăguţă e ! N-o speriaţi ! exclamă pe ne

aşteptate Kitty, uiKndu-se ia o wafaie care se aşezase

pe

t*a!iustradi şi mcepuse să ciugulească o codiţă de

snaeură,

intoreind-o cu ciocul.

—Dă, dar stai mai departe de plită, o rugă maică-sa.

—A prppos de Varenka, urmă Kitty in franţuzeşte,

cum vorbeau tot timpail, ca-si nu inţeleagă Agafia

Mihai3"

ovna. Nu ştiu de ce, mwnm} i≫Tcă aştept astăzi o

hotfirire.

inţelegi care. Ce bine ar fi f

—Ce bună peţitoare avem! zimbi Dolly. Cu cită pru

denţă şi dibăcie caută să-i apropie,..

—Spune, •maman, ce crezi mata ?

—Ce să cred ? H {prin ei se subinţelegea Sergfie!

Ivanovici) ar fi putut face oricind partida cea mai

stră

lucită din Rusia, iiu raai e ^a de fioar; totuşi ştiu

că

multe fete, chiar aşa, s-ar mărita da dfesmi... Vareraka

≪

foarte drăguţă, tosă el ar

133

inţelege, mamă, că ou s-ar putea născoci ceva

mc'< nici pentru el, nici pentru dinsa. Mai inlii,

ea e o

! zise Kitty. indoind un deget. Ii place foarte nţult,

intr-adevăr, intări Dolly. . — |>e urmă, el are o

situaţie aşa de frumoasă in societate≫ ineit n-are deloc

nevoie să se insoare cu o femeie pentru a vere sau

relaţii in lume; ii trebuie un singur lucru : o nevastă

bună, drăguţă şi liniştită. —-.-Da, cu ea poţi fi liniştit,

adeveri Dolly.

—%x al treilea rind, să-1 iubească ! Şi asta este... ar

fi aşa de frumos ! Aştept ca la intoarcerea din

pădure

totul să se fi hotărit. Am să văd numaidecit după

ochii

lor. Mi-ar părea atit de bine ! Dar tu, Dolly, ce

crezi ?

* _; . —■ Nu te mai frăminta atit. Nu tfebuie să te

agili

■deloc, o sfătui din nou maică-sa.

—Nici nu mă agit, mamă. Dar eu cred că el are să-i

ceară astăzi mina. ..

—Ah, cit e de ciudat felul cum fa≪c bărbaţii cerere

fn căsătorie, cind-r, acea barieră care a fost pină atum

.i

este deodată inlăturată, spuse Dolly, zimbind visător

cf

indul la cele• yflpţţpcute ou Ştepan Arkadici.

—Mamă, cum ţi-a cerut papa mina ? o intrebă Kitt

po neaşteptate,

■— N-a fost nimic neobişnuit, ci foarte simplu, răs

punse prinţejş; şi, această amintire ii insenină deodată

faţa.—

Dar cum a fost ? L-ai iubit inainte de a-ţi fi făcut

declaraţia ?

Kitty simţea un farmec deosebit cind vorbea cu maicăsa,

acum, ca de la egal la egal, despre aceste chestiuni

importante din viaţa femeilor.

, —, L?aa> iubit, fără indoială. Venea la noi, la ţară.

~ Cum s-a hotărit, mamă ?

—Iţi inchipui probabil că voi aţi născocit ceva nou ?

￡ aceiaşi şi acelaşi lucru : s-a hotărit cu ochii, cu

zirnbetele...

—Ce frumos ai spus, mamă ! Tocmai cu ochii şi cu

sambetele, adeveri Dolly.

:— Ce cuvinte anume ţi-a spus ?

— Dar Kostea ce ţi-a spus ?

J40

— El mi ie*a scris cu creta. A fost extraordinar..: Mi

SC-pai≪ eă toate s-au intimplat intr-un trecut atit de indepărtat

! zise Kitty.

Tustrele femeile se cufundară, visătoare, in aceleaşi

ginduri. Kitty rupse cea dinţii tăcerea. işi aminti de ultima

iarnă de dinaintea măritişului ei şi de pasiunea pentru

Vronski.

—Numai ceva mă ingrijorează : dragostea veche a

Varenkăi, spuse Kitty, aducindu-şi aminte de ea

printr-o.

asociaţie firească de idei. Voiam să i-o spun intr-un

fel

sau altul lui Serghei Ivanovici ca să-1 pregătesc. Toţi

băr

baţii, adăugă ea, sint grozav de geloşi pe trecutul

nostru,

—Nu toţi, fu de părere Dolly. Tu judeci după băr

batul tău. Amintirea lui Vronski il. chinuieşte şi

acum.

Nu-i aşa ? E adevărat ?

—Adevărat, răspunse Kitty pe ginduri, zimbind'

din ochi.

Prinţesa-mamă interveni in discuţie mai mult ca să-şi

apere felul in care o supraveghease pe fiica sa :

-— Atita doar că nu inţeleg in ce l-ar putea nelinişti

trecutul tău. Că Vronski ţi-a făcut curte ? Asta se intimplă.

oricărei fete.

—Dar nu-i vorba de asta, spuse Kitty roşind.

—Bă-mi voie, urmă maică-sa, şi mai gindeşte-te că

tu insăţi nu m-ai lăsat să vorbesc cu Vronski. Ţii minte

?

—Vai, mamă ! izbucni Kitty cu o expresie de su

ferinţă.

—• in ziua de astăzi nu e chip să vă stăpinească nimoni...

Relaţiile dintre voi nu puteau trece marginile cuvenite. .

I-aş fi cerut eu insămi socoteală. Dealtfel, drăguţă, nu st≫'

cade să te enervezi. Te rog, nu uita, asta. Potoleşte-te !

—- Sint foarte liniştită, maman.

—• Ce noroc a avut atunci Kitty că a sosit Anna, işi

aminti Dolly, şi ce nenorocire a fost pentru Anna ! Lucrurile

au ieşit tocmai pe dos, adăugă Dolly, uimită de gindul

Oi. Atunci Anna era aşa de fericită, iar Kitty se socotea

nenorocită. Iar astăzi, cit de răsturnate sint situaţiile ! Mă

gindcsc adesea la dinsa.

14I

r-Jjhii.11≫ oe te gin4i ! 1 c femeie josnică, dazgastăftft

fară inimă, răbufni maieă-sa, nepuiind uita că fiica ≪i

nu se măritase cu Vronski, ci cu Levin. : ."•**- Ce v-a apucat

să vorbiţi de asta ? izbucni Kitty cu WfW'W: Eu nu Mă

giadeseşi nici nu vreau să-mă gindesc Ia Mia... Şi nici nu

vreau să mă gindesc, repetă Kitty, trăgind CU urechea la

paşii soţului care se auzeau pe seara terasei. ■ — Despre

ce spui: ≪şi nici nu vreau să mă giRdese≫ ? a Intrebă Levin,

apărind pe terasă. .-. . Nimeni nu-i răspunse şi el au mai

repetă intrebarea.

— frai pare rău că am tulburat această impărăţie feminma,

zise Levin, aruncind o privire nemulţumită asupra

tuturora.

' inţelese că fusese vorba despre ceva de care nu s-ar fi

Vorbit faţă de dinsul.-

O clipă1 simţi că impărtăşeşte sentimentul de nemuiţu-

Jtaire al Agafiei Mihailovna, Is gindul că treimie să facă

dulceaţă de zmeură fără apă şi indeobşte din pricina inriuriri)

străine a Şcerbaţkitor. Totuşi zimţ≫ şi se apropie